UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” GALAȚI FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT 

CURSUL / KINETOTERAPIE ÎN AFECŢIUNI METABOLICE 

SPECIALIZAREA /KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

MASTER – AN II

HIPERURICEMIA ŞI GUTA

PROFESOR CONF. DR. Moroşanu Andreea

Studentă: Miu Nicoleta

Hiperuricemia reprezinta cresterea valorilor acidului uric din sange.
Acidul uric este o substanta chimica si reprezinta produsul final al descompunerii
purinelor. Acesta este transportat de plasma catre rinichi. Aproape 70% din acidul uric seric
este filtrat si eliminat prin rinichi, restul de 30% fiind eliminat prin tractul digestiv.
 Purinele se produc în toate ţesuturile, dar acidul uric se produce numai în ţesuturile care
conţin xantin-oxidază (ficatul şi intestinul subţire). Producerea este influenţată de
concentraţia dietei.

 La femei, valorile normale ale acidului uric sunt: 2,4-6,0 mg/dl

 La bărbați, valorile normale ale acidului uric sunt: 3,4-7,0 mg/dl

 La copii, valorile normale ale acidului uric sunt: 2,0-5,5 mg/dlr

Principalul efect benefic al acidului uric este cel de antioxidant, neutralizând peste
50% din radicalii liberi de oxigen, mai ales la nivelul sistemului nervos central, crescâd
performanţa intelectuală şi conducerea nervoasă.

Prezenta in exces de acid uric in organism îl transformă în prooxidant şi nu provoaca

intotdeauna simptome. Este insa asociata cu aparitia anumitor probleme de sanatate pe care
nu le putem neglija: guta, litiaza renala, diabetul, sindromul metabolic si hipertensiunea
arteriala.

Clasificarea hiperuricemiei

In functie de prezenta sau absenta simptomelor, hiperuricemia poate fi clasificata in: 

  Simptomatica - cand este insotita de simptome specifice anumitor afectiuni precum
guta sau urolitiaza;

 Asimptomatica - cand cresterea valorilor acidului uric nu provoaca niciun simptom.

Hiperuricemia asimptomatică este diagnosticată la 21% din pacienţii spitalizati; mai

frecvent întâlnită în ţările vestice, cu alimentaţia caracteristică, înalt procesată, cu
exces de lipide şi carbohidraţi şi practic inexistentă în perioadele de criză alimentară.
Mai frecvent afectează pacientul obez, dislipidemic, hipertensiv, cu sindrom
metabolic; fiind asociată mai rar cu scăderea ponderală.

In functie de cauzele sale, se disting 2 tipuri principale de hiperuricemie: 

 Primara sau idiopatica - nu se cunosc cauzele productiei in exces si/sau a diminuarii

capacitatii de eliminare a acestuia; 

 Secundara - probleme precum cele descrise mai sus sunt cauzate de anumite
afectiuni, regimul alimentar, anumite medicamente sau substante toxice.

Cauze ale hiperuricemiei

Productia in exces de acid uric poate fi consecinta: 

 Unei diete bogate in purine - datorită alimentelor bogate in purina

 Unei erori a metabolismului purinelor; 

 Distrugerii celulelor organismului din cauza anumitor afectiuni (ex: boli

limfoproliferative, tulburari mieloproliferative, policitemie vera, boala Paget,
psoriazis, liza tumorala, rabdomioliza etc.)

Diminuarea capacitatii de a elimina acidul uric poate avea drept cauze: 

 Boli renale acute sau cronice; 

 Anumite medicamente; 

 Consumul de alcool; 

 Unele afectiuni (ex: hiperparatiroidismul, hipotiroidismul, sindromul Bartter,

sindromul Down, sarcoidoza).

Factori de risc pentru hiperuricemie:

  Sexul - este mai comuna in randul barbatilor; 

 Varsta - riscul creste odata cu varsta; 

 Expunerea la plumb sau pesticide; 

 Tensiunea arteriala crescuta; 

 Consumul in exces de alcool; 

 Cresterea nivelului de glucoza din sange; 

 Obezitatea; 

 Activitatea fizica intensa.

Hiperuricemia simptomatică

GUTA
Guta este o formă de artrită care cauzează dureri
intense, inflamație și rigiditate în mobilitatea articulațiilor.
De obicei, sunt afectate extremitățile, în special articulațiile
de la degetele piciorului.

