Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este segmentul SNC dispus intre mezencefal si telencefal. Se afla in prelungirea trunchiului cerebral
si este acoperit aproape in totalitate de emisferele cerebrale. Se dezvolta (d.p.d.v. embrio) din
prozencefal impreuna cu telencefalul.
Diencefalul este alcatuit din mai multe mase se subst. nervoasa.= talamus, hipotalamus, metatalamus,
epitalamus, subtalamus. Aceaste mase de subst. nerv. perechi sunt dispuse in jurul unei cavitati=
ventriculul III. Acesta este situat in interiorul diencefalului si este plin cu LCR.
CONFIGURATIA EXTERNA
Singura parte a diencefalului vizibila la exterior este fata sa bazala.Priveste inspre ant. si inf. si spre
saua turceasca este marginita ant. d e chiasma optica.,lateral de tracturile optice( care pleaca de la
chiazma optica in directie postero-lat. si incruciseaza pedunculii cerebralicorpii geniculati laterali).
Posterior coresp. Fosei interpedunculare.
Pe fata bazala median si inapoia chiasmei optice se gaseste o formatiune proeminenta = tuber
cinereum de la care pleaca o prelungire in forma de palnie=infundibululla capatul careia e hipofiza.
Posterior de tuber cinereum se gasesc 2 proeminente mamelonate de culoare alba= corpi mamilari.
(Tuber cinereum si corpii mamilari apartin hipotalamusului). Posterior de corpii mamilari exista
substanta perforata posterioara.
Fata posterioara a diencefalului poate fi vazuta numai dupa indepartarea emisferelor cerebrale. Se
observa:
- glanda epifiza (pineala) care atarna intre cei doi coliculi cvadrigemeni sup. Corpul ei se
leaga de fata post. A diencefalului (epitalamus) printr-o formatiune nervoasa d eforma
unei panglici = habenula. Intre habenula, talamus si coliculii cvadrig. Sup. de aceasi parte se
afla o zona triunghiulara = Trigonul habenulei. Cele doua trigonuri sunt legate prin comisura
interhabenulara. Toate aceste formatiuni apartin epitalamusului.
- Pe linia mediana a fetei posterioare se observa ventriculul III. De-o paret si de alta asa se
gasesc 2 mase de substanta nervoasa, de forma ovoidala = talamusul. Cele doua mase
talamice sunt unite printr-o punte de subst. nervoasa = masa intermediana ( adezia
intertalamica).
Fetele laterale sunt strans legate de baza emisferelor cerebrale de care sunt despartite prin
capsula interna a emisferelor cerebrale .
1. Talamusul
Este o masa de subst. cenusie de forma ovoidala de o parte si de alta a cavitatii ventriculului III.
CONFIGURATIA EXTERNA
CONFIGURATIA INTERNA
Subtanta cenusie a talamusului este grupata prin 2 lame de fibre nervoase una situata la exterior =
lamina medulara ext. si una la int. = lamina medulara int. in 2 grupe de nuclei. Acestia se grupeaza in
nuclei anteriori, mediali, laterali,posteriori si intralaminari
a) Nucleii anteriori sunt situati inspre polul ant al talamusului si intre bratele de bifurcatie ant. ale
laminei medulare interne.
- Aferente de la corpii mamilari prin fasc. mamilotalamic al lui Vicq D’Azir
- Eferente in sist limbic la girul cinguli( ariile corticale 23,24,32 ale lui Brochman); rol in
emotivitate.
b) Nuclei laterali sunt subimpartiti in ventrali si dorsali
N. LATEROVENTRALI - sunt situati intre lamina medulara int. si cea ext. si in partea ventrala a
talamusului .Se impart in:
n. lateroventral post (LVP)este marele nucleu senzitivo-senzorial al talamusului la care
sosesc toate fibrele aferente ale diferitelor sensibilitati care fac sinapsa in acest nucleu cu n. III al
caii respective.
