Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aprobat
I. GENERALITATI
Cand, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga cel accidentat pe partile corpului ce
nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusile de cauciuc si galosii sau sa se
infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de postav sau cu maneca ori pulpana propriei
haine uscate etc. sau acoperind persoana accidentata cu o haina de cauciuc ori cauciucata
(impermeabil) sau cu simpla stofa uscata. Se mai poate interveni stand cu picioarele pe o
scandura sau pe orice alt asternut uscat, neconductor de curent, pe o legatura sau pachet de
haine. Se mai recomanda sa se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana.
La joasa tensiune, cand curentul se scurge in pamant prin corpul celui accidentat prin
electrocutare si acesta strange convulsiv in maini un conductor, iar reteaua nu se poate
deconecta urgent, este mai bine ca cel accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu
impingand sub el scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai
atinga solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere) decat sa se incerce desprinderea
mainilor. Persoana care intervine trebuie sa respecte masurile ce trebuie luate la atingerea celui
accidentat, aratate mai sus.
De asemenea, se va avea grija ca cel accidentat prin electrocutare sa nu sufere alte
accidente la luarea acestor masuri. In caz de nevoie trebuie taiate conductoarele de joasa
tensiune, cu ajutorul unui topor cu coada de lemn uscat, cu foarfeci izolate sau cu ajutorul unui
aparat cu o izolatie corespunzatoare. Operatia trebuie executata cu precautie (nu se ating
conductoarele, se taie fiecare conductor in mod separat, cu manusile de cauciuc si cu galosii
pusi). La inalta tensiune, pentru izolarea celui accidentat fata de pamant sau de partile
conducatoare de curent, cel care intreprinde acest lucru trebuie sa poarte incaltaminte de
cauciuc dielectrica si manusi si sa actioneze cu o prajina sau clesti izolati la o tensiune
corespunzatoare. Pe liniile electrice de transport, cand scoaterea accidentatului de sub tensiune
printr-una din metodele aratate mai sus nu se poate executa suficient de repede si fara pericole,
trebuie sa se recurga la scurt-circuitarea (prin aruncarea unor conductoare) a tuturor
conductoarelor de linie si legarea lor sigura la pamant (dupa regulile generale de tehnica
securitatii). In acest caz, trebuie luate masuri ca bucla aruncata sa nu atinga corpul persoanei
care acorda ajutorul. De asemenea trebuie sa se tina cont de urmatoarele:
a) daca accidentatul se gaseste la inaltime, trebuie sa se previna sau sa se evite
pericolul de cadere ;
b) daca accidentatul atinge un singur conductor, este adesea suficient sa se lege la
pamant numai acest conductor ;
c) pentru a realiza legarea la pamant si scurt-circuitarea, este necesar in primul rand ca
conductorul intrebuintat in acest scop sa fie pus la pamant apoi aruncat peste conductoarele de
linie care urmeaza sa fie puse la pamant;
d) trebuie de asemenea retinut ca, daca in linie exista o capacitate electrica mare, prin
deconectare poate ramane o sarcina periculoasa pentru viata si numai legarea la pamant a liniei
o poate face inofensiva.
mai urgent. In cazul cand accidentatul respira greu, foarte rar si convulsiv, la fel ca un muribund,
i se va face respiratie artificiala si un masaj in regiunea inimii. In cazul cand persoana
accidentata nu mai da semne de viata (respiratia, bataile inimii, pulsul sunt absente) nu trebuie
sa fie considerata pierduta. Moartea poate fi adesea numai aparenta, dar cel accidentat va muri
daca nu i se va acorda primul ajutor, facandu-i-se respiratie artificiala. Respiratia artificiala
trebuie facuta in mod continuu, pana la sosirea medicului, care, in aceste cazuri, trebuie chemat
urgent.
