1

Igiena ochiului

Calculatorul, cititul, televizorul sau o simpla plimbare in parc, toate aceste activitati
solicita si obosesc ochii. Desi viata multor persoane este una foarte aglomerata, sunt necesare
15 20 de minute pe zi pentru a ingriji si relaxa ochii.
O igiena corecta asigura o conservare a frumusetii ochilor si poate ajuta in prevenirea
unor afectiuni oftalmologice.
Bolile ochiului afecteaza, deseori, activitatea zilnica a pacientului. Pentru a mentine
sanatatea ochilor, uneori este nevoie doar de un efort foarte mic. Desi nu toate afectiunile
oftalmologice pot fi prevenite, exista nenumarate masuri care ajuta la stoparea evolutiei
afectiunii. In primul rand, trebuie subliniata importanta alimentatiei sanatoase, urmand:
protectia ochilor impotriva razelor soarelui, controlul medical periodic, purtarea ochelarilor
de protective daca lucrati foarte mult la calculator.
Printre cele mai cunoscute boli ale ochiului se numara:

Prezbiopia

Prezbiopia reprezinta diminuarea puterii de
acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta,
mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe
masura apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila
ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate.
Acomodarea vizuala reprezinta capacitatea
cristalinului de a-si modifica convexitatea si grosimea
pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite
distante. Pierderea acestei proprietati duce la
diminuarea vederii, deoarece obiectele nu mai sunt
focalizate bine.
Aceste probleme incep sa fie remarcate in jurul
varstei de 45 de ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau dintr-un ziar, acestea trebuie
indepartate de ochi pentru a vedea mai bine.
In mod normal, muschii care sustin cristalinul se relaxeaza si se contracta in functie
de distanta la care se afla obiectele. In prezbiopie muschii inca functioneaza, dar cristalinul isi
pierde din elasticitate si nu-si mai poate modifica convexitatea pentru a vedea bine obiectele
de aproape.
Imaginile sunt focalizate in spatele retinei, in loc sa fie focalizate pe retina, aceasta
determinand o vedere neclara. Pentru imbunatatirea vederii se mareste distanta dintre obiect
si ochi si astfel proiectia va avea loc la nivelul retinei. De exemplu, se poate indeparta ziarul
pana se obtine o imagine buna. Din acest motiv prezbiopia este uneori numita sindromul
"bratului scurt".





2


Cauze

Prezbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii. O data cu inaintarea in varsta
cristalinul se subtiaza si isi pierde din elasticitate iar muschii ce sustin cristalinul sunt si ei
usor afectati. Aceste doua schimbari scad capacitatea de acomodare in special pentru vederea
la apropiere. Insa aceste modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuarea a
acomodarii survine brusc.

Simptome

Principalul simptom al prezbiopiei este vederea neclara in special in distingerea
obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala.
Prezbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala
ochilor).
Astigmatismul

Astigmatismul reprezinta o afectiune oftalmologica destul de frecvent intalnita, in
special in randul copiilor. Se poate corecta usor
prin lentile de contact, ochelari sau chiar prin
interventii chirugicale.
Astigmatismul apare cand corneea prezinta
curburi anormale si are mai degraba o forma ovoidala
decat rotunda. Astigmatismul este o tulburare de
refractie si este fiziologica (cand are o valoare in jur
de 0,5 dioptrii) sau patologica (daca este mai mare de
1 dioptrie). In situatia in care curbura corneei este
foarte accentuata, pacientii au indicatie de tratament.
Daca insa astigmatismul are valori mici si nu
interfereaza cu calitatea vietii pacientului, specialistii recomanda necorectarea lui.
Globul ocular are forma sferica si doua lentile: corneea si cristalinul.
Corneea este transparenta si acopera irisul, pupila si camera anterioara a ochiului.
Cristalinul este localizat in spatele irisului, iar posterior de el se afla corpul vitros (sau
simplu, vitrosul). El are o forma biconvexa si alaturi de cornee refracta lumina ce va fi
focalizata pe retina.
Corneea si cristalinul au impreuna mai mult de 2/3 din intreaga putere optica a
ochiului. In mod normal, cand raza luminoasa patrunde in ochi ea se refracta uniform si
determina o imagine clara, unica a obiectului.
In ochiul cu astigmatism acest lucru nu se intampla - lumina este refractata cu putere
diferita intr-o zona fata de alta, astfel incat ajunge sa fie focalizata doar o parte din obiect.
Obiectul in ansamblul sau va aparea neclar si incetosat. Pacientii cu astigmatism nu pot
percepe detaliile si uneori chiar si liniile verticale par distorsionate.
Exista doua tipuri de astigmatism:
1. Astigmatismul neregulat - adesea cauzat de leziuni cicatriciale corneene sau
cristaliniene si nu poate fi corectat prin lentile externe, ci doar prin lentile de contact rigide si
permeabile (care pot fi destul de inconfortabile pentru pacient).
2. Astigmatismul regulat - poate fi corectat prin ochelari.
3


Astigmatismul este relativ frecvent intalnit in populatie: specialistii oftalmologi
considera ca 3 din 10 copii cu varsta intre 5 si 17 ani au astigmatism.
Tratamentul acestei afectiuni include atat metode chirugicale, cat si corectie externa
(prin ochelari cu lentile cilindrice).
Astigmatismul se masora in dioptrii. Se indica corectarea sa daca valoarea lui
depaseste 1 dioptrie. In unele cazuri se poate corecta cu lentile de contact, insa indicatiile
acestora sunt mai reduse comparativ cu ale ochelarilor.
Astigmatismul patologic poate fi mostenit (are caracter ereditar). Adesea apare in
combinatii cu alte tulburari oftalmologice de tipul miopiei sau hipermetropiei.

Cauze

Specialistii nu au descoperit deocamdata cauzele aparitiei astigmatismului si nici de
ce unele persoane dezvolta aceasta boala in timp ce altele nu.
Astigmatismul poate fi ereditar in aceasta situatie este prezent inca de la nastere, sau
poate fi dobandit - ca urmare a unei presiuni importante exercitate de pleoape asupra corneei,
a posturii inadecvate, a utilizarii prelungite a vederii la locul de munca (in special pentru
observarea detaliilor).
Unii copii se nasc cu astigmatism (astigmatism congenital) insa majoritatea cazurilor
apar in cursul vietii.
Majoritatea afectiunilor refractive au tendinta la stabilizare (din punct de vedere al
dioptriilor) in jurul varstei de 25- 30 de ani.
Desi cauza exacta de aparitie a astigmatismului nu se cunoaste, exista o serie de
factori cu potential daunator(considerati a fi factori de risc sau agenti cu rol patogenic) cum
ar fi :
-Vindecari prin cicatrici ale abraziunilor sau perforatiilor
corneene;
-Contuzii sau alte traumatisme oculare;-Infectii oculare;
-Modificari de forma ale corneei secundare interventiilor
chirugicale oftalmologice.
Specialistii nu au descoperit deocamdata cauzele aparitiei astigmatismului si nici de
ce unele persoane dezvolta aceasta boala in timp ce altele nu.
Astigmatismul poate fi ereditar in aceasta situatie este prezent inca de la nastere, sau
poate fi dobandit - ca urmare a unei presiuni importante exercitate de pleoape asupra corneei,
a posturii inadecvate, a utilizarii prelungite a vederii la locul de munca (in special pentru
observarea detaliilor).
Unii copii se nasc cu astigmatism (astigmatism congenital) insa majoritatea cazurilor
apar in cursul vietii.
Majoritatea afectiunilor refractive au tendinta la stabilizare (din punct de vedere al
dioptriilor) in jurul varstei de 25- 30 de ani.
Desi cauza exacta de aparitie a astigmatismului nu se cunoaste, exista o serie de
factori cu potential daunator(considerati a fi factori de risc sau agenti cu rol patogenic) cum
ar fi :
-Vindecari prin cicatrici ale abraziunilor sau perforatiilor
corneene;
-Contuzii sau alte traumatisme oculare;
-Infectii oculare;
4


-Modificari de forma ale corneei secundare interventiilor
chirugicale oftalmologice.
O cauza mai rara de astigmatism este cheratoconul. De fapt, acesta este o tulburare
caracterizata prin deformarea cronica a corneei, insotita de scaderea vederii (ca rezultat al
modificarilor de refractie). Afectiunea debuteaza la pubertate si afecteaza in special femeile.
Se pare ca la baza aparitiei keratoconului se afla sinteza anormala de colagen
(deoarece corneea este de natura colagenica, este si ea afectata). Evolutia cheratoconului
poate fi spre indicatia realizarii unui transplant de cornee. Aceasta masura terapeutica are
foarte mari sanse de reusita, iar prognosticul pacientilor este excelent - nu exista rejecte de
cornee.
Astigmatismul poate fi atat corneean cat si lenticular.
Astigmatismul lenticular este determinat de anomalii ale cristalinului si apare intr-o
serie de boli cu componenta metabolica de tipul diabetului zaharat, sindromului
metabolic sau hipertensiunii arteriale (aceastea pot modifica forma cristalinului). Forma
revine la normal daca nivelul glicemiei este pastrat in parametrii normali prin administrarea
insulinei sau prin modificari de natura dietetica.