Aferente = fibrele lemniscului medial ale sensib. proprioceptive constiente conduse prin
Goll si Burdach.
= lemniscul spinal pt impulsurile sensib. tactile, termice ,dureroase prin fasc.
spinotalamic ant. si lateral.
= lemniscul trigeminal pt sensib. proprioceptivaq si exteroceptivea fetei.
= lemniscul gustativ pt sensib. gustativa.
Eferente – fibrele talamocorticale –in zonele de integrare ale sensib. generale sit. In
girul postcentral al EC de aceeasi parte ( ariile corticale 3,1,2,5,7)
n. lateroventral intern (LVI)
Aferente = de la cerebel prin tractul dentotalamic
Eferente = spre zonele motorii ale EC sit. In girul precentral ( arii 4 si 6).
Rol = controlul miscarilor.
n. lateroventral ant. ( LVA)
Aferente - de la cerebel si corpul striat
Eferente - inspre cortex frontal ( arii 3,6)
Rol = reglarea si intretinerea miscarilor
N. LATERODORSALI sunt:
2. Subtalamusul
- nucleul subtalamic (corpul lui Luys) situat intre substanta neagra si globus palidus (nucleul
bazal al telencefalului)
- zona incerta – o lama subtire de SC care se continua superior cu nucleii intralaminari ai
talamusului si cu nucleul medioventral al talamusului de aceeasi parte
b) Substanta alba
- e alcatuita din 2 fascicule de substanta alba dispuse in jurul maselor de SC care alc. campul lui
Forel. Cele 2 fascicule nervoase: H si H1, asigura legatura dintre globus palidus si subtalamus,
respectiv globus palidus si talamus.
Din pdv functional, subtalamusul este o statie de releu a sistemului extrapiramidal, avand in
vdr puternicele legaturi pe care le ralizeaza cu nucleii de la baza telencefalului.
3. Epitalamusul
Glanda epifiza
Este o formatiune mica, nepereche, de forma unui con de pin mic (-> glanda pineala)
Lungime: 8 mm
Situatie: atarna intre cei 2 CCS. Este legata printr-o tulpina cu 2 bratze de comisura habenulara si
comisura alba posterioara a creierului.
Structura: la exterior are o capsula formata de piamater din care pleaca spre interior septuri
conjunctivo-vasculare. Ac. impart glanda in lobuli.
Parenchimul glandei este format din mai multe tipuri de celule: principale (pinealocite), gliale (cu rol
de sustinere), pigmentare (ce contin lipofuscina - pigment melanic) si neuroni.
Pinealocitele sunt celulele principale ale glandei pt ca repr. componenta secretoare a glandei. Sunt
dispuse in acini perivasculari. Secreta melatonina. Realizeaza conexiuni sinaptice cu neuronii ai
epifizei, precum si cu pinealocitele invecinate. Functionalitatea epifizei este legata de ciclul lumina-
intuneric. Lumina inhiba activitatea glandei, iar intunericul o stimuleaza. Aceasta se explica prin
existentza tracturilor nervoase retino-hipotalamo-epitalamice si retino-olfactive (retino-
rinencefalo-epitalamice).
4. Hipotalamusul
E alc. din mai multe grupuri neuronale care, in functie de pozitia lor, se clasifica in:
Conexiunile hipotalamusului
Aferenţe:
Eferenţe:
2. Tractul tubero-infundibular – format din axonii neuronilor nucleilor tuberali si infundibulari. Este
situat la nivelul tijei hipofizare si se termina in vecinatatea anselor capilare ale plexului port primar.
El conecteaza ariile hipotalamice cu adenohipofiza prin intermediul sist. port-hipofizar. Aceasta
functionalitate se realizeaza prin secretia unor hormoni numiti releasing factors (factori eliberatori)
de catre neuronii infundibulari care conditioneaza produsii hormonali adenohipofizari.
De asemenea, n. tuberoinfundibulari secreta liberine, statine si endorfine (cu proprietati
narcotizante).
