Resuscitarea

cardio-respiratorie
la sugar și copil
Sugar se referă la orice pacient având vârsta aproximati vă sub 1 an.
Copil se referă la orice pacient având vârsta aproximati vă cuprinsă între 1 an
și pubertate.
Pentru o bună reușită a resuscitării cardio-respiratorii trebuie parcurse în ti
mp cât mai scurt următoarele etape:
1. Recunoașterea stopului cardio-respirator (SCR) sau a im inenţei de SCR;
2. Începerea cât mai rapidă a manevrelor de resuscitare;
3. Trecerea cât mai rapidă de la resuscitarea de bază la cea avansată;
4. Asigurarea măsurilor de îngrijire corespunzătoare post resuscitare.
Spre deosebire de adult, la copil stopul cardio-respirator nu are drept cauză
principală o afecţiune cardiacă, ci este mai degrabă consecinţa hipoxiei ca
urmare a unei insufi cienţe respiratorii agravate progresiv sau a stării de șoc
(SCR asfi xic). Fibrilaţia ventriculară sau tahicardia ventriculară fără puls sunt
mai rar cauza de SCR la sugar și copil, dar ele pot apărea în cursul ma ne
vrelor de resuscitare, cu o frecvenţă care crește proporţional cu durata
resuscitării.

Secvenţele resuscitării cardio-respiratorii de bază

1. Asigurarea securităţii reanimatorului și a pacientului este
esenţială înaintea oricăror manevre.
2. Evaluarea necesităţii insti tuirii menevrelor de resuscitare:
• Evaluarea stării de conștienţă (mobilizarea ușoară a victimei, se strigă
pacientul, dacă e posibil, chiar pe nume). Dacă e conștient, acesta va
răspunde cu mișcări, grimase sau geamăt.
• Dacă pacientul respiră (chiar și cu dificultate) – se caută sau se strigă
după ajutor până răspunde cineva sau se sună pentru a chema un ajutor
• Dacă pacientul respiră, el va adopta în general poziţia în care efortul
respirator este minim și trebuie lăsat în această poziţie.
• Dacă pacientul este areactiv, se evaluează prezenţa respiraţiilor și a
pulsului.
3. Evaluarea prezenţei respiraţiilor:
• Dacă respiră regulat, nu necesită manevre de resuscitare. În aceste
condiţii, în absenţa semnelor sau istoricului de traumatism, se va poziţiona
sugarul în decubit lateral (poziţia de siguranţă).
• Dacă este areacti v și nu respiră sau dacă prezintă gaspinguri trebuie
începute manevrele de resuscitare.
4. Evaluarea prezenţei pulsului
• Verificarea pulsului se va face la artera brahială la sugar și la artera
carotidă sau femurală la copil și nu trebuie pierdut mai mult de 10
secunde pentru aceasta.
• Dacă pulsul este > 60 bătăi pe minut, iar pacientul nu respiră, se
efectuează respiraţie artificială cu o frecvenţă de 1 inspir la 3 secunde:

 Poziţionarea capului pe perioada respiraţiei artificiale trebuie să fie în

hiperextensie, cu repoziţionarea acestuia la nevoie astfel încât să se obţină ridicarea
toracelui la fiecare inspir.
 Se verifică pulsul la fiecare 2 minute.