Simptome

Pacientii cu astigmatism nediagnosticat si netratat au adesea:
-Cefalee;
-Oboseala oculara;
-Vedere incetosata;
-Acuitate vizuala scazuta in special pentru vederea la distanta.
Desi astfel de simptome sunt nespecifice si nu sugereaza imediat un astigmatism,
pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic in vederea stabilirii unui diagnostic de
certitudine si instituirii unui tratament adecvat.
Nu exista factori de risc specifici pentru aparitia astigmatismului (in afara de un
istoric familial de astigmatism) oricine poate dezvolta astigmatism, indiferent de varsta.

Hipermetropia

Hipermetropia reprezinta o afectiune care se
manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de
hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate
mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt
si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta.
Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme
in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati
precum cititul sau cusutul. Desi defectele ce cauzeaza
aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de exemplu
aplatizarea corneei sau glob ocular scurt), lungirea globului
ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere.
Pe masura ce se inainteaza in varsta ochiul isi pierde
capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a
formei lentilelor oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe
retina). Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa
varsta de 40 de ani, cand ochii pierd capacitatea de acomodare.
5


Tulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de prezbitie, determina ca
hipermetropia sa devina aparenta.

Cauze

Hipermetropia apare atunci cand razele luminoase ce patrund in ochi se focalizeaza in
spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se focalizeze pe retina). Aceasta afectiune este
cauzata de un glob ocular cu diametru antero-posterior mic, o cornee ce are curbura mica sau
cristalinul este impins spre posterior in interiorul ochiului.
Hipermetropia este de obicei congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie au
riscul mai mare de a dezvolta la randul lor afectiunea.
Hipermetropia apare din copilarie, dar pana la varsta de 40 de ani procesul de
acomodare corecteaza tulburarile de vedere. Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape
se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi
(persoane care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbitie.
Aceasta tulburare poate fi determinata de retinopatie, tumori oculare si dizlocari de
cristalin.

Simptome

Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru
obiectele de aproape. Devin dificile activitati ca cititul sau cusutul.
Pot de asemenea sa apara:
vedere incetosata, in special in timpul noptii
cefalee frecventa (durere de cap)
durere si tensiune oculara
dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta
de a citi acelasi rand de mai multe ori
Copii care au hipermetropie de cele mai multe ori nu au manifestari, totusi unii pot
manifesta :
cefalee frecventa
isi freaca ochii des
nu manifesta un interes prea mare pentru citit
au dificultati de citit.

Miopia

Miopia este una din cauzele frecvente de vedere
neclara. Pentru pacientii cu miopie obiectele aflate la
distanta apar neclare. Aceste persoane, in efortul de a
percepe clar obiectele aflate la distanta se pot incrunta
sau privi cu ochii usor intredeschisi.
Miopia este de obicei o variatie a privirii
normale si nu o boala. Mai rar aceasta poate apare
datorita sau in cadrul unor boli.

6


Cauze

Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului
ocular. Acesta la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator ca forma
cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina(membrana situata la nivelul
polului posterior al globului ocular unde se gasesc celule ce receptioneaza semnalele
luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt
transformate in imagini), se focalizeaza in fata ei.
Miopia este de obicei o conditie mostenita, astfel un copil are mari sanse de a fi miop
daca unul sau ambii parinti sufera de miopie.
S-a crezut mult timp ca miopia este produsa de activitatile care implica folosirea
pentru un timp indelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor
de televiziune de la o distanta prea mica. Studii recente au confirmat aceasta afirmatie,
dovedind ca persoanele care lucreaza in posturi care implica cititul pentru perioade lungi de
timp au miopie in stadii mai avansate decat alte persoane.
In afara de aceste modificari ale formei globului ocular, mai exista cateva cauze rare
de miopie.
Acestea sunt:
miopia patologica este o boala in care polul posterior al
globului ocular continua sa se dezvolte dupa ce a atins dimensiunile
fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clara)
miopia secundara apare ca urmare a altor boli sau
situatii patologice cum ar fi nasterea prematura (nasterea inainte de
implinirea celor 9 luni de sarcina), sindromul Down
pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie
in care miopia se agraveaza rapid din cauza unei alte boli, cum ar
fi diabetul zaharat necontrolat prin dieta sau medicamente.
Rar miopia poate fi produsa de boli oculare, ca de exemplu cataracta (opacifierea
structurilor anterioare ale globului ocular) sau keratoconus (protruzia anormala de forma
conica a corneei; corneea reprezinta unul dintre invelisurile globului ocular care are doua
portiuni: una anterioara transparenta si alta posterioara opaca).
Nasterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales daca
prezinta retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventa la prematurii care au
primit terapie cu oxigen la si in perioada imediat urmatoare nasterii si se caracterizeaza prin
inlocuirea tesutului normal al retinei cu alte forme de tesut care impiedica functiile acesteia).
Persoanele care au un grad inalt de miopie, conditie cunoscuta sub denumirea de
miopie severa au un risc crescut pentru dezlipirea de retina sau glaucom (cresterea tensiunii
in interiorul globului ocular). Motivele pentru aceasta evolutie a miopiei nu sunt cunoscute.

Simptome

Miopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care
sufera de aceasta boala pot prezenta:
dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum
ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor sau la ecranele
cinematografelor
reducerea performantelor scolare sau sportive.
7


Copii mai mici de 8-9 nu isi dau seama ca nu pot vedea obiectele situate la distanta,
dar parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul:
priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu
fruntea incruntata
tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata
sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la
teatru sau sta aproape de televizor sau computer
nu este interesat de sport sau alte activitati care implica
o vedere buna la distanta
frecvent are dureri de cap (cefalee).

Cataracta

Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la
nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul fasciculului
luminos catre retina (componenta nervoasa a globului
ocular la nivelul careia se formeaza imaginea),
cauzand tulburari de vedere.
Este important ca parintii sa observe diferitele
tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea
precoce a cataractei (cataracta juvenila) sau a altei
patologii oftalmologice.

Cauze

Cataracta apare datorita opacifierii cristalinului (lentila globului ocular).
Anumiti factori predispun la aparitia bolii si anume:
varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila)
expunerea excesiva la raze ultraviolete (UV), si anume,
lumina naturala, expunerea artificiala (saloane pentru bronzat
artificial)
diabetul zaharat, in special diabetul decompensat (cu
valori mari ale glicemiei)
alte boli oftalmologice: glaucomul (cresterea presiunii
intraoculare), uveita cronica, retinita pigmentara (boala degenerativa a
celulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de
retina
tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente
antiinflamatorii puternice)
expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X
agregarea familiala (factorii genetici), unele persoane
mostenesc o anumita predispozitie pentru aparitia cataractei
vitrectomia (indepartarea lichidului din interiorul
globului ocular), in special in randul persoanelor de peste 50 de ani.
Studiile arata ca peste 80% dintre persoanele care sufera o vitrectomie,
dezvolta si cataracta in intervalul 6 luni si 3 ani de la interventia
initiala
8


leziunile oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita
mai ales in randul copiilor

Simptome

In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care
amintim:
vedere incetosata, greoaie, neclara;
fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau
artificiala. Sofatul este de asemenea ingreunat datorita disconfortului
vizual cauzat de lumina farurilor din trafic;
necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la
ochelari;
vedere dubla;
dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate
tulburarilor vizuale.
Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor
pentru identificarea precoce acataractei (cataracta juvenila) sau a altei patologii
oftalmologice.

