Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sus
Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) precum si prin
impotenta functionala a articulatiei.
Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care
pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai
frecventa in randul populatiei de sex masculin.
Cuprins articol
1. Ce este guta
2. Cauzele gutei
3. Factori de risc
4. Simptomele gutei
5. Evolutie
6. Consult de specialitate
7. Medici specialisti recomandati
8. Expectativa vigilenta
9. Investigatii
10. Tratament
11. Profilaxie
12. De retinut!
13. Citeste pe aceeasi tema
Cauzele gutei
Sus
Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori
asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului
uric nu dezvolta niciodata guta.
Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-
colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari,
acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti
factori incriminati in etiologia bolii si anume:
Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie). Urmatorii
factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea
susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat in
purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism,
folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare
Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor
si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei
articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa care trezeste pacientul din somn, uneori pacientul nu suporta nici atingerea
articulatiei cu cearceaful, agitatie
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul
urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta
cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme
de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau
urechilor – cu deformari care merg pana la mutilari. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de
guta. Aparitia tofilor gutosi inaintea atacului de guta trebuie sa ridice suspiciunea de hemopatii
maligne, de unde apare necesitatea examinarii atente de catre medic, pentru a exclude posibilitatea
unei gute paraneoplazice (asociate unei forme de cancer).
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a
depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor.
Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii
precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de
asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita
olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara). La o valoare a acidului uric intre 7-8 mg/dl, riscul
de a dezvolta guta este de 3%; pentru o valoare a acidului uric de 9 mg/dl, acest risc creste pana la
22%.
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome
ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot
regasi si in alte afectiuni.
Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si
bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la
picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor
normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si
tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si
spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta
reprezinta forma acuta de manifestare a depunerii articulare de pirofosfat de calciu; apare la varsta
mai inaintate si intereseaza in principal marile articulatii. Poate prezenta simptome precum, edem,
durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului (uneori confundata cu o reactivare a
gonartrozei la nivelul respectiv) sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si
varstnicilor. Diferentierea fata de guta se face prin examinarea lichidului extras din articulatii – cristale
in forma de romburi, spre deosebire de cele aciculare aparuta in guta; de asemenea diferentierea se
mai poate face radiologic(calcificari ale articulatiilor mari)
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei
articulatii.
Evolutie
Sus
Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric (care uneori
poate ramane pentru toata viata asimptomatic), timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul
articulatiilor si tesuturilor adiacente. Cristalele incep sa se formeze de la valori mai mari de 6,8mg/dl
ale acidului uric si determina aparitia unei reactii inflamatorii generalizate, cu celule specifice
inflamatiilor si formare de radicali liberi de oxigen.
Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se
intensifice, trezeste pacientul din somn. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere,
edem, roseata si caldura locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce) tumefactia
articulatiei, mancarimi la nivel local care se pot intinde si la tesuturile din preajma. Dupa un interval de
cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar (3-5 zile, iar progresiv atacurile vor dura din ce in ce
mai mult, cu rezolutie incompleta intre 2 episoade).
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste
atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori
postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In
lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti
care nu mai dezvolta recidive niciodata.
Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa
cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa
devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia
bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor
confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt
localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea
inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele,
pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul
radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul
articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum
durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea
aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar
intalnit in clinica
Consult de specialitate
Sus
Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
Medici specialisti recomandati
Sus
Expectativa vigilenta
Sus
Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea
antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia
simptomelor (atata timp cat pacientul nu are contraindicatii la administrarea AINS – gastrita,
insuficienta renala, tratament cu anticoagulante, etc.). Este utila de asemenea utilizarea compreselor
calde sau a ridicarii membrului afectat.
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta. Aspirina
poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de acid uric.
Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de atacul de
guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si poate produce
leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie medicamente care pot scadea
nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de complicatii neplacute.
Investigatii
Sus
Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid articular
(artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea in
cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in special articulatia
degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza diagnostica, astfel ca in acest
caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in sange, pentru formularea
diagnosticului.
Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si
picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari
radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in
zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta,
indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor articulare
caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al
gutei cu alte artrite.
Tratament
Sus
Tratament - Generalitati
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia
recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul
include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia.
Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii.
Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta este
diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de
guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este
recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate
agrava simptomele.
- colchicina - are cea mai mare specificitate pentru guta, cu raspuns spectaculos la administrare. Cu
toate acestea administrarea colchicinei are si efecte adverse uneori redutabile: manifestari gastro-
intestinale, diaree, varsaturi, slabiciune musculara, rabdomioliza. La persoanele cu insuficienta renala
colchicina trebuie administrata sub atentia medicului, cu precautie.
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange (se tinteste spre o valoare a acidului uric sub 6 mg/dl pentru
persoanele cu guta si sub 5 mg/dl pentru cele cu tofi gutosi):
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului). Acesta are ca reactii
adverse greata, varsaturi, diaree. Se evita administrarea concomitenta de diuretice tiazidice si
anticoagulante.
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de
tratament.
Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric in
sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati
normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a medicamentelor
care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.
In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange, nu
necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in sange
trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric
trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.
Tratament de intretinere
Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc mare sa
dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este acela de a scadea
acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea identificarea
cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de
guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este
recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate
agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de
tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate scadea
dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate cauza
diformitati.
Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac parte
medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem, roseata si
caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este administrata
medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa previna atacurile
recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu disparitia
atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava simptomatologia prin
mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor
recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si valorile
acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de durata.
Tratamentul atacului de guta
Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice
hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau allopurinol), dar
care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In acest caz nu este
recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.
De retinut!
Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
- losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din clasa
medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si efect
hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade grasimile din
sange, trigliceridele si lipidele cu densitate mica).
Fenofibratul are de asemenea ca si efect si eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand
astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are capacitatea
de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule usor absorbabile
Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin
administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani si nu s-
a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor sub
forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc deformarea
articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat tratamentul
chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).
Alte tratamente
Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in tratamentul
simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata
gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al
acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului
acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).
Profilaxie
Sus
Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt asimptomatice pana
la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a preveni recurentele
acesteia
- scaderea in greutate
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat
- hidratarea corespunzatoare, minim 2-3 l lichide/zi
- consum moderat de carne, grasimi, si incurajarea unei diete bogate in fructe si legume proaspete
De retinut!
Sus
Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa identifice
cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a sanatatii generale
si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata necorespunzator, unele afectiuni sau
administrarea unor medicamente. Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4 saptamani de la debutul
atacului de guta, pana sa inceapa administrarea medicatiei specifice pentru guta.
Este recomandata aceasta abordare, deoarece administrarea precoce a medicatiei poate determina
dislocarea depozitelor de acid uric din alte zone ale organismului, cu cresterea nivelului seric de acid
uric si agravarea simptomelor.
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei articulatii mari,
medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate astfel diminua simptomele.
Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa primul atac de guta, cu
toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a pre