Diareea la copil

Donos Victoria, rezident pediatrie, gr.301

Definitie
Diareea reprezintă emiterea frecventă de scaune cu consistenţa scăzută
(lichide sau semilichide), abundente, cu conţinut alimentar nedigerat.
Epidemiologie
Clasificare

Acuta (modificarea de tranzit intestinal brusc

instalată cu scaune excesiv de lichide (mai
Trenanta/persistenta (Dacă diareea durează
mult de 10 ml/kg/24 ore la copiii mici și mai
mai mult de 14 zile, dar mai puțin de 3 luni).
mult de 200 g/24 ore – la copii mai mari și
adulți) cu o durată mai mica de 14 zile).

Cronica (diaree >3 luni).

Particularitati
 În mod normal, scaunul unui copil mic constituie aproximativ 5 ml/kg/24 ore, volumul crescând odată cu vârsta pâna la
200 g/24 ore.
 Majoritatea volumului de apă din tractul digestiv este absorbit la nivelul intestinului subțire (aproximativ 10-11 l/24 ore) și
foarte puțin la nivelul intestinului gros (aproximativ 0,5 l/24 ore).
 Afecțiunile care determină perturbarea absorbției la nivelul intestinului subțire se vor manifesta cu diaree voluminoasă, în
timp ce afecțiunile care compromit absorbția la nivel de colon se vor manifesta cu diaree mai puțin voluminoasă.
Particularitati
Patogenie
La baza tuturor tipurilor de diaree se află perturbarea transportului de electroliți și absorbția apei. Transportul apei la nivelul mebranei
enterocitului este pasiv și este determinat atât de transportul pasiv, cât și cel activ al electroliților, în special cel al ionilor de Na+ , Cl- și glucozei.
Astfel, din din punct de vedere fiziopatologic, se poate vorbi despre:
– Diaree osmotică, determinată de prezenţa în intestin a unor substanţe neabsorbabile, osmotic active, care împiedică absorbţia apei; asemenea
substanţe sunt, de exemplu, purgativele pe bază de magneziu, fosfat, lactuloză sau sorbitol. Acest tip de diaree, de obicei, este în volum mai mic,
gaura ionică este mai mare de 100 mOsm (vezi mai jos formula de calcul) și încetează la foame sau la sistarea alimentelor nepermise sau a
substanţelor în cauză.
– Diaree secretorie, rezultată în urma stimulării de către diferite substanţe ale secreţiei intestinale; asemenea substanţe sunt, de exemplu,
enterotoxinele bacteriene (ale unor germeni ca Escherichia coli, germeni aparţinând genurilor Salmonella, Shigella, Yersinia, stafilococul
enterotoxigen, vibrionul holeric ș.a.), serotonina, polipeptidul vasoactiv intestinal, acidul clorhidric, unele toxice exogene (mercur, plumb, ciuperci
necomestibile). Diareea este de obicei voluminoasă și persistă chiar și în postul alimentar. Osmolaritatea scaunului este indicată predominant de
electroliți și gaura ionică de 100 mOsm/kg sau mai puțin. Gaura ionică = osmolaritatea scaunului – [(Na+ din scaun + K+ din scaun) x 2].
– Diaree produsă prin tulburări de motilitate – tulburările de motilitate pot fi asociate cu tranzitul rapid sau întârziat al conținutului intestinal.
Motilitatea încetinită poate conduce la multiplicarea microorganismelor în intestin și dezvoltarea ulterioară a diareei, în timp ce diareea prin
hipermotilitate este determinată de absorbția incompletă a apei la nivel de enterocit din cauza stagnării insuficiente a conținutului intestinal la
nivel de intestin subțire.
– Diaree produsă prin alterări ale mucoasei intestinale sau prin pierderea suprafeţei, cum se întâmplă, de pildă, în gastroenteritele virale, în
amiloidoză, în obstrucţiile vasculare mezenterice etc.
– Diaree produsă prin insuficienţa secretorie a glandelor digestive, cu antrenarea unor tulburări de absorbţie a nutrienţilor; în pancreatite,
colecistopatie hiperchinetică, în colopatiile de fermentaţie etc.
– Diaree funcţională: diareea post-prandială, colonul iritabil, stările de hipertonie vagală etc.
Etiologie
Diareea acută
– de cauză enterală în: gastroenterite acute (virale, bacteriene și parazitare), toxiinfecţii alimentare, enterocolite necrozante,
unele enzimopatii (intoleranţa la fructoză, dizaharide, lactoză, galactoză, la proteinele laptelui de vacă, la gliadină etc.);
– de cauză parenterală în: infecţii ale căilor respiratorii superioare, otite, infecţii urinare, colon spastic etc.
Diareea cronică:
✓ cauze inflamatorii:
– neinfecţioase: colita ulceroasă, boala Crohn, gastroenterita cu eozinofile;
– infecţioase: enterale (bacteriene, virale, parazitare, micotice); parenterale (infecţii urinare).
✓ cauze neinflamatorii:
– cauze organice: anomalii morfologice ale intestinului (megacolonul congenital, microcolonul, stenozele intestinale, intestinul
scurt, limfangiectazia intestinală); anomalii pancreatice cu maldigestie (pancreatita cronică, fibroza chistică); tumori intestinale
(liposarcom, polipoza familială);
– cauze metabolice și endocrine: intoleranţa la hidraţi de carbon (lactoză, dizaharide, galactoză, fructoză), la proteinele laptelui
de vacă, la gluten; unele boli endocrine (hipertiroidismul, hiperplazia congenitală a corticosuprarenalelor);
– alte cauze: deficite imune (congenitale sau dobândite – SIDA); administrarea excesivă de antibiotice, preparate de fier;
radioterapia
Etiologie. Cauzele diareii conform virstei.
Conduita de diagnostic
Diagostic clinic

