# $ %

Guta: Factori de
risc, complicatii,
diagnostic
ACASĂ / BLOG / ARTICOLE MEDICALE
/ GUTA: FACTORI DE RISC, COMPLICATII, DIAGNOSTIC

Guta: simptome,
cauze, tratament
Guta este o formă dureroasă de artrită, care se
manifestă prin dureri articulare profunde, pe
fondul acumulării unei cantități mari de acid
uric în sânge și țesuturi. Este considerată una
dintre cele mai vechi boli ale omenirii, primele
cazuri fiind cunoscute încă din Egiptul Antic.
Descrisă în scrierile lui Hipocrate, legătura
dintre gută și acidul uric a fost demonstrată
abia în secolul al XIX-lea de către doctorul
britanic Alfred Baring Garrod. Citind în
continuare, poți afla care sunt cauzele apariției
gutei, cum se manifestă, ce complicații apar în
lipsa tratamentului, precum și ce alimente ar
trebui evitate.
Care sunt cauzele gutei
Care sunt factorii de risc în apariția gutei
De câte tipuri este guta
Care sunt simptomele gutei
Cum evoluează guta
Care sunt complicațiile asociate gutei
Cum este diagnosticată guta
Cum este tratată guta
Ce alimente sunt recomandate
Ce alimente ar trebui evitate
Cum poate fi prevenită guta

Care sunt cauzele

gutei
Guta poate avea următoarele cauze:
Hiperuricemie – principala cauză a gutei.
Constă într-o producție prea mare de acid
uric și acumularea sa în organism. Acidul
uric se poate acumula din mai multe
motive, cele mai frecvente fiind prin
alimentație, predispoziția genetică ori
anumite anomalii sau afecțiuni care
afectează modul de excreție al uraților și
al sărurilor de acid uric. Dintre persoanele
cu hiperuricemie, aproximativ 10% vor
dezvolta gută la un moment dat;

Obezitatea și alimentația în care

predomină carnea – un indice de masă
corporală de peste 35 crește riscul de
apariție a gutei cu până la trei ori. De
asemenea, insulinorezistența sau
dislipidemia (un nivel crescut al lipidelor
din sânge) reprezintă alte probleme
asociate unei alimentații nesănătoase;

Excesul de alcool – consumul excesiv de

alcool poate afecta procesul de eliminare
a acidului uric; drept urmare, acesta se
acumulează în organism și poate duce la
apariția gutei. În special berea conține
cantități mari de purine, niște substanțe
prezente în anumite alimente (vezi mai
jos) și a căror metabolizare poate duce la
acumularea acidului uric;

Anumite medicamente sau tratamente

medicale – diureticele tiazidice
recomandate în hipertensiune, aspirina,
niacina, imunosupresoarele (recomandate
pentru ca organismul să tolereze un organ
transplantat), precum și chimioterapia pot
duce la apariția gutei;

Unele boli – diabetul zaharat,

hipertensiunea netratată, ateroscleroza și
hiperlipidemia pot declanșa guta. De
asemenea, un accident sau un
traumatism sever care necesită
imobilizarea la pat poate duce la apariția
gutei. De regulă, afecțiunea apare la
degetul mare al piciorului, mai ales pe
fondul temperaturii scăzute de la nivelul
articulațiilor sau al unei circulații periferice
deficitare;

Cauze genetice – în unele cazuri, guta

poate apărea și pe linie genetică. În acest
context, 60% din variabilitatea nivelului de
acid uric este determinată genetic. Mai
mult, persoanele care au afecțiuni
genetice precum sindromul Lesch-Nyhan
sau sindromul Kelley-Seegmiller sunt mult
mai predispuse la gută. Aceste boli se
manifestă prin apariția unui deficit parțial
sau complet al enzimei care ajută la
reglarea nivelului de acid uric.

Care sunt factorii de

risc în apariția gutei
Există o probabilitate mai mare de apariție a
gutei în cazul persoanelor care au un nivel
ridicat al acidului uric din organism. Mai jos
sunt principalii factori de risc în apariția gutei:

Dieta – persoanele care consumă des carne,

fructe de mare și dulciuri îmbogățite cu zahăr
din fructe au un risc mai mare de gută;

Vârsta și sexul – guta afectează mai ales

bărbații cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani
și femeile după menopauză;

Expunerea la plumb – persoanele care își

desfășoară activitatea profesională în fabrici în
care se prelucrează plumbul au un risc mai
mare de apariție a gutei.

De câte tipuri este

guta
Tipurile de gută variază mai ales în funcție de
stadiul bolii. Mai jos sunt principalele tipuri de
gută.

