Este o situaţie de urgenţă atunci când se impune

intervenţia Poliţiei, Pompierilor şi Salvării pentru a

salva viaţa, proprietatea şi mediul?
Accidente rutiere, feroviare, aviatice;
Explozii, incendii, cutremure, prabusiri;
Agresiuni;
Accidente casnice;
Fenomene hidrologice/meteo periculoase;
Accidente scolare.
Pentru prevenirea accidentării în clase, trebuie să respectăm şi aici nişte reguli:

• accesul în sălile de clasă se face numai pe uşa de intrare a ele- vilor şi pe scările destinate acestora;
• circulăm pe culoare sau în sălile de clasă fără a alerga, fără a provoca busculade, fără să ne îmbrâncim şi
fără să facem glume în urma cărora, ne-am putea accidenta;
• nu ne aplecăm peste balustradele scărilor de acces, şi nu sărim peste trepte sau balustrade;
• nu deschidem ferestrele de pe culoarele şcolii şi nu ne aplecăm peste pervaz;
• în spaţiile în care sunt deschise ferestre pentru aerisire – este cu desăvârşire interzis să ne aşezăm pe
pervazul ferestrelor, să ne aplecăm afară sau să sărim pe geam;
• în situaţia în care holurile sunt umede circulăm cu atenţie pentru a se evita alunecarea;
• iarna este interzis elevilor să aducă zăpadă în şcoală, să se joace cu apă, să stropească colegii sau sistemele
şi dispozitivele electrice;
• este interzis elevilor să intervină la instalaţiile electrice, la in- stalaţiile de gaze sau la cele de încălzire de pe
culoare, din clase, laboratoare, sala de sport.
• este interzisă aruncarea la întâmplare a resturilor care ar putea provoca alunecări pe pardoseală: coji de
banane, ambalaje din plastic;
• este interzis elevilor să se joace cu obiecte cu care se pot lovi sau să arunce astfel de obiecte către alte
persoane;
• este interzis elevilor să aducă în şcoală persoane străine pentru a evita provocarea de scandaluri,
busculade sau bătăi.
• este cu desăvârşire interzis elevilor să introducă în şcoală şi să folosească petarde, spray-uri paralizante,
arme de orice fel, alcool, droguri, substanţe toxice sau inflamabile.
• se interzice fumatul pe teritoriul şcolii, consumul băuturilor alcoolice sau al drogurilor;
• se interzice căţăratul în pomi, pe stâlpi şi pe scările de incendiu din incinta şcolii;
• se interzice accesul în zonele de lucru în care se fac lucrări de intervenţii, reparaţii, revizii;
Este important ca fiecare om să aibă în casă o trusă de prim ajutor.
Ea nu înlocuieşte vizita/consultarea medicului.
Ne poate fi utilă în diverse accidente casnice sau şcolare minore (mici tăieturi, zgârieturi
sau vânătăi), răceli sezoniere necomplicate sau dureri cu localizări variate, până ajungem
la medic.

Ce ar trebui să conţină o trusă medicală?

În principiu trusa de prim ajutor trebuie să conţină următoarele instrumente medicale:
• termometru;
• foarfece;
• ace de siguranţă;
• batista salvatorului, Şi consumabile:
• pansamente;
• comprese sterile;
• leucoplast;
• apă oxigenată;
• rivanol;
• alcool medicinal.
1. Asigurarea locului accidentului ;
2. Prevenirea agravarii situatiei;
3. Ameliorarea durerii;
4. Stabilirea prioritatilor;
5. Realizarea manevrelor de prim ajutor
 Hemoragia. Tehnica hemostazeI - Generalităţi
În joacă oricând putem cădea, ne putem lovi, zgâria, tăia.
În funcţie de gravitatea rănii putem sângera. Mai mult sau mai puţin. În situaţii grave apare hemoragia.
Simptome:
În cazul unei hemoragii se declanşează o reacţie de apărare a organismului:
• creşte frecvenţa cardiacă (pulsul arterial se accelerează);
• tegumentele (pielea) şi mucoasele devin palide;
• pielea este acoperită de transpiraţie şi victima se simte ameţită, slăbită.
Simptomele şi semnele care însoţesc o hemoragie, variază în funcţie de volumul de sânge pierdut, de viteza de pierdere a
sângelui şi de starea de sănătate a organismului înainte de hemoragie
Cum oprim sângerarea?
Procedeul se numeşte hemostază.
Primul ajutor în cazul unei hemoragii externe, constă în limitarea sângerării: membrul sau zona rănită vor fi aşezate mai sus
decât restul corpului.
Organismul uman are capacitatea de a realiza o hemostază spontană (adică singur).
Hemostaza artificială este ajutorul dat de salvator şi se realizează cel mai simplu printr-o compresie (apăsare) aplicată pe
vasul lezat (rănit), astfel încât să se oprească sângerarea până la sosirea echipei medicale sau până la ajungerea într-un
serviciu medical unde se poate realiza hemostaza definitivă.
Dacă victima este conştientă va fi încurajată să consume lichide
Compresia hemostatică se poate realiza:
• cu degetul aplicat pe vasul sangvin: compresie digitală;
• cu pansament compresiv: se acoperă şi se comprimă rana cu mai multe comprese sterile sau în lipsa lor cu bucăţi de pânză
curată (batiste, haine etc.).
În caz de traumatism se
interzice efectuarea
hiperextensiei.

