Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1. SCOPUL URMARIT
Lucratorii din instalatiile electroenergetice pot fi admisi la lucru numai in cazurile cand - fiind
supusi la testari periodice - dovedesc o temeinica cunoastere a normelor de protectie a muncii (NPM). Ca
urmare, inainte de a pune instalatiile din laborator sub tensiune se vor studia cateva dintre principalele
reguli de electrosecuritate care trebuie respectate atat in laborator, cat si in orice alta statie a sistemului
electroenergetic.
Avandu-se in vedere acest scop principal, statiile din laborator trebuie considerate
ca functioneaza la inaltatensiune (chiar daca in realitate functionarea are loc la joasa tensiune) si
trebuie insusite si respectate cu strictete prevederile normativelor si regulamentelor in vigoare in
instalatiile noastre electroenergetice.
In cele ce urmeaza se vor enunta doar cateva reguli cu caracter general care trebuie
respectate in laborator:
o lucrare poate fi efectuata numai de catre studentii care dovedesc in prealabil ca si-au insusit
principalele cunostinte teoretice si normele de protectie a muncii prezentate in laborator;
Avandu-se totusi in vedere eventualitatea unor neglijente, trebuie cunoscute temeinic masurile
primului ajutor care se da unui accidentat prin electrocutare .
oprirea respiratiei sau a batailor inimii (uneori si cu pierderea totala a cunostintei), ceea ce nu-i
permite accidentatului sa se salveze singur;
fenomene de orbire.
in cazul in care dispozitivul de deconectare automata se afla la o distanta prea mare de locul
accidentului, se poate provoca actionarea acestuia prin realizarea unui scurtcircuit cu ajutorul unui
conductor sau cu un alt obiect metalic;
in cazul unei alimentari radiale de joasa tensiune, daca se dispune de un topor cu maner de lemn
uscat sau de o altascula corespunzatoare, se poate trece fara ezitare la distrugerea circuitului amonte
de locul in care s-a produs accidentul;
daca metodele de mai sus nu pot fi folosite, scoaterea accidentatului de sub tensiune se va incerca
prin tragere, folosind pentru aceasta carlige sau scule cu manere corespunzator izolate, asociate la
nevoie cu suprafete izolante si echipament individual de protectie.
Trebuie subliniat in mod special ca la aplicarea metodelor de mai sus se va proceda cu
multa atentie si discernamant, asa fel incat salvatorul sa nu fie la randul sau electrocutat.
1.3.3. Imediat dupa ce accidentatul a fost scos de sub actiunea curentului electric, in cazul in care
acesta si-a pierdut cunostinta, i se va face respiratie artificiala, care se va continua
fara intrerupere pana la revenirea la normal sau pana la venirea medicului. Inainte de a
recurge la respiratie artificiala este necesar:
sa se elibereze accidentatul cat mai repede de imbracamintea care i-ar putea stingheri respiratia;
numai daca este necesar, sa se transporte accidentatul intr-un loc apropiat, corespunzator efectuarii
respiratiei artificiale (uscat, umbrit); pentru ca limba accidentatului sa nu impiedice accesul aerului in
acest sens, de preferintacu fata in jos.
Respiratie artificiala se poate efectua folosind diverse metode: metode de respiratie artificiala prin
insuflare (gurala gura sau gura la nas), metode de respiratie artificiala manuala (Schaeffer, Sylvester-
Brosch etc.) metode de respiratie artificiala cu ajutorul aparatelor speciale.
Accidentatul se aseaza pe spate, pe un teren tare, iar salvatorul se va aseza lateral fata de
accidentat, in zona capului. Caile respiratorii ale accidentatului vor fi degajate. Ceafa accidentatului va fi
ridicata, pentru a permite aplecarea capului pe spate.
A. Metoda de respiratie "gura la nas". Aceasta metoda se compune din doi timpi care se
repeta ciclic.
Fig.3.1. Respiratia
artificiala dupa metoda
Schaeffer:
a - expiratia; b -
inspiratia
Numarand unu,
doi, trei, corpul
salvatorului se va apleca
treptat inainte, apasand coastele accidentatului (expiratie). Fara a ridica mainile de pe spinarea
accidentatului, salvatorul revine brusc in pozitia initiala (inspiratie). Dupace a numarat patru, cinci, sase,
salvatorul se va apleca cu greutatea corpului sau pe mainile intinse, numarand din nou unu, doi, trei etc.