Diareea acuta

• Infectii virale: debut de la 12 ore până la 5 zile; febră (>38,0° C) diaree apoasă, vărsături, inapetență, cefalee.
• Infecții bacteriene: febra persistentă (>40 ° C), diareea cu mucus și/sau striuri de singe;
• Manifestări asociate: hiporexie/anorexie, distensie abdominală/dureri abdominale, meteorism, garguimente intestinale, retard staturo-ponderal, greață, vome;

Diareea cronica

• Scaunele apoase moi frecvente pot indica intoleranță la carbohidrați.

• Scaunele păstoase, urât mirositoare, indică malabsorbția grăsimilor (steatoree). Acest simptom este frecvent observat în infecțiile cu Giardia, deficit de
enterokinază, disfuncție hepatică și pancreatică și sindroame de sensibilitate la proteine.
• Scaunele cu sânge sunt observate la pacienții cu sindroame de sensibilitate la proteine ​și nu la deficiențe de dizaharidază și enzime pancreatice sau la pacienții cu
giardioză.
• Manifestari digestive si extradigestive in malabsobtia intestinala.
Diagnostic clinic. Examen fizic
• Temperatură
• Respirația
- Tachipneea poate fi un semn de pneumonie în apariția tusei sau dificultăților de respirație;
- Copiii cu deshidratare trebuie reevaluati pentru pneumonie dupa rehidratarea initiala.
• Abdomen
- Durerea abdominală proporțională crește posibilitatea unei urgențe chirurgicale.
- La copiii mici, apendicita poate fi însoțită de diaree și dureri abdominale.
• Sistemul nervos central
- Deshidratarea moderată poate duce la iritabilitate;
- deshidratarea severă poate duce la letargie și comă.
- Semnele meningeale pot lipsi la sugarii cu meningită; prin urmare, orice constatări neurologice anormale ar trebui să
ridice suspiciunea pentru meningită.
Diagnostic clinic
Diagnostic paraclinic
Diagnostic diferential
Infectii intestinale

Virale (diaree
apoasa+febra);
Bacteriene (diaree
cu mucus si/sau
striuri de singe
+febra)
Tratament.
Tratament. Planul de rehidratare.
Tratament
Tratamentul in malabsorbtia intestinala

Tratamentul carentelor nutritionale

Supraveghere. Complicatii. Prognostic.
Multumesc!!!