Ce sunt diverticulele colonului, diverticuloza şi

diverticulita?

Diverticulul colonului este o proeminenţă, formată din peretele, fie a colonului, fie a rectului, în formă
de sac (sau "buzunar întors în afară").

Diverticulele colonului pot fi congenitale sau dobândite.

Diverticulele congenitale se formează în timpul dezvoltării fetale şi pot persista pe tot parcursul vieţii
omului.
Diverticulele dobândite, dintr-un motiv sau altul, se formează în timpul vieţii omului. Deseori,
diverticulele dobândite ale colonului se dezvoltă la persoanele de vârstă înaintată.
În cazul în care diverticulele dobândite sunt multe la număr, se vorbeşte de boala diverticulară sau
de diverticuloză.
În cazul inflamaţiei a unuia sau a mai multor diverticule, se vorbeşte dediverticulită.

Cauzele formării diverticulelor colonului şi a diverticulozei

Cauza principală a formării diverticulelor la persoanele cu vârsta de peste 50 ani (în special, în partea
stângă a colonului) este alimentaţia incorectă, bazată pe produse uşor digerabile (carne, ouă şi
produse fabricate din făină de grâu), precum şi consumul insuficient de apă, de fructe şi de legume
bogate în fibre vegetale.
Alimentaţia de acest tip conduce la formarea maselor fecale dense, care cauzează întinderea şi
traumatismul pereţilor colonului, ceea ce, la rândul său, treptat, conduce la pierderea elasticităţii
acestora şi la formarea cavităţilor în formă de "buzunare întoarse înafară". Mulţi dintre oamenii care
suferă de diverticuloză, suferă, un timp îndelungat, de constipaţii.

1
Alte cauze care provoacă formarea diverticulozei sunt, fie că un mod de viaţă sedentar, fie că
obezitatea.
Diverticuloza este destul de frecventă la populaţia din Occident. Ea se depistează la 10% dintre
persoanele cu vârsta până la 50 ani, la 50% dintre persoanele cu vârsta între 50 şi 60 ani şi în cazul a
circa 80% de persoane cu vârsta de peste 80 ani.
Populaţiei ţărilor occidentale le este specifică formarea diverticulelor în partea stângă a colonului, cu
alte cuvinte, pe colonul descendent şi pe sigmoid.
În cazul populaţiei ţărilor asiatice, diverticulele colonului se întâlnesc mult mai rar (aproximativ la
0,2% din populaţia matură) şi se afectează partea dreaptă a colonului (cecumul şi colonul ascendent).
Se explică acest fapt, probabil, prin aceea că baza alimentaţiei oamenilor din ţările asiatice o
constituie produsele vegetale bogate în fibre. Se cunoaşte că fibrele stimulează funcţionarea
intestinului. În special, acestea contribuie la formarea maselor fecale moi, care, uşor şi fără reţinere,
se evacuează din intestine.
Aşadar, consumul preponderent al alimentelor de origine animală şi al produselor făinoase, consumul
insuficient al alimentelor de origine vegetală, modul sedentar de viaţă şi obezitatea, mai cu seamă, la persoanele
cu vârsta de peste 60 ani, sporesc riscul formării diverticulelor colonului.
Dacă Dvs. sunteţi preocupaţi de problema diverticulelor, atrageţi atenţia asupra observaţiei care urmează:
Spre deosebire de vârstă, pe care n-o mai putem schimba, raţia alimentară şi regimul de exerciţii fizice pot fi
corectate. Precum arată studiile, îmbogăţirea raţiei alimentare cu produse care conţin fibre şi eforturile fizice
regulate permit corectarea greutăţii corpului şi stopează formarea diverticulelor, iar în plus, diminuează riscul
complicaţiilor în urma acestei boli.

