PRIMUL AJUTOR ÎN

URGENȚELE MEDICALE
Primul ajutor în urgențele medicale
La sfârșitul cursului puteți să:
 cunoașteti tipurile de urgențe medicale
 cunoașteti manevrele medicale ce pot fi aplicate
diferitelor tipuri de urgențe
 știți ce nu trebuie făcut pentru a nu agrava starea de
sănătate a persoanei care are nevoie de ajutor
 aplicați manevrele specifice
 cunoașteți modul de funcționare al Sistemului Medical
de Urgență
 Cum funcționează sistemul de urgență

CUM FUNCȚIONEAZĂ 112

Când te afli lângă o persoană care are nevoie de

ajutor poți face un apel gratuit la 112.
Un operator din dispeceratul 112 va prelua apelul tău.
Răspunde cu calm la toate întrebările care îți sunt
adresate.
Dacă urgența ta este de natură medicală apelul va fi
transferat către dispeceratul medical integrat.
În funcție de răspunsurile tale referitoare la starea
pacientului, medicul sau asistentul coordonator din
dispecerat va decide tipul de echipaj medical alertat.
Așteaptă cu calm sosirea ambulanței.
 Cum funcționează sistemul de urgență

AGENȚIILE CE INTERVIN ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ȘI AL

TRANSPORTULUI UNEI URGENȚE MEDICALE

 SERVICIUL DE AMBULANȚĂ
 SMURD
 POMPIERI
 POLIȚIE
 JANDARMI
 Cum funcționează sistemul de urgență
AGENȚIILE CE INTERVIN ÎN TRATAMENTUL UNEI
URGENȚE MEDICALE

 UPU
 CPU
 SPITALE
Urgențele medicale

Urgenţa este situaţia în care se impune intervenţia

Poliţiei, Pompierilor şi/sau Salvării pentru a salva viaţa,
proprietatea şi mediul.

Urgențele medicale sunt acele afecțiuni medicale

care pun în pericol viața pacientului într-o perioadă
relativ scurtă de timp
 Obstrucția de căi aeriene
Obstrucția de căi aeriene reprezintă întreruperea căilor
aeriene (trahee, bronhii) cu un obstacol intern sau extern.
Obstrucția poate fi completă sau incompletă.

Dacă obstrucția este incompletă respirația este

zgomotoasă, pacientul este aplecat în față și încurajat să
tușească.
 Obstrucția de căi aeriene
Dacă această manevră nu dă rezultate și obstrucția devine
completă se aplică manevra Heimlich.
 Apropiați-vă de victimă din spate, cuprindeți-l pe sub brațe,
îndepărtați picioarele și efectuați lovituri interscapulare.
 După fiecare lovitură observați dacă a fost sau nu eliminat
corpul străin.
 Hemoragiile

Măsuri în hemoragii nazale (epistaxis)

 să stea aplecat cu capul ușor înainte.
 în această poziție, sângele nu va mai curge în faringe
 înghițirea sângelui poate provoca tuse sau vomă și
agrava hemoragia nazală
 pensați ambele nări pentru cel puțin 5 minute.
 aplicare de gheață/rece în zona cervicală
 FRACTURI

Traumatismul caracterizat prin întreruperea continuităţii

ţesutului osos sub acţiunea unui agent traumatic.

Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu

repercursiuni locale, ci un proces patologic complex care
antrenează întregul organism.
FRACTURĂ ÎNCHISĂ ȘI FRACTURĂ DESCHISĂ
Prim ajutor
Intervențiile de prim ajutor vizează următoarele aspecte:
A. Pericolul vital în fracturile deschise îl constituie
hemoragia masivă şi infecţiile grave. Deci se va opri
hemoragia și se vor curăța și proteja plăgile.

B. Vom face imobilizarea provizorie pentru evitarea

complicaţiilor imediate .