Ce trebuie facut :
6. Atelele vor fi invelite cu materiale moi pentru a nu rani pielea, stanjeni circulatia sangelui sau
mari durerea provocata de rana;
7. Este interzisa aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea;
8. Acolo unde atela nu se poate mula exact pe partea imobilizata, golurile se vor umple cu vata;
9. Se trage apoi o fasa la inceput circulara, apoi serpuitoare in jurul atelelor si a membrului
fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie;
10. Imobilizarea accidentatului va fi efectuata de minim doua persoane. Una va ridica membrul
fracturat cu o mana in timp ce cu cealalta sprijina locul iar cealalta va aplica atelele si trage
fesa;
11. Partea imobilizata va fi controlata la intervale de 15 min pentru a fi siguri ca bandajul nu
devine prea strans prin umflarea zonelor inconjuratoare. In caz contrar acesta impiedica
circulatia sangelui si provoaca dureri;
12. La fracturile cutiei craniene, provocate de lovituri la cap sau căderea în cap, se vor aplica
comprese reci
13. Când se presupune o fractură a coloanei vertebrale (cădere de la înălţimi etc.), accidentatul
va fi ridicat de pe pământ cu ajutorul unei scânduri introduse cu mare grijă sub corpul lui. Se
va urmări cu stricteţe să nu se provoace nici o îndoire a corpului, întrucât se poate secţiona
măduva spinării, provocându-se paralizii ale membrelor şi chiar moartea.
14. La fracturarea sau luxaţia claviculei se va pune în golul subsuorii un ghemotoc sau sul de
vată sau alt material, se va bandaja braţul (membrul superior fiind îndoit în articulaţia cotului
formând un unghi drept) lipit de corp cu bandajul aplicat dinspre partea bolnavă spre spate,
se va lega membrul superior de gât cu o legătură prinsă de antebraţ sub cot şi se va aplica o
compresă rece pe regiunea vătămată.
15. La fracturarea sau luxaţia oaselor palmei se va pune în palmă puţină vată apoi se va
bandaja pe o scândură lată cât palma mâinii. Se aplică comprese reci.
16. La fracturi sau luxaţii ale membrelor inferioare se va pune în repaus complet partea bolnavă
prin sprijinirea cu o scândură, băţ, carton gros etc., astfel ca un capăt al sprijinului să fie
până la subsuoară, iar celălalt până la talpă (sau gleznă).
17. La fracturarea coastelor se va bandaja strâns pieptul sau se va strânge cu un prosop în
timpul expiraţiei.
18. La contuziile primite în regiunea abdomenului, însoţite de leşin sau la contuziile pe tot corpul,
produse prin cădere va fi chemată imediat salvarea pentru transportarea accidentatului la
spital întrucât există pericolul unei rupturi de organ şi a hemoragiei interne.
19. În cazul pătrunderii sub piele sau sub unghii, a unui corp străin, acesta va fi extras intreg iar
locul dezinfectat cu tinctură de iod şi bandajat.
20. În cazul unei întinderi sau luxaţii a tendoanelor se vor aplica comprese reci, bandaje strânse
şi repaus.
Arsurile provocate de foc, contactul cu obiecte fierbinti sua abur sunt considerate arsuri termice.
In functie de profunzimea lor arsurile pot fi clasificate in:
- arsuri de grad I, limitate la stratul superficial al pielii, recunoscute dupa inrosirea
dureroasa a pielii;
- arsuri de grad II, ce cuprind toata grosimea pielii, recunoscute dupa aparitia basicilor cu
continut seros galben. Pe langa durerea mare resimtita de victima, pericolul principal
consta in inflamarea continutului basicilor;
ȘCOALA Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca pentru:
Locul de munca – Toate
GIMNAZIALĂ,,HOREA Tema – acordarea primului ajutor în caz de accidente
,CLOȘCA ȘI CRIȘAN,,
- arsuri de grad III, cand leziunile depasesc grosimea pielii distrugand si straturile mai
profunde de grasime, muschi, vase,nevi, pana la os. Durerea este mai redusa deoarece
extremitatile nervoase din piele nu au fost distruse.
Scopul primului ajutor este de a preveni si combate, pe cat posibil, aparitia complicatiilor.