Factori de risc
Factorii de risc includ:
varsta inaintata;
etnia, cu un risc crescut in randul nativilor americani si
afro-americani;
sexul feminin, cu toate ca acest lucru nu este dovedit
pentru toate tipurile de cataracta;
istoricul familial (factorii genetici), in special in cazul
persoanelor care sufera si de alte boli ereditare. Acestea au un risc de a
dezvolta boala de pana la 50%. Dintre bolile ereditare care
asociaza cataracta, amintim: distrofia miotonica (cea mai frecventa
distrofie musculara a adultului) si galactozemia (boala rara, cu
afectarea metabolismului galactozei);
culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune
la cataracta in cazul persoanelor cu ochi caprui inchis sau negru.
Unele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataractei. Dintre acestea reamintim pe
cele mai importante:
diabetul zaharat. Pacientii cu diabet zaharat au un risc
crescut de aparitiei a cataractei, prin leziuni aparute la nivelul
cristalinului ca rezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al
glucozei in sange);
glaucomul.
anumite medicamente folosite in tratamentul
glaucomului cresc riscul aparitiei cataractei. Tratamentul chirurgical al
glaucomului poate, de asemenea, sa creasca riscul de aparitie
al cataractei;
9


hipertensiunea arteriala. Exista o legatura
intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataractei fara a cunoaste insa
mecanismul fiziopatologic exact.
Alti factori de risc
fumatul. Fumatorii au un risc mai mare de a
face cataracta, datorita faptului ca fumul afecteaza cristalinul prin
radicalii liberi si diferitele substante toxice eliberate in timpul
fumatului. Radicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele
cristalinului;
infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul,
astfel ca rubeola sau varicela pot cauza cataracta dupa nastere;
lumina ultravioleta (UV), in special tipul B (UVB), pot
cauza cataracta. Studiile au aratat ca o expunere indelungata
accidentala sau profesionala la UVB cauzeaza cataracta dupa un
anumit interval de timp;
alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de
diferite studii ca poate cauza cataracta;
corticoterapia indelungata (medicamente cu efect
antiinflamator puternic), folosite in mod special in cazul pacientilor cu
boli imune, astm bronsic sau emfizem pulmonar (in ultimele 2 boli se
foloseste corticoterapia inhalatorie)
hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in
sange) cu depunerea acestora in vasele sanghine mici, poate
agrava cataracta;
Anumite simptome pot semnala agravarea cataractei sau aparitia unor complicatii
grave:
durere oculara severa;
vedere dubla sau pierderea brusca a vederii (amauroza
fugace).

Retinopatia diabetica

Multi dintre pacientii cu diabet dezvolta in timp
manifestari oculare, dintre care retinopatia diabetica este
cea mai importanta. Diabetul determina afectari ale
vaselor sanguine mici de la nivelul retinei (o componenta
a ochiului situata in partea posterioara a acestuia, care
are rol de a capta imaginile si de a trimite informatiile la
creier).
Retinopatia diabetica se poate manifesta prin
tulburari de vedere, chiar orbire. Se poate preveni
aparitia retinopatiei prin mentinerea glicemiei in limite
normale sau aproape de normal. Aceste masuri
incetinesc progresia retinopatiei si previn pierderea
vederii.
Retinopatia diabetica este o boala ce progreseaza in timp. In fazele incipiente vasele
de sange mici de la nivelul retinei se subtiaza. In timp vasele de sange dezvolta mici
anevrisme (largiri ale diametrului vasului), care se pot rupe si pot determina acumulari de
sange in gelul vitros (fluidul cu consistenta de gel din interiorul ochiului)
10


Pe masura ce boala progreseaza se vor forma noi vase de sange la nivelul retinei.
Acest lucru poarta numele de retinopatie proliferativa. Aceste vase de sange nou formate se
rup si sangereaza cu usurinta in interiorul ochiului producand alterari ale vederii. Aceste
rupturi si sangerari pot determina formarea de cicatrici care vor duce la retractia retinei si in
cele din urma la dezlipirea retinei de peretele posterior al globului ocular- dezlipirea de
retina.

Cauze

Diabetul deterioreaza vasele de sange de dimensiuni mici din organism, ducand la
modificare fluxului prin aceste vase. Cand aceste modificari se produc in vasele de la nivelul
retinei se produce retinopatia diabetica.
In fazele incipiente vasele de sange mici de la nivelul retinei se subtiaza si dezvolta
mici anevrisme, care se pot rupe si pot determina acumulari de sange la nivelul retinei. Mai
tarziu se vor forma noi vase de sange la nivelul retinei iar aceste vase de sange nou formate se
rup si sangereaza cu usurinta in interiorul ochiului producand alterari ale vederii si formarea
de cicatrici.
Cicatricile duc la retractia retinei si in cele din urma la dezlipirea retinei de peretele
posterior al globului ocular. Acest lucru provoaca orbire.

Simptome

Simptomele apar precoce in aceasta boala, dar nu sunt observate decat atunci cand s-
au produs distructii masive si s-au dezvoltat complicatii. Examinarea periodica identifica
retinopatia diabetica precoce in evolutie si poate preveni dezlipirea de retina.
Complicatiile retinopatiei includ: macular (cresterea in volum a partii centrale a
retinei) si dezlipirea de retina. In cazul in care boala progreseaza, modificarile distructive de
la nivelul retinei pot determina tulburari masive de vedere sau orbire.
Simptomele retinopatiei diabetice includ:
-vedere incetosata sau distorsionata, sau dificultati de citire;
-puncte luminoase sau intunecate in campul vizual;
-pierderea vederii partiala sau totala, sau senzatia de "vedere
printr-un val";
-durere la nivelul ochiului.







Frecventa bolii

11


Retinopatia diabetica este cauza cea mai frecventa de orbire spontana la persoanele cu
varste intre 20 si 65 de ani. Prevalenta acestei boli variaza la pacientii cu tip I sautip II de
diabet.

Diabet tipul I
-dupa 5 ani, aproximativ 25% din pacienti dezvolta retinopatie
-dupa 10 ani, 60% din pacienti dezvolta retinopatie
-dupa 15 ani, 98% din pacienti dezvolta retinopatie, dintre
acestia 26 % au forma proliferativa de retinopatie
-dupa 20 de ani, aproximativ toti pacientii cu iabet tip I au
retinopatie, iar mai multe de 53% au forma proliferativa de retinopatie.

Diabet tipul II
-la diagnostic aproximativ 21 % din pacienti au retinopatie.
Persoanele cu diabet tip II au probabilitatea mai mare de a avea retinopatie la
momentul diagnosticului, si este posibil ca ei sa o fi dezvoltat inainte de
diagnosticarea diabetului. Datorita acestui lucru timpul intre diagnosticul
diabetului si aparitia retinoapatiei este mai scurt in cazul pacientilor cu diabet
tip II
-dupa 15 ani, 85 % din pacientii tratati cu insulina si 60% din
cei tratati fara insulina au retinopatie. Din acestia, 20% din cei cu tretament cu
insulina si 4% din cei tratati fara insulina au retinopatie proliferativa
-dupa 20 de ani, mai mult de 60% din pacienti au retinopatie.
20 % din cei tratati cu insulina si 5% din cei tratati fara insulina au retinopatie
proliferativa.

Nevrita optica

Nevrita optica reprezinta inflamarea nervului optic (nervul care
transmite informatia si stimulii vizuali catre creier) ce se poate
manifesta prin scaderea brusca de vedere in ochiul afectat. Nevrita
optica este una din cauzele de pierdere a vederii asociata cu o durere
intensa.
Uneori aceasta afectiune poate fi semnul de debut al unei
scleroze multiple. De cele mai multe ori nevrita optica apare datorita
unei boli autoimune ce poate fi declansata de o infectie virala.