C. Pregătirea pentru transport - pe targă va fi aşezat cu

multă grijă pentru a preveni complicaţiile datorate
mişcării – vor lua parte la ridicarea victimei 3 -4
persoane
 Înainte de imobilizarea provizorie

- Eliberarea - degajarea regiunii accidentate – îndepărtare de

cuie, cioburi, scânduri, cărămizi, grinzi și scoaterea victimei de
sub acțiunea agentului traumatizant.
- La nevoie se va efectua resuscitare cardio-respiratorie pentru
asigurarea funcţiilor vitale ale organismului - manevra are
prioritate faţă de alte manevre;

Evităm mișcările bruște ce ar complica leziunile existente;

- Îndepărtarea îmbrăcăminţii se face numai în suspiciunea

prezenţei unei răni care trebuie curăţată şi pansată de urgenţă.
Nu aplicăm atelă pe plaga neacoperită!
- În hemoragii mici aplicăm un bandaj compresiv, în
hemoragii mari aplicăm un garou.

Se aplică o compresă rece sau gheață pe zona afectată. Se va

avea grijă ca gheața să nu fie aplicată direct pe piele.

Nu împingeți oasele ieșite în afară, nu încercați să așezați o

poziție anormală a membrelor.

Reducerea fracturii se va face la spital, de către medicul

specialist, sub anestezie totală, precedată şi urmată de
radiografie – nu faceți dvs. aşa ceva la locul accidentului.
 Prin imobilizarea provizorie:
1. – Nu permitem pacientului să calce sau să se sprijine pe
regiunea lezată;
2. - Menţinem axarea corectă a membrului lezat;
3. – Obținem diminuarea durerilor;
4. – Evităm complicaţiile:
- secţionări de nervi, de vase de sânge;
- sfâşiere a ţesutului muscular din jurul osului;
- perforarea tegumentului şi transformarea fracturii
închise în fractură deschisă.
 În imobilizare, pentru a avea siguranţa că fractura nu se
deplasează lateral sau în jurul axului longitudinal – atela va
prinde articulaţiile de deasupra şi dedesubtul focarului
de fractură.

Atelele vor fi confecționate din materiale ușoare ,

rezistente – crengi, scândură, material metalic, carton rulat
care vor fi înfășurate în material textil pentru a proteja
tegumentul.

În cazul fracturii de membru inferior imobilizarea se

poate face prin prinderea membrului lezat de celălalt
membru sănătos.

Pansamentul să fie suficient de compresiv pentru a nu

îngreuna circulaţia. Să lăsăm la vedere extremităţile pentru a
vedea dacă nu apare edem sau cianoză datorită compresiei.
 Transportul politraumatizaţilor

- Se va face la cea mai apropiată unitate spitalicească.

- Poziţionare pe targă se face în funcţie de leziunile suferite.

- Căile respiratorii superioare să fie libere – cu pipa Guedel sau

menținerea limbii cu compresă, la nevoie.

- Nu se transportă pacientul cu primul vehicul pe care îl avem la

îndemână mai ales dacă e necorespunzător dotat (suspensii
proaste, spaţiu foarte strâmt).
Tipuri de arsuri
Tipuri de arsuri
 Prim ajutor în arsuri
- Pentru ca salvatorul să nu devină el însuşi o victimă
trebuie să aibă în vedere securizarea zonei.

- Se va îndepărta victima din mediul traumatizant.

- În cazul unui incendiu se evită inhalarea fumului,

prin folosirea unor măşti sau măcar o improvizare a
acestora;

- În cazul unei victime ale cărei haine au luat foc,

aceasta va fi oprită să alerge, se va culca la sol şi se va
acoperi cu o pătură, plapumă, haină groasă din ţesătură
neinflamabilă.

