COLONUL IRITABIL

Colonul iritabil este un sindrom caracterizat prin diverse tulburări funcţionale, şi colici fără
substrat organic, în care, clinic, predomină durerea colică, tulburările de tranzit (constipaţie, diaree
sau alternanţa ambelor) şi uneori eliminări rectale de mucus.
Colonul spastic, forma cea mai frecventă, cu dureri abdominale, constipaţie şi uneori eliminări de
mucus şi diaree (emoţională), fără dureri, cu scaune moi sau apoase, lipsite de sânge.
Este cea mai frecventă acţiune a tubului digestiv. Se întâlneşte la 15 - 30% din persoanele aparent
sănătoase, fiind mai frecventă între 20 - 40 ani, de obicei la femei.
Etiologia. Au fost incriminate componenta ereditară sau familială, alergia, inflamaţiile intestinale
(enterite infecţioase şi dizenterie), alimentaţie săracă în fibre vegetale, deficite enzimatice,
hormoni intestinali şi mai ales factori psihici. La mulţi bolnavi se găsesc trăsături nevrotice,
isterice, anxioase, depresive. La peste jumătate din bolnavi se depistează stressuri psihice, situaţii
conflictuale, surmenaj, fenomene de obicei întâlnite la femei. Factorul psihic se regăseşte în
etiologia sau în declanşarea simptomelor în 70% din cazuri. în colonul spastic abuzul de laxativ
este foarte frecvent. Alimentaţia neraţională, tutunul şi alcoolul, suprasolicitările psihice şi
sedentarismul joacă de asemenea un rol important.
Clinic, bolnavii prezintă tulburări de tranzit intestinal: constipaţie, diaree, sau alternanţă de
constipaţie cu diaree. Constipaţia este de obicei însoţită de dureri abdominale, meteorism, sau
balonări dureroase, scaun dur cu excremente ca de oaie sau în formă de creion. Bolnavii folosesc
în mod abuziv laxative sau clisme. Formele cu diaree, prezintă scaune moi sau apoase, cu sau fără
dureri abdominale, de obicei matinale, uneori imperioase, explozive. Fenomenele descrise sunt
favorizate de ingestia de lapte sau sucuri de fructe, stressuri emoţionale. Alteori diareea este
postprandiară. Frecvent apare "falsa diaree" - eliminări de fecale fragmentate, amestecate cu
mucus, şi provocate de coprostază (constipatie provocata de acumularea (timp indelungat) de
fecale in organism. Se poate datora unei incetiniri a tranzitului intestinal sau unei obstructii
organice a tubului digestiv la nivelul colonului terminal). Falsa diaree este frecventă în formele cu
constipaţie. Uneori scaunul este exclusiv mucos şi se prezintă sub formă de membrane. De aici
denumirile de colită mucoasă sau muco- membranoasă. Sângele este rar prezent şi numai în cazuri
de hemoroizi sau fisuri anale. Durerile abdominale sunt constante, uneori difuze, alteori apar pe
traiectul colonului, la nivelul cecului şi în ambele flexuri, sau prezintă un caracter migrator.
Variază de la senzaţia de presiune, arsură, greutate, până la colica violentă.
Durerile pot fi interpretate ca fiind de origine pancreatică, renală, cardiacă, apendiculară,
colicistică sau anexială. Durerile apar mai frecvent dimineaţa şi dispar în cursul activităţii, pot
apare şi postprandial şi excepţional noaptea. De obicei dispar după defecaţie sau eliminare de gaze.
1
Mai pot apărea şi tulburări dispeptice: greaţă, inapetenţă, tulburări de deglutiţie, vărsături, eructaţii,
pirozis, borborisme, flatulenţă.
Simptomele neuropsihice sau neurovegetative sunt frecvente (stări depresive, insomnie, cefalee,
transpiraţii, disurie, prurit anal sau vulvar). Starea generală este de obicei bună
La presiune apar dureri difuze sau localizate. Conţinutul de gaze este mărit, iar scaunele sunt mai
închise la culoare şi frecvent consistente.
Examenul radiologie evidenţiază un colon mai îngustat, cu haustraţii frecvente (haustrațiile
constau în contracții ale musculaturii circulare asociate cu contracția teniilor) şi adânci. Evoluţia
este cronică, intermitentă. Prin tratament corect, 30% se remit, 20% rămân cu simptome minore,
iar restul nu răspund la tratament
Colopatiile funcţionale sunt afecţiuni ale intestinului gros, care nu prezintă un substrat inflamator,
dar care, cu timpul, se pot însoţi de fenomene inflamatorii ale mucoasei, transformându-se în
colite.
Sunt cele mai frecvente afecţiuni ale intestinului gros şi de multe ori au fost în mod eronat
etichetate drept colite. Ele implică un ansamblu de tulburări motorii, secretorii şi ale florei
microbiene (dismicrobism), şi pot fi primitive, idiopatice şi secundare.
Colopatiile funcţionale primitive sunt datorate tulburărilor de mobilitate a colonului, perturbărilor
secretorii sau dismicrobismului. Unele dintre aceste colopatii au ca manifestare predominantă
constipaţia:
- constipaţia de evacuare sau diskinezia rectală - afecţiuni în care bolul fecal ajunge în timp
normal la rect, însă acesta nu are capacitatea să-l evacueze;
- constipaţia prin perturbarea progresiunii colice, în care, examenul radiologie nu arată, fie că pe
acest parcurs există una sau mai multe zone de spasticitate care întârzie tranzitul;
- colopatia cu false diaree, în care după o perioadă mai mult sau mai puţin lungă de constipaţie,
apare o evacuare mai bogată şi repetată, dând impresia că este vorba despre diaree. în această
situaţie s-ar putea ca prin diskinezie rectală să se ajungă la o iritaţie regională.
