CATEDRA DE CONDUCERE AUTO

Discutat în comisia didactică

PROIECT DIDACTIC
LA LEGISLAŢIE RUTIERĂ, CONDUCER PREVENTIVĂ ŞI ECOLOGICĂ, PRIM AJUTOR

Tema Nr. 1: Legislaţie rutieră, conducere preventivă şi ecologică, prim ajutor

Şedinţa Nr. 15: Primul ajutor în caz de accident rutier: trusa de prim ajutor (componenţă şi mod de
folosire), principii generale de acordare a primului ajutor, medicamentele şi accidentele rutiere,
transportul accidentaţilor.
Obiectiv didactic general: aprofundarea cunoştinţelor şi deprinderilor de acordarea primului
ajutor.
Recomandări:
 să fie cunoscut conţinutul şi modul de folosire;
 să se completeze imediat ce s-a consumat;
 să fie înlocuite periodic produsele care au termen de valabilitate.
-Trusa trebuie să conţină:
 alcool sanitar – 50 ml;
 tinctură de iod – 20 ml;
 amoniac – 10 ml;
 apă oxigenată;
 pansament – 3 cutii cu comprese sterile;
 pentru bandajare: 2 feşe 5/10, leucoplast, romplast;
 mănuşi de unică folosinţă;
 pentru oprirea hemoragiilor: 2 tuburi de cauciuc de 5060 cm lungime, un beţişor pentru strâns
garoul;
 instrumente, cum ar fi:
- foarfecă, ace de siguranţă;
- seringă unică folosinţă – 3 buc.;
- pipă Gueddel (mărimea 10 pentru adulţi, mărimea 4 pentru copii) – 2 buc.;
- atele – 2 buc.;
 medicamente, cum ar fi:
- antinevralgice, algocalmin tablete (analgezice);
- lizadon tablete, scobutil (antispastice);
- diclofenac, paduden, indometacin (antiinflamatorii);
- saprosan drajeuri;
- carbo medicinalis tablete;
apă şi săpun. - Primele măsuri de ajutor medical care se iau în urma unui accident de circulaţie din
care a rezultat rănirea unei persoane sunt următoarele:
1. se scoate victima din/sau de sub veh. implicat în accident şi se aşează într-o poziţie de
siguranţă;
2. se iau măsuri de degajare a căilor respiratorii şi se înlătură cauzele care ar putea împiedica
circulaţia normală a sângelui şi respiraţia;
3. se iau măsuri de calmare a durerilor pa care le acuză victima;
4. se tratează plăgile, arsurile şi se aplică pansamente;
5. se imobilizează membrele fracturate;
6. se iau măsuri de oprire a hemoragiilor;
se iau măsuri pentru asigurarea transportului victimei la o unitate medicală.
- Rănile (plăgile)
-Acordarea primului ajutor este determinată de:
 principii generale:
- combaterea durerii (algocalmin, antinevralgic);
- oprirea hemoragiei (pansament compresiv, garou);
- combaterea şocului;
 - prevenirea infecţiei (pansament steril);
 materiale necesare:
- comprese sterile, vată, feşe, leucoplast;
- alcool sanitar sau tinctură de iod sau metosept;
- apă oxigenată sau tablete de PEROGEN.
-Tratamentul rănilor care nu sângerează (sau sângerează moderat)
Se urmăresc următoarele operaţii:
 dacă rana este într-o zonă păroasă, trebuie să se facă o bărbierire în jurul rănii;
 marginile rănii se spală cu apă şi săpun, apoi se dezinfectează marginile rănii cu alcool
sau tinctură de iod; nu se lasă ca aceste substanţe să pătrundă în plagă;
se spală apoi rana cu jet de apă sau cu apă oxigenată;

 rana se dezinfectează cu o soluţie de cloramină sau permanganat de potasiu;
 nu se pune în plagă sulfamidă sau unguente;
 se acoperă rana cu un strat de comprese şi se adaugă un strat de vată, după care se
efectuează bandajarea.
-Tratamentul rănilor care sângerează
Faţă de operaţiile de mai sus se mai efectuează:
  straturile de comprese şi vată vor fi mai mari;
 înainte de bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o faşă nederulată peste care se
va face bandajare cât mai strâns;
 în cazul în care sângele îmbibă pansamentul şi nu se opreşte sângerarea se vor lua
măsuri de oprire a hemoragiei (garou).
