APOBAT

ADMINISTRATOR

INSTRUCȚIUNI DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

PRIVIND CUNOAȘTEREA ȘI APLICAREA MĂSURILOR DE
PRIM – AJUTOR

Art. 1. Personalul angajat este obligat să cunoască cel puțin măsurile de prim-ajutor indicate mai jos:
a) oprirea unei hemoragii care însoțește o fractură;
b) izolarea aseptică a unei arsuri sau a unei răni;
c) readucerea la viață a unei persoane care a fost electrocutată sau asfixiată;
d) transportarea corectă a unui rănit
e) luarea primelor măsuri în caz de incendiu.
Personalul instruit este obligat să intervină fără altă dispoziție, imediat ce apare o astfel de situație și
să acționeze rapid și corect, neluând nici o măsura ce ar putea avea urmări vătămătoare tratamentului
medical ce s-ar aplică ulterior primului ajutor.

Art. 2. În vederea acordării primului ajutor în caz de accident, trebuie să se întreprindă următoarele
acțiuni:
a) să se înlăture pericolul;
b) se va chema salvarea, pompierii;
c) să se dea cele mai simple îngrijiri posibile;
d) să se creeze cele mai bune condiții posibile pentru accidentat;
e) să se organizeze transportul rapid al accidentatului.

Art. 3. Înlăturarea pericolului se va face de la caz la caz, astfel;

 în caz de incendiu, se va pune rănitul la adăpost;
 în caz de accidentare pe stradă, se va retrage rănitul din trafic;
 în caz de electrocutare, se va întrerupe curentul, ținându-se seama că în momentul întreruperii
curentului, electrocutatul poate cădea și ca atare se va preveni lovirea sa;
 în toate cazurile se va înlătura personalul de prisos.
La acordarea îngrijirilor simple se va ține seama de principiul de baza al primului ajutor : "În primai
rând să nu faci rău", neluându-se măsuri care ar putea fi vătămătoare tratamentului ce se aplică
ulterior acestor măsuri.
Crearea celor mai bune condiții pentru accidentat se face chiar la față locului unde se acordă primul
ajutor, organizând concomitent transportul acestuia.
Orice rănit trebuie culcat și trebuie să i se interzică orice mișcare.
În nici un caz nu i se va da să bea băuturi alcoolice;
În toate cazurile de accidentare, victima trebuie transportată la spital,
În cazul în care victima și-a pierdut cunoștința nu se va transporta înainte că această să-și fi revenit.

Art. 4. La acordarea primului ajutor, în cazul accidentaților prin rănire se disting următoarele situații:
 răniri grave, profunde sau întinse care necesită transportarea imediată la medic;
 răniri ușoare și puțîn profunde, care se pot trata de către cel ce da primul ajutor.
Dacă este cazul, la rănirile grave se va interveni mai întâi pentru oprirea hemoragiei și imobilizarea
(blocarea) fracturilor, iar apoi se va face un pansament steril, rănitul fiind transportat la medic, care

1
va face intervențiile necesare.
Rănile ușoare și puțin profunde, provocate din diferite cauze, trebuie tratate imediat, pentru a se
împiedică infectarea lor. Se va acordă o mare atenție rănilor murdărite cu noroi.
În cazul unei răniri ușoare și puțin profunde se vor lua imediat următoarele măsuri:
 persoana care dă primul ajutor trebuie în prealabil să-și spele bine mâinile cu apă și săpun,
folosind o perie, iar apoi își va dezinfecta degetele cu tinctura de iod sau spirt medicinal;
 nu se admite atingerea rănilor, nici chiar cu mâinile spălate și dezinfectate;
 se interzice spălarea rănilor cu apă sau cu substanțe farmaceutice;
 nu se vor presară prafuri și nici nu se"vor acoperi rănile eu alifii.
Spălarea rănilor și acoperirea lor cu substanțe chiar farmaceutice nu se va face de către persoane
necalificate, deoarece prin această operație se pot introduce particule de nisip sau pământ mai adânc
în rana, îngreunând operația de curățire ce urmează a fi / făcuta de medic sau infirmier și putând deci
determina infectări ale rănii:
 nu se vor îndepărta cheagurile de sânge de pe rana.
 îndepărtarea cheagurilor de sânge poate provoca hemoragii puternice.
Se va aplică peste rana o compresă sterilă și apoi se va lega cu un pansament.
 nu se vor pune alte bandaje (pansamente) decât cele sterile, din trusele medicale.
Se recomandă că pe compresă sau pânza ce se aplică pe răni să se toarne tinctura de iod. Fașa de
tinctura trebuie să depășească suprafața rănii.