In cazul arsurilor provocate de incendii se actioneaza astfel:
stingeti focul, folosind stingatorul, aruncati peste victima o patura (haine,etc.); rostogoliti
victima la pamant;
calmati durerile administrand calmante cum ar fi: algocalmin, antinevralgic;
dati victimei, in cazul in care este constienta, sa bea mult lichid (apa, apa minerala, ceai...);
după scoaterea, cu multă precauţie a îmbrăcămintei, arsurile vor fi pansate ca orice rană
proaspătă, cu material sterilizat sau pânză curată, fără a fi unse cu alifii, uleiuri, vaselină sau
alte soluţii şi fără a fi atinse cu mâinile. După aceea, accidentatul va fi indrumat la spital.
nu spargeti basicile;
nu pipaiti si nu indepartati imbracamintea lipita de zona arsa;
controlati respiratia victimei si, daca este cazul, aplicati respiratia artificiala;
in cazul arsurilor de grad II si III nu indepartati imbracamintea; acoperiti cu haine curate si
transportati victima la cel mai apropiat cabinet medical;
la arsurile la ochi cu arcul electric se vor aplica prişniţe reci cu acid boric;
arsurile provocate de acţiunea substanţelor chimice (acizi şi alcaline) vor fi spălate imediat cu
multă apă sau într-un curent repede de apă curgătoare. După spălare se va aplica o prişniţă
cu soluţie (2% bicarbonat de sodiu) în cazul arsurilor cu acizi, sau cu soluţie slabă de oţet sau
acid boric (1,5% acid boric) în cazul arsurilor alcaline.
4. Apăsarea vasului sanguin pe osul respectiv trebuie să fie făcuta cu destulă putere.
5. Pentru oprirea hemoragiei prin îndoirea extremităţilor la încheieturi se va face un ghemotoc
sau sul, din orice materiale, care se aşează în cavitatea formată din îndoirea încheieturii
situată mai sus de locul rănii şi apoi se îndoaie încheietura până la refuz, peste ghemotoc
sau sul. În această poziţie, piciorul sau mâna se leagă de corp.
6. Când îndoirea încheieturii nu este posibilă din cauza unor fracturi concomitente, pentru
oprirea hemoragiilor puternice se va proceda la legarea jurîmprejur, cu un cordon, a
membrului respectiv, deasupra hemoragiei. Drept cordon poate servi orice ţesătură elastică,
tub de cauciuc, jartieră, bretele etc. Înainte de a aplica cordonul, membrul respectiv va fi
ridicat cât mai sus, iar cordonul va fi pus cât mai aproape de umăr sau şold.
7. Locul unde se aplică legătura (cordonul) trebuie să fie înfăşurat în prealabil, cu o ţesătură
moale.
8. Legătura aplicată pentru oprirea hemoragiei nu va fi ţinută mai mult de 1 1/2 ore, pentru a nu
produce moartea ţesuturilor lipsite de sânge. Accidentatul va fi transportat imediat la
policlinică sau la spital, având fixată vizibil pe haină o indicaţie cu ora când a fost aplicată
legătura (cordonul).
9. În cazul hemoragiei din nas, accidentatul va fi culcat sau aşezat cu capul pe spate i se va
desface cămaşa la gât, se vor pune pe nas prişniţe cu apă rece, i se vor strânge nările cu
degetele, apoi se va introduce in nas un tampon de vată sau tifon steril, îmbibat in apă
oxigenată.
În cazul unei tendinţe de leşin (ameţeală, accese de vomă, întunecarea vederii, lipsa de
aer) sau leşin efectiv, accidentatul este culcat cu capul în jos şi picioarele puţin ridicate, i se dă
să miroasă soluţie de amoniac. Se va stropi faţa cu apă rece.
La insolaţii sau şoc caloric, manifestate prin slăbiciune, dureri de cap, mers nesigur,
slăbirea pulsului etc., accidentatul trebuie dus imediat la aer şi umbră, dezbrăcat, culcat
(impachetari reci, pungi cu gheata pe cap si ceafa). Dacă accidentatul este conştient i se dă să
bea apă. La întreruperea sau tulburarea bruscă a respiraţiei, i se va tace respiraţie artificială.