Simptome gută:

 Durere articulară intensă. Guta afectează în mod

special articulațiile gleznei, a genunchiului, a cotului, a încheieturii mâinii sau
articulațiile degetelor. Durerea este destul de severă în special în momentul unei
crize de gută care poate dura și 12 ore.

 Disconfort prelungit. După ce trece criza de gută și durerea intensă, rămâne totuși un
disconfort la nivelul articulației care poate dura câteva zile sau săptămâni. Cu cât se
agravează boala cu atât disconfortul și durerea sunt mai intense.

 Inflamație, edem și roșeață. Articulația afectată de gută devine inflamată, dureroasă

la atingere, se simte o senzaţie de căldură.

 Mobilitate redusă. Pe măsură ce boala gutei se agravează, articulația afectată devine

tot mai rigidă și apar probleme de mobilitate.
 Clinic: prezintă o evoluţie în 4 stadii:

 1. Hiperuricemia asimptomatică – anomalie biochimică izolată, nefiind suficientă

pentru diagnostic.

 2. Artrita acută gutoasă – în plină stare de sănătate, apare durerea şi inflamaţia

articulară (frecvent la nivelul halucelui, dar şi tarsului, genunchiului şi gleznei),
cu debutul nocturn. Durerea este intensă (pacientul nu suportă nici atingerea
lenjeriei), creşte în intensitate odată cu formarea tofului (formaţiune roşie-violacee).
Factorii precipitanţi sunt reprezentaţi de: excesul de alcool, excesul de purine,
traumatisme, chirurgie, infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral, terapia
hipouricemiană.

 3. Guta intercritică – tendinţa puseelor dureroase este se repeta timp de 3-10 zile,
separate de perioade asimptomatice.

 4. Guta cronică tofacee – după câteva episoade se poate croniciza, afectează

predominant femeile vârstnice cu osteoporoză şi hipertensiune arterială. Leziunea
patognomonică este toful gutos, (depozit rotund-ovalar format din cristale fine de urat
monosodic), localizat în zonele cu temperatură mai scăzută (35ᵒC) : articulaţii şi la
pavilionul urechii, au o consistenţă dură, nedureroasă la palpare.

Complicatiile gutei
Persoanele pot dezvolta afecțiuni mai severe, cum ar fi:

 Afectarea articulațiilor
- Picioarele și mâinile sunt cele mai afectate regiuni, urmate de cot și genunchi;
acest lucru are ca rezultat reduceri semnificative ale mobilității pacientului. De
asemenea, crește riscul de fracturare a oaselor și articulațiilor afectate.
Deteriorarea acestor zone afectate este ireversibilă. Poate apărea durere
permanentă, pierderea mișcărilor și deformarea articulațiilor.
 Leziunile renale și pietrele la rinichi
- Cristalele de acid uric sunt depozitate în mod obișnuit în rinichi,
obstrucționând și mai mult eliminarea  acidului uric, fapt care conduce la
formarea pietrelor la rinichi. Acest lucru face ca urina să fie și mai acidă, ceea
ce poate duce la sporirea formării pietrelor la rinichi. Fiecare depozit
 suplimentar de cristale de acid uric prezintă un risc pentru articulații din cauza
inflamației pe care o poate declanșa.
Dacă boala nu este tratată corespunzător, aceste inflamații pot provoca în cele
din urmă leziuni severe la rinichi, ceea ce poate duce la insuficiență renală.
 Riscul cardiovascular
- Hiperuricemia şi guta sunt asociate, de asemenea, unui risc de tensiune
arterială crescută (hipertensiune arterială). Hipertensiunea arterială afectează
vasele sangvine și poate spori riscul bolii cardiace și accidentului vascular
cerebral. Pacienții cu gută trebuie monitorizați periodic pentru boli
cardiovasculare.

Noile Ghiduri ale Societății Europene de Cardiologie ESC/ESH  privind

managementul  hipertensiunii arteriale includ hiperuricemia ca factor de risc
cardiovascular.