- Se va evita stingerea flăcării prin rostogolirea în nisip

a victimei, sau rostogolirea pe pământ şi prin stropire
cu apă – este agravată evoluţia ulterioară.
Prim ajutor în arsuri
- În arsuri de gr. I cu suprafaţa mică este suficienă răcirea
zonei şi badijonarea cu alcool - de regulă nu este nevoie de
pansament. În caz de arsuri grave se va face apel la 112;
- Este interzisă spargerea flictenelor când acestea există.
- Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav – acţiunea este
şocogenă. Bolnavul va fi acoperit cu un ceaşaf curat peste haine.
Excepţie fac victimele cu arsuri chimice sau cu lichide fierbinţi.
- Nu e permisă nici o manevră de tratament local – ungerea
cu substanţe grase sau aplicarea unor medicamente sub formă
de pulberi;
- Arsurile vor fi acoperite cu pansament aseptic sau cu un
prosop curat pentru a asigura o protecţie antiinfecţioasă;
- Senzaţia de sete a victimei se va calma doar prin umezirea
gurii, a buzelor – este interzisă administrarea orală a lichidelor.
Insolaţia

- Scoaterea persoanei de sub influenţa razelor de soare;

- Culcarea la loc umbrit, răcoros, bine ventilat, cu capul
ridicat - pentru a asigura răcirea corpului.
- Se aplică comprese reci pe cap; nu doar pe frunte ci pe
tot capul; - Pentru a răcori pacientul se poate pulveriza
apă pe corp - se poate folosi un ventilator;
- Se interzice administrarea de aspirină sau paracetamol
pentru a reduce temperatura corporală ridicată a
pacientului;
- Dacă pacientul este conştient şi capabil să înghită
trebuie să i se dea apă pentru a-l hidrata cât mai bine;
 Insolaţia
- Totuşi trebuie să avem în vdere faptul că majoritatea pacienţior cu
insolaţie au o stare mentală alterată şi nu li se pot administra lichide
pe CALE ORALĂ ÎN CONDIŢII DE SIGURANŢĂ pentru a nu se
îneca;
- Se îngrijesc arsurile tegumentare produse de soare în funcţie de
gravitatea lor.
- Se controlează funcţiile vitale în caz de comă sau stări convulsive;
- Se asigură dezobstrucţia căilor aeriene;
- Se cheamă 112.
DEGERĂTURILE ȘI HIPOTERMIA
Leziuni de tip necrotic apărute în cadrul hipotermiilor severe
şi sunt datorate acţiunii frigului sau zăpezii asupra corpului şi
datorită inhibiţiei centrilor termoreglatori.

Omul face parte din categoria vieţuitoarelor homeoterme =

indiferent de schimbările termice din mediul înconjurător
păstrează constantă o anumită temperatură – 37 C, prin
adaptare.

Vorbim de:
- adaptarea circulatorie - astfel încât trebuie protejate
zonele de pe corp expuse la temperaturile scăzute;
- adaptarea metabolică - care constă în creşterea producerii
de căldură necesară compensării pierderilor crescute ale
acesteia.
 Tratament preventiv înaintea expunerii a frig

- Interzicerea fumatului;
- Nu se va consuma alcool nici în cantităţi infime;
- Exerciţiile de mişcare – sunt foarte importante – produc
vasodilataţie locală;
- Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte
corespunzătoare şi uscată – mai ales zona tălpilor, a
mâinilor şi a capului.
 Primul ajutor în caz de degerături
- Se introduce victima într-un mediu încălzit: dacă este afară
se aduce în casă ;
- Se înfășoară zonele degerate în haine groase sau pături;
- Se poate introduce extremitatea degerată în apă cu o
temperatură de 34-37 grade Celsius;
- Dacă victima e conștientă și nu varsă, i se pot oferi lichide
calde (nu fierbinți);
- Se transportă victima la spital.
De reținut!
NU este recomandat:
- să se maseze zonele degerate;
- să se expună la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apă
fierbinte etc.;
- să se dea băuturi alcoolice victimei.
 Hipotermia
Primul ajutor în hipotermie
Evaluarea funcțiilor vitale și resuscitarea cardiorespiratorie
dacă este nevoie;
- Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu
brusc - crește cu aprox. 1 grad pe oră.
Încălzire pasivă: aducerea victimei într-un mediu cald,
înlocuirea hainelor ude cu altele uscate și învelirea cu pături -
în hipotermiile ușoare și medii cu temperaturi peste 31 grade
Celsius.
Încălzire externă activă: imersie în apă caldă (40 grade
Celsius), înfășurarea în haine sau pături calde, pungi sau sticle
cu apa caldă.
Încălzire internă activă: care se face după transportul victimei
la spital.
De retinut!
Nu se vor da băuturi alcoolice victimei;
În cazul în care victima este conștientă și nu prezintă vărsături,
se pot oferi băuturi calde (ceai, supă) .
Hipotermicul nu poate fi declarat decedat până ce nu este
reîncălzit; de aceea, resuscitarea se va continua până la
restabilirea temperaturii normale a corpului.
 ELECTROCUTAREA