• Dacă pulsul este mai mic de 60 de bătăi pe minut, se începe masajul

cardiac extern.
5. Începerea masajului cardiac extern:
• Masajul cardiac extern se efectuează:
 La sugar: la nivelul sternului, cu 2 degete (degetele 2 și 3), imediat sub
linia mamelonară (se evită compresiunea apendicelui xifoid), sau cu
ambele police, ţinând sugarul între palme.
 La copil: cu podul palmei, pe linia mamelonară, sau cu mâinile
suprapuse și degetele încălecate, astf el încât doar podul palmei atinge
toracele.
 Ritmul trebuie sa fie rapid (cel puţin 100 de compresiuni pe minut).
 Fiecare apăsare trebuie să comprime toracele cu cel puţin 4 cm la sugar
și 5 cm la copil.
 Se va permite toracelui să revină după fi ecare compresiune.
• Se începe cu 30 de compresiuni, urmate de 2 respiraţii (gură la gură, cu
masca de resuscitare sau cu balonul Ambu atașat la o mască
corespunzătoare feţei pacientului).
• Când există un singur reanimator, raportul compresie/ res piraţie se
recomandă a fi 30/2.
• Când resuscitarea se efectuează de către 2 persoane, raportul
compresie/respiraţie se recomandă a fi 15/2.
• La pacientul intubat masajul cardiac se va efectua fară oprire, cu o
frecvenţă de cel puţin 100 de compresiuni pe minut, în ti mp ce un alt
reanimator va efectua respiraţii cu balonul la intervale de 6-8 secunde.
6. Verifi carea pulsului se va efectua la fi ecare aproximati v 2
minute (cinci cicluri compresie/respiraţie).
7. Alertarea serviciului de urgenţă se va efectua:
• după 2 minute de reanimare, atunci când există un singur reanimator;
• imediat, atunci când există doi reanimatori (unul dintre ei începând
manevrele de resuscitare).

8. Ori de câte ori e posibil se va administra oxigen 100% pe balon în

timpul resuscitării.