Cauze

Cauzele exacte ale nevritei optice nu sunt complet cunoscute.
Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de axoni si este invelit intr-o
teaca izolanta de mielina care are rolul de a transmite mult mai repede impulsul electric catre
creier unde stimulii din periferie pot fi integrati si analizati astfel incat sa se formeze
imaginile. La adulti tineri nevrita optica pare sa apara cel mai fecvent in cadrul unor procese
autoimune care ataca teaca de mielina. Ca urmare se instaleaza inflamatia si leziunea de
nerv.
12


Inflamarea determina pierderea vederii datorata distrugerii integritatii nervului.
Inflamatia poate fi idiopatica (fara o cauza decelabila sau izolata de catre medici). Cea mai
frecventa etiologie a nevritei optice este reprezentata descleroza multipla. 15 - 20% din
cazurile de scleroza multipla debuteaza cu nevrita optica, iar 38 - 50% din pacientii
diagnosticati cu scleroza multipla vor suferi nevrita optica la un anumit moment in cursul
evolutiei bolii.
Scleroza multipla este o afectiune de natura autoimuna - sistemul imun are reactivitate
anormala si ataca teaca de mielina a nervilor importanti si a maduvei spinale. Un studiu
important a demonstrat ca riscul de a dezvolta scleroza multipla dupa un episod de nevrita
optica este de 50% dupa o perioada de 15 ani. Riscul este cu atat mai mare cu cat exista
leziuni cerebrale identificate paraclinic prin rezonanta magnetica nucleara (RMN). Pacientii
cu nevrita optica si imagini anormale la RMN sunt de trei ori mai susceptibili de a suferi de
scleroza multipla decat cei care au RMN normal.
Un alt proces demielinizant care afecteaza nervul optic este neuromielita optica sau
boala Devic. Boala este destul de rara si adesea este diagnosticata gresit ca scleroza multipla.
Totusi, cele 2 sunt entitati patologice complet diferite din punct de vedere al severitatii,
localizarii procesului destructiv si al rezultatelor analizei LCR (lichidului cefalorahidian).
Boala Devic afecteaza cu predilectie nervul optic si maduva spinala si cruta creirul. Nevrita
optica ce apare in cadrul neuromielitei optice este mult mai grava comparativ cu cea care
apare in scleroza multipla.
Desi demielinizarea este cel mai frecvent factor incriminat in aparitia nevritei optice,
aceasta recunoaste si alte cauze, precum:
Boli infectioase: boala
Lyme, tuberculoza, sifilis, hepatita B, HIV, infectia cu
cytomegalovirus, infectia cu virus herpes simplex.
Neuroretinita: poate declansa nevrita optica, insa cu
declansarea ulterioara a sclerozei multiple.
Arterita craniana: este o afectiune de natura inflamatorie
ce afecteaza endoteliul arterelor intracerebrale. Ca urmare a inflamatiei
se reduce lumenul arterial (chiar pana la obstructie totala) si astfel
scade fluxul sangvin spre creier, determinand pierderea vederii sau
aparitia unui accident vascular cerebral. Aceasta cauza de nevrita
optica este mai frecvent intalnita in randul pacientilor cu varsta de
peste 80 de ani.
Diabet zaharat
Anumite medicamente: in special etambutol (utilizat in
tratamentul tuberculozei), cloramfenicol, interferon alfa.
Boli autoimune (in special lupus eritematos
sistemic si vasculite)
Sensibilitate la gluten
Sindromul hipereozinofilic
Cauze mai putin frecvente sunt reprezentate de radioterapia cu localizare cefalica,
deficit nutritional sever, expunere la factori toxici, tumori ce comprima nervul optic.
Specialistii au identificat si o serie de factori de risc asociati acestei afectiuni, printre care se
numara si:

1. Varsta
13


Nevrita optica apare mai ales la adultii cu varsta intre 20- 45 de ani. Vasrta medie de
debut este de 30 de ani, insa au fost descrise cazuri si la persoane.

2. Sexul
Femeile sunt de 2 ori mai predispuse la a face nevrita optica comparativ cu barbatii.
3. Factorii genetici
Haplotipul HLA DR 2 este cel mai frecvent intalnit la pacientii care fac nevrita optica.

Simptome

De obicei nevrita optica apare la un singur ochi - doar foarte rar afectarea este
bilaterala.
Triada simptomatica clasica este formata din:
1. Pierdere vederii
Gradul de pierdere a vederii variaza de la pacient la pacient. Pierderea vederii este temporara
si este adesea agravata de expunerea la caldura.
2. Durere oculara
Evolutia clinica tipica a durerii si afectarii vizuale este spre agravare progresiva in decurs de
zile sau o saptamana. Durerea se amelioreaza dupa cateva zile, de obicei inainte de a aparea
afectarea vederii. O parte a pacientilor isi revin in mod spontan, vederea incepe sa se
amelioreze si ea dupa 2 - 3 saptamani si se stabilizeaza in decursul urmatoarelor luni.
3. Discromatopsie (pierderea vederii colorate)
Simptomele aditionale:
Fosfene induse de zgomot sau miscare (descrise ca
strafulgerari luminoase cu durata de 1- 2 secunde);
Intensificarea simptomelor la expunerea la lumina;
Semnul Uhtoff - consta in reducerea vederii dupa
exercitiu fizic intens sau expunere prelungita la caldura (apare la 50%
din pacientii cu nevrita optica izolata).
La aproximativ 85% din pacienti apare leziune nervoasa ireversibila, insa adesea
aceasta este subclinica (nu se manifesta). Peste 80% din pacientii cu nevrita optica isi
recapata vederea (45% in primele 4 luni dupa debut, 35% in primul an), insa 20% din cei
afectati raman cu sechele importante. Nevrita optica este o boala ce are tendinta la recurenta -
pe ochiul anterior afectat sau pe cel contralateral.
Un studiu efectuat a gasit ca 28-35% din pacientii cu nevrita optica dezvolta un alt episod in
5-10 ani.
Semnele si simptomele nevritei optice pot fi indicatie de debut al unei boli autoimune,
cum ar fi scleroza multipla. La 15-20% din pacientii care vor fi diagnosticati in final cu
scleroza multipla, nevrita optica este primul semn.

Sindromul ochiului uscat (xeroftalmia sau
keratoconjunctivita uscata)

Fluxul lacrimal furnizeaza o umidificare si lubrefiere constanta a ochilor necesara
mentinerii vederii si confortului. Lacrimile sunt constituite dintr-un amestec de apacu rol in
umidifiere, ulei cu rol in lubrefiere, mucus care asigura alunecarea pleoapelor; anticorpi si
proteine specifice cu rol in apararea antiinfectioasa.
14


Aceste componente sunt secretate de glandele lacrimale situate in jurul ochiului. Cand
exista un dezechilibru in sistemul lacrimal, o persoana poate prezenta keratoconjunctivita
uscata (ochi uscati).
In aceasta situatie lacrimile nu lubrefiaza in mod adecvat ochiul, persoana
experimentand:
durere
fotofobie
senzatie de nisip, arsura la nivelul ochiului
senzatie de corp strain in ochi
mancarime (prurit localizat)
roseata
tulburarea vederii.
Uneori, o persoana cu xeroftalmie va prezenta lacrimi in exces care se scurg pe obraz,
ceea ce poate parea paradoxal. Aceasta se intampla cand ochiul nu este suficient de lubrefiat.
Ochiul trimite un semnal catre sistemul nervos centralpenru o mai buna lubrefiere. Ca
raspuns, ochiul este scaldat in lacrimi pentru a compensa xeroftalmia. Totusi, aceste lacrimi
sunt mai apoase si nu au calitatile lubrefiante sau compozitia complexa a lacrimilor normale.
Lacrimile vor indeparta substantele straine, dar nu vor acoperi suprafata ochiului in mod
corespunzator. In plus, aceste lacrimi tind sa apara prea tarziu, ochiul necesitand regenerare si
tratament.