Art. 5. Rănile pot fi însoțite de hemoragii puternice care, prin natură lor, sunt:
 hemoragii venoase sau capilare;
 hemoragii arteriale, care trebuie oprite înainte de tratarea rănilor.
Hemoragiile venoase și hemoragiile capilare sunt caracterizate prin scurgeri abundente de sânge de
culoare închisă, sub formă unei pânze continui în jurul rănii.
Hemoragiile arteriale sunt caracterizate prin emisiuni de sânge colorat în roșu aprins și țâșnind
sacadat,
În cazul rănilor profunde, sângele clocotește în rana.
Aceste hemoragii sunt foarte grave, putând provoca moartea în câteva minute.
Hemoragiile venoase, hemoragiile capilare și hemoragiile arteriale de mică importantă, se vor opri
prin aplicarea unui pansament compresiv.
Punerea unui garou, în această situație, este o eroare gravă care poate conduce la infecție sau
cangrena.
Hemoragiile arteriale importante necesită o acțiune rapidă și imediată, prin care să se oprească
scurgerea de sânge. Oprirea sângelui se poate face prin compresiune (apăsare), fie cu ajutorul
mâinilor, fie a unui garou sau a unui tifon răsucit.
Compresiunea trebuie făcuta între rana și inima, de preferință astfel încât strangularea arterei să se
facă pe osul cel mai învecinat
Se recomandă că apăsarea să se facă la brațe sau la coapse, deoarece la antebraț arteră este cuprinsă
între două oase și operația este mai dificilă.
Trebuie avut în vedere faptul că oprirea hemoragiilor eu ajutorul garoului (tifon răsucit) este o
operație periculoasă, deoarece acesta întrerupe circulația sângelui și poate conduce deci la cangrena
și amputare.
Garoul (tifonul răsucit) nu trebuie ținut timp îndelungat Se va face slăbirea lui din 20 în 20 de
minute, iar în cazul în care se constată încetarea hemoragiei, se va înlătura.
După oprirea hemoragiei, sau reducerea acesteia la minimum și scoaterea garoului (tifonului), se va
aplică un pansament steril – compresiv.
Accidentatului care prezintă răniri însoțite de hemoragii, i se va aplică următorul tratament, în
completarea opririi hemoragiei:
 se va acoperi rana cu pansamente sterile;

2
  se va transporta culcat;
 se vor lua măsuri de încălzire;
 i se va da să bea, pe cât posibil, băuturi calde.
Rănirea pielii de pe cap se caracterizează prin hemoragie puternică, dar nepericuloasa, care se va
trata prin aplicarea unui pansament steril, apoi accidentatul se va transporta la primul punct sanitar.
Rănirea în zona gâtului este periculoasă, deoarece în acest caz, nu se poate
aplică garoul. Pentru oprirea hemoragiei, se vor pune tampoane de pansament steril,
căutând să se extinde golul creat de rana, iar apoi accidentatul va fi transportat la
primul punct sanitar.
Hemoragiile nazale care sunt provocate de răniri se vor trata prin apăsarea
puternică a nării care sângerează, capul țînându-se drept, după un minut se va slabi foarte mult
această compresiune.
În cazul în care hemoragia nu se poate opri prin această metodă se va pune în nara sângerânda un
tampon cu antipirină și se continuă apăsarea,
Trebuie să se cunoască că există și cazuri în care hemoragiile nazale sunt necesare. În această situație
nu se va întreprinde nimic și se va consulta un medic sau personal sanitar specializat.
În general, nu se vor opri hemoragiile nazale la persoanele despre care se știe că suferă de
hipertensiune, sunt obeze sau în vârsta.
Hemoragiile interne, la care nu apare în mod vizibil sânge, se pot recunoaște după faptul că
accidentatul este palid și are pulsul slab și accelerat, greu de numărat.
În aceste cazuri accidentatul va fi culcat cu capul în jos și menținut imobilizat, va fi acoperit și se va
proceda la încălzirea lui.
Nu se va da accidentatului nici să bea, nici să mănânce.
Persoană care da primul ajutor în cazul unei fracturi trebuie să ia, în primul rând, următoarele măsuri:
 să nu miște accidentatul;
 să dezvelească zona în care s-a produs fractură, pentru a constată dacă este o fractură deschisă
sau închisă.

Art.6 In cazul in care este necesara deplasarea accidentatului, persoana care da primiil ajutor
va prinde accidentatul cu o mana pe deasupra si cu cealaltă pe dedesubtul membrului fracturat si
ajutat de o alta persoana, care va cuprinde corpul victimei, va executa transportarea.
Art.7 In cazul unei fracturi deschise, se va pune un pansament uscat pe rana, inainte de a se
face imobilizarea:
se înţelege prin fractura deschisa, o fractura insotita de o rana ce comunica cu fractura;
- fractura deschisa este periculoasa si prin faptul ca poate conduce la infecţii grave;
- exista posibilitatea ca un os spart sa pătrundă sub piele si sa o perforeze, de aceea
personalul care da primul ajutor trebuie sa ia toate masurile pentru a impiedica acest
fenomen;
Art.8 Imobilizarea unei fracturi a membrului inferior se va face prin aşezarea atelelor, atât
lateral, cat si pe fata posterioara a merabrului accidentat.
Este obligatoriu a se imobiliza ambele articulaţii din regiunea de deasupra si dedesubtul
fracturii, astfel:
la o fractura in zona gambei, se va imobiliza deasupra – genunchiul si coapsa, iar dedesubt –
glezna si laba piciondui;
la o fractura in zona coapsei, se va imobiliza deasupra – soldul si trunchiul, iar dedesubt –
genunchiul si gamba.
Se recomanda, pe cat posibil, imobilizare totala.
Imobilizarea membrelor superioare se va face in majoritatea cazurilor, printr-o eşarfa, cotul
fiind indoit.