Hiperuricemia
asimptomatică
În acest prim stadiu al gutei, persoana afectată
are un nivel crescut al acidului uric din
organism, însă fără a prezenta simptome
precum artrita sau tofii gutoși. Acest tip de gută
nu necesită tratament medical, însă este
indicată reducerea consumului de alimente
care sporesc nivelul acidului uric.

Guta acută
Guta acută sau artrita acută gutoasă, așa cum
mai este denumită, se manifestă, în primul
rând, prin apariția inflamației la nivelul
articulațiilor. Trecerea de la hiperuricemie la
gută acută poate fi declanșată de apariția unui
traumatism articular, consumul excesiv de
alimente bogate în purine, luarea unor
medicamente precum diureticele sau
tuberculostaticele sau ca urmare a unei
intervenții chirurgicale. Acidul uric începe să se
acumuleze în jurul articulațiilor, acestea din
urmă sunt calde la palpare, iar durerea este
intensă.

Guta intercritică
Această formă de gută apare între episoadele
de gută acută. Mai mult de 50% dintre
persoanele care au un atac de gută vor avea
încă un episod la câteva luni sau câțiva ani
distanță. Lăsată netratată, boala poate apărea
mai frecvent, iar atacurile pot dura mai mult.

Guta cronică tofacee

Ca urmare a acumulării de acid uric, apare
fenomenul de tofi gutoși; aceștia reprezintă
depuneri tisulare de urat de sodiu monohidrat.
Au o consistență elastică și dimensiune de
câțiva milimetri sau centimetri. Sunt nedureroși
și apar frecvent la nivel urechii, al degetelor
mâinilor sau picioarelor, precum și în zona
antebrațului sau a cotului. În lipsa
tratamentului, guta cronică tofacee apare în
aproximativ 10 ani de la declanșarea gutei.

Pseudogută
Pseudoguta este o afecțiune asemănătoare
gutei. Principala diferență dintre pseudogută și
gută este că, în prima situație, articulațiile sunt
afectate de cristale de calciu-pirifosfat, în timp
ce în cazul gutei este vorba de cristale de acid
uric. De asemenea, atacurile de pseudogută
sunt mai puțin severe decât cele de artrită
gutoasă.

Care sunt simptomele

gutei
În debutul său, guta nu are simptome, însă pe
măsură ce acidul uric se acumulează la nivelul
articulațiilor și țesuturilor, încep să apară
primele semne. Mai jos sunt principalele
simptome asociate gutei:
Căldură la atingere, durere, edem și
sensibilitate la nivelul articulațiilor, mai
ales ale degetului mare de la picior;
Pielea din jurul articulațiilor devine roșie-
vineție;
Mâncărime în jurul articulațiilor;
Accentuarea disconfortului pe timpul
nopții, iar apoi, reducerea intensității în
următoarele 2-7 zile;
Dureri nocturne profunde, care te pot
trezi din somn – durerea debutează brusc
și devine sfâșietoare în câteva ore;
Descuamarea pielii după încheierea
atacului de gută;
Febră și frisoane;
Dificultăți în funcționarea normală a
articulațiilor – pe termen lung, poate
apărea incapacitatea de mișcare a
degetelor.

În cazul persoanelor cu gută recurentă,

simptomele pot reapărea după o intervenție
chirurgicală sau boala se poate croniciza. În
cazul gutei cronice, simptomele sunt
asemănătoare gutei obișnuite, însă durerea
este mult redusă. Uneori, poate apărea
inflamația lichidului articular, la nivelul
genunchiului sau al cotului, iar afecțiunea
poartă numele de bursită.

Cum evoluează guta

De regulă, primele atacuri de gută afectează o
singură articulație și durează 2-3 zile. Atacurile
următoare pot afecta mai multe articulații în
același timp și pot dura până la câteva
săptămâni, în lipsa tratamentului. La început,
atacurile de gută pot apărea la distanță de
câteva luni sau chiar ani, însă odată cu trecerea
timpului, atacurile apar tot mai des, într-un final
ajungându-se la câteva pe an.

După primul episod de gută, articulațiile se

recuperează în totalitate. În aproximativ 50%
dintre cazuri, guta revine la maximum 12 luni de
la primul episod, însă cu o intensitate mai
redusă. Puțini pacienți nu mai au un alt episod
de gută în cursul vieții. Pe măsură ce atacurile
de gută devin din ce în ce mai frecvente,
articulațiile nu se mai recuperează în totalitate.
În acest caz, pot apărea dureri articulare chiar
și între perioadele dintre atacurile de gută.

