RESUSCITAREA

(a readuce la viata)

Este un complex de masuri terapeutice cu aplicare rapida, respectand o anumita

secventialitate, aplicat de catre persoane special instruite, urmarind prin asigurarea unei
ventilatii si a unei perfuzii cerebrale si miocardice adecvate restabilirea functiilor vitale
temporar suspendate.

PACIENT CRITIC

Este pacientul cu functiile vitale instabile sau cu afectiuni care pot avea complicatii
ireversibile si care necesita interventie medicala de urgenta sau ingrijiri intr-o sectie de
terapie intensiva generala sau specializata

PRIMUL AJUTOR DE BAZA

Este efectuarea unor actiuni salvatoare de viata unor persoane care au suferit o
accidentare sau imbolnavire acuta,de catre persoane fara pregatire medicala, fara
utilizarea unor echipamente specifice acestui scop.
Primul ajutor de baza se acorda de orice persoana instruita in acest sens sau de
persoane fara instruire la indicatiile personalului din dispeceratele de urgenta

PRIMUL AJUTOR CALIFICAT

Efectuarea unor actiuni salvatoare de viata unor persoane care au suferit o accidentare
sau imbolnavire acuta, de catre personal paramedical, care a urmat cursuri speciale de
formare si care are in dotare echipamente specifice acestui scop, inclusiv defibrilatoare
semi-automate, functionand sub forma de echipe de prim ajutor intr-un cadru
institutionalizat.

 1. Se asigură securitatea salvatorului şi a victimei.

 2. Se evaluează starea de conştientă a victimei: se scutură uşor de umeri şi se
întreabă cu voce tare: "s-a întâmplat ceva?";
 3A . Dacă victima răspunde verbal sau prin mişcare:
 • se lasă în poziţia în care a fost găsită (cu condiţia să fie în siguranţă), este
evaluată starea victimei şi, dacă este necesar, se caută ajutor;
 • se trimite o persoană după ajutor sau, dacă salvatorul e singur, lasă victima
şi se duce chiar el după ajutor ;
 • se reevaluează periodic.
VERIFICATI STAREA DE
CONSTIENTA A VICTIMEI
STRIGATI DUPA AJUTOR

 3B. Dacă victima nu răspunde:

 • salvatorul trebuie să strige după ajutor;
 • dacă poziţia victimei nu permite o evaluare completă,atunci victima va fi aşezată
în decubit dorsal;
 • se deschid căile aeriene plasând o mână pe frunte şi, cu blândeţe, se împinge
capul spre spate, păstrând policele şi indexul libere pentru eventuala pensare a nasului
(dacă va fi necesară ventilarea);
 • se îndepărtează orice obstrucţie vizibilă din cavitatea bucală a victimei
(inclusiv dantură dislocată, dar lăsând pe loc dantură bine fixată);
 • cu vârfurile degetelor sub menton se ridică bărbia victimei pentru a
deschide căile aeriene.
 Se va evita extensia capului dacă există suspiciunea de traumatism de coloană
cervicală.
HIPEREXTENSIA CAPULUI SI
RIDICAREA BARBIEI

 4. Menţinând căile aeriene deschise, salvatorul va încerca să stabilească, timp de

maxim 10 secunde, dacă victima respiră normal (se exclud mişcările ventilatorii
ineficiente, "gasp"-urile):

 •Privind mişcările peretelui toracic anterior;

 •Ascultând, la gura victimei, zgomotele respiratorii;
 •Simţind fluxul de aer pe obraz.
PRIVITI, ASCULTATI, SIMTITI

 5A. Dacă victima respiră normal:

 •se pune în poziţie de siguranţă

 •salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar dacă este singur va lăsa victima şi
se va duce după ajutor;

 •se reevaluează respiraţia.