Cauze

Suplimentar unui dezechilibru in sistemul lacrimal, keratoconjunctivita uscata poate fi
cauzata de uscarea filmului lacrimal. Aceasta poate fi influentata de aerul conditionat, caldura
si de alte conditii de mediu. Alte afectiuni care pot determina aparitia xeroftalmiei sunt
reprezentate de:
procesul natural de imbatranire, in special in
timpul menopauzei
efectele adverse ale diferitelor medicamente ca si
antihistaminicile sau anticonceptionalele
afectiuni care afecteaza secretia lacrimala, ca de
exemplu sindromul Sjorgen, artrita reumatoida si alte boli de colagen
cu afectare vasculara
boli structurale ale ochilor care nu le permit inchiderea
completa a pleoapelor sau afectiuni la nivelul ductului lacrimal.
Se recomanda consultul medicului in legatura cu masurile care pot fi luate pentru a
preveni aparitia keratoconjunctivitei uscate.

Degenerescenta maculara

Degenerescenta maculara este o boala oftalmologica in
urma careia apare distrugerea vederii centrale. Se produc leziuni
la nivelul maculei, o zona mica aflata in partea posterioara a
globului ocular. Macula are rol in vederea culorilor si detaliilor
obiectelor, necesare pentru vederea centrala.
15


Vederea centrala este necesara in desfasurarea unor activitati ca cititul, condusul de
autovehicule si recunoasterea persoanelor. Intrucat degenerescenta maculara nu afecteaza si
vederea periferica, nu apare orbirea completa. Riscul de aparitie al degenerescentei maculare
creste pe masura avansarii in varsta, incepand cu 50 de ani.
Exista doua forme de degenerescenta maculara. Ambele forme afecteaza doar un
singur ochi, dar daca boala apare la un ochi, in cele din urma va aparea si la celalalt.
Degenerescenta maculara uscata (nonexudativa) este cea mai frecventa forma (90%
din cazuri). Apare treptat si de cele mai multe ori nu produce pierderi severe de vedere. In
aceasta forma, celulele si vasele de sange din interiorul maculei se vor distruge si vor produce
depozite hipertrofice (drusen) in polul posterior al ochiului. Acest lucru produce leziuni la
nivelul maculei si ii afecteaza capacitatea de a transmite mesaje catre creier. Vederea centrala
devine treptat mai slaba sau din ce in ce mai incetosata.
Degenerescenta maculara umeda (exudativa) este mai putin frecventa, doar in 10%
din cazuri. Poate sa produca leziuni permanente ale maculei in timpul catorva luni sau chiar
saptamani. Forma exudativa apare in cazurile in care exista deja forma nonexudativa. Se vor
forma vase de sange de neoformatie (anormale) care sunt fragile. Aceste vase sangereaza
producand distrugerea maculei. De asemenea vor schimba pozitia normala a maculei, aflata
in polul posterior al globului ocular, distrugand vederea centrala.

Cauze

Pierderea vederii in urma degenerescentei maculare apare datorita distrugerii celulelor
pentru vederea diurna (celulele cu con) ce se gasesc in structura maculei.
Degenerescenta maculara nonexudativa
In acesta forma de boala apare distrugerea maculei, aparand probleme de vedere. Nu
se cunosc cauzele datorita carora apare degenerescenta maculara la unele persoane si la altele
nu. In stadiile incipiente de boala, apar niste depozite numite geode, care provin in urma
distrugerilor celulare si se aglomereaza in zona din jurul maculei. Cand sunt evidentiate prin
oftalmoscop, o modalitate de a vedea in interiorul ochiului, geodele apar ca niste pete galbene
subretiniene. Unele modificari de acest fel pot sa apara si in interiorul maculei in urma unui
proces normal deimbatranire, dar prezenta unui numar foarte mare de geode se asociaza cu
degenerescenta maculara.
Degenerescenta maculara exudativa
Aceasta forma de boala este produsa in urma aparitiei unor vase de neoformatie
submaculare. Motivul aparitiei lor este inca neelucidat. Aceste vase se distrug destul de
repede producand sangerari in interiorul maculei. Cantitatea in exces de lichid si sange,
alaturi de tesutul anormal de cicatrizare care se formeaza in interiorul maculei, distorsioneaza
si distrug macula.

Simptome

Degenerescenta maculara forma nonexudativa cat si cea exudativa produc pierderi de
vedere si pot avea unele simptome in comun:
vederea centrala devine mai slaba, incetosata sau mai
putin exacta
este nevoie de mai multa lumina la citit decat inainte
16


este nevoie de mai mult efort pentru a putea fi vazute
fetele persoanelor
obiectele apar distorsionate si mai mici decat sunt in
realitate
in campul vizual cetral apar pete albe sau negre
liniile drepte devin mai ondulate si mai curbate; acesta
este de obicei primul simptom intalnit in forma exudativa
apare pierderea vederii centrale, care nu dispare sau se
agraveaza in timp; aceasta poate fi severa si rapida in cazul
degenerescentei maculare exudative.
Simptomele degenerescentei maculare nonexudative difera in doua moduri de cele ale
formei exudative:
viteza de aparitie: modificarile de vedere produse in
urma degenerescentei maculare nonexudative apar lent si treptat incat
pot sa nu fie observate; boala poate exista de multi ani pana in
momentul in care incepe se afecteze cititul, condusul autovehiculelor
sau desfasurarea normala a activitatilor zilnice. Daca degenerescenta
maculara apare doar la un ochi, se poate sa nu fie observate micile
modificari ale vederii, intrucat ochiul sanatos va compensa automat
defectele de vedere mascand astfel problemele celui afectat.
Simptomele care apar in degenerescenta maculara exudativa au o
tendinta brusca de aparitie si de asemenea se agraveaza repede.
severitatea: simptomele care apar in forma
nonexudativa sunt mai usoare.
Modificarile de vedere si pierderile de vedere sunt mai severe in degenerescenta
maculara exudativa.

Factori de risc

Cel mai important factor de risc pentru aparitia degenerescentei maculare senile este
unul care nu poate fi controlat: inaintarea in varsta. Persoanele in varsta de peste 65 de ani in
proportie de 25% prezinta degenerescenta maculara.
Persoanele care prezinta degenerescnta maculara la un ochi au risc de aparitie a
afectiunii si la celalalt ochi. Un studiu estimeaza ca aproape jumatate din persoanele care
prezinta vase de neoformatie submaculare la un ochi, vor avea acelasi problema si la celalalt
ochi.
Alti factori de risc pentru aparitia degenerescentei maculare:
istoric familial al acestei boli: exista un risc mai mare de
aparitie a afectiunii daca un membru apropiat al familiei
prezinta aceeasi boala
rasa: persoanele din rasa alba au un risc mai mare fata de cei
din rasa neagra si hispanici
prezenta unor depozite la polul posterior al globului ocular:
globii oculari care prezinta depozite mai intinse si moi au un
risc mai mare de aparitie a vaselor anormale de neoformatie si
implicit de aparitie a degenerescentei maculare exudative
17


prezenta unui ochi cu degenerescenta maculara: aproape
jumatate din persoanele cu aceasta afectiune la un ochi vor face
aceeasi boala si la celalalt in decurs de 5 ani
fumatul: fumatorii au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta
boala decat nefumatorii, iar riscul creste si mai mult la cei care
fumeaza foarte mult sau cei care au fumat un timp indelungat
o dieta bogata in grasimi
operatie de cataracta: este mai probabil sa apara degenerescenta
maculara la varstnicii care au fost operati de scurt timp pentru
cataracta
o dieta saraca in carotenoizi, vitamine antioxidante si zinc.

Dezlipirea de retina

Dezlipirea de retina reprezinta o afectiune grava
caracterizata prin desprinderea retinei de la nivelul insertiei sale.
Deoarece retina nu-si indeplineste functiile in mod adecvat
in cazul acestei boli, cecitatea (pierderea permanenta a vederii)
poate apare daca retina nu este suturata in 24-72 de ore.

Factori de risc

Dezlipirea de retina este considerata un factor de risc pentru urmatoarele grupuri de
persoane:
miopi
persoanele care au un ochi lezat sau au prezentat
interventie chirurgicala pentru tratarea cataractei (extragerea
cristalinului)
persoanele cu istoric familial de dezlipire de retina.
Dezlipirea de retina poate apare in mod spontan. Aceasta apare cel mai adesea la
persoanele cu tulburari ale vederii de aproape.

