Guta, etiopatogenia si regimul igieno-dietetic

Guta

Guta este o tulburare frecventa a metabolismului acidului uric care conduce la depozitarea de cristale de urat monosodic in tesuturile moi, episoade repetate debilitante de inflamatie articulara si care netratate conduc la distrugerea articulatiilor si afectari renale. Guta este diagnosticata definitiv prin demonstrarea cristalelor de urat in aspiratul de fluid sinovial. Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase secundare inflamatiei articulatiilor. Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei. Guta este o boala mai frecventa in randul populatiei de sex masculin. Guta este un proces patologic care rezulta printr-o tulburare metabolica centrala - hiperuricemia. Principala cauza a gutei este excesul de acid uric din sange, insa nu toate persoanele care au hiperuricemie fac si guta.

Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sangvin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredocolaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. In stadiile timpurii ale bolii, atacurile acute ale artritei gutoase sunt frecvente. Pe masura ce guta progreseaza se dezvolta artrita cronica si tofi in articulatiile afectate. Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume: Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala: - obezitatea - ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere - dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine) - diete cu continut caloric mic Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric: - tratament cronic cu aspirina sau produse care contin (acid nicotinic) - diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)

- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne) - imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organe.

Boli cronice, grave, precum: - boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente - boala renala cronica - hipertensiunea arteriala - afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul, mielomul multiplu, anemia hemolitica, sau tumori - saturnismul (intoxicatia cu plumb) - hipotiroidismul

Exista o serie de afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta, decat la restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit clar acest lucru.

Se crede ca guta are factori de risc comuni cu alte afectiuni (obezitatea,hipertensiunea arteriala si hipertrigliceridemia). Acesti factori sunt deasemenea factori de risc pentru anumite afectiuni, precum: - diabetul zaharat - bolile renale - boala cardica Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice. Guta evolueaza in 4 stadii: Stadiul 1: Cresterea acidului uric in sange, aceasta stare este de obicei asimptomatica; Stadiul 2: Cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta. Apare un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos. Odata cu terminarea atacului gutos, simptomele dispar, dar pot reaparea in general la 2 ani dupa atac.

Stadiul 3: Apar atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, apar de asemenea si intensificari ale simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.

 Stadiul 4: guta cronica

Alimentatia dietetica are un rol deosebit de important indiferent de stadiul evolutiv al bolii, insa devine obligatorie si respectata cu strictete mai ales in guta cronica, cand au aparut si complicatiile acestei maladii. Regimul alimentar nu trebuie sa fie sever, deoarece este chinuitor pentru bolnav, nefiind suportat decat un timp relativ scurt si in plus acesta necontrolat, accentueaza hiperuricemia. La persoanele obeze regimul alimentar este moderat, hipocaloric care sa asigure o slabire progresiva in greutate pentru a evita acidoza de post ce precipita atacul acut de guta. Evitarea consumului de alimente foarte bogate in purine (ficat, creier, rinichi, sardele, mezeluri, cacao, ciocolata, icre, heringi etc). ALIMENTE INTERZISE: cacao, ciocolata, creierul, sardelele in ulei, viscerele (maruntaie: ficat, rinichi, inima, pipote, limba, splina, burta de vita), carnea (mai ales cea bogata in tendoane), branzeturile grase si

fermentate (burduf), fructe oleaginoase (nuci ,alune, migdale, seminte de floarea soarelui), grasimi animale, supele de carne, tobe, racituri, conservele de orice fel,ouale(nu mai mult de 1-2 pe saptamana), alcoolul, sarea. ALIMENTE ANTIGUTOASE (recomandate): anghinarea, castravetele, ciupercile, lamaia, stevia, marul, ridichea neagra, sfecla rosie, usturoiul, sucul de varza.

Urmatoarele masuri sunt utile: Combaterea sedentarismului si reducerea greutatii. Mai mult tesu t adipos e asociat cu mai mult acid uric si cu un risc ridicat de guta. Scaderea aportului de carne rosie. Se indica consumul de produse lactate degresate, deoarece aceste produse au fost asociate cu scaderea nivelurilor serice de acid uric. Se indica aportul de proteine vegetale, leguminoase. Suplimentele de vitamina C pot fi utile. In teste clinice, au dovedit ca reduc uricemia si, mai mult, ca reduc riscul viitor de guta. Bauturile racoritoare indulcite trebuie, de asemenea, consumate la niveluri minime, deoarece fructoza creste nivelurile de acid uric. Bauturile alcoolice trebuie reduse daca sunt consumate in exces. Se admite totusi un consum la nivel minim, cu evitarea berii si a distilatelor.

Bibliografie
Mihai Rotaru : Guta la adult, Ed. T-PAR, Chisinau 2009 Dr. Pavel Chirila : Despre alimentatia moderna, Ed. Christiane, Bucuresti, 2005 www.sfatulmedicului.ro www.corpul-uman.com