CAPITOLUL II

DIAREEA

2.1. Definiţie
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte diareea ca fiind prezenţa a trei
sau mai multe scaune apoase într-o singură zi.

Diareea poate fi periculoasă atunci când este netratată. Reprezintă o cauză

majoră de morbiditate mai ales la sugari şi bătrâni, pentru că determină
deshidratarea ce împiedică funcţionarea normală a organismului prin pierderea
de lichide şi electroliţi (sodiu şi potasiu), putând duce chiar şi la deces. Suprafaţa
corporală a sugarului este cu mult mai mare decât a adultului, motiv pentru care
acesta se deshidratează foarte uşor. La bătrâni, deshidratarea este mai
periculoasă întrucât există disfuncţii ale diferitelor organe(rinichi) şi toxinele de
orice natură se elimină mai greu.

2.2. Cauzele apariţiei diareei

Cauzele sunt multiple :

- infecţiile bacteriene: provocate de consumarea fie de alimente, fie de apă

contaminată. Cele mai frecvente bacterii ce pot cauza probleme digestive sunt:
Campylobacter, Salmonella, Shigella şi Escherichia coli (E. coli).
- infecţiile virale: produse de viruși ca - rotavirus (cel mai frecvent),
citomegalovirus, virusul hepatitei, herpes simplex virus.
- intoleranţe la alimente: unele persoane au o reacţie neobişnuită
la consumul diverselor substanţe, ca de exemplu - lactoza, gluten, diverşi
îndulcitori artificiali.

13
- paraziţii: cei mai întâlniţi fiind: Giardia lamblia, Entamoeba histolytica şi
Cryptosporidium
- medicamentele: pot duce la apariţia diareei, prin reacţiile adverse pe care le
determină. Dintre acestea cele mai des incriminate sunt: antiacidele care conțin
compuși de magneziu, antibioticele, medicamentele antihipertensive,
medicamentele utilizate pentru tratarea ritmului neregulat al
inimii(antiaritmicele), antiinflamatoriile nesteroidiene(AINS) , suplimentele
alimentare care conţin magneziu, chimioterapicele.
- intervențiile chirurgicale: fie cele la nivelul stomacului, fie cele de la nivelul
colonului, sau la nivelul vezicii biliare (colecistectomie - îndepărtarea
chirurgicală a vezicii biliare), sau la nivelul nervului vag (vagotomie-secţionarea
nervului vag) pot determina diareea.

- alergiile la diferite alimente.

Alte cauze pot fi: călătoria în altă ţară (diareea călătorului) sau schimbarea
tipului de alimentaţie.

2.3. Tipuri de diaree

Diareea acută este o problemă comună care durează 1-3 zile şi nu

necesită un tratament special pentru vindecare. Prezenţa peste 3 zile a unui
scaun anormal defineşte diareea cronică care poate fi un semn al unor boli.

Cauzele diareei cronice sunt: boala Crohn; colita ulcerativă; cancerul de

colon; intervenţii chirurgicale pe tubul digestiv; diverse infecţii severe ca: cele
bacteriene, parazitare sau virale; consumul excesiv de alcool sau de laxative.

14
 Şi igiena corespunzătoare este foarte importantă, mai ales vara, în
prevenirea apariţiei diareei. Deci spălatul riguros pe mâini, sub unghii; spălatul
adecvat al legumelor şi fructelor poate preveni adeseori diareea, întrucât
bacteriile se cantonează la aceste nivele.

2.4. Simptomele diareei

Pe lângă prezenţa de scaune numeroase, cu consistenţă scazută şi volum

mare mai apar şi durerile abdominale; defecare imperioasă (necesitatea de a
merge urgent la baie); incontinenţa fecală; greaţa; vărsături; balonare.

Este foarte important mersul la o consultaţie în caz că apar următoarele

simptome: febra mai mare de 38 º C, dureri abdominale puternice, sânge sau
puroi în scaun, deshidratare sau dacă diareea persistă mai mult de 3 zile.
Deshidratarea este complicaţia diareei care poate pune în pericol viaţa
prin pierderea de lichide şi electroliţi. Semnele de deshidratare includ:
- setea
- frecvenţa redusă a urinărilor
- urina închisă la culoare
- oboseala
- confuzie
- iritabilitate, agitaţie
- puls accelerat (tahicardie)

15
2.5. Tratamentul diareei 

Tratamentul diareei  trebuie efectuat în 3 faze:

1. reechilibrarea hidroelectrolitică adică hidratarea
2. tratamentul simptomelor
3. tratamentul specific

Cel mai important aspect al tratamentului reprezintă rehidratarea

corespunzătoare a organismului cu apă, ceaiuri, supă de zarvazat, zeamă de
orez pentru a suplini lipsa de lichide şi de electroliţi. Apa se fierbe în prealabil
pentru a se distruge diferiţii germeni, se lasă la răcit şi apoi se toarnă într-un alt
recipient, fără a o  agita, pentru a nu mobiliza depozitele de la fundul vasului.
În cazuri severe medicul va administra perfuzii cu soluţii de electroliţi.

Tratamentul simptomatic va corecta:

- starea de nutriţie
- volumul mare al fecalelor
- consistenţa lichidă a acestora 
- frecvenţa mare a scaunelor
- durerea abdominală

Se va aplica o dietă  cu înlăturarea completă a produselor lactate, a

fibrelor alimentare (legume şi fructe), dulciurilor concentrate, mezelurile,
sosurilor, alimetelor picante, alimentelor greu digerabile. În cazuri severe se
poate întrerupe total alimentaţia între 8-24 h pentru ca apoi să se reînceapă
alimentarea cu supă de zarzavat strecurată, zeamă de orez - mucilagiu, morcov
fiert, pâine prăjită.

16
 Se vor administra:

- substanţe coloide hidrofile pentru creşterea consistenţei scaunelor prin

absorbţia apei;

- hidroxizi de aluminiu care au proprietăţi constipante; 

- medicamente antidiareice;

- anticolinergice pentru calmarea durerilor abdominale.

Se vor utiliza şi antibioticele în funcţie de rezultatul coproculturii şi de

starea pacientului.

17