-Bandajarea (înfăşurarea)
Prin bandajare se fixează pasamentul.
Regulile bandajului:
 bandajul să fie suficient de strâns pentru a menţine pansamentul;
 să se evite măsuri care ar produce dureri suplimentare;
 cel bandajat nu va fi ţinut în picioare chiar şi pentru cel mai mic bandaj;
 înnodarea pansamentului nu se va face pe rană;
 bandajarea se face de la stânga spre dreapta, faşa ţinându-se în mâna dreaptă.
Înfăşurările sunt aşezate şi netezite cu mâna stângă astfel ca fiecare înfăşurare să acopere 1/3
sau 1/2 din înfăşurarea precedentă.
Bandajarea antebraţului, braţului, gambei, coapsei se face circular, începîndu-se de jos în sus, cu
respectarea regulilor bandajului.
Bandajarea articulaţiilor umerilor, cotului, şoldului, pumnului, degetelor se face începând cu
câteva înfăşurări circulare care se trag pe segmentul de membru aflat deasupra articulaţiei (torace
peste umăr, braţ peste cot, antebraţ pentru pumn şi degete, coapsă pentru genunchi, gambă pentru
gleznă şi picior). Faşa este trecută apoi peste articulaţie la segmentul aflat sub articulaţie, unde se
fac câteva înfăşurări şi se revine la segmentul de deasupra articulaţiei. Se continuă până ce
articulaţia este acoperită şi se încheie cu câteva spire mai jos de pansament.
Bandajarea capului se începe cu câteva spire de faşă care trec în cerc în jurul frunţii după
care se pliază dinspre frunte spre ceafă astfel încât pliurile care se formează să acopere calota
craniană şi apoi cu câteva înfăşurări de feşe se prind toate pliurile la nivelul frunţii şi cefei.
Bandajarea rănilor aflate la nivelul bărbiei, frunţii, cefei, urechii, ochiului, nasului se face cu
ajutorul unui căpăstru confecţionat dintr-o faşă lată sau o bucată de pânză dreptunghiulară care se
taie incomplet la capete, lăsându-se la mijloc o porţiune care se va folosi pentru acoperirea
pansamentului din regiunile amintite, cele patru colţuri legându-se între ele pe creştet pentru rănile
bărbiei, după urechi pentru rănile nasului, pe frunte şi sub bărbie pentru rănile cefei, lateral lângă
tâmplă şi gât pentru rănile urechii (figura următoare).
- Hemoragiile
Măsuri de prim ajutor:
 oprirea hemoragiei prin manevra compresării;
  oprirea hemoragiei prin poziţionarea braţelor;
 pansamentul compresiv;
 aplicarea garoului;
 măsuri suplimentare ca:
- poziţia culcată a accidentatului;
- dacă este conştient i se dă să bea lichide;
în caz de şoc hemoragic, accidentatul este inconştient, pulsul este rapid superficial, respiraţia este
superficială, are o paloare extremă; se pot aplica la toate membrele, după ce au fost ridicate în sus,
câte un garou.
- Fracturile, entorsele, luxaţiile
a) Fractura
Acordarea primului ajutor: nu se mobilizează un accidentat cu fractură înainte de a-i
imobiliza fractura.
Ca materiale necesare: atele din lemn sau sârmă, atele improvizate din beţe,
scânduri, şipci, coajă de copac etc.
 Imobilizarea fracturilor membrelor superioare şi inferioare sunt operaţii care trebuie
neapărat să se desfăşoare astfel (ca în figura următoare):
 extensia şi contraextensia (efectuarea unei tracţiuni asupra capetelor rupte) şi punerea
cap la cap a fragmentelor;
imobilizarea fracturii cu ajutorul atelelor.
b) Entorsele
Acordarea primului ajutor: suprimarea durerii (algocalmin) apoi imobilizarea articulaţiei cu
un pansament compresiv
c) Luxaţiile
Acordarea primului ajutor: suprimarea durerii (algocalmin) şi imobilizarea ca pentru o
fractură.
-Traumatismele craniocerebrale
În cadrul accidentelor rutiere, traumatismele craniocerebrale au cea mai mare frecvenţă.
Acordarea primului ajutor:
 accidentatul va fi culcat şi evacuat;
 eliberarea respiratorii şi acordarea de asistenţă respiratorie şi cardiacă;
 se pansează uşor şi se culcă în poziţie laterală pentru a preveni căderea limbii, sau în
poziţie ventrală la cei care au şi leziuni faciale.