Simptome

Simptome ale dezlipirii de retina cuprind:
fosfena unica si stralucitoare
vederea de obiecte de mici dimensiuni care plutesc in
campul vizual (fotopsii)
amputarea periferiei campului vizual.
Nu se asociaza durerea cu dezlipirea de retina, dar daca apare oricare dintre
simptomele prezentate anterior, sa se contacteze medicul curant imediat.

Fotofobia
18



Fotofobia, sau sensibilitatea la lumina, reprezinta intoleranta la lumina. Sursele de
lumina precum soarele, lumina fluorescenta si lumina incandescenta pot crea disconfort,
alaturi de nevoia de a clipi sau a inchide ochii.
In unele cazuri fotofobia poate fi insotita de cefalee (dureri de cap). Persoanele
sensibile la lumina sunt de obicei deranjate de lumina puternica, stralucitoare. In cazurile
extreme, totusi, orice fel de lumina poate determina disconfort.

Cauze

Fotofobia nu este o afectiune in sine, este un simptom a mai multor afectiuni, o
infectie sau o inflamatie care irita ochiul. Sensibilitatea la lumina poate fi, de asemeni, un
simptom al unor boli care nu afecteaza direct ochiul, cum ar fi infectiile virale sau cefaleea
severa (migrena). Persoanele cu o culoare a ochilor mai deschisa pot prezenta mai des o
sensibilitate la lumina solara puternica, deoarece persoanele cu o culoare a ochilor mai
inchisa au mai mult pigment care le protejeaza impotriva luminii stralucitoare.
Alte cauze comune ale fotofobiei includ abraziunea corneana, uveita si afectiuni ale
sistemului nervos central cum ar fi meningita. Sensibilitatea la lumina este, de asemeni,
asociata cu dezlipirea de retina, iritatiile produse de lentilele de contact, arsurile solare si
chirurgia refractiva. Fotofobia insoteste deseori albinismul (absenta pigmentului ocular),
deficienta totala de culoare (persoane care vad doar tonuri de gri), botulismul, rabia,
intoxicatia cu mercur, conjunctivita,keratita si iritita.
Anumite boli rare, cum ar fi o afectiune genetica numita keratita foliculara spinoasa,
au fost descrise ca fiind insotite de fotofobie. Unele medicamnte pot determina sensibilitate la
lumina ca efect secundar, printre
care belladona,furosemidul, chinina, tetraciclina si doxiciclina.

Glaucomul

Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea
nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea
vederii.
La inceput, se pierde campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza
pierderea acuitatii vizuale, ducand in timp la orbire definitiva.
Exista 3 forme de glaucom:
-glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de
glaucom. In aceasta forma, nervul optic este doar usor lezat, de obicei
provocand pierderea gradata a vederii. Pot fi afectati ambii ochi in acelasi
timp, desi de obicei unul estemai afectat decat celalalt. De obicei este nevoie
sa fie afectat mai mult campul vizual pentru a se observa modificarea
-glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam
10% din cazuri. In aceasta forma de glaucom, partea colorata a globului ocular
(irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele globului ocular,
facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel sa comprime sistemul de
drenare (sistemul de trabecule) al ochiului. Acest lucru poate cauza pierderea
brusca a vederii insotita de durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul
unui singur ochi. Alte simptome care apar sunt greata si varsaturi. Un anume
19


subtip de glaucom cu unghi inchis este de cele mai multe ori o situatie de
urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni lezarea definitiva a
ochiului
-glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare
la unii copii la nastere.
Glaucomul care apare in primii ani de viata se numeste glaucom infatil. Copiii cu
glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand
sensibilitate la lumina si lacrimare excesiva. Aceste simptome apar dupa varsta de 6 luni
chiar un an dupa nastere. Daca problema nu este detectata precoce si tratata poate sa apara
scadere severa a acuitatii vizuale sau chiar orbire. Persoanele cu varsta dupa 3 ani si adultul
tanar pot prezenta o astfel de forma de glaucom numit glaucom juvenil.

Cauze

Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea
nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea
vederii. In multe din cazuri aceste leziuni ale nervului optic se banuieste ca apar datorita
cresterii presiunii intraoculare (TIO-tensiunea intraoculara) care rezulta datorita acumularii
lichidului (umoarea apoasa) intraocular. Uneori leziunile apar chiar daca nu creste presiunea
intraoculara.
Glaucomul cu unghi deschis
In glaucomul cu unghi deschis nu se cunoaste cauza exacta a lezarii nervului optic. In
mod normal forma partii frontale a globului ocular (camera anterioara a globului ocular) este
mentinuta de un lichid numit umoare apoasa, care este produsa si eliminata, mentinand o
presiune constanta intraoculara. In unele cazuri umoarea apoasa nu este drenata in mod
corespunzator, dar motivul aparitiei acestui lucru nu este cunoscut. Cand acest lucru se
produce, lichidul se acumuleaza intraocular provocand cresterea tensiunii intraoculare.
Presiunea crescuta intraoculara lezeaza nervul optic producand scaderea progresiva a
acuitatii vizuale.
Nu toate persoanele cu glaucom cu unghi deschis prezinta o crestere a presiunii
intraoculare. Se estimeaza ca 16-40% din cazurile de glaucom cu unghi deschis se produc
fara o crestere a presiunii intraoculare. In aceste cazuri, scaderea fluxului sangvin care
vasculariza nervul optic se banuieste a fi cauza. Semnele de debut care apar in glaucomul cu
unghi deschis sunt tensiunea intraoculara normala sau crescuta, modificari la nivelul globului
ocular (excavatia papilei nervului optic) si pierderea vederii campului periferic - cand nu
creste presiunea intraoculara.
Glaucomul cu unghi inchis
Glaucomul cu unghi inchis apare atunci cand unghiul de drenaj pentru umoarea
apoasa deja ingustat devine blocat. Acest lucru apare cand:
-partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia
umorii apoase din camera anterioara. Blocajul produce cresterea presiunii
intraoculare si face ca irisul sa comprime sistemul de drenare al ochiului
(sistemul trabecular). Acest lucru produce cresterea presiunii intraoculare si
lezeaza nervul optic, conducand la pierderea progresiva a vederii pana la
orbire
-defectele care apar la nivelul irisului il fac sa se deplaseze anterior, blocand
unghiul de drenaj. Alti factori sunt tumorile care comprima si deplaseaza irisul
anterior, inchizand unghiul de drenaj.
20


Glaucomul congenital si infantil
Glaucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in
primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt de cele mai multe ori provocate de defecte
congenitale. Un defect congenital apare datorita unei infectii a mamei in timpul sarcinii, cum
este rubeola sau cum este o boala mostenita, neurofibromatoza. Glaucomul este estimat ca
apare la aproximativ 30% din persoanele cu sindrom Stuge-Weber care determina cresterea
presiunii la nivelul partii albe a globului ocular (sclera).
Glaucomul secundar
Glaucomul apare si in urma altor afectiuni si se numeste glaucom secundar.
-glaucomul apare dupa un traumatism ocular, dupa o interventie chirurgicala,
datorita cresterii unei tumori sau ca urmare a unei complicatii a unei afectiuni
medicale cum este diabetul
-administrarea unor anumite medicamente cum sunt corticosteroizii folositi
pentru tratarea unei infectii oculare sau a altor boli
-glaucomul poate sa apara si in urma distrugerii si imprastierii materiilor
colorate intraoculare (pigmenti) care se gasesc la nivelul irisului. Aceasta
forma de glaucom secundar se numeste glaucom pigmentar. Un alt material
care se imprastie (de origine necunoscuta) care se depoziteaza in camera
anterioara a globului ocular poate produce glaucom congenital numit sindrom
exofoliativ (pseudoexfoliativ)
-cataracta care produce marirea cristalinului poate cauza un glaucom secundar
(glaucom fakomorfic). Pe masura ce avanseaza cataracta, cristalinul se
ingroasa inchizand unghiul de drenaj al ochiului, ceea ce duce la cresterea
presiunii intraoculare. Tratamentul medicamentos si posibil cel chirurgical se
pot folosi pentru a scadea tensiunea intraoculara. Este nevoie de eliminarea
cataractei pentru a se trata glaucomul fakomorfic.

