S.C.

INTERNAŢIONAL CONSTRUCT BT SRL

INSTRUCŢIUNI PROPRII PENTRU MĂSURILE DE PRIM-AJUTOR

În spiritul Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 14.07.2006 şi

ţinând seama de particularităţile activităţilor şi al locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea societăţii comerciale , pentru completarea şi / sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă s-au elaborat prezentele instrucţiuni
proprii .

Art.1 Angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor , stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor , adaptate naturii activităţilor în cadrul societăţii comerciale .
Art.2 Angajatorul trebuie să desemneze lucrători care aplică măsurile de prim ajutor , de
stingerea incendiilor şi de evacuarea lucrătorilor .
Art.3 Măsurile privind securitatea , sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nici o
situaţie obligaţii financiare pentru lucrători .
Art.4 Prezentele instrucţiuni proprii vor fi prelucrate periodic şi ori de câte ori este necesar cu tot
personalul societăţii comerciale .
Art.5 Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea , în conformitate cu pregătirea şi instruirea
sa precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului , astfel încât să nu se expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană , cât şi alte persoane care pot fi afectate de
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă .
Art.6 Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajator .
Art.7 Angajatorul are obligaţia să asigure echipamente individuale de protecţie .
Art.8 Angajatorul are obligaţia să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în
cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie .
Art.9 Măsurile de prim-ajutor se stabilesc în funcţie de specificul activităţilor ce se desfăşoară în
cadrul societăţii comerciale , cu avizul medicului de medicina muncii sau cu competenţă de medicină a
muncii.
Art.10 La efectuarea activităţilor vor fi repartizaţi numai lucrători care au corespuns controlului
medical obligatoriu.
Art.11 Este interzis lucrul în cadrul acestei activităţi pentru persoanele care prezintă diverse
afecţiuni constatate la controlul medical şi care constituie contraindicaţii pentru desfăşurarea activităţii in
condiţii de securitate.

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

Art.12 Posibilităţile acordării primului ajutor sunt influenţate în primul rând , de locul unde s-a
produs accidentul.
Art.13 În cazul accidentelor de muncă , există de asemenea truse de prim ajutor care sunt dotate
corespunzător pentru locurile de muncă.
Actul medical propriu-zis , va trebui şi el adaptat locului în care s-a produs accidentul.

ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR

Art.14 Cei decişi să intervină pentru salvarea accidentatului vor trebui să acţioneze cu cea mai
1
mare rapiditate , împărţindu-şi atribuţiile.
Art.15 I. Astfel , ei vor putea executa atât succesiv , cât şi simultan acţiunile şi într-o anumită
ordine:
1. Prima examinare a victimei;
2. Crearea barajului de securitate in jurul victimei;
3. Anunţarea accidentului (alerta)

1.Prima examinare a victimei se va face la locul în care s-a produs accidentul, fără a încerca
să o deplasăm.
Examinarea va fi sumară şi se va încerca să se stabilească numai dacă accidentatul mai respiră
şi dacă inima mai bate.
În acest moment al intervenţiei , nu avem dreptul să decretăm decesul victimei .
Executarea rapidă şi perseverenţă a manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie pot scoate
accidentatul din starea de moarte aparentă.
Activitatea inimii o vom cerceta palpând pulsul arterial la nivelul arterelor carotide ( pe părţile
laterale ale gâtului). Dar cel mai bine bătăile inimii ca şi respiraţia pot fi ascultate direct cu urechea
pe torace.
Examinarea pupilelor accidentatului ne oferă deasemenea nişte informaţii preţioase : dacă stopul
cardiac este recent instalat , pupilele sunt foarte mişcătoare ; dacă a trecut un timp mai îndelungat
pupilele se dilată mult , semn de mare pericol pentru bolnav . Mai există posibilitatea ca o pupilă să
fie dilatată iar cealaltă să fie strânsă ( inegalitate pupilară ) . Este un semn de suferinţă gravă a
creierului , deci de traumatism cranian sever.
În cazul în care constatăm instalarea stopului cardiac şi respirator , dacă victima poate fi
degajată cu uşurinţă de la locul accidentului , o vom aşeza la sol pe un plan tare şi vom
începe
imediat cu executarea simultană a procedeelor de respiraţie artificială gură la gură şi masajul cardiac
extern.