 POZITIA LATERALA DE
SIGURANTA
ALGORITMUL BLS (SVB)
DUPA CONSILIUL EUROPEAN DE RESUSCITARE

 5B Dacă victima nu respiră, sau prezintă mişcări respiratorii/ ineficiente, sau

"gasp "-uri ocazionale:

 •salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar dacă este singur va lăsa victima şi
se va duce după ajutor; la întoarcere va începe reuscitarea victimei după cum urmează:

 •se poziţionează victima în decubit dorsal;

 se trece la verificarea circulaţiei;

 6. Salvatorul va căuta timp de maxim 10 secunde, existenţa semnelor de circulaţie

sangvină prezentă: salvatorul priveşte, ascultă, şi simte respiraţie normală, tuse sau
mişcări ale victimei;
 • doar dacă are competenţa, salvatorul verifică pulsul carotidian;

 7.A. Dacă salvatorul este sigur că a detectat semne de circulaţie sangvină

prezentă:
 •va efectua ventilare până când victima începe să respire singură;
 • la circa 10 respiraţii (sau la aproximativ 1 minut) va căuta din nou semne de
circulaţie (dar nu mai mult de 10 secunde de fiecare dată);
 • dacă victima începe să respire spontan normal, însă rămâne inconştientă, va fi
pusă în poziţie de siguranţă, salvatorul fiind pregătit să o reaşeze în decubit dorsal şi să
reînceapă ventilarea dacă respiraţia victimei se opreşte din nou.

 7B Dacă nu există semne de circulaţie sangvină (sau salvatorul nu este sigur)

se încep compresiile sternale:
 se localizează jumătatea toracelui –sternului-
 podul palmei ( doar eminenţele tenară şi hipotenară) se aseaza la mijlocul
jumătăţii inferioare a sternului
 -se plasează cealalta mana peste cea care este deja pe stern;
 -se întrepătrund degetele mâinilor şi se menţin în extensie pentru a nu
exercita presiune pe coaste; deasemenea nu trebuie comprimat abdomenul superior
şi apendicele xifoid;
 • cu corpul în poziţie verticală, deasupra toracelui victimei, cu coatele în
extensie, salvatorul apasă deprimând sternul cu 4-5 cm;
 • fără a pierde contactul cu peretele toracic, se întrerupe compresia
permiţând revenirea sternului;
 • se continuă cu o frecvenţă de aproximativ 100/minut (ceva mai puţin de 2
compresii/secundă); (se poate număra cu glas tare); compresia şi decompresia
sternului trebuie să fie egale, ca intervale de timp;
 •se combină ventilaţiile cu compresiile sternale, astfel:
 - după 30 compresii se face extensia capului şi ridicarea bărbiei şi se
administrează două ventilaţii eficiente;
 - se reaşează rapid mâinile în poziţie corectă pe stern şi se efectuează încă 30
compresii; se continuă compresiile şi ventilaţiile în raport de 30:2;
 - salvatorul se va opri din administrarea ventilaţiilor şi a compresiilor
sternale doar pentru a căuta semnele de circulaţie în cazul în care victima prezintă
mişcări sau respiraţii spontane; în alte circumstanţe resuscitarea nu ar trebui
întreruptă.

APLICATI PODUL PALMEI PE MIJLOCUL TORACELUI VICTIMEI

PLASATI PODUL CELEILALTE
PALME PESTE PRIMA
INCRUCISATI DEGETELE MAINILOR
COMPRESATI TORACELE 4-5 cm
• ventilatia
 se administrează lent două ventilaţii eficiente (fiecare trebuie să determine
ridicarea şi coborârea peretelui toracic anterior):
 se menţine extensia capului şi ridicarea bărbiei;
 - cu policele şi indexul mâinii care împinge capul se pensează părţile moi ale
nasului;
 -se deschide puţin cavitatea bucală a victimei, menţinând însă bărbia ridicată;
 -salvatorul inspiră profund, pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună
etanşeitate şi expiră constant în gura victimei; în timpul expirului salvatorul va privi
ridicarea peretelui toracic anterior şi va urmări menţinerea ridicată a acestuia timp de 2
secunde, ca într-o respiraţie normală;

 - menţinând extensia capului şi ridicarea bărbiei, salvatorul îşi îndepărtează gura

de victimă şi aşteaptă producerea pasivă a expirului;
 • urmează un nou inspir profund pentru administrarea celei de a doua ventilaţii
eficiente;
 • dacă există dificultăţi în administrarea unei ventilaţii eficiente :
 -se verifică din nou cavitatea bucală a victimei şi se îndepărtează orice obstrucţie;
 -se verifică din nou dacă extensia capului şi ridicarea bărbiei sunt corect efectuate;
 -se efectuează până la 5 încercări în scopul de a administra 2 ventilaţii eficiente;
deschideti caile aeriene
APLICATI 2 VENTILATII EFICIENTE
URMARITI DECOMPRIMAREA
TORACELUI
 8 Resuscitarea continuă:
 • până la sosirea unui ajutor calificat care va prelua resuscitarea;
 • până când victima prezintă semne de reluare a funcţiilor vitale;
 • până la extenuarea fizică a salvatorului.

