OCHIUL – ORGAN AL

VEDERII
 Vederea furnizează peste 90% din
informațiile despre mediul înconjurător,
informând despre forma, dimensiunea,
culoarea obiectelor, despre mișcarea
acestora și distanța dintre ele. Împreună
cu alte simțuri participă la orientarea în
spațiu. De asemenea, menținerea atenției
și anumite forme de memorie sunt
asigurate de simțul vederii.

Ochii sunt localizați în partea anterioară a

feței. Ochiul este organ pereche, format
din globul ocular și organele anexe.
Organele anexe ale globului ocular sunt
organe de protecție și organe de mișcare.

Organele de protecție sunt sprâncenele,

genele, pleoapele, conjunctiva și glanda
lacrimală. Conjunctiva este o membrană
subțire, transparentă, vascularizată, care
căptușește pleoapele și acoperă partea
anterioară a globului ocular. Glanda lacrimală
este localizată în partea superioară a orbitei,
spre unghiul extern al ochiului. Lacrimile
protejează ochiul, menținând umedă suprafața
conjunctivei și distrugând agenții patogeni.

Organele de mișcare sunt cei șase mușchi

striați dispuși în jurul globului ocular. Un capăt
al mușchilor este prins la exteriorul globului
ocular, iar celălalt este prins în orbită.
Globul ocular este localizat în orbită. Are o
formă aproape sferică, cu diametru de
aproximativ 2,5 cm și o masă de aproximativ 6
grame. Globul ocular este format din tunici și
din medii transparente refringente (care fac
refracție).
Tunicile globului ocular
Cele trei tunici, dispuse în straturi concentrice,
formează peretele globului ocular.
Tunica externă este formată din cornee și
sclerotică. Corneea este transparentă,
nevascularizată și se află în partea anterioară a
ochiului, fiind acoperită la exterior de
conjunctivă. Ea este și primul mediu refringent
străbătut de razele de lumină.
Sclerotica reprezintă cea mai mare parte din
tunica externă, este albă și opacă, reprezentând
„albul ochiului“.
Tunica medie este formată din iris, corp ciliar
și coroidă. Irisul este partea colorată a
ochiului. Se află în partea anterioară a tunicii
medii. În mijloc, irisul prezintă un orificiu –
pupila. Diametrul pupilei este modificat în
funcție de intensitatea luminii (și de alți factori
interni și externi), prin contracția mușchilor
netezi radiari sau a mușchilor circulari ai
irisului.
Corpul ciliar este format dintr-o parte
secretorie (procesele ciliare, care secretă
umoarea apoasă) și o parte musculară
(mușchiul ciliar). Mușchiul ciliar este mușchi
neted, cu fibre circulare și fibre radiare, prinse
de cristalin printr-un ligament. Contracția
alternativă a acestor două tipuri de fibre
musculare determină modificări ale curburii
cristalinului, în funcție de distanța dintre ochi și
Coroida este localizată sub sclerotică, este
vascularizată și se continuă anterior cu corpul ciliar.
Vasele de sânge din coroidă au rol în hrănirea și
reglarea temperaturii ochiului.
Tunica internă este retina, o membrană subțire,
care conține numeroase tipuri de celule, dintre
care trei tipuri sunt neuroni conectați prin sinapse.
Neuronii localizați spre coroidă sunt neuroni fără
dendrite (neuroni unipolari), dar cu corpul
neuronal prelungit în formă de con sau de
bastonaș. În aceste prelungiri se află substanțe
fotosensibile, pigmenții vizuali (iodopsina, în
celulele cu con și rodopsina, în celulele cu
bastonaș).
Retina prezintă o zonă mica numită pata galbenă.
În pata galbenă se află predominant celule
fotoreceptoare cu con; în centrul ei se află doar
celule cu con, fiind zona în care imaginea
obiectelor privite este clară.
Mai jos de pata galbenă și spre interior se află
pata oarbă, zona fără fotoreceptori prin care
nervul optic iese din globul ocular, pentru a intra
Mediile refringente
Mediile refringente sunt mediile transparente prin care razele
de lumină trec, modificându-și direcția, pentru a ajunge în pata
galbenă. Mediile refringente ale globului ocular sunt corneea,
umoarea apoasă, cristalinul și umoarea sticloasă.
Corneea este primul mediu refringent străbătut de razele de
lumină.
Între cornee și cristalin se află umoarea apoasă. Umoarea
apoasă este produsă de o parte secretorie a corpului ciliar și
este împrospătată pentru a rămâne transparentă, clară.
Cristalinul este o lentilă biconvexă (bombată pe ambele fețe),
elastică și nevascularizată. Cristalinul este prins printr-un
ligament de mușchiul ciliar, care poate să bombeze sau să
aplatizeze această lentilă, în funcție de distanța ochi-obiect.
Umoarea sticloasă (corpul vitros) este o substanță
gelatinoasă, sferoidală, aflată între cristalin și retină, care
menține forma sferică a globului ocular. Este ultimul mediu
transparent străbătut de razele de lumină în drumul spre retină.
 FISA DE LUCRU

1. Anexele globului ocular cu rol de protecţie sunt:

a) cei 6 muşchi extrinseci;
b) genele, sprâncenele, pleoapele, glandele lacrimale, conjunctiva;
c) sclerotica, coroida, retina.
 
2. Globul ocular este alcătuit din:
a) cornee, umoarea apoasă, cristalinul şi umoarea sticloasă;
b) cele trei straturi şi mediile transparente;
c) cornee, iris, pupilă.
 
3. Fotoreceptorii se găsesc la nivelul:
a) cristalinului;
b) retinei;
c) corneei.
 
4. Sclerotica are rol în:
a) hrănirea ochiului;
b) protejarea globului ocular;
c) receptarea stimulilor luminoşi.
 
5. Următoarea componentă a ochiului se măreşte sau se micşorează când privim obiectele
la distanţă sau de aproape:
a) cristalinul;
b) retina;
c) pupila.
 
6. Pata oarbă din retină:
a) reprezintă locul de ieșire a nervului optic din ochi;
b) conține numai celule cu conuri;
c) conține numai celule cu bastonașe;
 
7. Celulele fotoreceptoare cu bastonașe:
a) sunt responsabile de vederea nocturnă
b) sunt mai puține
c) sunt responsabile de vederea diurnă