2. Crearea barajului de securitate in jurul accidentatului este indispensabilă pentru

îndepărtarea atmosferei de panică care are cele mai nefaste efecte asupra psihicului victimei.

3. Anunţarea accidentului (alerta) la staţia de salvare şi Manager, Patron sau Administrator.

Art.16 II. Scoaterea victimei de la locul dezastrului , problemă aparent minoră , este momentul
responsabil de nenumărate decese .Apucarea necontrolată a corpului victimei , pot agrava leziunile
produse de accident.
Art.17 III. Primul ajutor la locul accidentului se reduce , în fapt , la executarea unui grup restrâns
de acte medicale , care trebuie executate din primele minute ale accidentării : masajul cardiac extern
şi respiraţia artificială ( în cazul instalării stopului cardiac şi respirator ) , oprirea hemoragiilor
externe(dacă există) , toaletă sumară şi pansarea rănilor , imobilizarea provizorie a fracturilor.
Unele din aceste manevre trebuie să fie executate cu cea mai mare urgenţă înainte şi după ce
accidentatul a fost scos la locul dramei , fiind aşezat la sol intr-un loc mai retras , in condiţii mai
confortabile.

Art.18 IV. Manevrarea şi transportul accidentatului trebuie să respecte o serie de reguli.

Una din erorile deosebit de grave , responsabilă a nenumărate decese ce pot fi evitate
este mentalitatea de a transporta accidentatul cu orice mijloc de locomoţie .
O întârziere de 15-30 minute până la sosirea autosanitarei , este compensată cu prisosinţă de
transportul bolnavului în condiţii de securitate .

2
 RĂNI – HEMORAGII – PANSAMENTE

Art.19 Traumatismele (lovire , strivire , înţepare , arsură etc.) reprezintă în orice caz cauza
cea mai frecventă.
Pielea este un adevărat scut de apărare al organismului împotriva agenţilor agresivi din mediul
înconjurător.
Rana devine , în primul rând , poarta de intrare a microbilor în organism.
Această evoluţie poate fi evitată dacă spălăm şi dezinfectăm rana imediat , când numărul
microbilor ajunşi în ea este încă mic.
Executăm mai întâi curăţirea sau toaleta plăgii , pe care o acoperim apoi cu un pansament ,
pentru a opri eventualitatea unei contaminări ulterioare a acesteia.
Toate rănile sângerează mai mult sau mai puţin , vom începe prin a opri sângerarea , după care
vom trece la spălarea şi pansarea rănii.

OPRIREA SÂNGERĂRII (HEMOSTAZA)

Art.20 Când sângerarea este mică sau poate fi uşor oprită , comprimând pentru 2 – 3
minute rana cu o batistă (pânza curată , faşă etc.).
Pierderea unei cantităţi exagerate de sânge poate duce la moartea victimei.
Sosiţi în primele secunde la locul accidentului va trebui să încercăm să oprim sângerarea.
Aplicarea garoului ne conferă liniştea executării corecte a toaletei şi a pansării rănii.

TOALETA RĂNII
Art.21 Toaleta va urmării ca împreună cu eliminarea impurităţilor din rană să fie îndepărtaţi
şi majoritatea germenilor , cei rămaşi fiind apoi distruşi cu ajutorul substanţelor antiseptice.
În acest scop , marginile rănii se spală cu apă si săpun şi se dezinfectează apoi cu alcool sau
tinctură de iod. Aceste substanţe deosebit de iritante , nu trebuie să atingă rana .
Peste rană vom turna întâi un jet de apă oxigenată , care face spumă şi care antrenează în acest
fel corpii străini în afara plăgii . Apoi se toarnă în jet , antiseptice neiritante ca : soluţie de cloramină,
rivanol , permanganat de potasiu.
Rana dezinfectată va fi acoperită cu comprese sterile , după care se aplică pansamentul.