În alte colopatii funcţionale pe primul plan se manifestă diareea, în acest sens predomină:
- diareele motorii pure, care au un substrat psiho-emoţional (emoţii puternice, stări depresive,
anxietate) sau sunt provocate de băuturi foarte reci, de frig, de umezeală sau de căldură mare;
- diareea de putrefacţie, mai rară, reflectă predominanţa florei de putrefacţie. Colopatiile
funcţionale secundare sunt cauzate fie de spine iritative la nivelul intestinului gros, fie de boli
funcţionale sau organice din afara colonului. În cadrul acestora pot fi recunoscute tulburări motorii,
secretorii şi de disbacterioză ( dezechilibru între diferitele tipuri de microorganisme intestinale).

2
La nivelul colonului pot exista o serie de situaţii care să constituie faptul declanşator al unei
colopatii funcţionale: ptoza colonului, megadolicocolonul, diverticuloza intestinului gros,
modificările de poziţie ale diferitelor segmente ale intestinului (cec subhepatic, colon drept ptozat
în bazin etc.); dar şi în afara colonului există foarte multe afecţiuni digestive şi extradigestive care
pot fi responsabile de tulburări funcţionale la nivelul acestuia: insuficienţă secretorie gastrică
(stomac rezecat, cancer gastric, anemie Biermer), insuficienţă pancreatică, insuficienţă hepatică,
ictere obstructive, litiază biliară, formaţiuni tumorale abdominale (prin modificările de poziţie ale
colonului), afecţiuni inflamatorii ale aparatului genital feminin, boala Basedow.
Colopatiile funcţionale idiopatice fără cauze bine precizate se evidenţiază, prin tulburări motorii
şi secretorii ale intestinului gros, menţionând în acest sens: colopatia muco-membranoasă şi
colopatia mucoasă;
- colopatia mucomembranoasă are o evoluţie periodică, cu crize manifestate prin dureri violente
şi scaune cu mucus abundent şi false membrane, crize care durează de la câteva ore până la 2 - 3
zile. Afecţiunea este caracterizată prin hipervagotonie, cu spasticitate mare a colonului şi cu
manifestări generale (ameţeli, lipotomii, transpiraţii); crizele cedează spontan sau la administrarea
de antispastice;
- în colopatia mucoasă există o dilataţie a intestinului gros, se elimină mult mucus, iar durerile
sunt de mică intensitate.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe trei elemente:
- un complex simptomatic care reflectă un răspuns fiziologic intestinal exagerat sau alterat,
- prezenţa unor factori psiho-emoţionali,
- excluderea bolilor organice.
Diagnosticul diferenţial este adeseori dificil şi reclamă numeroase investigaţii: radiologice,
colonoscopice, cu sau fără biopsie, pasaj baritat gastrointestinal, examenul căilor biliare, ecografia
abdomenului superior şi uneori chiar laparascopie. Trebuie excluse majoritatea afecţiunilor
abdominale (despre care s-a vorbit deja) şi chiar suferinţe endocrine (hipertiroidism).
Tratamentul, deşi numai simptomatic, trebuie individualizat. Se începe cu mica psihoterapie, prin
liniştirea şi educarea bolnavului. Servirea meselor se face la ore regulate, mişcarea şi somnul vor
fi dozate suficient, se va suprima sau reduce alcoolul şi tutunul.
Se practică gimnastica respiratorie sau generală, înotul, băile calde. Indicaţiile dietetice sunt
reduse. Regimul se adaptează experienţei bolnavului, ţinându-se seama de alimentele pe care
acesta le tolerează. Se evită alimentele care balonează (legume păstăi, varză, ridichi, cartofi),
fructele crude, citricele, nucile, grăsimile prăjite, ciocolata. Alimentaţia bogată în fibre este baza
tratamentului. Se începe cu tărâţe de grâu mai mari, 14 zile, de 3 x 2 linguriţe, apoi se creşte
progresiv. Laptele este contraindicat atunci când nu este tolerat.
3
Se evită alimentele reci sau fierbinţi şi apele carbogazoase. Când domină suferinţa psihică, se
administrează tranchilizante şi sedative (Napoton, Meprobamat, Diazepam).
Spasmele şi colicele, sunt influenţate de prişniţe ( comprese) alcoolizate, aplicate timp de 1 - 2 ore
de obicei seara. Anticolinergicele (Scobutil, Scobutil compus, Fobenal), uneori Metoclopramida
(Reglan), sau spamoliticile derivate din Rezerpină (Duspatal 100 mg în 24 h), sunt foarte utile.
În sindromul de fermentaţie, regimul trebuie să fie adecvat. Se administrează Saprosan, Mexaform
şi fermenţi digestivi. Constipaţia se combate cu activitate fizică, reeducarea defecaţiei, alimentaţie
bogată în celulozice care facilitează tranzitul intestinal, ulei de parafină sau Magnezie usta. Se va
combate întotdeauna abuzul de laxative, mai ales iritante şi vegetale. în formele cu diaree, se
recomandă repaus după mese, se exclud dulciurile concentrate, laptele, sucurile de fructe şi
anticolinergicele. Sunt utile sărurile de aluminiu, şi carbonarul de calciu. în toate cazurile se
combate disbacteria intestinală, cu lacto bacili (Ribolac), Talazol, Saprosan, Bacili subtilis
(Bactisubtili). Se tratează întotdeauna hemoroizii.