Simptome

Simptomele difera in functie de tipul glaucomului.
In glaucomul cu unghi deschis singurul simptom care apareconsta inscaderea acuitatii
vizuale. Campul vizual periferic se pierde inaintea celui central, care se foloseste in vederea
cu acuratete a detaliilor.
Se poate ca scaderea acuitatii vizuale sa nu fie observata decat atunci cand devine
severa intrucat ochiul afectat mai putin compeseaza si pentru celalalt. Scaderea acuitatii
vizuale poate sa devina evidenta intr-un stadiu mai avansat al bolii. Intre timp s-a pierdut
foarte mult din acuitatea vizuala.
Glaucomul cu unghi inchis poate sa nu provoace nici un simptom aparent sau
simptome minore. Se poate intampla sa apara simptome pe o perioada scurta de timp
(glaucom cu unghi inchis subacut) care de obicei apar seara si dispar pana dimineata
urmatoare sau poate sa apara simptomatologie severa (acuta) care necesita un tratament
medical de urgenta. Simptomele glaucomului cu unghi inchis apar de obicei la un singur ochi
odata si de cele mai multe ori sunt:
-vedere incetosata care apare brusc
-durere severa, care apare la nivelul globului ocular sau in zonele imediat
apropiate ochiului
-halou color in jurul surselor de lumina
-eritem al ochiului
21


-greata si varsaturi.
Simptomele care apar in glaucomul congenital sau cel care apare in primii ani de viata
(glaucomul infantil) sunt:
-ochi plini de lacrimi sau o sensibilitate la lumina (a copilului)
-unul sau ambii ochi congestionati, indicand ca zona transparenta a ochiului
(corneea) a suferit o leziune
-marirea globilor oculari datorita cresterii presiunii intraoculare, avand un
aspect exoftalmic (ochi protruzivi). Acest lucru nu apare la adulti.
-prurit (mancarime) sau senzatie de nisip in ochi sau inchiderea ochilor in cea
mai mare parte de timp.

Accidentul vascular cerebral sau accident
ischemic tranzitor

Un accident vascular cerebral apare
atunci cand un vas de sange (o artera) care
furnizeaza sange la nivelul unei zone
a creierului se sparge sau este blocat de un
cheag sangvin.
In cateva minute, celulele nervoase din
acea zona sunt afectate si ele pot muri in
cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului
care este controlata de zona afectata a
creierului nu mai poate functiona adecvat.
In cazul in care apar simptome ale
unui AVC este necesar un tratament de
urgenta, exact ca si in cazurile de infarct
miocardic. In cazul in care tratamentul
medical este inceput cat mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule
nervoase vor fi afectate permanent.

Cauze

Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaza circulatia sangvina a
creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustata care iriga creierul sau
poate ajunge in arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din
orice alta regiune a organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care
determina afectarea circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza). Aceasta este cauzata
de tensiunea arteriala crescuta, de diabetul zaharat si de nivelul crescut
al colesterolului sangvin
fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)
anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca
artificiala, o valva cardiaca reparata, o boala cardiaca valvulara
22


precum prolapsul de valva mitrala sau stenoza (ingustarea) orificiului
valvular
infectia valvelor cardiace (endocardita)
un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
tulburari de coagulabilitate a sangelui
inflamatie a vaselor sangvine (vasculita)
infarctul miocardic.
Desi mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de asemenea poate sa
cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arteriala scazuta duce la scaderea
circulatiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinata de o ingustare sau o afectare
a arterelor, de infarctul miocardic, de o pierdere masiva de sange sau de o infectie severa.
Unele interventii chirurgicale (precum endarterectomia) sau alte procedee (cum ar
fi angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor carotide ingustate, pot duce la formarea
unui cheag sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzand ulterior un accident vascular
cerebral.
Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sangerare in interiorul
creierului (numita hemoragie intracerebrala) sau in spatiul din jurul creierului (numita
hemoragie subarahnoidiana). Sangerarea in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori
crescute pe un timp indelungat a tensiunii arteriale. Sangerarea in spatiul din jurul creierului
poate fi cauzata de ruperea unui anevrism sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a fost
tinuta sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin frecvente, sunt:
inflamatia vaselor sangvine, care poate aparea
in sifilis sau tuberculoza
tulburari de coagulabilitate ale sangelui, precum hemofilia
leziuni ale capului sau gatului care afecteaza vasele sangvine din aceste
regiuni
iradierea terapeutica pentru cancere ale gatului sau creierului
angiopatia amiloidica cerebrala (o tulburare degenerativa a vaselor
sangvine).

Simptome

Prezenta de simptome ale accidentului vascular cerebral impune un consult medical
de urgenta. Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau
piciorului, de obicei pe o parte a corpului
tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara,
incetosata, cu pete, vedere dubla sau pierderea vederii
confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti
tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
dureri de cap severe
simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de
cele ale celui hemoragic. Simptomele depind de asemenea de
localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei si de extinderea
regiunii afectate
23


simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas
sangvin) apar de obicei in jumatatea corpului de partea opusa zonei din
creier in care este cheagul. De exemplu, un AVC in partea dreapta a
creierului da simptome in partea stanga a corpului.
simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot
fi similare celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin
simptome legate de tensiunea crescuta in creier, cum ar fi dureri de cap
severe, greturi si varsaturi, "intepenirea" gatului, ameteli, convulsii,
iritabilitate, confuzie si posibil inconstienta
simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva minute, ore sau
zile, adesea in mod treptat. De exemplu, slabiciunea usoara poate
evolua spre o incapacitate de a misca bratul si piciorul de pe o parte a
corpului.
In cazul in care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sange mare
(ischemic), simptomele apar brusc, in decurs de cateva secunde.
In cazul in care o artera care este ingustata deja de ateroscleroza este blocata, de
obicei simptomele se dezvolta gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, in cateva
zile.
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici
dimensiuni, persoana respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii,
comportamentului, echilibrului sau a miscarii (dementa multi-infarct).
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi
atribuite gresit varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte
afectiuni si care pot fi asemanatoare.

Ambliopia
Vederea normala se dezvolta odata cu utilizarea obisnuita, in egala masura pentru
ambii ochi. Ambliopia, numita si "ochiul lenes", debuteaza de obicei cand un ochi nu este
folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier sa se dezvolte corespunzator. Creierul
ignora (neutralizeaza) imaginile de la nivelul ochiului strabic si foloseste numai cele formate
in ochiul sanatos, ceea ce determina o vedere nesatisfacatoare. Ambliopia de obicei afecteaza
numai un ochi, dar poate aparea si la ambii ochi. Copiii pot dezvolta ambliopie de la nastere
pana in jurul varstei de 7 ani.
Un copil cu ambliopie poate sa nu realizeze ca foloseste un singur ochi. Ignorarea
imaginii din ochiul afectat este o reactie inconstienta pe care copilul nu o poate controla.

Cauze
Orice afectiune care indeparteaza ochii copilului de la formarea unei imagini clare,
focalizate, sau disturba utilizarea normala a unuia sau a ambilor ochi poate produce
ambliopie.
In majoritatea cazurilor ambliopia poate aparea la ochii care privesc spre doua puncte
diferite din spatiu in acelasi timp, proiectand la nivel cerebral doua imagini diferite. Aceasta
afectiune este denumita strabism. La copiii mici cu strabism creierul invata sa evite confuzia
a doua imagini, neutralizand (ignorand) imaginea receptionata de la un ochi.
Ambliopia poate aparea si in cazul in care copilul este mai miop sau hipermetrop la
un ochi decat la celalalt. Daca vederea la un ochi este mai clara decat la celalalt, creierul
invata sa ignore imaginea incetosata formata de ochiul bolnav.
24


Afectiuni care impiedica lumina sa patrunda in globul ocular timp indelungat pot
cauza ambliopie. O afectare a cristalinului (ca si cataracta) sau a stratului transparent din
partea anterioara a globului ocular (cornee) poate determina ambliopia. Ambliopia produsa de
aceste afectiuni este rara, dar grava. Fara tratament precoce la ochiul afectat este posibil ca
vederea normala sa nu mai poata fi restabilita niciodata.

