MANAGEMENTUL INTERMEDIAR AL CĂII

AERIENE – DISPOZITIVE SUPRAGLOTICE

Mihai Bălan Andrei, Dan Sebastian D•rzu

Obiective educaționale
Ce trebuie să știți
 Ce reprezintă dispozitivele supraglotice
 Care sunt componentele acestora
 Indicațiile de utilizare
 Contraindicații
 Tehnica de inserție
 Complicațiile și incidentele posibile

Ce trebuie să faceți
 Să cunoașteți tipurile de dispozitive supraglotice
 Să cunoașteți componentele dispozitivelor supra-glotice
 Să cunoașteți modul ƒn care se verifică ƒnainte de inserție
 Să cunoașteți tehnica de inserție
 Să cunoașteți limitările acestor dispozitive

Definiție
Dispozitivele su-
praglotice reprezintă un
mijloc de protezare a căii
aeriene superioare. Sunt
concepute ƒn așa fel ƒnc„t
prin intermediul unor
manșoane gonflabile sau
prin intermediul unor
elastomeri de plastic să
formeze o barieră ƒn jurul Figura 1. Dispozitive supraglotice –
glotei care permite materiale necesare pentru abordul intermediar
ventilarea pacientului. al căii aeriene
Există mai multe dimensiuni ale acestor dispozitive put„nd fi
folosite at„t la copii c„t și la adulți.
 Dispozitive supraglotice:
 masca laringiană
 i-gel

Masca laringiană are următorele componente:

 tubul principal: prin intermediul căreia se ventilează pacientul
 manșonul care poate fi umflat cu aer
 tubul conector ƒntre manșon și o supapă
 supapa prin intermediul căreia se introduce sau se scoate aerul
din manșonul dispozitivului

Figura 2. Componenetele măștii laringiene

Masca i-gel
Acest dispozitiv este confecționat dintr-un elastomer din
termoplastic care la temperatura corpului ƒși schimbă
proprietățiile adapt„ndu-și forma după forma locului unde este
introdus. Astfel crează un foarte bun manșon ƒn jurul orificiului
glotic

Figura 3. Dispozitivul i-gel

 Este prevăzut cu un tub care comunică cu v„rful dispozitivului
(situat deasupra sfincterului esofagian superior) prin
intermediul căruia se poate aspira conținut gastric sau
esofagian
 Datorită lățimii sale considerabile și a materialului din care
este confecționat este dificil ca acest dispozitiv să se miște ƒn
timpul manipulării, astfel oferind un alt avantaj pentru
folosirea acestuia ƒn timpul chirurgiei sau al altor manopere.

Figura 4. Componentele măștii i-gel

Indicații
 Una dintre indicațiile principale a dispozitivelor supraglotice
reprezintă folosirea acestero ƒn scenariul unei căi aeriene
dificil de abordat
o acestea sunt folosite ca și dispozitive ”de salvare” atunci
c„nd nu se reușește intubația oro-traheală
 Pot fi folosite și pentru introducerea prin ele a unei sonde de
intubație, a unui bronhoscop, sau a altor dispozitive facilit„nd
astfel intubația oro-traheală
 Mai sunt folosite și ƒn scenariul c„nd nu se reușește ventilația
pe mască și balon, c„teva exemple ar fi:
o pacienții cu pilozitate facială
o pacienții edentați
o pacienții cu patologie cranio-facială
 ‡n cadrul anesteziei generale la pacienții la care nu este
necesară administrarea de blocant neuromuscular
 ‡n timpul resuscitării cardio-pulmonare poate fi folosit de
către personal necalificat ƒn tehnica intubației oro-traheale

Contraindicații
 C„nd există risc mare de aspirare a conținutului gastric ƒn
calea aeriană. La pacienții cu stomac plin (care au m„ncat,
diabetici, cu patologie a tractului digestiv etc) nu se recomandă
folosirea dispozitivelor supraglotice, chiar dacă au ƒn componența
 lor mijloace ce favorizează golirea gastrică. Riscul de aspirare a
conținutului gastric ƒncă există.
 C„nd există obstrucție glotică sau supraglotică
 C„nd deschiderea gurii este limitată (de obicei sub 1,5 cm)
 C„nd mișcarea g„tului este limitată
 C„nd pacientul trebuie poziționat pe burtă
 C„nd este nevoie ventilația cu presiuni mari
 La pacienții cu patologie faringiană sau din sfera ORL

