Specii rare pe cale de disparitie:

DROPIA (Otis tarda)

VULTURUL ALB sau Vulturul Egiptean
(Neophron percnopterus)

Student:
Ghigeanu (Oprea) Ana-Maria

Dropia (Otis tarda) este o pasre de

step, care triete n sudestul Europei i zonelor cu clim
temperat din Asia.
n Romnia s-a gsit pn acum
cteva decenii n Brgan, n prezent
mai apare regulat pe teritoriul
oraului Salonta, judeul
Bihor respectiv al comunei Beba
Veche, judeul Timi.

Dropii la Baia Veche, Salonta

Populaie predominant sedentar

Populaie predominant migratoare
Regiunile de iernare

Dropia este de fapt cea mai mare pasare zburatoare din lume, mai grea
chiar decat lebedele si pelicanii. In cazul dropiilor se observa cel mai mare
dimorfism sexual din lumea pasarilor. Masculul este atat de diferit de
femela incat ai putea crede ca sunt doua specii diferite.
Cu alte cuvinte daca o femela de dropie cantarea intre 3,5-5 kg, masculii
atingeau in mod obisnuit 8-16 kg, existand dovezi ca unii masculi
depaseau chiar 18 kg, iar inaltimea poate fi de peste 1 metru iar
anvergura aripilor atinge 2- 2.8 metri.
Celebrul vanator si ornitolog roman C. Rosetti Balanescu a inpuscat
in Baragan un mascul care cantarea nu mai putin de 22 kg.
Dropiile i depun oule ntro simpl adncitur n
sol.Clocitul dureaz ntre 2328 zile. 50 de ou, msurate
ntre anii 1920-1950 de
ornitologul romn Dionisie
Linia, au avut dimensiunile
medii de 77,56 mm x 55, 73
mm.

Dropia este o marea pierdere pentru tezaurul ornitologic al Romaniei.

Desi pasarea a fost declarata, in urma cu o jumatate de secol, monument
al naturii, vanatoarea a continuat pana la disparitia speciei. Dropia mai
traieste astazi in Spania, Rusia si Ungaria. In Anglia, pasarea a disparut
acum 600 de ani, dar englezii au importat recent din Rusia cateva zeci de
exemplare pentru a repopula zonele afectate. De-a lungul vremii,
pasarea a avut o soarta dramatica. Taranii din Baragan le fugareau pe
camp si le omorau cu ciomegele, apoi le mancau, carnea lor fiind o
adevarata delicatesa. Masacre se produceau,in iernile geroase, cand
aripile dropiilor prindeau polei si ele nu mai puteau zbura.
Zeci de mii de dropii au cazut victime
intre anii 1920-1950, unor adevarate
bande de braconieri care colindau campiile
ucigandu-le barbar cu lovituri de bata.
Ultimul nucleu de dropii din Romania,
care continea intre 100-150 de exemplare
a fost ucis in Teleorman in anul 1981.
Satenii localnici le-au manat ca pe
gaste,pana in satele din zona, unde toate
au fost ucise cu bolovani, bice si bate.

In Republica Socialista Romania de atunci,

dropiile erau declarate pe hartie monumente
ale naturii, uciderea lor find interzisa de lege,
lege care nu era luata in serios de nimeni,
tinand cont ca insusi Nicolae Ceausescu(1988),
intaiul vanator al tari, avea obiceiul sa impuste
dropii din elicopter. Pe langa aspectul vanatorii
dezlantuite, trebuie amintit factorul agriculturii
agresive practicata in regimul comunist.
Agricultura moderna unde predomina monoculturile alaturi de
ingrasaminte chimice, erbicidele si pesticidele folosite din belsug, nu
a facut decat sa distruga sistematic atat conditiile de viata ale
dropiei, cat si sa otraveasca la propriu sursele sale de hrana. In
aceste conditii, nu trebuie sa mire pe nimeni ca din zecile de mii de
dropii care populau Baraganul acum 50-70 ani, nu a mai ramas
macar o pereche clocitoare la nivelul anilor 90.
In prezent, ultimele observatii de teren care
certificau prezenta dropiei in Campia de Vest la
nivelul anilor 2005-2007, se refera doar la cateva
exemplare izolate apartinand populatiilor de dropii
din Ungaria, care traversau granita in cautare de
hrana. Din nefericire, nici-o pereche de dropie nu
mai cuibareste in Romania. Cea mai mare pasare
zburatoare s-a stins.

Au fost tiparite timbre si se gasesc in Muzeul National de Etnografie si

Istorie Naturala, in colectia de Pasari disparute in Moldova (muzeul este
in Chisinau in Republica Moldova)

VULTURUL ALB (Neophron percnopterus),

cunoscut sub denumirea latina de
Neophron Percnopterus, a fost studiat de
cercetatori de prin anul 1758.
Acest vultul poate fi intalnit sub una din
denumirile: vulturul egiptean, vulturul alb,
vulturul alb egiptean, vulturul hoitar,
vulturul murdar sau puiul faraonului.
Vulturul murdar datorita culorii beige si
uneori galbene pe care o capata din cauza
prafului pe care il acumuleaza din locurile
pe unde umbla dupa mancare.
Aceasta pasare de prada este considerata cel mai mic vultur din
Lumea Veche, care prefera mai ales zonele stancoase din munti mai
putin accesibile, rapele si locurile uscate de la poalele muntilor, care
are o arie larga de raspandire, putand fi intalnit atat in sud-vestul
Europei, cat si in nordul Africii si in sudul Asiei.