Care sunt
complicațiile asociate
gutei
Lăsată netratată, guta poate duce la condiții
mai severe, precum:

Gută recurentă – uneori, guta poate apărea de

mai multe ori pe an. Medicamentele pot ajuta la
prevenirea unui nou atac de gută sau pot
reduce din intensitatea simptomelor. În lipsa
tratamentului, articulațiile continuă să fie
erodate, iar pe termen lung, se poate ajunge
până la distrugerea lor;

Gută avansată – apare atunci când cristalele de

uree se formează sub piele. Astfel, apare
fenomenul de tofi gutoși. Aceștia se pot
dezvolta în zona degetelor, a mâinilor,
picioarelor, coatelor sau tendoanelor lui Ahile.
Nu sunt dureroși, însă se pot umfla în timpul
atacului de gută;

Pietre la rinichi (calculi renali) – cristalele de

uree se pot acumula în tractul urinar și pot
duce la formarea pietrelor la rinichi. Prezența
acestora se manifestă prin dureri radiante în
zona abdominală și inghinală, durere care
fluctuează în intensitate, producând senzația
de arsură la urinare.

Cum este
diagnosticată guta
Medicul pune diagnosticul pe baza
simptomelor și a intensității acestora, precum și
a unor investigații care vor ajuta la descoperirea
cauzei bolii. Mai jos sunt principalele tipuri de
analize utilizate pentru a diagnostica guta.

Analiza lichidului sinovial

Lichidul sinovial este extras din articulații
pentru a fi analizat. Acesta este examinat sub
lumină polarizată, pentru a vedea dacă există
cristale de uree, specifice gutei.

Analiza sângelui
Pentru un pacient cu atac acut de gută,
analizele de sânge vor arăta VSH crescut
(viteza de sedimentare a hematiilor), fibrinogen
și proteina C reactivă crescute, precum și
leucocitoză (creșterea numărului de globule
albe) și tromobocitoză. Acidul uric din sânge
poate avea valori crescute sau normale.

Analiza urinei
Testul de urină constă în colectarea urinei pe o
perioadă de 24 de ore. Analiza va arăta cum
funcționează rinichii, precum și uricozuria. În
cazul persoanelor care au gută, aceasta din
urmă este crescută chiar și atunci când acidul
uric are valori normale.

Radiografia
Radiografia oferă o imagine asupra tumefacției
părților moi din zona articulațiilor. Este folosită
mai ales după primul atac de gută. Testele
ulterioare vor arăta evoluția bolii până în
momentul osteoartritei severe. De asemenea,
radiografia este folosită și pentru a exclude alte
afecțiuni articulare cu simptome similare.

Cum este tratată guta

Pe baza stabilirii diagnosticului, doctorul va
recomanda un tratament. Acesta are rolul de a
reduce din durere și disconfort, de a preveni
reapariția unui nou atac de gută, precum și de a
evita complicațiile.

Tratamentul
medicamentos
Tratamentul debutează cu administrarea de
medicamente care atenuează durerea. Acestea
pot include:
Medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene – doctorul poate
recomanda medicamente precum
ibuprofen sau naproxen, care pot fi luate
fără rețetă, sau medicamente mai
puternice, precum indometacină sau
celecoxib, care necesită prescripție
medicală;

Colchicină – este un analgezic ce reduce

din durerea asociată gutei. Este
recomandat doar pe termen scurt,
deoarece are efecte adverse precum
diaree, vărsături, slăbiciuni musculare și
poate cauza complicații pentru
persoanele care au probleme renale.
După trecerea atacului de gută, medicul
poate recomanda o doză zilnică mai mică,
pentru a preveni apariția unui nou episod;

Corticosteroizi – sub formă de pilule sau

injectabili. Din această clasă, prednisonul
este cel mai cunoscut și ajută la
reducerea inflamației și a durerii.

Este, totuși, indicat să eviți administrarea de

aspirină pentru reducerea durerii, deoarece
aceasta poate crește nivelul acidului uric din
sânge.

Pentru a preveni apariția unui nou atac de gută,

doctorul poate recomanda medicamente care
scad nivelul acidului uric din sânge. Printre
acestea, se află medicamentele care grăbesc
eliminarea acidului uric prin urină (de exemplu,
alopurinol), care trebuie luate sub stricta
supraveghere a doctorului, deoarece,
administrate alături de diuretice tiazidice sau
anticoagulante, pot cauza complicații. De
asemenea, tot pentru a preveni recurența, este
recomandată și colchicina, mai ales în primele
30 de zile de tratament.

În lipsa tratamentului medicamentos, boala se

poate croniciza și poate duce la distrugerea
articulațiilor sau chiar la probleme grave de
rinichi. Foarte rar și doar dacă tofii gutoși
cauzează deformări, sunt recomandate
intervențiile chirurgicale. În acest caz, operațiile
de corectare constau în excizia chirurgicală a
tofilor.