B. Metoda Sylvester-Brosch. Accidentatul este asezat pe spate cu un sul de haine sub omoplati.
Luand aceleasi masuri de supraveghere a cailor respiratorii ca si la metoda Schaeffer, salvatorul se
aseaza la capul accidentatului, in pozitia ghemuit si apucand mainile accidentatului langa coate, le
apasa incet pe partile laterale ale pieptului acestuia (expiratie). Numarand unu, doi, trei, ridica mainile
accidentatului si i le da peste cap (inspiratie); numarand apoi patru, cinci, sase, apasa din nou mainile pe
piept etc. (fig.3.2).
a - expiratia; b - inspiratia
Printre deficientele metodelor prezentate mai sus, este de mentionat in mod special efortul fizic
deosebit, care poate fi necesar uneori mai multe ore in sir. Este deci mai avantajos de a se face respiratia
artificiala cu un aparat special, desigur cu conditia de a dispune in momentul respectiv de un astfel de
aparat si de a i se cunoaste bine modul de folosire, pentru a se putea interveni prompt.
Dintre numeroasele tipuri existente, in cele ce urmeaza se va descrie un tip de aparat portativ
existent in dotarea laboratorului.
In principiu, aparatul consta dintr-un dispozitiv de insuflat aer in forma de armonica, la care se
racordeaza un tub gofrat de cauciuc, prevazut cu un bloc de supape din material plastic, cu stut pentru
oxigen si dispozitiv de semnalizare fonica.
De asemenea, trusa mai este prevazuta cu: trei masti de marimi diferite pentru aplicat pe
figura (barbat, femeie, copil), o bareta de cauciuc pentru fixarea mastii, trei pipe de marimi diferite din
material plastic pentru mentinerea gurii deschise, un deschizator de gura din metal acoperit cu plastic si
trei piese pentru conectarea aparatului la sonde traheale (fig.3.3).
Fig.3.3. Piesele componente ale aparatului pentru respiratie artificiala
Prin pompare cu ajutorul burdufului se insufla aerul atmosferic sau aerul imbogatit cu oxigen, direct in
plamanii accidentatului, intr-o cadenta de 15-20 ori pe minut. In cele ce urmeaza se prezinta cateva
variante de folosire a aparatului.
Pompare cu burduful prin furtun. Pe durata transportarii accidentatului la spital sau atunci cand este
necesaraefectuarea respiratiei artificiale timp indelungat, se foloseste pomparea prin burduf fixat de
centura salvatorului cu ajutorul carligului sau metalic si legat la blocul de supape prin intermediul unui
furtun de cauciuc (fig,3.6).
Protezare
a
respiratiei
. Acest
mod poate
fi practicat
doar de
medic. El
consta in i
ntubarea
accidentatului cu sondaendotraheala si conectarea aparatului prin intermediul unei piese speciale
prevazute la blocul de supape.
3.3.4. Dintre procedeele complementare de reanimare, care pot fi aplicate doar de personalul
medical de specialitate, se aminteste injectarea de tonice cardiace, folosirea oxigenului etc.
Pot exista cazuri in care respiratia accidentatului sa fie practic imperceptibila si totusi acesta
sa poata fi salvat, facandu-i-se neintrerupt respiratia artificiala, uneori chiar mai multe ore in sir (6-8
ore).
Chiar atunci cand masurile de prim ajutor par sa nu dea rezultate, niciodata nu trebuie
abandonata actiunea de reanimare a accidentatului inainte de a-l incredinta ingrijirilor unui medic.
cei prezenti la locul accidentului trebuie in primul rand sa se straduiasca sa-si pastreze calmul pentru
a putea actiona eficient;
Trebuie avut in vedere principiul ca este mai bine sa se faca respiratia artificiala ore intregi unui
decedat, decat sa fie lasat sa moara un om care inca mai traieste.
(3) In cazul instalatiilor de joasa tensiune (inclusiv a liniilor
electrice aeriene - LEA), distanta de vecinatate nu se normeaza, dar
este interzisa atingerea directa a partilor aflate sub tensiune ale
acestora.
1.5.Separarea electrica.
h) aparate de masura;
i) alte elemente.
c) tarusul scurtcircuitorului.
Bibliografie :
- IP 65/2007