8.

10 ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ

DE ELECTROCUTARE

8.10.1. Scoaterea accidentatului de sub tensiune

Atingerea părților aflate sub tensiune provoacă o

contractare a mușchilor și accidentatul nu se poate elibera de
partea atinsă, aflată sub tensiune. Atingerea lui fără să se ia
măsuri de izolare prezintă pericol pentru viața celui care
intervine.
Prima acțiune care trebuie întreprinsă pentru salvarea
accidentatului constă în rapida deconectare a acelei părți a
instalației cu care accidentatul se află în atingere. În aceste
situații se iau următoarele măsuri:
- dacă accidentatul se găsește la înălțime, astfel încât
prin întreruperea curentului ar putea să cadă, se iau în
prealabil măsuri pentru evitarea căderii;
- dacă prin întreruperea curentului se întrerupe
iluminatul normal, trebuie luate în prealabil măsuri pentru a
exista alte surse de iluminare (iluminatul de siguranță,
lanterne cu baterii sau acumulatoare, torțe, lumânări etc);
- dacă deconectarea instalației nu se poate executa
suficient de repede, se iau măsuri pentru îndepărtarea
accidentatului de părțile aflate sub tensiune, măsuri care
sunt diferite pentru instalațiile de joasă tensiune față de cele
pentru instalațiile de înaltă tensiune.
În instalațiile cu tensiune de lucru sub 1000 V, pentru
eliberarea de sub acțiunea curentului se va folosi un obiect
uscat, rău conducător de electricitate, ca, de exemplu, o
haină uscată, o frânghie, un par uscat etc. Nu este permis a
se folosi obiecte metalice sau umede. Salvatorul va purta
mănuși de cauciuc sau, în lipsa acestora, își va înfășura
mâna într-o haină uscată, ori își va întinde mâneca hainei
proprii, sau se va folosi o șapcă de postav. Se va folosi
încălțăminte electroizolană de cauciuc sau platforme
electroizolante sau covorașe de cauciuc electroizolante.
Atunci când accidentatul atinge un singur conductor, este
bine să fie ridicat și izolat față de pământ, folosindu-se
scânduri de lemn uscat sau covorașe, pentru a întrerupe în
modul acesta curentul care trece prin accidentat,
procedându-se apoi la scoaterea lui completă de sub
tensiune. La nevoie se va tăia, conductorul cu un topor cu
mâner de lemn uscat sau cu o altă sculă cu mâner
205
electroizolant. Pentru această operație trebuie să se
folosească mănuși și încălțăminte de cauciuc electroizolantă.
Fiecare conductor va fi tăiat în parte, fără a se atinge
celelalte conductoare.
În instalațiile cu tensiune de lucru de peste 1000 V.
pentru acordarea ajutorului se folosesc mănuși și
încălțăminte electroizolante din cauciuc și se acționează cu
o prăjină sau cu clești electroizolanți. După întreruperea
tensiunii se scurtcircuitează și se leagă la pământ fazele cu
ajutorul garniturilor mobile de legare la pământ,
respectându-se măsurile necesare pentru această operație.
Prin scurtcircuitare și legare la pământ se asigură
imposibilitatea reapariției tensiunii și se descarcă
conductoarele de o eventuală sarcină capacitivă.

Măsurile ce se iau după scoaterea accidentatului de

sub tensiune

Aceste măsuri depind de starea în care se află

accidentatul după scoaterea lui de sub tensiune. Dacă
accidentatul nu și-a pierdut cunoștința, însă a fost în
nesimțire sau a stat un timp îndelungat sub acțiunea
curentului, trebuie să i se asigure o liniște perfectă și să fie
chemat medicul. Dacă medicul nu poate fi adus,
accidentatul va fi transportat la un punct sanitar.
Dacă și-a pierdut cunoștința, însă nu i s-a întrerupt
respirația, accidentatul va fi întins comod, i se vor descheia
hainele, se va crea un curent de aer proaspăt, îndepărtându-
se persoanele de prisos; i se va da să miroase amoniac și va
fi frecționat și încălzit. Va fi chemat imediat medicul. Dacă
respirația este neregulată, i se va face respirație artificială.