Vulturii egipteni sunt pasari monogame. Atat

femelele cat si masculii participa la construirea
cuibului, plasat in locuri inaccesibile, din
zonele stancoase. Hoitarul este o pasare de
prada diurna. Lungimea corpului este de 55
65 cm si o greutate de 2kg 2,4kg. Anvergura
aripilor este cuprinsa intre 155 170 cm.
Adultii au infatisare similara. Pasarile tinere au
penajul maro - ciocolatiu. Se hraneste in
principal cu hoituri de mamifere, domestice si
salbatice, pasari moarte, resturi organice de la
fructe, legume si chiar excremente.

Aceste pasari sunt renumite prin capacitatea lor de arunca pietre in ouale
strutilor si a altor pasari mai mari, pentru a face gaura in coaja groasa, cu
scopul de a consuma continutul bogat in calorii. La intrebarea, daca aceste
competente sunt dobindite la nastere sau sunt preluate de la alti hoitari, in
jurnalul Ornitologia s-a raspuns: Noi nu am gasit nici o dovada la ceea ca
abilitatea de a arunca pietre este capatata in rezultatul acumularii de
experienta in timpul vinatului, sau de la alti hoitari. Chiar puii crescuti in
captivitate, folosesc anume aceasta metoda pentru a sparge un ou. Ceea ce
este mai interesant, ca totdeauna folosesc pietre rotunde, ingnorind pietrele
ascutite sau dreptunghiulare.

In 2008 specia a fost adaugata in lista animalelor pe cale de disparitie

in cadrul unei conferinte a Natiunilor Unite de la Roma deoarece din
cele 500000 de exemplare au ramas doar 5000 in toata lumea.
Perechi izolate au fost observate in Muntii Dobrogei, la Cazane, in
Muntii Negoiu si Muntii Cernei.
Aceast specie nu mai face parte din fauna rii noastre i a fost
declarat un monument al naturii. Specialitii spun c ntre 2003 i
2011 numrul exemplarelor s-a njumtit, ajungnd astzi la aparitia
a doar 1-2 exemplare n Dobrogea. Nici n afara grani elor situa ia nu
e mai optimist.
In perioada 1970 2000 a manifestat un declin accentuat. Cele mai
mari efective sunt prezente in Turcia si Spania.

Deranjul, otrvirea i electrocutarea n reelele de medie tensiune sunt

considerate principalele pericole pentru specie. Campaniile mpotriva
folosirii ilegale a substanelor toxice sunt o prioritate pentru
conservarea speciei.

Pe 19 mai 2013, un exemplar de vultur-hoitar a fost observat si fotografiat

in apropiere de localitatea Rahman, judetul Tulcea. Ca specie, hoitarul este
afectat de mortalitatea crescuta, mai ales in randul pasarilor imature. Fiind
o pasare care se hraneste cu hoituri, este frecvent victima actiunilor ilegale
de combatere a pradatorilor de catre persoanele care amplaseaza hoituri
otravite pe camp. Conform unor studii recente citate de SOR,
productivitatea acestei specii este de asemenea afectata de concentratiile
crescute de substance toxice din hrana (metale grele, plumb, respectiv
antibiotice si alte medicamente cu care sunt tratate animalele domestice
care pot ajunge hrana vulturilor etc.).
Alte amenintari recente includ coliziunile cu turbinele eoliene (asa cum s-a
confirmat in repetate randuri in Spania in zona parcurilor eoliene nou
construite), care pot afecta considerabil o populate si asa foarte redusa
numeric.
Exemplarul observat si fotografiat este unul imatur, un pui de vultur.

Aceste animale ar putea fi, ns,

salvate, dac ar exista interes i sar depune efort. Autoritile ar
putea oferi o protecie efectiv
mpotriva pericolelor deja
cunoscute i sprijinirea i
ncurajarea cercetrii pentru a
nelege mai multe despre
populaiile rmase, despre
necesitile lor de via i impactul
uman, precum i testarea unor
metode de protecie.
i oamenii de rnd se pot implica n
protecia lor. Trebuie, n primul
rnd, s le pese. S se intereseze
continuu, s fac presiuni asupra
autoritilor, s cear oprirea
dezastrului din unele pduri i
rempduriri de urgen, s cear
pedepse mai serioase i verificri
mai multe pentru tieri ilegale i
braconaj i nu n ultimul rnd s
sprijine reintroducera unor specii
disprute.

CONCLUZII:
Protecia acestor animale ar putea aduce numai
beneficii Romniei. Ce nu neleg muli dintre cei cu
funcii de conducere de la noi este c ,multe dintre
speciile aflate astzi ntr-o stare grav n Romnia sau
deja disprute, ar putea aduce beneficii foarte
importante la buget prin ncurajarea turismului n zone
naturale.
Din pcate, Romnia a exterminat, n cteva zeci de
ani aceste specii de pasari. Dac vrei astzi s vezi
oricare din aceste specii trebuie s mergi n Spania,
Portugalia sau chiar i Bulgria ns la noi nu mai
exist pentru c au fost mpucate i otrvite dei nu
produceau nici un fel de pagube.

BIBLIOGRAFIE:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

www.wikipedia.org
www.info-delta.ro
www.deltavoyage.ro
www.stirileprotv.ro
www.agvps.ro
Revista nationala de vanatoare si pescuit
sportiv, Nr.5/mai 2012
Ghidul Retelei pentru Supravegherea Aplicarii
Conventiei de la Berna in Romania, Anexa II,
Specii de fauna strict protejate.

Va multumesc!