Boli metabolice

Subiectul 7
1.Problemele pacientului cu obezitate enumerare

Pacienții cu obezitate pot avea multiple probleme de sănătate, cum ar fi:

- Boli cardiace
- Diabet zaharat tip 2
- Hipertensiune arterială
- Apnee în somn
- Osteoartrită
- Tulburări de fertilitate
- Depresie
- Stigmatizare socială și discriminare

2.Alimentație inadecvata prin surplus (manifestări de dependentă)

O alimentație inadecvată prin surplus poate duce la manifestări de

dependență, cum ar fi pofta de mâncare compulsivă, pierderea controlului
asupra cantității de alimente consumate, sentimente de vinovăție sau
rușine, și utilizarea alimentelor ca mecanism de gestionare a stresului sau
emoțiilor negative
Subiectul nr8
1.Pacientul cu alimentație inadecvata prin surplus( intervențiile
asistentei medicale)
Intervențiile asistentei medicale pentru pacienții cu alimentație inadecvată
prin surplus pot include:
- Evaluarea nutrițională și a stării de sănătate a pacientului
- Educația pacientului cu privire la alimentația sănătoasă și echilibrată
- Dezvoltarea unui plan de alimentație personalizat și adaptat nevoilor și
preferințelor individuale ale pacientului
- Monitorizarea progresului pacientului și ajustarea planului de alimentație
dacă este necesar
- Identificarea și abordarea factorilor declanșatori ai consumului de
alimente nesănătoase, cum ar fi stresul sau emoțiile negative
- Promovarea activității fizice regulate și a unui stil de viață sănătos
- Colaborarea cu alți profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi
nutriționiști sau psihologi, pentru a asigura o abordare holistă și integrată
a îngrijirii pacientului.

2.Guta circumstanțe de apariție

 Guta este o afecțiune care apare atunci când nivelul de
acid uric din sânge crește și formează cristale în articulații,
provocând inflamație și durere. Aceste cristale se pot
forma atunci când corpul produce prea mult acid uric sau
nu îl elimină suficient de eficient. Factorii de risc includ o
dietă bogată în alimente care conțin purine (cum ar fi
carnea roșie, fructele de mare și unele legume), consumul
excesiv de alcool, obezitatea, hipertensiunea arterială,
diabetul, insuficiența renală, anumite medicamente (cum
ar fi diureticele) și istoricul familial de guta. Simptomele
includ durere intensă în articulații, umflături, roșeață și
sensibilitate la atingere.

Subiectul Nr.9
1.Manifestări de depedența la pacientul cu guta
Manifestări de dependenţă (semne și simptome) în gută
În accesul gutos
– durerea apare brusc noaptea, este insuportabilă şi monoarticulară (la nivelul halucelui)
– articulaţia este tumefiată, tegumentele sunt albastru-violacee, căldură locală, uneori febră şi
frison
– ziua durerile dispar revenind noaptea următoare mai intensă, prinzând şi alte articulaţii.
În stadiul cronic
– accesele dureroase se repetă la intervale variabile
– apar tofii gutoşi depuneri urice în articulaţii şi în piele (coate, degete, pavilionul urechii)
– prezintă anchilozele articulare
– acidul uric, creatinina, ureea sunt modificate în accesele gutoase

2.Glicemie, amilaze și colesterol recoltări și valori normale

Glicemie normala - adulti

Pentru adultii sanatosi, glicemia este cuprinsa in intervalul 74-106 mg/dl, dimineata,
inainte de masa.
Glicemie normala – copii sub 6 ani
In cazul copiilor mai mici de 6 ani, o glicemie normala variaza intre 60 si 100 mg/dl.
Glicemie normala – copii 6-12 ani
Pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani, o glicemie normala inainte de masa,
dimineata, este de 60-100 mg/dl.
Glicemie normala – copii 13-17 ani
De asemenea, copiii cu varsta cuprinsa intre 13 si 17 ani au o glicemie normala de 60-100
mg/dl dimineata, inainte de masa, si de cel mult 180 mg/dl in timpul zilei.

Pentru amilaza serică valorile de referință* (valorile normale în afara unei

afecțiuni) sunt mai mici de 100 U/L.
Creșterea nivelului de amilază serică poate indica existența unei afecțiuni, în cele
mai multe cazuri vorbind despre afecțiuni la nivelul pancreasului.
La anumiți pacienți cu oreion sau macroamilazemie, nivelul amilazei serice poate
să rămână în intervalul valorilor normale, fără a fi determinat o creștere.