Fig. 47 - Respirația artificială executată de o singură

persoană: expirație

Dacă lipsesc semnele de viață (respirația, bătăile

inimii, pulsul), i se va face imediat respirație artificială,
deoarece, în caz contrar, accidentatul tinde sigur spre
moarte. Respirația artificială trebuie începută chiar la locul
accidentului, fiecare secundă fiind importantă pentru
salvarea accidentatului.
206
Respirația artificială nu trebuie să se întrerupă nici un
moment, ea trebuie continuată până la obținerea unui
rezultat pozitiv (readucerea la viață) sau până la apariția
semnelor incontestabile de moarte reală. Nu se va întrerupe
respirația artificială pentru a fi transportat accidentatul la
punctul sanitar. Readucerea la viață este condiționată în cea
mai mare măsură de începerea imediată a respirației
artificiale și de continuitatea ei. În timpul respirației
artificiale se va supraveghea accidentatul. Dacă accidentatul
mișcă buzele sau pleoapele, sau dacă face o mișcare de
înghițire, trebuie să se verifice cu atenție dacă nu a revenit
respirația naturală. Nu se va mai continua respirația
artificială dacă se constată că accidentatul începe să respire
normal și uniform.
Pentru aplicarea respirației artificiale este necesar să
fie eliberat accidentatul de veșmintele care i-ar jena
respirația și să i se descleșteze gura. Pentru aceasta se așază
degetele ambelor mâini în spatele unghiului fălcii inferioare,
sprijinind degetele mari de extremitatea ei și se descleștează
falca înainte, astfel încât dinții de jos să se găsească în fața
dinților de sus. Dacă în modul acesta nu se va reuși să i se
deschidă gura, se va introduce între măsele (nu între dinții
din fața) o scândurică (nu o placă metalică, o coadă de
lingură sau ceva asemănător). Apoi i se curăță gura de sânge
și mucozități și dacă are proteze dentare i se scot.
Metodele de aplicare a respirației artificiale depind de
numărul persoanelor care acordă primul ajutor și de starea
accidentatului.

Fig. 48 - Respirația artificială executată de o singură

persoană: inspirație

Prima metodă se aplică în cazul în care este de față o

singură persoană. Metoda este simplă și ușor de învățat. Se
așază accidentatul cu spatele în sus, cu capul pe o mână, cu
față într- o parte, iar cealaltă mână va fi așezată de-a lungul
207
capului. Se așază sub obraz o cârpă curată și i se
scoate limba afară, fără a o reține cu mâna. Cel care acordă
primul ajutor se va așeza în genunchi deasupra
accidentatului, cu fața în spre capul lui, cuprinzând între
genunchi coapsele acestuia; va așeza palmele pe spinarea
accidentatului, pe coastele inferioare, apucându-le lateral cu
degetele apropiate. Numărând: unu, doi, trei se va apleca
înainte, treptat, astfel încât greutatea corpului său să se
sprijine pe mâinile întinse; în modul acesta se apasă pe
coastele inferioare ale accidentatului (expirația, fig. 47).
Fără a îndepărta mâinile de pe spinarea acestuia, va reveni
brusc în poziția inițială (inspirația, fig. 48). După ce va
număra: patru, cinci, șase, se va apleca din nou cu toată
greutatea corpului pe mâinile întinse, repetând același ciclu
până la revenirea respirației normale.

Fig. 49- Respirația artificială executată de două

persoane: expirație

A doua metodă se aplică atunci când ajutorul este

acordat de două sau mai multe persoane. Această metodă dă
rezultate mai bune. Aplicarea acestei metode este însă
obositoare și de aceea se va prevedea personal de schimb.
Accidentatul se așază pe spate, punându-i-se sub
omoplați un pachet de îmbrăcăminte, astfel încât capul să
atârne înapoi. I se va scoate limba, care va fi reținută în
afară, trasă ușor spre bărbie. Cel care acordă ajutorul se va
așeza în genunchi, lângă capul accidentatului, îi va apuca
mâinile de lângă coate și i le va apăsa încetișor pe părțile
laterale ale pieptului (expirația, fig 49). Numărând unu, doi,
trei, ridică mâinile accidentatului și i le duce spre cap
(inspirația, fig. 50). Numărând, patru, cinci, șase, apasă din
nou mâinile pe piept, repetând ciclul.
Dacă respirația artificială este corect executată, se
obține un sunet (ca un oftat) atunci când coșul pieptului se
comprimă și se relaxează, provocat de trecerea aerului prin
trahee. Dacă sunetele nu se aud, înseamnă că limba
împiedică trecerea aerului și deci trebuie scoasă și mai mult
în afară.
Metoda a doua nu poate fi aplicată dacă mâinile sau
claviculele sunt fracturate. Trebuie evitată comprimarea
excesivă a coșului pieptului. La metoda a doua, dacă
presiunea este prea puternică (mai ales asupra
abdomenului), se poate produce presarea alimentelor din
stomac și înfundarea căilor respiratorii cu vomismente.
Trebuie evitate, de asemenea, mișcările forțate și bruște.
208

Fig. 50- Respirația artificială executată de două

persoane: inspirație

Accidentatul trebuie ferit de răceală. Nu va fi așezat pe

pământ umed, pe pardoseală de cărămidă, pe beton sau
metal. Se va așeza sub el ceva cald, va fi acoperit și încălzit
în limita posibilităților. Pentru aceasta se vor pune în jurul
corpului și la picioare sticle cu apă fierbinte, cărămizi sau
pietre încălzite și bine înfășurate în cârpe pentru a nu-i
produce arsuri. Toate aceste măsuri trebuie aplicate imediat
și fără a se opri respirația artificială.