Electrocutarea reprezintă totalitatea agresiunilor locale şi

generale produse după trecerea curentului electric prin
corp. Concomitent au loc degajări de căldură.

Gravitatea leziunilor produse este în funcţie de :

- intensitatea curentului;
- tensiunea curentului;
- natura curentului ;
- rezistenţa pe care o opune tegumentul .
 Ţesuturile interne ale corpului, umede şi sărate, se dovedesc a
fi bune conducătoare de electricitate, bariera principală la
trecerea curentului venind din partea pielii.

 Pielea uscată este un bun izolator şi prezintă o rezistenţă mare

(mai multe zeci de mii de ohmi), spre deosebire de pielea
umedă (doar câteva sute de ohmi).

 Rezistenţa pe care o opune tegumentul este mică la

umiditate.

 Dacă în parcursul curentului în corp, intră organele vitale, ca

inima sau creierul – electrocutarea e mortală.
 PRIM AJUTOR ÎN ELECTROCUTARE
- Scoaterea electrocutatului de sub agresiunea curentului
electric;
- Dacă există fire la sol vor fi evacuate persoanele din zonă;
- Salvatorul va avea grijă să nu devină victimă:
- întreruperea curentului, dacă e posibil;
- nu va atinge electrocutatul de părţile
descoperite;
Scoaterea victimei se va face acţionând:
- de la distanţă cu o prăjină sau un băţ de lemn sau
plastic;
- mâna protejată de o haină uscată şi groasă;
- prinzând victima de haine şi de păr;
- aşezând sub propriile picioare un obiect uscat;
- cu o pătură aşezată peste accidentat.
- Se apelează 112 – dacă pacientul este inconştient;
- Se va face resuscitarea cardio-respiratorie – dacă e
necesar;
- Dacă victima respiră va fi aşezată în poziţie de siguranţă;
- Se asigură aerul victimei – descheierea gulerului, slăbirea
curelei sau a cordonului, descheierea cămăşii sau a
eventualelor haine foarte strâmte, eliberarea zonei de
curioşi;
- Transportul rapid la spital;
- Dacă transportul imediat la spital nu e posibil se va
umezi buzele şi gura victimei cu apă sau se va da apă cu
linguriţa până la sosirea Ambulanţei; nu daţi de băut
victimelor apă chiar dacă acestea cer insistent.
 Poziția laterală de siguranță
Algoritm de abordare a unui bolnav
Persoana cazuta

Zona sa fie sigura

Evaluare constienta

Da Nu 112

Evaluare respiratie si circulatie

Nu Da

Pozitia laterala de
Masaj cardiac extern
siguranta
Poziția laterală de siguranță
 Poziția laterală de siguranță
1. Aliniere membre superioare și inferioare
2. Verificarea hainelor și îndepărtarea corpurilor
contondente
3. Mâna de lângă salvator se așează în L
4. Mâna opusă, fața dorsală, pe obrazul opus
5. Piciorul opus se ridică de la genunchi în unghi drept
6. O mână a salvatorului susține mâna pe obrazul opus
7. A doua mână a salvatorului prinde genunchiul
piciorului ridicat
8. Se rotește persoana spre noi
9. Persoana rămâne pe o parte, cu o mână sub cap și un
picior îndoit
10. Hiperextensia capului
Poziția se păstrează maxim 30 de minute pe fiecare parte
Poziția laterală de siguranță
Poziția laterală de siguranță
 Stopul cardio-respirator

