Colica Renală

Colica renală (colica nefretică) este un sindrom dureros acut, paroxistic,

însoţit de agitaţie şi iradieri uretero-vezico-genitale, provocat de un spasm
al căilor urinare excretoare superioare.

Cauze

 Litiază renală: prezenţa de calculi în cavităţile renale, de unde pot

migra în ureter şi în celelalte segmente ale căii excretoare.

 lnflamaţiile urogenitale:

o pielonefrită (infecţia de tract urinar înalt – interesează căile

urinare, bazinetul şi parenchimul renal),
o pionefroză (formarea unei pungi cu conţinut purulent, prin
distensie şi distrugerea parenchimului renal)
o tuberculoza renală.

 Tumorile renale şi ale organelor de vecinătate (uter, colon, rect)

provoacă foarte rar colici prin compresiune ureterală extrinsecă şi
spasm asociat.

Semne și simptome (Manifestări de dependență)

 Durerea, determinată de faptul că musculatura caliceală, bazinetală şi

ureterală se contractă pentru a evacua calculul, astfel ia naştere colica
nefretică (renală).

 De cele mai multe ori colicile apar după un efort fizic mai deosebit,
după o călătorie cu automobilul, pe motocicletă (trepidaţii), băi reci,
alteori în cursul nopţii.

 Sediul durerii: apare în regiunea lombară, unilateral, cu iradiere

caracteristică, de-a lungul ureterului spre organele genitale externe,
rădăcina coapsei.
  Durerea este intensă şi profundă, are caracter de ruptură, torsiune
sau arsură. Poate să fie continuă, vie sau să apară la anumite
intervale, sub formă de crize. Se accentuează pe măsură ce în calice şi
în bazinet se adună urina care nu se mai poate evacua, provocând
hiperpresiune. Se intensifică la atingerea regiunii lombare, tuse,
strănut, mişcări.

 Bolnavul ia poziţia antalgică (culcat în decubit lateral cu membrul

inferior flectat).

 Tenesme vezicale (nevoie imperioasă de micţiune).

 Disurie, polakiurie (uneori retenţie de urină, alteori anurie),

 Hematurie (adesea macroscopică).

 Greţuri, vărsături, meteorism, oprirea tranzitului intestinal (scaunul

şi gazele).

 Bolnavul este agitat, neliniştit, fricos, palid, transpirat, cu extremităţi

reci, pulsul mai des tahicardic, rareori bradicardic.

 În formele prelungite grave pot să apară hipotensiune,

lesin, convulsii (la copii), delir (la adulţi), febră moderată.

 Durata colicii: de la câteva minute la mai multe ore (2-6 ore).

Problemele pacientului cu colică renală

 alterarea confortului (disconfort) – legata de prezența calculilor și de

tulburările de micțiune: polakiurie, disurie.

 potențial de deficit de volum lichidian legat de vărsături, transpirații

abundente.

 potențial de complicații legat de dilatarea pielo-caliceala; de

suprainfecția bacteriana; de litiaza bilaterala sau rinichiul unic.
  alterarea eliminării urinare legata de obstrucția la nivelul cailor
urinare

 potențial de alterare a nutriției prin deficit legat de fenomenele

reflexe digestive;

 comunicare ineficace – la nivel afectiv legata de starea generala

alterata;

 anxietate legata de evoluția bolii; iminenta unei intervenții

chirurgicale;

 deficit de autoîngrijire legat de intoleranță la efort.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu colică renală

 să fie calmata durerea;

 pacientul să exprime stare de confort;

 pacientul să fie echilibrat psihic;

 sa fie prevenite complicațiile;

 pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic și acido bazic;

 sa fie asigurata dieta corespunzătoare,;

 pacientul sa comunice eficient;

 sa fie satisfăcute nevoile fundamentale.

Conduita de urgenţă în colica renală

 Repaus la pat.

 Calmarea durerii.

Conduita în spital

 Examinări de urgenţă:
 o examen complet de urină: volum, densitate, culoare; albumină,
puroi, pigmenţi biliari, sediment, testul Addis-Hamburger,
urocultură.

o radiografie renală pe gol.

o recoltare de sânge: uree, ionogramă, rezervă alcalină şi alte

examinări pentru diagnostic diferențial:
leucogramă, transaminaze, glicemie, bilirubinemie.

o Administrare de ceaiuri diuretice şi ape minerale în cantităţi de

2 000-3 000 ml/24 ore, favorizează diureza şi eliminarea
consecutivă a calculului.

 După calmarea durerii se fac explorări pentru diagnosticul etiologic:

urografie/ pielografie/ cistoscopie

 Tratament antalgic şi spasmolitic; (indicat de medic, este descris la

conduita de urgenţă).

 Antibiotice în caz de infecţie.

 Combaterea stării de şoc.

 Reechilibrarea hidroelectrolitică şi acido-bazică (la nevoie).

 In cazurile în care tratamentul medical nu a dat rezultate sau în

cazurile complicate cu suferinţă renală se aplică tratament urologic şi
la nevoie, chirurgical.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu colică renală

 Asistentul medical asigură repausul la pat;

 Administrează tratamentul indicat de medic pentru calmarea durerii;

 Recoltează produse biologice si patologice pentru examinările de

laborator;

 Oferă suport psihic pacientului pentru diminuarea anxietății;

 Observă semne și simptomele unor complicații (anurie, febră);