- Arsurile
Măsuri imediate:
 luate de cel care a luat foc:
- se va rostogoli pe jos şi îşi va scoate hainele;
- nu va fugi;
 luate de cel care acordă primul ajutor:
- va lua măsuri pentru stingerea focului;
- va degaja victima şi o va ajuta să se rostogolească;
va avea grijă să nu ia foc şi el.
Măsuri de prim ajutor:
 resuscitarea cardio-respiratorie (dacă este cazul);
 combaterea durerii (algocalmin);
 tratarea primară a arsurilor, astfel:
- pentru arsuri de gradul I: se expun la apă curgătoare rece 2030 min.; se tamponează
cu alcool sanitar; zona afectată nu se pansează;
pentru arsuri de gradul II, III sau IV: nu se sparg flictenelor; se acoperă suprafeţele arse cu
comprese sterile; se evacuează rapid accidentatul.
Ce trebuie făcut:
 nu dezbrăcăm accidentatul;
  nu desprindem fragmentele de haine arse sau substanţe topite care s-au solidificat
(smoală, metale ş.a.);
 nu folosim pentru pansare albuş de ou, grăsimi, miere, pudră de sulfamide, coloranţi.
Arsurile chimice
Măsuri de prim ajutor:
 neutralizarea substanţelor care au produs arsurile (pentru acizi spălături cu soluţii de
bicarbonat de sodiu sau cu apă de var; pentru alcaline cu apă de oţet);
 se pansează uscat;
 se evacuează rapid;
 dacă este necesar, se practică resuscitarea cardio-respiratorie şi se administrează
medicamente pentru calmarea durerilor.
- Comoţia cerebrală
Reprezintă pierderea cunoştinţei pentru câteva secunde sau ore. Când se trezeşte,
accidentatul nu-şi aminteşte nimic.
Primul ajutor dat accidentatului, chiar dacă şi-a revenit, este de a-l transporta culcat.
- Şocul
Este o tulburare a întregului organism care afectează funcţiile vitale, caracterizându-se prin
numeroase simptome (traumatic, hemoragic, de garou, electric, prin arsură ş.a.).
Simptomatologia:
 accidentatul este conştient şi indiferent la tot ce se întâmplă în jur;
 faţă palidă, extremităţi reci, buze vinete, privire fixă;
 senzaţie intensă de sete, respiraţie artificială şi accelerată, puls scăzut;
 poate fi agitat în anumite situaţii după care se instalează fenomenele amintite.
Măsuri de prim ajutor:
 tratarea cauzelor şocului (suprimarea durerilor în caz de fractură, arsură, hemoragie);
 administrarea de băuturi calde, dulci dacă şocatul este conştient; nu se administrează
şocaţilor inconştienţi, cu răni abdominale, celor care vomită diferite băuturi;
 la nevoie se face o resuscitare cardio-respiratorie;
 se evacuează de urgenţă culcat cu capul mai jos sau culcat pe o parte, dacă este
conştient.
- Stopul respiratoriu şi cardiac
Măsuri de prim ajutor:
 deschiderea gurii cu un obiect din trusă;
 se întoarce capul într-o parte şi se curăţă cavitatea bucală;
 se ridică ceafa şi se răstoarnă capul în vederea îndepărtării limbii din fundul gâtului,
deschizându-se calea de intrare a aerului în plămâni;
 accidentatul va începe să respire;
 dacă nu-şi reia respiraţia avem o sincopă respiratorie. În acest caz, acordarea primului
ajutor constă în:
- reanimarea accidentatului prin metoda de respiraţie “gură la gură” sau “gură la nas”,
prin care salvatorul va insufla aer din plămânul său în plămânul accidentatului; aerul
expirat şi pe care îl insuflăm, conţine o cantitate de 50% din oxigenul aerului
inspirat, deci pentru a insufla o cantitate mai mare de oxigen va trebui ca salvatorul
să insufle mai mult aer la fiecare inspiraţie;
- accidentatul este culcat pe spate cu capul îndoit spre spate, are pipă Gueddel;
- se pensează nasul cu pensa din trusă sau cu degetele;
- se aşează o compresă sau o batistă pe gura accidentatului;
- se inspiră aer puternic şi se expiră aplicând gura accidentatului;
- se execută 1520 insuflaţii pe minut numărându-se 1-2 pentru inspiraţie şi 3-4 pentru
insuflaţie;
- în cazul în care gura este lezată, aceasta se închide şi operaţia de insuflare se face pe
nas.