Alimente nerecomandate in cazul gutei

În guta alimentatia este cheia tratamentului. Scopul dietetic principal pentru guta este de a
limita consumul de alimente cu cantitati mari de purineina cum sunt

 Bere și lichioruri de cereale (cum ar fi vodca și whisky-ul)

 Carne roșie, miel și porc

 Ficatul, rinichii 

 Fructe de mare, în special crustacee, cum ar fi

creveții, homari, midii, hamsii și sardine

 Produse bogate în fructoză, cum ar fi sucuri, cereale,

înghețată, bomboane și fast-food

Alimente recomandate în cazul gutei

Produse cu conținut scăzut de grăsimi și fără lactate, cum

ar fi iaurtul și laptele degresat

 Fructe și legume proaspete

  Nuci, unt de arahide și cereale

 Grăsime și ulei

 Cartofi, orez, pâine și paste

 Ouă (cu moderație)

 Cărnurile precum peștele, puiul și carnea roșie sunt bune cu moderație.

 Legume: Este posibil să vedeți legume precum spanacul și sparanghelul pe lista cu

conținut ridicat de purine, dar studiile arată că acestea nu vă cresc riscul de gută sau
atacurile.

Tratament guta

În functie de cauza identificata tratamentul hiperuricemiei va consta în :

 prescrierea de antiinflamatoare nesteroidiene si alte medicamente care ajuta la

reducerea nivelului de acid uric;
 in cazul in care exista si tofi gutosi, poate fi necesara o interventie chirurgicala
pentru eliminarea acestora.

Scopul tratamentului este ameliorarea promptă a atacului de gută, prevenirea unor

crize ulterioare, prevenirea complicațiilor, respectiv prevenirea și tratarea bolilor asociate.

Hiperuricemia asimptomatică nu are indicație de tratament medicamentos deoarece

nu toți pacienții cu valori crescute ale acidului uric pot dezvolta gută. Scăderea acidului uric
se poate face prin înlocuirea medicației care duce la creșterea lui, prin controlul valorilor
tensiunii arteriale, scădere ponderală și reducerea consumului de alcool.

Kinetoterapia în gută
Activitatea fizică regulată este benefică pentru sănătate și contribuie la reducerea
concentrației acidului uric, stimularea metabolismului și la reducerea greutății corporale.
 Un studiu privind guta și exercițiile a arătat că bărbații care mergeau în medie 8 km/zi
aveau un risc cu 50% mai scăzut de dezvoltare a gutei decât cei mai puțin activi.

Obiective:

 Recuperarea mobilităţii şi stabilităţii articulare

 Creşterea forţei şi rezistenţei musculare

Recomandări :

 În timpul puseelor crizelor de gută nu se recomandă mobilizarea articulaţiilor

articulaţiilor afectate.
 În perioada intercritică se recomandă:
- mobilizări articulare ale membrelor inferioare dinspre distal spre proximal
- exerciţii cu rezistenţă moderată cu obiecte portative,
- mobilizări ample până la limita maximă a mişcării fără tensiuni finale
- gimnastică respiratorie
 Intensitatea efortului în cadrul programului kinetoterapeutic va fi judicios gradată
pentru evitarea apariţiei stării de oboseală sau împotriva accentuării durerii.
 Pe măsură ce durerile dispar se introduc exerciţii active cu rezistenţă.
 Este recomandată hidrokinetoterapia şi masajul articular, periarticular şi pe toate
grupele musculare ce deservesc articulaţiile afectate.
 Se va acorda o atenţie deosebită prezenţei tofilor gutoşi care contraindică mobilizarea
cu tensiuni finale, tracţiuni şi scuturături ale segmentelor.
 Tratament ortopedic şi chirurgical pentru eliminarea tofilor gutoşi

BIBLIOGRAFIE
 1. McIntosh, James. „Tot ce trebuie să știi despre gută.”
Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 21 iunie 2021
2. Leo A. B. Joosten, Tania O. Crişan, Petter Bjornstad, Richard J.
Johnson . Hiperuricemie asimptomatică: un activator tăcut al
sistemului imunitar înnăscut

SURSE INTERNET
 https://physiomedica.ro/guta-boala/
 https://www.revistagalenus.ro/practicamedicala/
hiperuricemia-simptome-diagnostic-tratament/
 https://www.drmax.ro/articole/hiperuricemia-cauze-
manifestari-si-optiuni-de-tratament
 https://www.guta.md/stil-de-viata/exercitii-fizice
 https://www.scribd.com/document/Kinetoterapia-in-Guta