Resuscitarea cardio-respiratorie și

cerebrală la adult -RCRC

Asistent Universitar drd. Haidamac Ana
Stop cardiorespirator
Stopul cardiorespirator este principala cauză de
deces atât în Europa unde numărul victimelor atinge
anual 700000, cât și în SUA, estimându-se aproximativ
460000 de indivizi.
Timp de decenii abecedarul resuscitării
cardiopulmonare l-a constituit ghidul lui Peter Safar,
”ABC of resuscitation”(1957), cel care evidențiază
necesitatea abordării ordonate a stopului
cardiorespirator.
Stop cardiorespirator

Este o urgență vitală, determinată de oprirea activității inimii, ceea ce în

lipsa unei intervenții promte și corecte la fața locului duce la moarte. Țelul
resuscitării este păstrarea unor condiții de supraviețuire a creierului în cât
mai bune condiții. Primele 4 minute sunt considerate minutele de aur.
În anul 1992 Reuniunea reprezentanților consiliilor de resuscitare din
Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, al Consiliului European(ERC), ai
Consiliilor Cardiologilor Canadieni și al Asociației Americane a Inimii
înființează ILCOR – International Liaision Committee On Resuscitation – un
organism internațional care coordonează elaborarea și prelucrarea tuturor
informațiilor științifice legate de resuscitare.
Stop cardiorespirator

În anul 2005 apar noile ghiduri de resuscitare care vin să completeze

vechile ghiduri prin abordarea resuscitării cardiopulmonare la adult, care nu
suferă modificări esențiale, accentul punându-se acum pe efectuarea
compresiilor toracice în cursul resuscitării și pe administrarea cât mai precoce
a defibrilării electrice în scopul pornirii cordului cu fibrilație ventriculară sau
tahicardie ventriculară.
Noile ghiduri de resuscitare apărute sunt:
• European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2005;
• International Liaison Committee on Resuscitation( ILCOR);
• International Consensus Conference of Cardiopulmonary Resuscitation 2005;
Stop cardiorespirator

Consiliul Național Român de Resuscitare(CNRR) constituit în 1998, for

reprezentativ al României prin protocolul încheiat cu Consiliul European de
Resuscitare are obligația de a prelua și adapta aceste ghiduri, fiind singurul
organism recunoscut în al aplica și implementa educațional resuscitarea
cardiopulmonară și cerebrală pe teritoriul României. Din 5 în 5 ani aceste
ghiduri se reînoiesc, vin cu completări și îmbunătățiri.
În momentul de față în UE și România s-au implementat Ghidurile din
2015, cu completările ulterioare din Singapore 2016, ultimul fiind cel din
2021.
Lanțul supraviețuirii

Conceptul de ” lanț al supravețuirii” reprezintă pașii ce trebuie urmați

pentru a asigura supraviețuirea unei victime aflate în stop cardiorespirator.
Verigile acestui lanț sunt reprezentate de:
1. recunoașterea precoce a situației de urgență și apel la 112;
2. începerea manevrelor de resuscitare cât mai precoce;
3. defibrilarea rapidă; resuscitarea precoce și defibrilarea rapidă pot determina o
rată a supraviețuirii de 49-75%.
4. efectuarea resuscitării cardiorespiratorii avansate de către echipa medicală;
Lanțul supraviețuirii
Suportul vital de bază la adult

Suportul vital de bază sau resuscitarea de bază la adult cuprinde

principalele cunoștințe teoretice și aptitudini practice de care are nevoie o
persoană instruită pentru a putea interveni într-o situație amenințătoare de
viață, în special în stopul cardiorespirator fără ajutorul echipamentelor
medicale.
Suportul vital de bază la adult

Suportul vital de bază reprezintă menținerea libertății căilor aeriene, suportul

ventilației și circulației. Organismul uman are nevoie de un aport permanent de
oxigen și energetic la toate organele și sistemele, mai ales la nivelul SNC.
Resuscitarea asigură un debit cardiac mic dar esențial către inimă și creier.
Compresiile toracice sunt deosebit de importante dacă nu poate fi aplicat un soc în
primele 5 minute de la instalarea stopului cardiorespirator. Stopul cardiorespirator
duce după câteva secunde la pierderea conștienței iar după 3-5 minute la leziuni
ireversibile la nivel cerebral și deces. Se impune intervenție imediată prin proceduri
standardizate, de către persoane instruite pentru a evita pierderea inițială de timp.
Algoritmul suportului vital de bază

1. Se asigură securitatea salvatorului, a victimei și a persoanelor din jur.

Aceasta înseamnă evitarea pericolelor, cum ar fi intoxicații, traumatisme,
electrocuție, ș. a.;
2. Se evaluează starea de conștiență a victimei prin stimulare tactilă,
scuturare de umeri, se întreabă:”ce s-a întâmplat, sunteți bine?”
3. A. Dacă persoana răspunde se lasă în aceeași poziție, cu condiția să fie în
siguranță și se evaluează periodic. Dacă este necesar se apelează 112;
Algoritmul suportului vital de bază