3
 Se va putea completa aceasta prin aţele rigide, care insa nu vor ocupa decât segmentut
fracturat al membrului.
Art.9 Cotul rănit poate impiedica îndoirea braţului si imobilizarea membrului cu ajutorul
eşarfei. In acest caz, se va face imobilizarea totala a braţului.
Art.10 In cazul fracturilor craniene, intervenţia persoanei cate da primul ajutor, trebuie sa
fie foarte atenta, dat fiind ca exista cazuri in care victima percepe aceste traumatisme cu întârziere
de 2-3 ore si deci cunoaşterea existentei traumatismelor este uneori dificila.
Simptomele in cazuri de fracturi craniene sunt:
- pierderea cunoştinţei, care poate fi numai momentana;
- hemoragii prin nas sî prin urechi.
Pot apare fracturi craniene, fara sa provoace rănirea pielii de pe cap si fara sa curgă sânge pe
nas sau pe urechi.
Art.11 Fracturile coloanei vertebrale si ale bazinului sunt, in cele mai multe cazuri, accidente
grave, si in aceste cazuri, transportul victimei se face prin rostogolirea acesteia cit se poate de incet,
pana va fi aşezata culcat pe o planşeta dura. Nu se va face vreo imobilizare a victimei si se va
transporta imediat la cel mai apropiat punct sanitar, unde se afla un medic chirurg.
Se interzice transportarea pe braţe a unui accidental cu coloana vertebrala sau bazinul
fracturat, acest mod de transport putând sa-i fie fatal.
Simptomele in cazuri de fracturi la coloana vertebrala sau la bazin sunt:
- dureri puternice in zona dorsala;
- paralizarea membrelor inferioare;
- tulburări in urinare.
Art.12 In cazul fracturilor de coaste, persoana care da primul ajutor va imobiliza toracele
accidentatului printr-un bandaj strâns, realizat cu o fase, apoi se va transporta accidentatul, in poziţia
şezut, la primul punct sanitar. Simptomele in cazuri de fractura de coasta sunt:
- respiraţie ingreunata si dureri in timpul respiraţiei;
- eventuale urme de sânge in saliva.
Art.13 In cazul luxatiilor, se va proceda identic ca in cazul fracturilor la braţe si la membrele
inferioare:
- nu se va pierde din vedere niciodată ca o luxatie poate fî insotita de o fractura;
- in cazul unei luxatii a umărului, care este cea mai frecventa, cotul se depărtează de corp. Nu se va
face nici o incercare de a se readuce cotul la poziţia iniţiala, ci se va pune o perna la subsuoara si se
va transporta accidentatul fara eşarfa.
Art.14 In cazul degeraturilor, membrul care a suferit va fî introdus in apa la temperatura
mediului ambiant, care apoi va fî încălzita treptat si cu mare grija, pana la temperatura corpului.
Nu se recomanda frectionarea cu zăpada a membrelor degerate, deoarece pielea degerata
poate fi zgâriata si se poate provoca astfel, o infecţie.
In cazul degeraturilor puternice (congelare) se recoranda transportarea accidentatului la un
punct sanitar, intervenţiile locale putând provoca agravarea situaţiei.
Art.15 Toate înţepăturile sau zgârieturile, oricât de puţin grave ar părea la început, trebuie
dezinfectate.
Pentru dezinfectarea corecta a locului rănit:
- se va apasă puternic in vecinătatea locului undu s-a produs înţepătura sau zgârietura, pana se vor
scurge câteva picaturi de sânge ;
- se va acoperi locul rănit cu o soluţie antiseptica ce se găseşte in trusa medicala si se ve lasă sa se
usuce la aer liber;
Daca rana prezintă o oarecare intindere, după dezinfectare se va aplica un pansament uscat sau

4
o compresa sterila;
Se recomanda ca in cazul in care exista un punct sanitar in apropiere, sa se transporte
accidentatul la acest punct;
Art.16 nu trebuie pierdut din vedere ca o intepatura sau o zgârietura care nu prezinte., aparent,
nici o gravitate Ia inceput, poate avea ulterior, complicaţii grave (infecţii, flegmoane etc), daca nu
este dezinfectată corect si imediat;
Art. 17 In cazul in care cel care a dat primele îngrijiri nu are convingerea ca a reuşit sa
inlature toate corpurile străine, imediat după primele ingrijiri, va indrepta accidentatul spre primul
punct sanitar, unde medicul va lua masurile necesare.