Simptome
Unii copii cu ambliopie pot avea un ochi deviat sau care nu se misca in acelasi timp
cu celalalt ochi. Acesta este numit uneori "ochi lenes". La majoritatea copiilor ambliopia este
greu de depistat.
Semnele care pot indica ambliopia sau o afectiune care creste riscul pentru ambliopie
sunt:
ochii nu se misca simultan in aceiasi directie
ochii nu fixeaza acelasi punct
plans sau durere cand un ochi este acoperit
miscari de ridicare si coborare sau de lateralitate a capului, pentru a
privi ceva
o leziune opaca la nivelul corneei (stratul transparent din partea
anterioara a globului ocular, precum cataracta)
o pleoapa care cade si acopera ochiul aproape in totalitate (ptoza).
Parintii pot sa nu observe daca copilul prezinta tulburari de vedere. Deseori pot sa nu
apara semne ingrijoratoare si copiii sa nu se planga de o vedere slaba. Este recomandat
consultul oftamologic al copiilor inainte de inceperea scolii.

Paralizia Bell (paralizia faciala periferica)

Paralizia Bell reprezinta paralizia sau
slabiciunea muschilor de la nivelul unei hemifete.
Lezarea nervului facial care inerveaza musculatura de
pe o parte a fetei duce la aparitia unui aspect flasc,
cazut al hemifetei respective.
Leziunea nervoasa poate de asemenea afecta
si simtul gustului si secretia lacrimala si salivara.
Aceasta afectiune debuteaza brusc, adesea peste
noapte si se amelioreaza de obicei de la sine in cateva
saptamani.
Paralizia Bell nu constituie rezultatul unui
accident vascular cerebral sau al unui accident
ischemic tranzitoriu. Cu toate ca accidentul vascular
cerebral si accidentul ischemic tranzitoriu pot produce paralizie faciala, nu exista nici o
legatura intre paralizia Bell si oricare dintre aceste afectiuni. Paralizia Bell presupune pur si
simplu slabiciune sau paralizie.

Cauze

25


Etiologia paraliziei Bell nu este cunoscuta. Specialistii sunt de parere ca in unele
cazuri ea poate fi cauzata de catre virusul herpetic care produce herpesul labial recurent.
In majoritatea cazurilor de paralizie Bell, nervul facial care asigura inervatia
muschilor de pe o parte a fetei sufera leziuni datorate unui proces inflamator.
Exista multe afectiuni care pot produce slabiciunea sau paralizia muschilor fetei. In
cazul in care nu se poate identifica un factor specific care sa stea la baza aparitiei slabiciunii
musculare, afectiunea se numeste paralizia Bell.

Simptome

Principalul simptom ce caracterizeaza paralizia Bell este slabiciunea sau paralizia
muschilor de la nivelul unei parti a fetei. Partea fetei care este afectata este plata si lipsita de
expresie sau are un aspect "cazut".
Printre alte simptome se numara:
senzatia de ochi uscat pe partea afectata datorita imposibilitatii de a
clipi
cresterea secretiei lacrimale la nivelul ochiului afectat;
durere retroauriculara (portiunea situata in spatele urechii) de partea
afectata, care poate aparea la o zi sau doua dupa debutul paraliziei;
cresterea sensibilitatii in ceea ce priveste perceptia sunetelor;
salivatie excesiva datorata imposibilitatii de a inchide complet gura;
senzatia de gura uscata si dificultati de inghitire datorita scaderii
secretiei salivare;
scaderea sensibilitatii gustative, in special la nivelul varfului limbii.
Evolutia naturala a bolii este spre agravare in primele zile, urmata apoi de vindecare
treptata. In majoritatea cazurilor, simptomatologia dispare in doua luni.
Trebuie retinut faptul ca exista cateva alte afectiuni, cum ar fi de exemplu accidentul
vascular cerebral si boala Lyme, care pot produce slabiciune musculara faciala si paralizie.

Blefarita

Una dintre cele mai frecvente probleme oculare
la adulti este o afectiune a pleoapei denumita blefarita.
Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor.
Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai
frecventa la persoanele care
aumatreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai
obisnuita apare in asociere cuacneea
rozacee sau dermatita seboreica.
De cele mai multe ori aceasta afectiune este
una cronica (de lunga durata).Orjeletul (denumit
popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de
blefarita.
Simptome
Simptomele blefaritei includ:
roseata
26


iritatia
prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din
acea zona pot fi uscate sau grase, pot cadea.
Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula
cu stafilococi.

Orjeletul si Salazionul

Orjeletul (urciorul) si salazionul sunt
probleme care pot interveni la nivelul unei
mici glande sebacee de la nivelul pleoapei
superioare sau inferioare.
Urciorul (sau orjeletul extern) este infectia
unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei,
care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o
mica umflatura rosie, moale, care atinge un
maxim in 3 zile. urciorul se sparge apoi, dreneaza
si se vindeca in aproximativ o saptamana.
Orjeletul intern, ca si urciorul este
o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee
mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat
urciorul.
Salazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu
este o infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 2-3 saptamani, in general
fara durere oculara.

Cauze
Cauza urciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita:
frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul
mainii pot cauza infectia
utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice,
care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate
cu bacterii poate apare o infectie.
Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca.
Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat orjeletul intern cat si salazionul.
Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza.
O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat urciorul este o
infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita.



Simptome

Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si urciorul.
Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat urciorul, in
general necauzand durere si putand persista cateva luni. Salazionul poate forma un chist sub
piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei.
27


Inflamatia si tumefierea se pot extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul
sprancenelor. Se poate extinde suficient de mult pentru a interfera cu vederea.

Conjunctivita

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata
posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular).

Cauze
Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele:
infectia cu virusuri
infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)
factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara,
gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea
apei (piscine)
alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de
contact.

Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite
de la o persoana la alta insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si
tratata precoce.

Simptome
Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si
include urmatoarele:
hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)
hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)
secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul
ochiului, in special dupa somn
secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului
prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei
conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia)
arsuri oculare
vedere incetosata
fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).
Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul
medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare minutioasa a ochiului si
eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.
Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei,
astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene, inclusiv bolile cu transmitere
sexuala (BTS), pot fi tratate corespunzator.

Medicamente ce pot afecta vederea:
Antihistaminice
28


Anticolinergice
Derivati de digitalice (temporar)
Unele tipuri de medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale
(guanetidina, rezerpina si diureticele tiazidice)
Indometachin
Fenotizina
Medicamente utilizate pentru tratamentul malariei
Etambutol (tuberculoza)
































BIBLIOGRAFIA:

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-ochilor/sfaturi-pentru-ingrijirea-ochilor-
congestionati-cu-cearcane-sau-edem_8017
http://www.sfatulmedicului.ro/bolile-ochiului
http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/prezbiopia_382
http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/astigmatismul_3786
http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/hipermetropia_372
http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/miopia_377
29


http://www.sfatulmedicului.ro/cataracta#Diagnostic
http://www.sfatulmedicului.ro/Glaucomul/glaucomul_380
http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/retinopatia-diabetica_855
http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-ochilor/dezlipirea-de-retina_385
http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/nevrita-optica_3790
http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-vascular-
cerebral-avc_314
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/keratita_1417
http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/ambliopia_375
http://www.sfatulmedicului.ro/Leziuni-ale-nervilor-cranieni/paralizia-bell-paralizia-
faciala-periferica_336
http://www.sfatulmedicului.ro/Inflamatiile-ochilor/blefarita_370
http://www.sfatulmedicului.ro/Inflamatiile-ochilor/orjeletul-si-salazionul_388
http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/sindromul-ochiului-uscat_1790
http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-ochilor/degenerescenta-maculara_374
http://www.sfatulmedicului.ro/Fobiile/fotofobia-sensibilitatea-la-lumina_6795
http://www.sfatulmedicului.ro/Inflamatiile-ochilor/conjunctivita_386