9. Dacă în timpul resuscitării toracele nu se expansionează odată cu

administrarea inspirului:
• poziţionarea capului nu este corespunzătoare.
• este posibilă existenţa unei obstrucţii a căilor aeriene prin corp străin
(se încearcă efectuarea manevrei Heimlich).
10. Folosirea defi brilatorului automat sau manual:
• Este recomandată atunci când se bănuiește o fi brilaţie ventriculară sau
o tahicardie ventriculară fără puls.
• Energia recomandată este de 2J/kg la primul șoc electric și de 4 J/kg la
următoarele.
• Administrarea de șocuri se va face la intervale de 2 minute.
• Administrarea de șocuri electrice se va anunţa întotdeauna cu voce tare,
având grijă ca nici o persoană să nu ati ngă victi ma în momentul
defibrilării.
Resuscitarea cardio-respiratorie avansată la sugar și copil
1. Începerea manevrelor de resuscitare conform RESUSCITĂRII CARDIO-
RESPIRATORII DE BAZĂ
2. Intubaţie → Venti laţie → Masaj cardiac extern:
a. Ventilaţie iniţial pe mască cu balonul:
• ori de câte ori e posibilă folosirea balonului, acesta se racordează la o
sursă de oxigen;
• se foloseşte o mască corespunzătoare dimensiunilor feţei pacientului;
• se urmărește expansionarea toracelui la fiecare insuflaţie;
b. Se va efectua cât mai rapid intubaţia oro-traheală sau nazo-traheală
c. După intubaţie:
• masaj cardiac neîntrerupt cu frecvenţa de aproximati v 100 de
compresiuni pe minut;
• frecvenţa respiraţiilor artifi ciale va fi de 1 inspir la 6-8 secunde, fără
întreruperea masajului cardiac extern.
3. Atașarea cablului EKG al unui defi brilator sau monitor și unui senzor de
pulsoximetru.
4. Evaluarea ritmului cardiac și prezenţei semnelor de circulaţie eficientă:
a. reactivitate, tuse, prezenţa respiraţiilor.
b. verificarea pulsului:
• la artera brahială la sugar;
• la artera caroti dă sau femurală la copil;
• nu se va pierde mai mult de 10 secunde pentru a evalua pulsul.
c. evaluarea ritmului cardiac pe monitor pentru evaluarea indicaţiei
cardioversiei:
• tulburari de ritm „neșocabile“: asistolia, activitatea electrică fără puls;
• tulburări de ritm „şocabile“: fibrilaţia ventriculară, tahicardia
ventriculară.
5. Terapia aritmiilor neșocabile – sunt cele mai frecvente
la copil (asistolie, acti vitate electrică fără puls)
a. Resuscitare cardio-respiratorie continuă:
• la copilul ventilat pe mască: raport compresie/ventilaţie de 15/2;
• la copilul intubat: masaj cardiac neîntrerupt cu frecvenţa de aproximativ
100 de compresiuni pe minut. Efectuarea respiraţiei artificiale cu
frecvenţa de 1 inspir la 6-8 secunde, fără întreruperea masajului cardiac
extern.
• în toate cazurile, administrare de oxigen 100%
b. Administrare de adrenalină:
• la intervale de 3-5 minute
• doza i.v. sau intraosos: 0,1 ml/kg din diluţia 1 ml Adrenalină 1‰ + 9 ml
SF
• doza pe sonda de intubaţie 0,1 ml/kg nediluat
c. Se vor lua în consideraţie și se vor trata următoarele cauze (acronim 4H
și 4T):
• hipoxia, hipovolaemia, hiper/hipokalaemie, hipotermia;
• tamponadă, pneumotorax sub tensiune, toxice, tromboembolism;
• se va evalua oportunitatea administrării de bicarbonat.
6. Terapia aritmiilor șocabile (fi brilaţie ventriculară, tahicardie
ventriculară)
a. Resuscitare cardio-respiratorie conti nuă:
• La copilul ventilat pe mască: raport compresie/ventilaţie de 15/2
• La copilul intubat: masaj cardiac neîntrerupt cu frecvenţa de aproximati
v 100 de compresiuni pe minut. Administrarea de respiraţii cu frecvenţa
de 1 inspir la 6-8 secunde, fără întreruperea masajului cardiac extern.
• În toate cazurile, administrarea de oxigen 100%.
b. Defi brilarea:
• iniţial cu 2 J/kg, ulterior cu energii cuprinse între 4 și 10 J/kg
• prima defibrilare se efectuează după 2 minute de resuscitare (DEF.1)
• imediat după defibrilare se continuă resuscitarea 2 minute fără a mai
reevalua ritmul pe monitor sau căuta pulsul
• oprirea resuscitării după 2 minute pentru a evalua ritmul pe monitor
• în caz de persistenţă a aritmiilor șocabile:
1. repetarea defi brilării cu 4-10 J/kg (DEF.2)
2. Adrenalină 0,1 ml/kg din diluţia 1 ml Adrenalină 1‰ + 9 ml SF
3. repetarea defi brilării (DEF.3)
4. conti nuă resuscitarea 2 minute
5. Amiodaronă intravenos 5 mg/kg, urmată de defi brilare (DEF.4)
6. conti nuă resuscitarea
Stabilizarea post-resuscitare
În această fază se asigură păstrarea funcţiei neurologice, prevenirea
deteriorării secundare a organelor, se stabilește diagnosticul și se aplică
tratamentul adecvat al afecţiunii care a generat stopul cardio-respirator.
Cuprinde:
1. Controlul durerii (Fentanyl, Morfină) și sedarea corespunzătoare
(Midazolam).
2. Susţinerea funcţiei respiratorii cu venti laţie mecanică și controlul
oxigenării pentru obţinerea unei saturaţii de oxigen de minimum 94%.
3. Monitorizarea CO2 expirat.
4. Plasarea unei sonde nazogastrice pentru decomprimarea stomacului.
5. Monitorizare frecvenţei cardiace și a tensiunii arteriale.
6. Montarea unui cateter venos central.
7. Monitorizarea principalelor constante biochimice in sânge: gazele
arteriale, glicemie, Na, K, Ca, acidul lactic.
8. Efectuarea unei radiografii cardio-pulmonare.
9. Conservarea funcţiei neurologice prin reducerea edemului cerebral,
combaterea agresivă a febrei (> 38°C) și, dacă este posibil, inducerea unei
hipotermii terapeuti ce cerebrale (32-34°C), tratarea promptă a
convulsiilor hipoxice.
10. Montarea unei sonde urinare cu monitorizarea diurezei orare.