3. B. Absența răspunsului sugerează prezența stării de inconștiență și

salvatorul:
• strigă după ajutor
• apel 112;
• poziționarea victimei în decubit dorsal;
Algoritmul
suportului vital de
bază
• eliberarea căilor respiratorii cu o mână
poziționată pe frunte, se împinge capul spre
spate, efectuând hiperextensia, păstrând policele
și indexul libere pentru o eventuală pensare a
nasului dacă este nevoie de ventilație.
• Cu vârfurile degetelor celeilalte mâini plasate sub
menton se ridică bărbia pentru a deschide căile
respiratorii;
În caz de traumatisme, leziuni ale coloanei
cervicale nu se efectuează hiperextensia
capului, ci doar subluxația mandibulei,
menținând capul în poziție neutră, în ax cu
trunchiul;
Algoritmul
suportului vital de
bază
4. Verifică dacă victima respiră prin menținerea
căilor aeriene deschise timp de maximum 10
secunde prin metoda PAS:
• Privind mișcările peretelui toracic anterior;
• Ascultând zgomotele respiratorii cu urechea
poziționată în dreptul gurii victimei;
• Simțind fluxul de aer pe obraz ;
Imediat după oprirea cordului victima mai
poate prezenta respirații rare, zgomotoase,
denumite gaspuri sau respirații slabe, ineficiente,
care nu trebuie luate în considerare, trebuie să se
acționeze ca și cum nu ar respira.
 • Se pune în poziție laterală de
siguranță;
• Apel la 112;
• Evaluare continuă

Dacă victima respiră

normal:
Dacă victima nu
respiră normal:
• Salvatorul trimite după ajutor;
• apel 112;
• Salvatorul va începe compresiile toracice;
îngenunchează lângă victimă, va plasa podul
palmei pe centrul toracelui acestuia; podul palmei
celeilalte mâini se plasează peste mâna care se
află pe torace și se întrepătrund degetele mâinilor,
pentru a evita presiunea pe coaste. Se comprimă
sternul aproximativ 5-6 cm, salvatorul
poziționându-se vertical deasupra toracelui
victimei, cu coatele întinse va exercita presiune
constantă, în ritm de 100 - 120/minut;
Dacă victima nu respiră normal:

Se combină compresiile toracice cu ventilațiile

După 30 de compresii:
• se redeschid căile aeriene prin hiperextensia capului și ridicarea mandibulei, se
pensează cu ajutorul policelui și indexului mâinii situate pe frunte părțile moi
ale nasului;
Dacă victima nu
respiră normal:

• se deschide puțin gura victimei,

menținând bărbia ridicată. Salvatorul
inspiră normal și va pune buzele în jurul
gurii victimei, asigurând etanșietatea
acesteia și va expira constant în gura
victimei. Pe toată perioada expirului
salvatorul va urmări ridicarea peretelui
toracic anterior. Toracele trebuie să se
ridice vizibil. La nevoie se va inspecta
cavitatea bucală și se vor evacua corpii
străini vizibili;
Dacă victima nu respiră normal:

• Se execută două insuflații succesive.

• După două ventilații se continuă compresiile toracice în ritm de 30 compresiuni/2
ventilații. Ritmul ventilației artificiale atunci când se execută corect este de
10-12/minut, adică o respirație la fiecare 4-5 secunde, iar volumul de aer insuflat
va fi de 500-600ml.
Dacă victima nu respiră normal:

• Sunt situații în care nu se pot executa ventilații gura la gură, atunci când există
malformații sau traumatisme ale victimei, sau când salvatorul este copil, motiv
pentru care se vor executa insuflații gură la nas, cu închiderea gurii și menținerea
capului în poziția realizată pentru eliberarea căilor respiratorii.
• Se recomandă ca respirațiile să dureze peste o secundă și cu un volum suficient
pentru a produce mișcările toracelui, dar în același timp să se evite ventilațiile prea
puternice.
 • Poate fi efectuată în
următoarele situații:
• Atunci cînd salvatorul nu
dorește să efectueze
ventilații gură la gură sau
gură la nas; în acest caz
compresiunile vor fi
efectuate continuu cu o
frecvență de 100 -
120/minut;