Poziţia de siguranţă

 Poziţia de siguranţă prezintă ca dezavantaj compresia unui braţ, recomandându-se

urmărirea circulaţiei periferice a braţului şi înlăturarea compresiei cât mai rapid; dacă e
necesară menţinerea poziţiei de siguranţă pe o perioadă mai lungă de timp, după 30
minute victima va fi întoarsă pe partea opusă.
 Există diverse poziţii de siguranţă fiecare având avantaje şi dezavantaje. C.N.R.R.
recomandă următoarea secvenţă de manevre:

 • dacă e cazul, se îndepărtează ochelarii victimei;

 • salvatorul îngenunchează lateral de victima în decubit dorsal menţinându-i
membrele inferioare întinse;
 • braţul de partea salvatorului se poziţionează în unghi drept cu corpul, cotul fiind
îndoit şi palma orientată în sus;
 • braţul de partea opusă se aduce peste torace şi se poziţionează cu palma în
contact cu obrazul de aceeaşi parte cu salvatorul;
 salvatorul prinde membrul inferior de partea opusă cu mâna chiar deasupra
genunchiului şi îl trage în sus, dar păstrând contactul piciorului cu pământul (o flectare
incompletă a coapsei pe abdomen)

 • menţinând mâna victimei sub obraz, se trage membrul inferior de partea opusă şi
se întoarce victima pe o parte, spre salvator;
 • se ajustează poziţia membrului inferior de deasupra astfel încât coapsa şi
genunchiul să fie flectate în unghi drept;
 • se împinge şi se menţine capul spre posterior pentru a asigura libertatea căilor
aeriene; această manevră se realizează prin ajustarea poziţiei mâinii de sub obraz;
 • se verifică respiraţia la intervale regulate; în ciuda dificultăţilor ce pot apare atât
la antrenamente cât şi într-o situaţie reală, rămâne fără îndoială faptul că plasarea unei
victime inconştiente în poziţie de siguranţă poate fi un gest salvator de viaţă.

 Resuscitarea cu doi salvatori

 Deşi resuscitarea efectuată de doi salvatori este mai puţin solicitantă, totuşi este
important ca ambii resuscitatori să cunoască complet algoritmul şi să fie antrenaţi. De
aceea se recomandă ca această tehnică să fie rezervată specialiştilor în resuscitare sau
acelor salvatori care fac parte din grupuri antrenate.

 Sunt de făcut următoarele sublinieri:

 • chemarea ajutorului este o prioritate; astfel, un salvator începe singur
resuscitarea iar celălalt pleacă după ajutor;
 • se recomandă ca salvatorii să stea de o parte şi de alta a victimei;
 • se utilizează un raport de 30 compresii sternale la 2 ventilaţii; la finalul fiecărei
serii de 30 compresii, salvatorul respectiv va fi pregătit să administreze cele două
ventilaţii; pentru o mai bună coordonare, cel care face compresiile poate număra cu voce
tare;

 • ridicarea bărbiei şi extensia capului vor fi menţinute tot timpul; fiecare ventilaţie
va dura 2 secunde, timp în care compresiile toracice se întrerup; acestea se reiau imediat
după a doua ventilaţie, aşteptând doar ca salvatorul să îndepărteze buzele de pe faţa
victimei;
 • dacă salvatorii vor să facă schimb de locuri, pentru că deobicei, cel care face
compresiile toracice oboseşte, aceasta trebuie să se facă cît mai rapid cu putinţă.

Aspirarea de corp străin

 Dacă obstrucţia de căi aeriene este parţială, victima poate, de obicei, să

îndepărteze obstacolul prin tuse, dar dacă obstruarea fluxului de aer este completă, atunci
îndepărtarea sa prin tuse este puţin probabilă.
Diagnostic:
 • este posibil ca victima să fi fost văzută mâncând sau dacă e un copil,
introducând un obiect în gură;
 • o victimă care se sufocă, adeseori îşi prinde gâtul cu mâinile;
 • dacă obstrucţia de cale aeriană este parţială, victima este agitată şi tuşeşte; poate
exista şi un zgomot respirator, un sunet muzical în inspir;
 • dacă obstrucţia de cale aeriană este completă, victima nu poate vorbi,
respira sau tuşi şi, în scurt timp, îşi pierde starea de conştientă.