Glanda hipofiza
Este situata la baza encefalului intr`o loja osteofibroasa form. din şaua turceasca a osului sfenoid.
Dimensiuni: marimea unui bob de fasole. 1,5 cm diametrul transversal, 5,7 mm diametrul sagital. 0.7 g.
Alc. din 3 lobi: anterior + intermediar= adenohipofiza si lobul posterior= neurohipofiza.
Este legata de tuber cinereum prin infundibul.
Cele 2 portiuni hipofizare au origine embriologica diferita:
* Adenohipofiza – se formeaza din epiteliul tavanului cavitatii bucale primitive care formeaza o
evaginatie la acest nivel numita punga lui Ratchke. Ea isi continua evaginarea si se
desprinde de epiteliul tavanului cavitatii bucale si se alatura lobului posterior la
baza diencefalului.
* Neurohipofiza – ia nastere din vezicula diencefalului, din portiunea podelei ventriculului III
ADENOHIPOFIZA
Reprezinta portiunea secretorie a glandei hipofize si reprezinta 75% din parenchimul glandular. Este
formata din celule care se coloreaza in mod diferit si s.n. celule cromofile (acidofile/bazofile) sau
cromofobe (care nu au afinitate fata de colorantii histologici.
Celulele acidofile sunt: * de tip α (alfa) - care secreta STH
* de tip ε (epsilon) - care secreta ACTH si PL
Celulele bazofile sunt: * de tip β (beta) – care secreta TSH si FSH
* de tip δ (delta) – care secreta LH
PORTIUNEA INTERMEDIARA
Reprezinta 2% din parenchimul glandei si secreta MSH
NEUROHIPOFIZA
Este depozitul hormonilor sintetizati de nucleii supraoptici si paraventriculari din hipotalamus (ADH
si OT).
Hipofiza are un rol important in reglarea functiilor metabolice ale organismului si are puternice
interrelatii cu toate celelalte glande endocrine ale corpului.
Sistemul port-hipofizar a fost descris de prof. Rainer si evidentiat de Popa si Fielding.
Adenohipofiza – primeste sange prin a. hipofizare superioare (anterioare), ramuri colaterale ale
poligonului arterial de la baza creierului (poligonul lui Willis). Ele patrund in lobul A prin tija
hipofizara si marginea A a adenohipofizei. Se anastomozeaza cu capilarele neurohipofizei, cu
capilarele tuberiene. Circulaţia sângelui se face în sens cerebrofug.
Ventriculul III
Este o cavitate mediana plina cu LCR situata in interiorul diencefalului.
Comunica postero-inferior cu ventriculul IV prin apeductul lui Sylvius. Comunica supero-lateral cu cei
2 ventriculi laterali prin orificiile interventriculare ale lui MONRO.
Pereti:
- anterior: comisura alba anterioara, partea libera a celor 2 stlpi anteriori ai fornixului, lamina
terminalis
- posterior: recesul pineal, comisura alba posterioara, orificiul superior al apeductului Sylvius,
segment mezencefalic
- inferior (podeaua): chiasma optica, infundibulul, recesul infundibular, tuber cinereum,
corpii mamilari, substanta perforata posterioara si se termina in dreptul
pedunculilor cerebrali
- superior (tavanul): form. de lama coroidiana ce acopera faţa inferioara a fornixului
- lateral: - masele talamice
- in portiunea anterioara, orificiul lui Monro, santul hipotalamic si portiunea
subtalamica a hipotalamusului
Substanţa reticulară (SR)
Reprezinta un aranjament specific al neuronilor, in care acestia sunt dispusi sub forma unei retele
ccu numeroase sinapse care se realizeaza intre prelungirile lor. Anumiti neuroni sunt dispusi relativ
mai compact si formeaza nucleii substantei reticulare. Formatiunea se intinde intre MS, TC si
diencefal. Din pdv filogenetic, ea reprezinta totalitatea neuronilor de asociatie din TC care au facut
legatura dintre nucleii senzitivi si cei efectori. Ulterior, unii neuroni si`au trimis axonii in sens
vertical, astfel ca formatiunea reticulara a TC a depasit in sens cranial si caudal TC.