Resuscitarea doar cu
compresii toracice
Defibrilarea
De îndată ce sosește defibrilatorul:
• Porniți defibrilatorul și atașați plăcuțele de electrozi
pe pieptul gol al victimei.
• Dacă există mai mult de un salvator, CPR trebuie
continuat în timp ce plăcuțele de electrozi sunt
atașate pe piept.
• Asigurați-vă că nimeni nu atinge victima în timp ce
defibrilatorul analizează ritmul.
Defibrilarea
• Asigurați-vă că nimeni nu atinge victima.
• Apăsați butonul de șoc conform instrucțiunilor
(defibrilatorul automat va da șocul în mod automat).
• Reporniți imediat CPR 30:2.
• Continuați conform instrucțiunilor vocale/ vizuale.
• Reluați imediat CPR. Continuați conform
instrucțiunilor vocale/ vizuale.
Manevrele de resuscitare se continuă
până la:

• sosirea echipei de ajutor calificat care va prelua resuscitarea;

• revenirea respirației normale;
• epuizarea salvatorului;
Recunoașterea stopului cardiorespirator

Ultimele ghiduri privind recunoașterea stopului cardiorespirator de catre

persoanele fără pregătire medicală(laice), recomandă începerea manevrelor de
resuscitare dacă victima este inconștientă, dacă nu răspunde la stimuli și nu respiră
normal. Verificarea pulsului la artera carotidă este o metodă inexactă de stabilire a
circulației, mai ales de către persoanele neexperimentate.
Resuscitarea cu doi salvatori

Resuscitearea cu doi salvatori este recomandată atunci când ambii salvatori

cunosc foarte bine algoritmul și sunt antrenați. Atunci când efectuează împreună
resuscitarea se vor poziționa de o parte și de alta a victimei. Se utilizează un raport de
30 compresiuni la 2 ventilații. La finalul fiecărei serii de 30 de compresii, celălalt
salvator va fi pregătit să administreze 2 insuflații. Pentru o bună coordonare cel care
execută compresiile va număra cu voce tare. Hiperextensia capului și ridicarea bărbiei
va fi menținută pe tot timpul resuscitării. Se execută cele două ventilații, timp în care
compresiile se întrerup. Vor fi reluate imediat ce salvatorul care execută ventilațiile
își va îndepărta buzele de gura victimei după a doua ventilație. Dacă cei doi salvatori
vor face schimb de locuri, pentru că cel ce execută compresiile obosește, aceasta se
va face cât mai rapid posibil.
 Poziția laterală de siguranță
se utilizează în situația în care
victima este inconștientă dar
prezintă respirație spontană și
semne de circulație normală și
nu prezintă leziuni de coloană
vertebrală. Poziția trebuie să
fie stabilă, aproape de poziția
laterală reală, cu capul decliv și
fără ca presiunea pe torace să
împedice ventilația.

Poziția laterală de
siguranță
Poziția laterală de
siguranță
Se recomandă următoarele manevre
pentru poziționarea victimei în poziție laterală de
siguranță:
• se înlătură ochelarii victimei dacă este cazul;
• victima se poziționează în decubit dorsal cu
membrele pelvine întinse;
• salvatorul se va poziționa în genunchi lateral de
victimă;
• brațul de partea salvatorului se poziționează în unghi
drept cu corpul, cotul fiind îndoit și palma orientată
în sus;
• brațul de partea opusă se aduce peste torace de
aceași parte cu salvatorul și se poziționează cu dosul
palmei în contact cu obrazul;
Poziția laterală
de siguranță
• salvatorul prinde membrul
inferior de partea opusă cu
mâna plasată chiar deasupra
genunchiului,și îl trage în sus,
cu o flectare incompletă a
coapsei pe bazin;
• cu o mână pe genunchiul
flectat și cu cealaltă menținând
dosul mâinii victimei pe obraz,
se rotește victima spre salvator
în poziție laterală , până când
piciorul flectat se sprijină pe
sol;
Poziția laterală de siguranță

• se ajustează poziția membrului inferior astfel încât coapsa și genunchiul să fie

flectate în unghi drept;
• se împinge și se menține capul spre posterior pentru menținerea liberă a căilor
aeriene;
• se verifică respirația la intervale regulate;
Resuscitarea în condiții speciale

Resuscitarea la copii mai mari de 8 ani se face după protocolul

adulților. La sugar compresiile toracice se practică cu 2 degete în cazul unui
singur salvator, iar dacă sunt 2 se practică folosind ambele police. La copilul
mai mare de 1 an se practică CTE cu una sau ambele mâini. Raportul
compresii/ventilații pentru un singur salvator – 30:2, doi sau mai mulți
salvatori – 15:2. Elemenul esențial este CTE în ritm de 120/min, neîntrerupt,
precoce.
Obstrucția cu corp străin
a căilor aeriene