 Algoritmul resuscitării:
in cazul aspirarii de corp strain

 /. dacă victima respiră, trebuie încurajată să tuşească; salvatorul nu va lua alte

măsuri;
 2. dacă victima dă semne de epuizare, nu mai respiră sau se opreşte din tuşit, i
se vor administra lovituri interscapulo- vertebrale:
 • se îndepărtează proteze dentare sau orice obiect vizibil din cavitatea
bucală a victimei;
 • salvatorul se aşează lateral şi uşor în spatele victimei;
 • se sprijină cu o mână pieptul victimei şi se înclină spre în faţă, astfel încât,
atunci când obiectul este dislocat, să se deplaseze mai degrabă spre cavitatea bucală
decât să alunece mai jos în căile aeriene inferioare;
 • se aplică până la 5 lovituri bruşte între omoplaţi cu podul palmei; scopul
este nu să fie administrate cele 5 lovituri, ci ca fiecare din acestea să fie capabilă să
disloce corpul străin.

 3. dacă loviturile interscapulo-vertebrale sunt ineficiente, se încep

compresiile abdominale:
 - salvatorul se aşează în spatele victimei şi îi înconjură abdomenul superior
cu ambele braţe;
 - se asigură că victima este aplecată spre în faţă astfel încât atunci când
corpul străin este dislocat acesta să se deplaseze spre cavitatea bucală şi nu mai jos
în căile aeriene;
 - strânge un pumn şi îl amplasează între ombilic şi apendicele xifoid,
prinzând pumnul cu palma celeilalte mâini;
 - trage brusc, spre posterior şi superior urmărind dislocarea obstacolului;
 - dacă obstrucţia persistă, verifică gura pentru obiecte care pot fi îndepărtate
cu degetul şi continuă alternanţa de 5 lovituri interscapulo-vertebrale cu 5
compresii abdominale.

 4. Dacă victima devine inconştientă:

 - consecinţa acestui fapt ar putea fi relaxarea muşchilor perilaringieni,

permiţând astfel aerului să ajungă în plămâni; dacă victima unei sufocări prin
aspirare de corp străin devine inconştientă, salvatorul trebuie să urmeze cu atenţie
următoarea secvenţă de suport vital:
 • extensia capului şi îndepărtarea oricărui corp străin vizibil din gura
victimei;
 • deschiderea în continuare a căilor aeriene prin ridicarea bărbiei;
 • evaluarea respiraţiei;
 • se încearcă administrarea a 2 ventilaţii eficiente;
 • dacă ventilaţiile eficiente pot fi administrate din 5 încercări: se caută semne
de circulaţie sangvină prezentă; se încep compresiile sternale şi/sau ventilaţiile,
după caz;

 • dacă nu se pot administra ventilaţii eficiente din 5 încercări, se încep

compresiile sternale în scopul dislocării corpului străin, renunţând la căutarea
semnelor de circulaţie sangvină; după 30 compresii, se verifică dacă există corp
străin în cavitatea bucală şi apoi se încearcă din nou ventilarea; se continuă cu
cicluri de 30 compresii alternând cu încercări de ventilare;
 • dacă la un moment dat se pot administra ventilaţii eficiente, se caută semne
de circulaţie sangvină şi se continuă cu compresii sternale şi/sau ventilaţii, după caz.

 Când se solicită ajutor?

 • când lângă victimă se află mai mult de un salvator, unul începe
resuscitarea şi celălalt pleacă după ajutor imediat ce s-a stabilit că victima nu respiră;
 • dacă există un singur salvator, victima fiind un adult, salvatorul pleacă de
la premiza că cea mai probabilă cauză a pierderii conştientei este o problemă cardiacă şi
imediat ce a constatat că victima nu respiră trebuie să meargă după ajutor; această decizie
poate fi influenţată de disponibilitatea unui serviciu medical de urgenţă.
 Dacă cea mai probabilă cauză a pierderii conştientei este o problemă
respiratorie, cum se poate întâmpla în traumatism, înec, aspirare de corp străin,
intoxicaţie cu droguri, alcool, sau victima este un copil, atunci salvatorul trebuie să
facă resuscitare timp de
 1 minut şi apoi să plece după ajutor.