Simptomele şi semnele care indică asupra existenţei diverticulelor

colonului
În majoritatea cazurilor, persoanele la care s-au format diverticulele colonului nu-şi dau seama de
existenţa acestora, până în momentul apariţiei primelor complicaţii (inflamaţia diverticulului) şi până
la prima adresare, din această cauză, la medic.
Se explică aceasta prin faptul că diverticulele neinflamate, ori nu se manifestă prin niciun simptom,
ori, periodic, se manifestă prin dureri abdominale în partea stângă sau în partea dreaptă de jos a
abdomenului, care dispar rapid, fie în urma defecării, fie în urma eliminării gazelor. Deoarece durerile
de acest tip sunt specifice unor balonări banale, practic, nu există persoane care ar cere, în urma
acestor episoade, consultaţia medicului.
Se întâmplă, mai rar, ca diverticulele să se manifeste prin hemoragii care pot fi observate, fie prin
prezenţa urmelor de sânge în masele fecale, fie prin sângerări din anus (urme de sânge pe hârtie
igienică sau pe lenjerie intimă).
Inflamaţia diverticulului, cu alte cuvinte, diverticulita se manifestă prin următoarele simptome:

 Durerile, fie puternice, fie mai slabe, în partea stângă (mai rar, în partea dreaptă) a
abdomenului (de regulă, în partea de jos a abdomenului), care nu dispar în urma defecării şi
nici în urma eliminării gazelor;
 Senzaţia de durere abdominală nu dispare timp de câteva zile şi, practic, nu-şi schimbă locaţia
(durerea rămâne într-un punct constant);

2
  Durerile devin mai puternice, dacă apăsaţi pe punctul proiecţiei acestora pe abdomen, dar şi în
timpul mişcării sau în timpul efortului fizic;
 Aceste dureri pot să se amplifice dacă vă culcaţi pe partea sănătoasă;
 În afară de dureri abdominale, din cauza diverticulitei, poate să se ridice, la peste 38C,
temperatura corpului, să apară, fie greaţa, fie balonarea, fie diareea, fie constipaţia.

Evoluţia diverticulitei este extrem de periculoasă, din cauza riscului de rupere a diverticulului inflamat şi, prin
urmare, a infectării masive a organelor din cavitatea abdominală (peritonita).
Simptomele enumerate pot fi caracteristice şi altor boli periculoase (precum apendicita, colica renală)
În cazul apariţiei unor simptome descrise mai sus, adresaţi-vă imediat medicului (preferabil, să apelaţi la
serviciul de ambulanţă)!
În unele cazuri rare, inflamaţia de lungă durată a diverticulului poate provoca formarea unui canal care uneşte
colonul cu organele interne din jurul lui. În aceste cazuri, fecalele şi gazele din colon pot nimeri, fie în vezica
urinară, fie în vagin (la femei) şi pot provoca următoarele simptome:

 Apariţia unor eliminări abundente, cu un miros greu, din vagin (semn de formare a unei fistule dintre
colon şi vagin);
 Episoadele frecvente de cistită (semn de formare a unei fistule dintre colon şi vezica urinară);
 Vomitarea cu un miros greu (semn de formare a fistulei dintre colon şi stomac);

Adresaţi-vă, cât mai urgent, medicului Dvs. în cazul apariţiei unora dintre simptomele enumerate mai sus.

Tratamentul diverticulelor şi al diverticulitei

Modalitatea de tratament al diverticulozei şi al diverticulitei se stabileşte de către medicul curant în
funcţie de starea pacientului, de riscul posibilelor complicaţii şi de alţi factori.
De regulă, în cazul depistării întâmplătoare a diverticulelor, care nu se manifestă prin niciun
simptom, se recomandă doar corectarea alimentaţiei.
În cazul diverticulitei fără de risc al complicaţiilor grave, tratamentul include: alimentaţie bogată în
fibre + antibiotice cu spectru larg de acţiune.
Tipul antibioticului şi dozele se determină de către medicul curant pentru fiecare pacient, în mod
individual. De regulă, cura cu antibiotice durează 7-10 zile.
În scopul prevenirii unor complicaţii grave ale bolii, se recomandă continuarea alimentaţiei bogate în
fibre şi după finisarea tratamentului cu antibiotice (aceasta este, de fapt, o alimentaţie corectă, nu o
dietă specială). În special, trebuie să consumaţi, cel puţin, 20-30 grame de fibre pe zi.

De regulă, în urma administrării antibioticelor, inflamaţia diverticulelor rapid dispare şi durerile abdominale se
ameliorează. Adresaţi-vă, neapărat, medicului în cazul în care starea Dvs. nu se ameliorează în 2-3 zile după
începutul tratamentului.

Riscul recidivei diverticulitei este de, aproximativ, 20-30% şi chiar mai mic, în condiţiile respectării
alimentaţiei bogate în fibre.