Beneficii
 Pot preveni supradistensia gastrică atunci c„nd pacientul se
ventilează greu prin intermediul măștii și se optează pentru
folosirea lor
 Protejează parțial calea aeriană
 Permit ventilația adecvată a pacientului
 Permit respirațiile spontane
 Destul de simplu de introdus, curbă de ƒnvățare scurtă
 Facilitează intubația (se pot introduce prin acestea at„t sonde
de intubație, c„t și un bronhoscop)
 Permit o anestezie mai superficială cu o trezire rapidă

Limitări
 NU PROTEJEAZĂ complet calea aeriană ƒmpotriva aspirației
conținutului gastric ƒn aceasta
 Se poate mișca ƒn timpul manipulării, scăz„nd astfel eficiența
ventilației
 Pot apărea scăpări ale aerului pe l„ngă manșonul dispozitivu-
lui dacă se folosesc presiuni mai mari de 20 cm H2O

Elemente de anatomie și fiziologie

Masca laringiană și
masca i-gel se aplică etanș pe
orificiul glotic permiț„nd
ventilația. De asemenea
obstruează esofagul, asigur„nd
protecția ƒmpotriva distensiei
gastrice. Totuși nu elimină
complet riscul aspirației ƒnn Figura 5.
trahee a conținutului gastric Masca laringiană și masca i-gel
refluat prin esofag.
 Materiale necesare
 mănuși
 balon Ruben cu toate componentele necesare
 dispozitivul supraglotic folosit
 seringă de 20 ml
 gel lubrifiant
 fașă pentru fixare / leucoplast

Tehnica
 echiparea cu mănuși
 alegerea măștii laringiene potrivite, ƒn funcție de greutatea și
alte aspecte anatomice ale pacientului
 verificarea măștii laringiene
o ƒn cazul măștii laringiene clasice, se insuflă aer ƒn
manșonul acesteia pentru a se verifica etanșeitatea

Figura 6. Verificarea măștii Figura 7. Verificarea etanșeității

 pregătirea măștii laringiene

o manșonul măștii laringie-
ne clasice va fi dezumflat
complet, apăs„nd v„rful
acesteia
o se va lubrifia partea
posterioară at„t a măștii
laringiene, c„t și a măștii Figura 8.
i-gel Dezumflarea manșonului

 este necesar ca pacientul să aibă abord venos pentru a ƒi se

putea administra medicație narcotică facilit„nd astfel inserția
măștii laringiene
 Figura 9. Lubrifierea părții posterioare
 pacientul va fi poziționat ƒn
poziție de adulmecare pen-
tru alinierea axelor căii
aeriene
 pre-oxigenare cu oxigen
100%
 administrarea medicației
 masca laringiană se va ține Figura 10 Ținerea corectă a măștii
ƒn m„nă precum un stilou laringiene, poziționarea capului
ƒntre police si index
 extensia capului pacientului, deschiderea gurii
 introducerea măștii dinspre dreapta cu menținerea unei
comprimări a acesteia pe palatul dur (Figura 11 și Figura 12)

Figura 11. Introducerea măștii laringiene

 Figura 12. Introducerea măștii laringiene - continuare

Figura 13. Inserția i-gel

 după ce a fost introdusă se
va umfla manșonul măștii
laringiene (ƒn cadrul i-
gelului, nu este necesar
acest gest)
 verificarea etanșeității
o va fi făcută prin inter-
mediul ventilației pe Figura 14. Umflarea manșonului
balon măștii laringiene
o ne vom apropia urechea de gura pacientului
o ƒn timp ce ventilăm cu ajutorul balonului ascultăm dacă
sunt scăpări ƒn jurul măștii și observăm toracele care
trebuie să se expansioneze simetric concomitent cu
ventilațiile

Figura 15. Verificarea etanșeității măștii i-gel

 fixarea măștii cu ajutorul feșei sau a leucoplastului
 Complicații și incidente
 aspirarea conținutului gastric ƒn calea aeriană
o cea mai serioasă complicație
o poate avea consecințe grave (pneumonia de aspirație,
sindrom Mendelson)
 laringospasmul
o apare din cauza manipulării repetate a căii aeriene
o poate conduce p„nă la imposibilitatea de ventilare
o uneori poate necesita administrarea de blocant neuro-
muscular
 tusea, vărsătura
 fracturi dentare
 leziuni nervoase
 disfonia
 disfagia

Formular de evaluare / autoevaluare

Etapă / Criteriu Corect Incorect

Componentele măștii
Indicațiile utilizării
Contraindicațiile
Beneficiile și limitările
Incidentele
Tehnica introducerii