FRACTURI – ENTORSE – LUXAŢII

Art.22 Obiectivele primului ajutor sunt prevenirea complicării leziunii iniţiale şi
diminuarea suferinţei resimţită de accidentat.
Imobilizarea fracturii sau luxaţiei previne totodată şi instalarea complicaţiilor de care am putea
avea parte în timpul transportului accidentatului.
Imobilizarea provizorie se realizează cu ajutorul unor atele , apoi acoperite cu bandaj ( pânză ) .

STOPUL RESPIRATOR ŞI CARDIAC

Art.23 Salvarea victime , care nu mai respiră sau căreia nu-i mai bate inima , depinde
deci de intervenţia extrem de rapidă şi corectă a salvatorului care , prin câteva manevre simple
poate suplini pentru un timp , lipsa mişcărilor spontane ale musculaturii toracice şi ale muşchiului
inimii.
Vom începe prin a degaja calea de intrare a aerului în plămâni.
Se va controla gura accidentatului.
3
 Nasul fiind astupat , aerul introdus cu putere de salvator în gura victimei intră în totalitate în
plămâni.
Masajul cardiac extern trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii , ceea ce poate însemna
uneori şi o oră.
Din aceste motive , este bine ca manevra să fie executată succesiv de către mai mulţi salvatori ,
prin rotaţie.

TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR
Art.24 Termenul înglobează de fapt câteva etape distinctive , la fel de importante , care se
derulează din momentul ridicării victimei de la locul accidentului , până la aşezarea sa într-un pat, acasă
sau la spital.
Momentele cele mai importante sunt :
1. Scoaterea victimei de la locul accidentului ;
2. Ridicarea ei de la sol;
3. Transportul acesteia ;
4. Aşezarea în pat.
Mobilizarea accidentatului va trebui să fie executată astfel , încât segmentul format din cap-gât-trunchi-
bazin , să rămână nemişcat , ca un bloc rigid.
Corectitudinea executării acestei manevre poate decide soarta accidentatului.
Poziţia în care vom aşeza victima variază în funcţie de leziuni şi starea generală a accidentatului.

PRIMUL AJUTOR ÎN ELECTROCUTARE

Art.25 Primul gest de prim ajutor este eliberarea victimei de contactul cu sursă electrică.
Cel mai simplu procedeu este oprirea curentului electric de la comutator(întrerupător) .
Dacă acest lucru nu este posibil , se va încerca ruperea conductorului electric cu un băţ , topor
cu mâner de lemn sau cleşte cu braţele izolate.
Salvatorul , pentru a nu risca să fie curentat , trebuie să se protejeze, adică să stea pe o scândură
(izolatoare) şi să nu se atingă de nici o parte descoperită a corpului victimei.
Pericolul major al electrocutărilor este oprirea reflexă a respiraţiei şi a inimii.
Instituirea respiraţiei artificiale şi a masajului cardiac extern în această situaţie apare ca o
măsură de extremă urgenţă.

PRIMUL AJUTOR ÎN INTOXICAŢII

Art.26 În funcţie de natura toxicului , de doza , de durata acţiunii şi de starea generală organismului
intoxicaţiile pot avea forme de gravitate diferită mergând până la moarte .
În intoxicaţiile acute , de mai multe ori natura toxicului nu poate fi precizată imediat.
Salvatorul trebuie să ia unele măsuri de urgenţă până la identificarea toxicului şi până la
sosirea personalului sanitar calificat.
Aceasta se referă în primul rând la:
- susţinerea funcţiilor vitale(respiraţie şi circulaţie) ;
- prevenirea continuării absorbţiei toxicului ;
- administrarea de antitoxice generale .
Se impune respiraţie artificială gură la gură sau gură la nas.
A nu se permite intrarea în plămâni a lichidelor secretate sau vomitate din gură , care pot duce
la asfixierea lui.