Cea mai gravă și mai dramatică urgență

medico-chirurgicală

Stop cardiac = oprirea inimii

Stop respirator = oprirea respirației
 Stopul cardio-respirator

Lanțul supraviețuirii
1. Recunoașterea rapidă a stopului cardiac
2. RCP precoce efectuată de către salvatori
3. Defibrilarea precoce
4. SVA precoce și îngrijirea standardizată
postresuscitare
 Stopul cardio-respirator
Algoritm de abordare a unui bolnav cu stop cardio-respirator
Bolnav suspect de stop cardio-respirator

Excitatie usoara

Constient Inconstient
112

Supraveghere Eliberare cai respiratorii

+ ajutor calificat
Absenta respiratiei Prezenta respiratiei

Puls prezent Puls absent Puls prezent

Respiratie
Supraveghere
artificiala + ajutor
Ajutor calificat
calificat
 Stopul cardio-respirator
Evaluare funcții vitale
Evaluarea stării de conștiență
 Se aplică stimuli verbali și fizici, de regulă pe umărul
persoanei respective
Evaluarea respirației
 Deschide gura persoanei
 Se apropie obrazul și urechea salvatorului de nasul și
gura pacientului
 Privirea salvatorului umărește mișcările toracice
 Maxim 10 secunde
 (VEDE – AUDE – SIMTE)
Evaluarea circulației
 Se palpează pulsul la artera radială sau la carotidă
 Stopul cardio-respirator
RCP-ul
Mentinerea permeabilității căii aeriene
Decubit dorsal
Capul în axul corpului
Extensia posterioara a capului +
protruzia mandibulei
Aspirarea secrețiilor,
îndepărtarea protezelor dentare
Intubație orotraheală
Asigurare ventilație
Oxigen pe mască și balon
Stopul cardio-respirator

RCP-ul
Asigurarea circulației
Masaj cardiac extern (la adult)
- 30 de compresiuni intercalate de 2 respirații ;
- masajul corect este atunci când toracele se deplasează pe
o distanță de 5 cm;
- va avea un ritm de 100/minut
- se aplică la jumătatea inferioară a sternului
- se efectuează cu ambele mâini
Adrenalina, amiodarona, xilina
Defibrilare semiautomată
 Stopul cardio-respirator

RCP-ul
Asigurarea circulației
Masaj cardiac extern (la copil)
- 5 respirații după care se face reevaluare
- 15 compresiuni intercalate de 2 respirații ;
- masajul corect este atunci când toracele se deplasează pe
o distanță de 1/3 din diametrul antero-posterior
- va avea un ritm de 100/minut, nu mai mult de 120/min
- se aplică la jumătatea inferioară a sternului
- se efectuează cu 2 degete, podul palmei, ambele mâini în
funcție de vârsta copilului
 Stopul cardio-respirator

RCP-ul se întrerupe doar în următoarele situații:

Reapariția circulației și ventilației spontane eficiente
Resuscitarea este preluată de o persoană instruită la un
nivel de competență mai înalt
Un medic își asumă responsabilitatea pentru pacient
Pacientul este preluat de un serviciu mobil de urgență
instruit corespunzător
Se recunosc criteriile sigure de moarte (enumerate mai
sus)
În caz de epuizare
Mediu ambiant periculos pentru siguranța proprie sau
continuarea resuscitarii ar pune în pericol viața
celorlalți membrii ai echipei
Stopul cardio-respirator

Complicatiile RCP
Fracturile osoase
Distensia gastrică
Voma