SUBLUXAŢIA MANDIBULEI
 EVALUAREA VENTILAŢIEI
Se verifică dacă pacientul respiră astfel:
• privind: mişcările pieptului în timpul respiraţiei;
• ascultând: zgomotele respiratorii, cu urechea apropiată de gura şi nasul victimei;
• simţind: la apropierea obrazului de nasul şi gura victimei se poate simţi cum iese
aerul.

Dacă victima nu respiră normal, începem compresiile toracice exTerne, nu înainte de a suna sau de a ruga pe
cineva să sune la 112.
Se fac 30 de compresii sternale urmate de 2 respiraţii (ventilaţii) de salvare.
Compresiile sunt aplicate pe mijlocul sternului. Se aplică podul palmei pe pieptul pacientului, iar cealaltă
palmă deasupra acesteia, cu degetele întrepătrunse.
Cu coatele întinse se comprimă toracele, ritmic, cu o frecvenţă de
100 pe minut.
 VENTILAŢIA „GURĂ LA NAS”
Dacă sunt prezente leziuni la nivelul gurii atunci aerul va fi insu- flat prin nasul victimei, în timp
ce gura va fi acoperită cu mâna – aceasta fiind respiraţia „gură la nas”. O respiraţie eficientă
determină ridicarea peretelui toracic.

POZIŢIA DE SIGURANŢĂ:
Persoanele inconştiente care respiră normal sunt aşezate în această poziţie până la sosirea
specialiştilor.
Se va apela 112 şi se va supraveghea victima până la sosirea echipei de salvare.
 Dacă aceştia nu ajung în 30 de minute, pacientul va fi întors în acelaşi fel pe partea opusă.
Se ridică braţul victimei la 90 de grade cu antebraţul îndoit pe braţ în unghi drept.
Braţul opus va fi trecut peste torace şi aşezat cu faţa dorsală a mâinii pe faţa opusă a victimei
astfel încât la întoarcerea în lateral a victimei acesta să vină sub cap.
Piciorul (membrul inferior) care vine deasupra va fi îndoit (flectat), astfel încât corpul victimei să
se sprijine pe genunchi.
Cu o mână prindem umărul opus şi cu cealaltă genunchiul pacientului. Întoarcem victima lateral
către noi.
 Dacă victima nu respiră se anunţă serviciul 112 şi se încep manevrele de resuscitare cardio-
respiratorie: compresii toracice şi respiraţie artificială în raport
de 30 compresii cu 2 respiraţii.
Ne asigurăm că victima se sprijină pe genunchi şi pe cot, rearanjăm capul în hiperexten- sie şi
ridicăm bărbia victimei.
Reevaluăm periodic starea victimei până la sosirea ajutorului calificat.
 Fracturile
Sunt printre cele mai frecvente „semne de bună purtare” – cum ar zice cei mari...
Principala clasificare a fracturilor este în funcţie de aspectul pielii:
• dacă pielea este intactă fracturile sunt denumite închise;
• când pielea este secţionată (într-unul sau mai multe puncte) de fragmente osoase iar pericolul
de infecţie este mare în acest caz, se vorbeşte de fracturi deschise.
Ce facem în caz de fractură?

Chemăm repede un adult, de cele mai multe ori. Apoi... 112. Dacă nu avem niciunul la
dispoziţie dar avem ceva noţiuni de
bază, putem încerca câţiva paşi până la sosirea unui ajutor.
• identificarea şi oprirea hemoragiei dacă există;
• imobilizarea provizorie a fracturilor: pentru a opri deplasarea fragmentelor osoase şi
apariţia unor leziuni .