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ARSURI

4
 Art.27 Se scoate accidentatul de sub acţiunea agentului cauzal (care a provocat arsura) şi i
se administrează de către medic un calmant , după care este învelit într-un tifon steril sau cearşaf curat
şi călcat recent şi este transportat imediat la spital având grijă să fie bine acoperit.
După ce s-a instalat acţiunea calmantului se îndepărtează cu cea mai mare atenţie
îmbrăcămintea de pe suprafeţele arse pentru a nu traumatiza şi mai mult suprafeţele lezate şi se trece
la îngrijiri locale.
Se spală regiunile murdare cu apă şi săpun steril , iar suprafeţele arse cu ser fiziologic steril.
- În cazul arsurilor cu substanţe chimice , îndepărtarea agentului cauzal se va face atât prin
mijloace mecanice cât şi prin neutralizarea lor. Resturile de haine sau alte corpuri străine pătrunse
în plagă se îndepărtează cu grijă . Apoi se aplică un pansament steril cu tifon des îmbibat cu o
soluţie de cloramină 2‰ sau acid boric 2%.
Indiferent de întinderea sau profunzimea arsurii se va face obligatoriu profilaxie antitetanică cu
ser antitetanic.

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE DEGERĂTURI

Art.28 Factorul determinat în producerea degerăturilor este frigul care a acţionat un anumit timp
asupra organismului.
Bolnavul degerat va fi introdus într-o încăpere neîncălzită cu temperatura maximă de 6-8°C.
Temperatura încăperii va fi ridicată treptat deoarece trecerea bruscă la o temperatură ridicată
poate duce la colaps .
Pentru înviorarea circulaţiei suprafaţa corpului va fi fricţionată cu o forţă moderată fără să se
provoace leziuni asupra tegumentelor mai fragile . Dacă există leziuni locale se va evita fricţiunea
sau masajul din cauza posibilităţilor de infecţie.
Pe măsură ce bolnavul ţ-şi recapătă capacitatea de termoreglare este învelit şi încălzit din ce în
ce mai mult până ce temperatura sa corporală ajunge la valori normale. Dacă starea sa o va permite
va fi hidratat cu lichide calde stimulante : ceai , cafea.

SINCOPA

Art.29 Este caracterizată prin pierderea bruscă a cunoştinţei , cu oprirea inimii şi a respiraţiei.
Bolnavul este palid , cu extremităţi reci , nu respiră , nu i se pot percepe bătăile inimii .
În sincope pulsul devine aritmic , deosebit de slab sau chiar absent .
Dacă apare stopul cardiorespirator se va face respiraţie artificială gură la gură sau gură la nas şi
masaj cardiac extern. Se transportă apoi victima de urgenţă la spital , sub supraveghere permanentă.

LEŞINUL
Art.30 Leşinul(Lipotimia) este urgenţa care poate survenii chiar la oameni sănătoşi .
Leşinul este prevestit de o stare de ameţeală amestecată cu somn şi senzaţie de urechi înfundate.
Victima devine palidă cască şi se prăbuşeşte la pământ ; pierderea cunoştinţei nu este totală iar
funcţiile vitale nu sunt complet suprimate. Leşinul este o stare totdeauna reversibilă .
Primul ajutor : victima trebuie culcată imediat în poziţie orizontală cu capul mai jos decât
trunchiul . Faţa i se stropeşte cu apă rece , este uşor pălmuită pe obraz şi i se dau , cu precauţie , să
miroase soluţii volatile :(eter , oţet ,apă de colonie ) .
Este supravegheată să nu apară stopul cardiorespirator .

INSOLAŢIA
5
 Art.31 Primul ajutor constă în culcarea victimei la umbră , cu capul mai sus decât trunchiul ,
având grijă să-i degajăm gâtul (slăbind nodul de la cravată , descheind nasturii de la cămaşă şi rochie)
şi mijlocul (desfăcând cureaua , nasturii).
Se aplică apă rece sau gheaţă pe fruntea şi capul bolnavului.
I se dă să bea ceaiul îndulcite , cafea concentrată .
Alcoolul şi băuturile reci consumate sub dogoarea razelor solare favorizează apariţia insolaţiei.