Care sunt valorile normale, cele anormale si ce semnifica

fiecare

Valorile normale ale colesterolului nu se pot regasi intr-un singur interval, ci in mai
multe, dat fiind ca exista diferente fiziologice intre femei si barbati, precum si intre
copii si adulti.

Astfel, valorile normale pentru colesterolul total, HDL si LDL colesterol, grupate in
functie de varsta si sex, sunt:

Varsta mai mica sau egala cu 19 ani

 Colesterol total – mai mic de 170 mg/dl;

 LDL colesterol – mai mic de 110 mg/dl;
 HDL colesterol – mai mare de 45 mg/dl.

Barbati cu varsta mai mare sau egala cu 20 de ani

 Colesterol total – intre 125 mg/dl si 200 mg/dl;

 LDL colesterol – mai mic de 100 mg/dl;
 HDL colesterol – mai mare de 40 mg/dl.

Femei cu varsta mai mare sau egala cu 20 de ani

 Colesterol total – intre 125 mg/dl si 200 mg/dl;

 LDL colesterol – mai mic de 100 mg/dl;
 HDL colesterol – mai mare de 50 mg/dl.

Recoltări la Glicemje
Pentru a efectua un test de glicemie, vei avea nevoie de o mică cantitate de sânge.
Aceasta se poate obține prin înțeparea vârfului degetului cu un ac special. Alternativ,
testul de glicemie poate fi efectuat prin recoltarea unei probe de sânge dintr-o venă.

Recoltări la amilaze

Pentru a efectua un test de amilază, vei avea nevoie de o mică cantitate de sânge.
Aceasta se poate obține prin înțeparea vârfului degetului cu un ac special sau prin
recoltarea unei probe de sânge dintr-o venă. Este important să discuți cu medicul tău
despre ce înseamnă aceste valori și ce ar trebui să faci, dacă este cazul.

Recoltări la colesterol
Tot ca la celelalte

Subiectul Nr.10
1. Măsuri de profilaxie tertiara in prevenirea bolilor de Nutriție și
metabolism

 obezilor cu multiple complicaţii cardiace, respiratorii, pentru a preveni agravarea acestor stări
 pacienţilor cu gută şi/sau complicaţii renale, pentru a preveni instalarea insuficienţei renale cronice

Măsurile de profilaxie terțiară în prevenirea bolilor de nutriție și metabolism includ tratamentul și

gestionarea bolilor deja existente, precum și prevenirea complicațiilor asociate cu aceste boli.
Aceste măsuri pot include administrarea de medicamente, terapie nutrițională, exerciții fizice
regulate și monitorizarea continuă a stării de sănătate.

2. Alimentație parenterala

Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasa astfel incat sa se asigure nevoile de principii
nutritive esentiale.

Se efectuează la pacientul care nu tolerează nutriția orală sau enterală.

Indicații
 pacienți cu aport alimentar oral imposibil (malnutriţie, disfuncţii gastrointestinale,
stări postoperatorii, fistule gastrointestinale, anomalii ale tractului digestiv)
 pacienți cu aport alimentar oral insuficient (obstrucții, diaree, vomă, arsuri)
Alimentația parenterală trebuie să fie făcuta pe o venă centrală (subclavie, jugulară).
Pentru realizarea unei nutriţii parenterale complete, abordul venos central este necesar. Venele
periferice pot fi încanulate cel mult 72 ore pe când venele centrale, o perioadă mult mai lungă
de timp.
Avantajele nutriției parenterale față de nutriția enterală
 certitudinea că substanțele nutritive ajung în celule

 existența unor formule prefabricate

 evitarea complicațiilor (diaree, aspirație etc)

Dezavantaje
  necesită reguli stricte de asepsie
 costuri mai ridicate

 risc de atrofie intestinală

 necesită echipament mai complex

Indicații formule de stres:

 în sepsis

 în IRA
 posttraumă

 stradii terminale de ciroză

Ce se poate administra
 glucoză – cea mai frecvent administrată, proteine, aminoacizi

 lipide (pe cateter venos central – fiind necesară o venă groasă)

Complicații
 deplasarea cateterului

 infecția de cateter

 complicații metabolice (hiper/hipoglicemii, hiperamoniemie, hiperlipidemie,

hiperpotasemie, hipocalcemie)
 atrofie intestinală
Intervenții
 monitorizarea glicemiei (oprirea bruscă a alimentației determină hipoglicemie de
rebound)
 măsurarea markerilor de malnutriție.