În lipsa atelelor standard se pot improviza din scânduri, crengi, coajă de copac, coperte
de carte, suluri de ziare, pături făcute sul sau alte suprafeţe dure, care vor fi în prealabil
înfăşate în bandaje de tifon pentru a preveni lezarea părţilor moi.
Pentru imobilizarea membrului superior se pot folosi baticuri sau eşarfe.
Pentru membrul inferior se poate folosi membrul opus ca şi atelă iar pentru membrul
superior se poate folosi trunchiul ca şi atelă.
Extremităţile membrelor se vor lăsa neacoperite pentru a se putea observa din timp
modificările (paloare, învineţire) care ar putea semnala o imobilizare incorectă care
poate împiedica circulaţia.
 Luxaţiile şi entorsele
Entorsele şi luxaţiile se produc prin suprasolicitarea articulaţiilor.
Entorsele
Sunt traumatisme articulare închise, ce afectează ţesuturile moi
articulare şi periarticulare, produse în urma unei suprasolicitări bruşte şi
necorespunzătoare a articulaţiei.
Cum procedăm?
Primul ajutor în cazul unei entorse constă în repausul fizic al articulaţiei şi
aplicarea unei pungi cu gheaţă sau comprese reci.
Acestea au un dublu efect: reduc durerea şi determină vasoconstricţie locală,
reducând fluxul sangvin local şi prin aceasta limitând tumefacţia şi inflamaţia locală.
Orice entorsă trebuie imobilizată cu atele care trebuie să
„prindă” articulaţia afectată.
Obligatoriu trebuie să ne prezentăm apoi la cel mai apropiat spital.
Luxaţiile
Luxaţia este îndoirea, răsucirea sau întinderea forţată a ligamen- telor de la nivelul
unei articulaţii asociate cu deplasarea extremită- ţilor oaselor în respectiva articulaţie.

Ce este de făcut în caz de luxaţie?

Orice luxaţie trebuie imobilizată cu atele care trebuie să
„prindă” articulaţia afectată.
Obligatoriu trebuie să ne prezentăm la cea mai apropiată unitate spitalicească.
Diagnosticul de luxaţie este un diagnostic sigur doar după efec- tuarea unor
radiografii. Astfel se poate exclude o fractură.
Articulaţia afectată se imobilizează în aparat gipsat sau orteză pe o perioadă ce
poate varia.
 Arsurile
Primul ajutor in cazul arsurilor
Arsura este o rană (leziune) provocată de acţiunea căldurii asupra ţesuturilor.
O temperatură care depăşeşte 46 grade Celsius este periculoasă pentru ţesuturi.

Arsurile pot fi de diferite tipuri:

• arsuri termice: provocate de căldură sub formă de corpuri solide supraîncălzite
(fierul de călcat), lichide sau vapori fierbinţi, flăcări;
• arsuri chimice: provocate de acizi sau baze;
• arsuri electrice: prin electrocutare;
• arsuri prin radiaţii: radiaţii solare, UV.

În funcţie de profunzimea leziunilor provocate, sunt 3 grade de arsuri:

• gradul I: când este afectat doar stratul superficial: pielea este roşie, inflamată şi dureroasă;
exemplu de arsura de gradul I este arsura solară;
• gradul II a: când este afectat şi dermul (stratul mijlociu al pielii); pielea este roşie, inflamată,
foarte dureroasă şi acoperită de băşici (flictene) cu conţinut clar (băşicuţe cu lichid gălbui);
exemplu de arsura de gradul II sunt arsurile provocate de lichidele fierbinţi sau metale
supraîncălzite;
• gradul II b: apar flictenele cu conţinut sangvinolent şi durerea este mai puţin intensă, datorită
distrugerii terminaţiilor nervoase;
• gradul III: când sunt distruse toate straturile pielii, apărând necroza, cruste negre, ţesuturile
fiind complet carbonizate.
 Primul ajutor în arsurile termice
Nu noi trebuie să intervenim direct în aceste cazuri, dar nu e rău să ştim... la 112
putem suna!
Arsura de gradul I şi IIa
În cazul arsurilor uşoare (gradul I si IIa) primul ajutor se limi- tează la expunerea
zonei afectate sub un jet de apă rece (20 minute) după care arsura de gradul IIa se
pansează cu comprese sterile. Ar- sura de gradul I nu se pansează.
Se pot aplica eventual spray-uri speciale pentru arsuri.
Arsura de gradul IIb şi III
În cazul arsurilor grave (gradul IIb si III):
• în cazul arsurii cu flacără se va stinge cât mai rapid flacăra, de preferat prin
culcarea victimei la pământ şi acoperirea cu o pătură sau o haină; se va împiedica
victima să alerge (aceasta fiind reacţia firească a unui om cuprins de flăcări)
deoarece curenţii de aer în- treţin focul;
• nu se va dezbrăca victima dacă hainele sunt lipite de pielea arsă;
• se va stropi cu apă rece (sau cu zăpadă) şi se vor aplica com- prese cu apă rece pe
zonele lezate;
• se va transporta victima la spital cât mai rapid;
• nu se vor sparge flictenele şi nu se vor aplica creme sau alte substanţe pe leziuni.
 Degerăturile
Degerăturile sunt leziuni ale ţesuturilor cauzate de expunerea la temperaturi
scăzute (frig) întâlnite de obicei în sezonul rece sau în cazul unor incidente turistice
pe munte. De obicei afectează extremităţile: degetele de la mâini sau picioare, nasul
şi urechile.
În funcţie de profunzimea leziunilor provocate de îngheţ, degerăturile se pot
clasifica în patru grade:
• gradul I: leziuni superficiale, când pielea este roşie, inflamată şi poate apărea o
descuamare;
• gradul II: când afectarea e profundă, pielea fiind roşie, inflamată;
• gradul III: edem important, pielea având o culoare gri-albastruie;
• gradul IV: când sunt afectaţi inclusiv muşchii, tendoanele, oasele şi apare
necroza şi gangrena în câteva ore.