Pentru a se evita apariția complicațiilor asociate

gutei, pot fi recomandate următoarele tipuri de
medicamente:
Medicamente care blochează producția
de acid uric – numite medical și inhibitori
ai xantinoxidazei, aceștia limitează
capacitatea organismului de a produce
acid uric. Prin reducerea nivelul de acid
uric din sânge, se diminuează și riscul de
complicații asociate gutei;

Medicamente care grăbesc eliminarea

acidului uric – aceste medicamente
uricozurice includ probenecid și lesinurad
și îmbunătățesc funcțiile rinichilor, pentru
a înlesni eliminarea acidului uric.

Schimbarea stilului de
viață
Pe lângă administrarea medicamentelor
recomandate de doctor, pacienții care au gută
trebuie să facă și câteva schimbări în ceea ce
privește stilul de viață. Astfel, se recomandă:
Limitarea consumului de alcool și de
băuturi îndulcite cu fructoză (zahăr extras
din fructe). Acestea pot fi înlocuite cu apă
sau cu ceaiuri fructate, dar fără zahăr
adăugat;
Limitarea consumului de alimente bogate
în purine;
Scăderea în greutate, precum și
activitatea fizică regulată – eliminarea
surplusului ponderal poate duce la
reducerea riscului de apariție a unui nou
atac de gută.

Unii pacienți apelează inclusiv la terapii

alternative, precum meditația sau exercițiile de
respirație. Acestea îi ajută să nu se mai
gândească la durere și pot fi utile pe termen
scurt, însă în niciun caz nu pot substitui
tratamentul medicamentos.

Ce alimente sunt
recomandate
Dacă ai gută, pe lista alimentelor permise se
află:
Laptele bătut și dulce;
Iaurtul;
Brânza nesărată și slabă;
Peștele slab;
Ouăle fierte (cel mult 1-2 ouă pe
săptămână);
Cerealele integrale;
Mămăliga.

Cu alte cuvinte, dieta trebuie să fie

hipoproteică, normoglucidică și normolipidică.

Ce alimente ar trebui
evitate
Persoanele care au gută ar trebui să evite acele
alimente cu un conținut bogat de purine. Prin
metabolizarea acestora, se formează acid uric,
a cărui acumulare duce la apariția gutei. Printre
alimentele de evitat se află:
Sarea;
Organele (rinichi, ficat, creier);
Peștele gras (sardine, hering, anșoa,
scrumbie, somon, calcan);
Icrele;
Fructele de mare;
Carnea de vițel sau de miel;
Mezelurile;
Conservele de carne sau pește;
Untura;
Produsele lactate cu un conținut mare de
grăsime, inclusiv unt, smântână și frișcă.

La acestea se adaugă anumite legume cu un

conținut ridicat de purine, așa cum sunt:
sparanghelul, spanacul, roșiile, ciupercile,
castraveții, sfecla roșie, fasolea albă, mazărea
și țelina. De asemenea, sunt de evitat
smochinele uscate, afinele, dulciurile, în special
cele care conțin fructoză, pâinea albă, băuturile
alcoolice și ciocolata. Aceasta din urmă
produce urați care intensifică producția de acid
uric.

Cum poate fi prevenită

guta
Urmarea unor recomandări referitoare la stilul
de viață poate ajuta la reducerea riscului de
apariție a unui nou atac de gută sau la
reducerea intensității simptomelor:
Consumă multe lichide, în special apă și
ceai și redu băuturile dulci;
Evită consumul de alcool, mai ales de
bere – aceasta poate intensifica
simptomele gutei;
Ia necesarul proteic din lactate cu un
conținut redus de grăsimi – acestea
protejează de gută, fără a te priva de
nutrienții necesari sănătății;
Limitează consumul de carne, pește și
păsări de curte;
Introdu activitatea fizică în programul
zilnic și ia măsuri pentru a-ți menține
greutatea în limite normale – pierderea în
greutate poate duce la o reducere a
nivelul acidului uric din organism; totuși,
nu sunt indicate dietele restrictive sau
pierderea rapidă în greutate, deoarece
favorizează creșterea (temporară) a
nivelului acidului uric din sânge.

Dacă te prezinți la doctor din timp, pentru

stabilirea corectă a diagnosticului, poți să previi
un nou atac de gută, dar și să eviți eventualele
complicații. Pe de altă parte, în lipsa consultului
medical, boala va avansa până la distrugerea
totală a articulațiilor. Tratamentul este destul de
simplu și include administrarea de
medicamente și realizarea unor schimbări ale
stilului de viață.

Sursa foto: Shutterstock

Publicat de Echipa Bioclinica la data de

26/10/2020.
Ultima actualizare 12/11/2020.

! "