Intoxicarea cu oxid de carbon se produce fără o sesizare prealabilă (oxidul de carbon
neavând miros) şi se manifestă prin dureri de cap, bătăi la tâmple, accelerarea bătăilor inimii,
slăbiciune generală, ameţeală, greaţă, pierderea cunoştinţei. La apariţia simptomelor, victima
trebuie scoasă la aer curat şi dacă este posibil i se va da să respire oxigen (nu industrial) dintr-
un balon sau o butelie. În caz de respiraţie sacadată sau de întrerupere a respiraţiei se va face
respiraţie artificială.
Cei care dau primul ajutor la pătrunderea în încăperea in care aerul este poluat cu oxid
de carbon, vor fi echipaţi cu măşti de protecţie contra gazelor.
Intoxicarea cu solvenţi: acetat de etil, benzină de extracţie, toluen, se produce datorită
degajării de vapori la temperatura obişnuită.
ȘCOALA Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca pentru:
Locul de munca – Toate
GIMNAZIALĂ,,HOREA Tema – acordarea primului ajutor în caz de accidente
,CLOȘCA ȘI CRIȘAN,,
REANIMAREA CARDIORESPIRATORIE
H - hiperextensia capului: se trece o mana pe sub gatul victimei si i se ridica ceafa, iar cu a doua
mana, asezata pe frunte, se impinge capul spre spate, apoi se introduce un sul improvizat dintr-
o haina sau o patura sub umerii victimei.
E – eliberarea cailor respiratorii: prin curatarea cu degetele infasurate intr-o batista sau cu un
tampon improvizatdintr-o bagheta de lemn sau de metal, infasurata cu o batista. In cazul in care
caile aeriene sunt astupate de corpi straini (mai frecvent la copii – bile, nasturi, fragmente de
os), se ridica copilul in sus de picioare, i se deschide gura si se aplica cateva lovituri usoare intre
omoplati. La adulti loviturile se aplica asezandu-i culcat pe o parte.
L - luxarea mandibulei, apasand pe unghiurile exterioare ale mandibulei cu ultimele patru degete
de la ambele maini, iar policele pe barbie; se proiecteaza mandibula inainte, in asa fel incat
arcada dentara inferioara sa o depaseasca pe cea superioara.
P – pensarea nasului, cu policele de la ambele maini sau cu mana stanga.
Dupa aceasta pregatire, salvatorul trage aer adanc in piept, isi tine respiratia in inspiratie
profunda, apoi aplica repede, cu gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei
si insufla cu putere aerul din plamanii sau in caile respiratorii ale victimei. Circumferinta buzelor
sale trebuie sa acopere buzele victimei pentru a impiedica pierderile de aer la comisurile bucale.
Aceasta succesiune de respiratii re repeta de 14-16 ori pe minut pentru a fi eficienta. De regula,
la adulti se insufla cu forta, la copii mai usor, iar la sugari foarte usor, cu deosebita grija (se pot
produce rupturi de alveole de plamani).
ME – masajul cardiac extern: se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei
stanga) pe 1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima.
Cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul
exercita presiuni ritmice asupra sternului. Fiecare compresiune va fi brusca si scurta
(aproximativ o secunda) si va exercita o presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in
asa fel ca sternul sa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei,
degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune
sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, fara sa se ridice mainile de pe sternul victimei.
Daca este un singur salvator se fac doua insuflatii urmate de 12-14 compresiuni, daca sunt doi
salvatori unul face o insuflatie, celalalt face 5 compresiuni sternale. La copii se poate comprima
cu o singura mana, iar la copiii mici, cu 1-2 degete, in ritm de 80-100 de compresiuni pe minut.
Masajul cardiac trebuie executat pana la reluarea batailor inimii. Dupa 50-60 de minute de
resuscitare la o victima la care semnele care caracterizeaza instalarea mortii biologice nu se
remit, manevra de resuscitare trebuie intrerupta.