Primul ajutor
• se introduce victima într-un mediu încălzit: dacă este afară se aduce în casă;
• se înfăşoară zonele degerate în haine groase sau pături;
• se poate introduce extremitatea degerată în apă cu o temperatură de 34-37
grade Celsius;
• dacă victima e conştientă şi nu varsă, i se pot oferi lichide calde
(nu fierbinţi!);
• se transportă victima la spital.
NU este recomandat:
• să se maseze zonele degerate;
• să se expună la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apă fierbinte etc.;
• să se dea băuturi alcoolice victimei.
 Blocarea căilor respiratorii cu corpi străini
Măsuri de prim ajutor
Primul ajutor în caz de inhalare a unui obiect străin
Copiii care au inhalat diverse obiecte străine trebuie examinaţi de un medic specialist.
În cazul obiectelor ce au ajuns deja în stomac în momentul prezentării la medic, singurele ce
necesită îndepărtare imediată sunt bateriile. Acestea sunt foarte periculoase .
Părinţii ar trebui să apeleze la sfatul unui specialist cât mai re- pede dacă au suspiciunea că un
obiect străin ar fi putut fi înghiţit sau inhalat de către copil.
În cazul obstrucţiei mecanice a căilor respiratorii, ce apare în special când particulele alimentare
ajung în trahee, se poate aplica manevra de dezobstrucţie, numită şi Heimlich.
 Algoritmul de dezobstrucţie a căii aeriene superioare la adult
(Acest algoritm poate fi utilizat şi în cazul copiilor peste un an) Dacă
victima prezintă semne de obstrucţie uşoară a căilor ae-
riene, se încurajează victima să tuşească, fără a mai face altceva.
Dacă victima prezintă semne de obstrucţie severă a căilor ae- riene şi
este conştientă se aplică până la 5 lovituri pe spate, inter- scapular.
Salvatorul se poziţionează lateral şi uşor în spatele victimei, va sprijini cu o
mână pieptul victimei şi o înclină uşor îna- inte, astfel încât, atunci când
corpul străin va fi dislocat, să se de- plaseze mai degrabă spre cavitatea
bucală decât să alunece mai jos, în căile aeriene. Cu podul palmei, celeilalte
mâini, va administra până la 5 lovituri între omoplaţi.

După fiecare lovitură se verifică dacă a fost înlăturat obstacolul. Scopul nu este acela de a
aplica toate cele 5 lovituri, ci ca fiecare din acestea să fie capabilă să disloce corpul străin. Dacă
după cele 5 lovituri între omoplaţi corpul străin nu a fost înlăturat, se efectuează 5 comprimări
abdominale bruşte. Salvatorul se poziţionează în spatele victimei, cu ambele braţe în jurul părţii
su- perioare a abdomenului acesteia, va înclina uşor victima înainte, va plasa pumnul între
ombilic şi apendicele xifoid, va prinde pumnul cu cealaltă mână şi va comprima în sus şi înapoi.
Va repeta de maxim 5 ori această manevră.
O să vorbim în continuare despre unele dintre cele mai frecvente probleme cu care ne putem
confrunta la vârsta noastră. Dacă nu suntem atenţi, de cele mai multe ori accidental.
Este important ca oamenii să știe să acorde primul ajutor, astfel încât
persoanele care au nevoie de ajutor să aibă mai multe șanse de recuperare
sau de supraviețuire - luarea de măsuri imediate este principiul esențial în
acordarea primului ajutor.
Viata unei persoane accidentate depinde, intr-o mare masura, de momentul
acordarii primului ajutor si de priceperea celui care intervine primul la locul
accidentului.

Primul ajutor de baza este doar un ajutor temporar acordat in caz de

urgenta pentru salvarea vietii, prevenirea unor complicatii ulterioare si
ameliorarea suferintelor pana in momentul in care un serviciu medical
adecvat poate sa intervina.
Pentru a fi capabil de recunoașterea simptomelor și semnelor de bază ale unui
accident este vital să ai cunoștințele necesare pentru a nu face ceva greșit.