Pentru a interveni în cazul unui accident

prin obstrucția căilor aeriene este extrem de
importantă recunoașterea unei astfel de situații.
De cele mai multe ori se întâmplă în timpul
mesei, în prezența martorilor. Mai pot fi
obstruate CRS și cu alte obiecte.
Obstrucția apărută în timpul mesei,
victima își duce mâinile spre gât. În formele
ușoare victima poate vorbi, tuși, respira.
În cazul obstrucției parțiale cu starea de
conștiență păstrată victima este încurajată să
tușească, în scopul eliminării corpului străin.
Obstrucția cu corp
străin a căilor
aeriene
Dacă obstrucția devine severă, victima este
conștientă, dar nu poate vorbi, răspunde prin
mișcări ale capului, eforturile de tuse devin
ineficente se pot efectua:
• 5 lovituri puternice interscapulare
astfel: salvatorul se poziționează lateral
și ușor în spatele victimei, susține cu o
mână toracele acesteia, care este aplecat
anterior, și cu cealaltă efectuează
loviturile interscapulare. După fiecare
lovitura se observă dacă corpul străin
este eliminat.
Obstrucția cu corp
străin a căilor
aeriene
Dacă după aplicarea celor 5 lovituri corpul
străin nu este dislocat și înlăturat, se efectuează
5 compresiuni abdominale bruște aplicate
astfel:
• Salvatorul trece în spatele victimei, cu ambele
brațe în jurul părții superioare a abdomenului
acesteia;se înclină ușor victima spre înainte, se va
plasa pumnul între ombilic și apendicele xifoid, va
prinde pumnul cu cealaltă mână și va trage brusc
spre în sus și înapoi; va repeta de maxim 5 ori
această manevră;(manevra Heimlich).
Obstrucția cu corp
străin a căilor
aeriene
• Dacă obstrucția nu este înlăturată se
continuă alternând 5 lovituri interscapulare
cu 5 comprimări bruște abdominale.
Dacă victima devine inconștientă se va
poziționa în decubit dorsal, se alertează
112, și se începe RCP direct cu compresiile
toracice.
Primul ajutor în sincopă și lipotimie

Sincopa este reprezentată de pierderea bruscă și de scurtă durată a

conștienței determinată de o hipoperfuzie cerebrală globală.
Sincopa
Cauzele ce pot determina sincopa pot fi de origine:
• cardiacă – stenoză aortică, stenoză mitrală, IMA, cardiopatii congenitale cianogene;
• cerebrală – AVC;
• respiratorii – BPOC;
• reflexe – emoții puternice, dureri intense, tuse, strănut, efort intens;
• hipotensiune ortostatică – după repaus prelungit la pat, boala Parkinson, neuropatie alcoolică,
diabet zaharat;
• pierderi de lichide/volum sanguin – deshidratare severă, vărsături, diaree, febră prelungită,
hemoragie acută;
Sincopa

Manifestări:
• Pierderea bruscă a stării de conștiență cu cădere și posibilitatea producerii de
traumatisme;
• Se asociază cu paloare accentuată, puls slab perceptibil, respirații superficiale.Pe
durata sincopei se păstrează controlul sfincterian,(diagnostic diferențial cu criza
convulsivă când acesta nu este păstrat).
• Revenirea este completă după câteva secunde, minute.
Sincopa

Măsuri imediate după producerea sincopei:

• Se asigură poziția de decubit dorsal sau PLS;
• Se asigură libertatea căilor aeriene prin descheierea nasturilor la nivelul gâtului,
Lipotimia

Lipotimia este considerată o stare de rău general fără pierderea completă

a stării de conștiență care apare cel mai frecvent la emoții puternice, în spații
închise supraaglomerate, stres fizic sau psihic, hipoglicemie.
Lipotimia

Manifestări:
• Starea de conștiență nu este pierdută în totalitate, pacientul prezintă obnubilare;
• Funcțiile vitale sunt păstrate;
• TA este măsurabilă;
• Are o stare prodromală, prezintă amețeli, transpirații reci, tulburări de vedere,
pacientul nu cade, își caută un loc unde să se așeze;
• Durează câteva minute și pacientul își revine progresiv;
Lipotimia

Măsuri imediate:
• Se prinde în brațe dacă este în pericol să cadă;
• Se asigură poziția de decubit dorsal sau PLS;
• Se vor desface hainele la gât;
• Se stropește sau se spală pe față cu apă rece;
• Se apelează 112 și se transportă către un serviciu de urgență pentru investigații și
tratament de specialitate;
Bibliografie:

1 .European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2015;

2. Consiliul Național Român de Resuscitare – Resuscitarea Cardiopulmonară
la Adult- Note de curs, București, 2007;
3. Preotu-Cimpoieșu D., Protocoale și Ghiduri în Medicina de Urgență- Note
de Curs, Editura Pim, 2007;
4. Adams H.A.,Fleming A., Ruschulte H., Atlas de medicină de urgență –
Editura Farma Media, Tg Mureș, 2011;
5. Crișan A., Uță C.,Ghidul asistentului medical din prespital – Editura Asidu ,
Cluj-Napoca, 2017;