Colica biliară reprezintă afecțiunea colecistului (vezica biliară) și se caracterizează printr-o durere

acută, violentă, în hipocondrul drept, cu iradiere până la coloana vertebrală, umărul și omoplatul
drept.

Termenul de colică reprezintă durerea intensă care survine în criză, iar caracterul de colică poate fi
întâlnit la diverse organe: rinichi, vezică biliară, intestin. Durerea colicativă este intermitentă,
perioadele de durere accentuată alternând cu perioade de calm. Colica este rezultatul contracțiilor
mușchilor organului în cauză.

Cauze

Cea mai frecventă cauză pentru colica biliară este litiaza biliară. Litiaza biliară este o afecțiune
provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în colecist sau în căile biliare extra sau intra-hepatice.
Colica se complică uneori cu inflamația (de obicei infecțioasă) ducând la colecistita acută.

Alte cauze ale declanșării colicii biliare sunt: colecistitele acute sau cronice, angiocolitele, diskineziile
biliare, parazitozele intestinale și intraveziculare, modificările bruște ale obiceiurilor alimentare,
trepidațiile.

Semne și simptome

Colica biliară este manifestarea clinică zgomotoasă acestor afecțiuni, și se datorează contracțiilor
spastice ale veziculei sau ale căilor biliare. De obicei, durerea apare brusc, mai ales noaptea și este de
intensitate violentă. Sediul durerii este în hipocondrul drept și poate iradia către umărul drept, baza
hemitoracelui drept, sau în regiunea omoplatului. Bolnavul este agitat, caută o poziție care să îi
calmeze durerea, are transpirații și extremitățile se pot răci. Durerea este însoțită , de cele mai multe
ori, de vărsături, subicter, ascensiuni febrile, frisoane, tahicardie, pirozis, balonare, constipație.

Diagnostic

La palpare colecistul este sensibil (semnul Murphy prezent). Uneori palparea este dificilă, din cauza
contracturii peretelui abdominal.

Ecografie abdominală este un mijloc util de investigație și permite un diagnostic corect în 96% dintre
cazuri. Alături de analizele de sânge (VSH, bilirubină, transaminaze, hemogramă) se poate pune un
diagnostic de certitudine.
Colica biliară va fi diferențiată de colica nefritică dreaptă, ulcerul gastroduodenal perforat, apendicită
acută, pancreatită acută hemoragică, infarct mezenteric, infarct miocardic.

Tratament

În colica biliară fără complicații de scurtă durată, tratamentul constă în administrarea de analgezice,
antispastice. Este recomandat regimul alimentar și repausul la pat. Tratament chirurgical
(colecistectomie) se impune în cazul complicațiilor.

Conduita de urgență

În cazul colicilor biliare de intensitate și durată mică fără complicații, se tratează la domiciliu prin:

repaus la pat

regim alimentar

analgezice

antispastice.

Colicile biliare însoțite de vărsături și tulburări electrolitice reprezintă urgența medico-chirurgicală.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu colică biliară

asigură repaus absolut la pat;

se supraveghează funcțiile vitale și vegetative (T.A., P., temperatură, respirație) ;

se supraveghează colorația tegumentelor și se notează în foaia de observație;

se supraveghează starea generală a pacientului;

se susține pacientul în timpul vărsăturilor, se face toaleta cavității bucale, se notează în foaia de
observație aspectul și cantitatea vărsăturii;

se recoltează sânge: hemoleucograma, bilirubinemie, transaminaze, ionograma sanguină, rezerva

alcalină, azot, glicemie, amilazemie;

se efectuează examenul de urină: urobiliogen, pigmenți biliari;

în criza nu se efectuează tubaj duodenal sau colecistografie cu substanță de contrast;

calmarea durerii, a varsăturilor și a infecției prin administrarea tratamentului prescris de medic:

antispastice, analgezice, antiemetice, antibiotice;

administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic, simptomatic,

tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;

corectarea tulburărilor hidroelectrolitice și acido-bazice în funcție de ionograma pacientului, la

indicația medicului;
asistentul medical poate aplica pungă cu gheață pe hipocondrul drept pentru reducerea durerii și a
inflamației;

în caz de evoluție nefavorabila se recurge la tratament chirurgical.