ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU COLICA BILIARĂ

1. Definiţie: colica biliară reprezintă afecţiunea vezicii biliare manifestată prin durere acută,
violenta, localizată în hipocondru drept, cu iradiere până în coloana vertebrală, umărul şi
omoplatul drept.
Colica biliară apare în cursul colecistopatiilor litiazice şi nelitiazice (colecistite acute şi
subacute), diskinezii veziculare, cistice sau Oddiene, colecistoze, tumori biliare.
2. Cauze
- Litiaza biliară - prezenţa de calculi în vezicula biliară sau în căile biliare intra- şi extra-
hepatice;
- Colecistita acută - infecţie cu caracter acut a peretelui colecistic (congestie, supuraţie,
gangrena);
- De cele mai multe ori, colica biliară survine prin obstrucţia canalului cistic în litiaza cistică şi
infecţia peretelui veziculei biliare;
- Angiocolitele (colangite) afecţiune inflamatoare a cailor biliare extra- şi intra- hepatice (dacă
este interesat şi colecistul este vorba de angiocolecistita);
- Colecistita cronică;
- Diskineziile biliare (diskineziile biliare sunt tulburări motrice ale veziculei biliare);
- Parazitoze intestinale şi intraveziculare (giardia);
- Condiţii alergice, reflexogene, extrabiliare ca: emoţii, supărări, eforturi, traumatisme,
menstruaţie, sarcina, modificări bruşte ale obiceiurilor alimentare;
- Declanşarea colicilor poate fi determinată de mese bogate în lipide sau alte abuzuri alimentare
ca: grăsimi, rântaşuri, ouă, frişcă, ciocolată, varza, maioneză;
- Colicile biliare pot apărea în urma unor trepidaţii gen mers călare sau pe motocicletă.
3. Simptomatologie:
• durerea:
- este determinată de contracţii spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare urmată de
creşteri ale presiunii din arborele biliar;
- debutează în hipocondrul drept sau în epigastru şi se accentuează progresiv, atingând
intensitate maximă în decurs de câteva ore şi cedează brusc sau lent;
- iradiază sub rebordul costal drept în regiunea dorsolombară, scapulară, în umărul drept;
- poate fi exacerbată de mişcările respiratorii în inspiraţiile profunde, dealtfel şi orice fel de
mişcare (motiv pentru care pacientul adopta poziţie antalgică);
• tulburări digestive:
- greţuri şi vărsături cu conţinut alimentar sau bilios;
- constipaţie;
- balonare;
• icter: se poate instala fără să existe un obstacol în canalul coledoc); este însoţit de
decolorarea scaunelor, urini intens colorate;
• febra: apare în mod deosebit în colecistitele acute şi angiocolite secundare infecţiei cu
germeni microbieni;
• frison: apare în cazul infecţiei cailor biliare şi este urmat de stare generală alterată şi
transpiraţii abundente;
• semne locale: la palpare vezicula biliară este foarte sensibilă – semnul Murphy prezent;
• tulburări nervoase: anxietate, nelinişte, agitaţie, transpiraţii, paloare, insomnie, convulsii,
halucinaţii, delir;
• puls uşor accelerat dar în general bine bătut, tulburări de ritm, fenomene coronariene;
• gust amar dimineaţa la trezire, pirozis, regurgitaţii acide.
4. Examinări complementare:
- examene de laborator: hemograma, VSH, glicemie, bilirubina, transaminaze, lipaza, timp
Quick;
- examen sumar de urină,
- hemocultura,
- examen radiologic: radiografie pe gol, radiografie cu substanţa de contrast,
- ecografie abdominală,
- echotomografie,
- tomografie computerizată,
- electrocardiograma;
- tubaj duodenal – furnizează informaţii minime, greu suportat de bolnav.
5. Conduita de urgenţă
Colicile biliare de intensitate şi durata mică fără complicaţii se tratează la domiciliu prin:
- repaus la pat;
- regim alimentar;
- administrare de analgezice, antispastice.
Colicile biliare însoţite de vărsături şi tulburări electrolitice reprezintă urgență medico-
chirurgicală.
În spital
- se asigura repaus absolut la pat;
- se reduce anxietatea;
- se instituie repaus alimentar până la cedarea vărsăturilor;
- se monitorizează funcţiile vitale şi vegetative (T.A., puls, temperatura, etc) şi se notează în
foaia de temperatură;
- se supraveghează coloraţia tegumentelor şi se notează în planul de îngrijire;
- se supraveghează starea generală a pacientului;
- se supraveghează durerea, notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice folosite
pentru calmarea ei;
- se ajuta pacientul în timpul vărsăturii şi se face toaleta cavităţii bucale – se notează în foaia de
observaţie aspectul şi cantitatea vărsăturii;
- se asigura alimentaţia: parenteral în prezenţa vărsăturilor, hidrica, apoi diversificata treptat în
lipsa vărsăturilor;
- se recoltează:
- sânge: hemoleucograma, bilirubinemie, transaminaze, ionograma sanguină, rezerva
alcalina, colesterol, lipide, azot, glicemie, amilazemie, etc.
- urina: examen sumar de urină (urobilirogen, pigmenţi biliari);
- se administrează medicaţia recomandată de medic pentru:
- calmarea durerii: antispastice, antialgice;
- calmarea vărsăturilor: antiemetice;
- combaterea infecţiei: antibiotice;
- se corectează tulburările hidroelectrolitice şi acido-bazice în funcţie de ionograma prin perfuzie
intravenoasă;
- se practica aplicaţii reci (pungă cu gheaţă) în hipocondrul drept pentru reducerea inflamaţiei sau
calde în spasm;
- se pregăteşte pacientul preoperator când se recurge la tratament chirurgical.

Bibliografie:
Urgente medico-chirurgicale, L Titircă, Editura Medicală, 2013, pag 85-88
Urgenţe medicale, F. Chiru, A Chiru, C. Marcean, E.Iancu, Editura RCR Editorial, 2012, pag
261- 264;
Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, Editura Viaţa Medicală
Romanesca, L Titircă, pag.87-89.