Este formata dintr`un mare nr. de neuroni de forme si dimensiuni diferite si care sunt raspanditi
printre celelalte formatiuni cenusii si albe ale SN.
Prezinta numeroase fibre nervoase, amielinice, dar si mielinice, directe si incrucisate, scurte si lungi,
puternic intretaiate intre ele, dand un aspect de retea in ochiurile careia sunt situati pericarionii.
De la aceasta dispozitie in retea a substantei nervoase => substanta reticulara.
Prin acest aranjament in retea se realizeaza un puternic sistem polineuronal si polisinaptic in cadrul
caruia influxul nervos circula lent. Influxul nervos ce transmite impulsuri senzitive si/sau senzoriale
isi pierde caracterul de specificitate.
In cadrul SR, unii pericarioni sunt dispusi relativ mai omogen, in schimb sunt foarte bine
individualizati din pdv functional.
Se descriu urmatorii nuclei: mediani, centrali, dorsali si laterali
Aferenţe : - repr. de impulsuri nervoase senzitive si senzoriale de la toate caile ascendente care trec
prin TC . Ele ajung aici fie prin ramuri colaterale rapide desprinse direct din fasc. ascendente ale TC,
fie prin realizarea unor statii sinaptice de releu (ex: cele desprinse din fasc. spinotalamice A).
Toate aferentele specifice ale TC ajung in final la cortex unde dau nastere la senzatii specifice
(tactile, termice, dureroase, gustative etc). Aferentele ajunse prin colaterale nervoase in SR se
descarca intr`un mod heterogen, astfel ca acelasi neuron al SR primeste influxuri nervoase din toate
caile senzitivo-senzoriale. Datorita acestei aferentaţii heterogene a nucleilor reticulari centrali,
influxul nervos isi pierde valoarea informationala specifica transformata intr`o informatie
nespecifica (difuza).
Eferenţele : - se transmit direct sau indirect prin intermediul talamusului spre cortex. Spre
deosebire de proiectiile corticale ale cailor specifice (proiectiile axonilor neuronilor talamici: a nucl.
LVP care se proiecteaza specific in arii bine delimitate si unde vor forma senzatiile). Proiectiile SR
se fac difuz in tot cortexul cerebral. Ca urmare a caracterului influxurilor nervoase reticulare
(nespecific, cu proiectie difuza), ele nu vor mai da nastere unor senzatii, insa vor supune cortexul
cerebral unui “bombardament” continuu (cu valoare informationala nula) care va mentine o stare de
activitate permanenta a acesteia (tonusul cortical). Aceste componente ale formatiunii reticulare,
impreuna cu conexiunile lor formeaza SRAA cu rol in mentinerea starii de veghe, oferind cortexului
posibilitatea de a utiliza optim informatiile specifice pe care le primeste concomitent pe caile
senzitivo-senzoriale. In lipsa acestui bombardament continuu, cortexul intra in starea de somn. In
acelasi timp, cortexul aferenteaza nucleii reticulari centrali, stimuland activitatea acestora, iar
secundar nucleii reticulari centrali vor descarca implicit inspre cortex.
Se formeaza un circuit cortico-reticulo-cortical prin care cortexul isi autointretine tonusul.
Aferente : - colaterale din tractul nervos ascendent si descendent si conexiunile directe provenite
de la formatiunile nervoase supraiacente: cortex cerebral, corpi striati, n. rosu, subst. neagra, crbl.
Prin aceste conexiuni, nucleii intervin in reglarea mecanismului de tip vegetativ (respiratie,
activitatea cardio-vasculara, salivatzie, deglutitie, voma)
Nucleii centrali prezinta : – o componenta laterala senzitiva (n. senzorial a lui Brodla)
- o componenta mediala motorie