-Sincopa cardiacă sau stopul cardiac
 Măsuri de prim ajutor:
 se apasă cu amândouă mâinile suprapuse, pe treimea inferioară a sternului în aşa fel încât osul
să se deprime 35 cm;
se execută ritmic circa 60 de compresiuni pe minut fără a se ridica mâinile de pe torace.
:
a) de necesitate absolută (permanentă sau ocazională);
b) de necesitate relativă.
-Orice medicament are efecte principale şi secundare şi depinde de anumiţi factori, cum ar fi:
 proprietăţile directe ale medicamentului;
 doza administrată;
 calea de administrare;
 ora administrării faţă de ora plecării la drum;
 dacă au fost luate mai multe medicamente în acelaşi timp;
reacţia individuală faţă de medicament.

Spre exemplu, mai jos sunt redate grupe de medicamente mai des folosite, care pot produce
modificări funcţionale:
 sedative: bromoval, extraveral, distonocalm;
 tranchilizante: diazepam, napoton, meprobamat;
 antidepresive: antideprin;
 excitante centrale: cofeină;
 cardiotonice: medicamente pe bază de digitală;
 antihipertensive: hiposerpil;
 agitaţie: agazol, antideprin, cofedol;
 ameţeli: aspirină, codenal, distonocalm, emetiral;
 anxietate: cofedol;
 somnolenţă: agazol, antideprin, codenal, diazepam, distonocalm;
 tremurături ale extremităţilor: napoton, cofedol, meprobamat;
 tulburări auditive: aspirină;
 tulburări de vedere: antideprin, diazepam, lizadon, romergan.
-Obligaţiile conduc. auto privind administrarea de medicamente:
a) medicii care prescriu medicamente conducătorilor auto să-i informeze pe aceştia asupra
eventualelor modificări funcţionale care pot influenţa negativ asupra activităţii la
conducerea auto;
b) conducătorii auto au obligaţia să se intereseze de efectele medicamentelor administrate;
c) să se evite sfaturile necunoscătorilor;
d) nu se administrează medicamente al căror efect nu este cunoscut;
e) conducătorilor auto bolnavi de afecţiuni cronice li se recomandă să nu conducă o vreme
dacă sunt sub influenţa tratamentului;
f) cond. auto să evite administrarea în acelaşi timp a mai multor medicamente.
Transp. accident.
-Una dintre greşelile majore în cadrul unui accident rutier este evacuarea imediată a accidentatului
în orice condiţii, după ce a fost scos de la locul accidentului, fără să fie examinat şi fără să i se
acorde primul ajutor.
-Etapele în acest caz de accident sunt:
 scoaterea accidentatului din vehicul;
 aşezarea lui pe sol;
 ridicarea de la sol şi pregătirea pentru evacuarea pe o targă sau cu mijloace improvizate.
-Scoaterea accidentatului din vehicul se face astfel:
 numai în situaţia în care constatăm o hemoragie gravă care nu poate fi oprită, accidentatul se
sufocă prin strivirea toracelui, a feţei sau dacă este inconştient şi vomită şi dacă vehiculul arde,
vom scoate victima cu orice risc din maşină; în alte situaţii se va acorda primul ajutor pe loc în
 cazul hemoragiilor, reanimării cardiorespiratorii şi constatării fracturilor şi luxaţiilor prin
imobilizarea articulaţiilor, cu atenţie deosebită pentru eventualele fracturi de coloană vertebrală;
scoaterea accidentatului din vehicul se va face cu maxim de atenţie, căutând să-l imobilizăm cât mai
puţin posibil. Salvatorul va apuca victima de subţiori, proptindu-i capul de umăr, prinde antebraţul
victimei şi o va trage afară proptindu-i şezutul pe coapsă. Vom căuta să menţinem pe cât posibil în
acelaşi ax corpul, gâtul şi toracele, pentru a evita lezarea măduvei în cazul unei fracturi de coloană
vertebrală.
-Victima va fi culcată pe spate în situaţia când este conştientă şi pe o parte, cu genunchiul dedesubt
flexat, dacă este inconştientă şi se acordă primul ajutor în continuare.