chimului intestinal şi formarea materiilor fecale. Colonul este alcătuit din: -cec cu apendice, -colon ascendent, -colon transvers, -colon descendent -colon sigmoid -rect Reprezintă o herniere a mucoasei colice produsă prin disocierea peretului muscular al intestinului. Diverticulii colonici sunt pungi de dimensiuni variabile, de la câţiva mm la câţiva cm, formate prin hernieri sau protruzii sacciforme în afara lumenului, a mucoasei colonice Hernia diverticulară se formează în special în zonele slabe ale peretului colic. Diverticulii apar în număr mare pe toată suprafaţa colonului, dar frecvenţa maximă (70%) se constată la nivelul sigmoidului. Se disting două tipuri de diverticuli: - adevăraţi (congenitali), ce implică toate straturile peretelui colonie normal. De obicei sunt unici, rar întâlniţi, localizaţi la nivelul cecului sau pe colonul ascendent; - falşi (dobândiţi), rezultaţi prin hernierea mucoasei printre fibrele musculare ale peretelui intestinal. Aceasta este forma cea mai frecventă. Diverticulita se referă la prezenţa inflamaţiei la nivel diverticular. Etiopatogenie ◦ peste 40 ani ◦ mai ales la femei ◦ mai frecventă în ţările dezvoltate decât în ţările în curs de dezvoltare, probabil prin dieta mai scăzută în fibre vegetale în dieta occidentală. Cauze: ◦ incarcarea grasă a subseroasei şi a ciucurilor epiploici ◦ slăbirea tonicităţii musculaturii intestinale ◦ acţiunea neconcordantă a musculaturii circulare şi longitudinale determină formarea unor presiuni înalte în lumenul colic, care duc la hernierea mucoasei. Creşterea presiunii colice este mai frecventă la bolnavul cu “colon spastic”,colon iritabil şi la cei cu tendină de constipaţie. Simptomatologie: La inceputul bolii, poate fi asimptomatic Cand devine clinic manifest apar: ◦ dureri abdominale difuze, mai accentuate în fosa iliacă stangă ◦ astenie fizică ◦ greată, ◦ meteorism ◦ constipaţie, ◦ scaunul are aspect normal, uneori cu mucus în exces sau striuri de sânge Diagnostic paraclinic ◦ Examen radiologic (irigografia) : evidenţiază imagini de bile sau balonaşe suspendate de peretele intestinal ◦ Colonoscopia Tratament -înaintea tratamentului este obligatoriu să facem un examen coproparazitologic A. Tratamentul medical ◦ -regim alimentar fără alimente dure (nuci,struguri,seminţe de fructe,etc.), cu un aport celulozic corespunzător, pentru a evita constipaţia B. Tratamentul chirurgical ◦ -se practică colectomie segmentară în funcţie de întinderea leziunilor Indicatiile tratamentului chirurgical: -forma abcedată, -forma pseudotumorală, -fistulele colovezicale sau colovaginale Complicaţii 1. Diverticulita reprezintă inflamaţia diverticulilor colonici. ü Clinic – tablou asemănător cu apendicita acută, dar cu durere pe stânga: ü Durerea este deosebit de intensă, localizată în partea stângă a abdomenului (flanc şi fosa iliacă stangă) şi care se accentuează la mişcări. ü diaree sau constipaţie, ü greaţă, vărsături, ü balonare, senzaţie de plenitudine, ü flatulenţă, ü scaderea apetitului alimentar, ü febră şi frisoane. Complicaţii: 2. Abcesul diverticular ü este o complicaţie a diverticulitei ü poate fi rareori rezolvat doar prin tratament medicamentos ( şi atunci doar în fazele incipiente). ü abcesele constituite, în cele complicate cu sindrom septic, tratamentul chirurgical devine obligatoriu Complicaţii: 3. Peritonita diverticulară ü se produce prin perforarea peretelui extrem de subţire al diverticulului afectat ü reprezintă o mare urgenţă chirurgicală. ü Clinic de manifestă prin: durere abdominală intensă şi generalizată, abdomen de lemn ocluzie intestinală dinamică (vărsături, lipsa tranzitului pentru fecale şi a gazelor), alterarea stării generale paloare, anxietate, tahicardie Complicaţii: 4. Hemoragia digestivă inferioară: ü coprolitul din diverticul erodează peretele intestinal, generând hemoragii, ü poate fi de mică intensitate şi repetată = anemie cronică, ü rareori, ea se manifestă prin exteriorizarea transanală a unor cantităţi mari de sânge (de regulă închis la culoare) şi cheaguri sangvine - tratament chirurgical ü modern, operaţia poate fi evitată prin emobolizarea vasului efracţionat (printr-un cateter special se injectează în arteriola ruptă o substanţă care va acţiona ca un dop ) Complicaţii: 5. Stenoza colonului ü după episoade repetate de diverticulită → peretele intestinal se ingroaşă → constipaţie → ocluzie intestinală joasă ( în stadiile avansate) → tratament chirurgical Ocluzia intestinală reprezintă oprirea tranzitului pentru gaze şi materii fecale: - balonare, - dureri puternice, care evoluează în crize şi sunt urmate de perioade de acalmie, -oprirea evacuarii materiilor fecale şi a gazelor - greaţa, -regurgitaţii, Mai tarziu -vărsături, Complicaţii: 6. Fistula: ü -se formează în timp, datorită diverticulitelor repetate, care provoacă lipirea intestinului de organele vecine, cu erodarea ulterioară a pereţilor acestora ü -este o comunicare anormală dintre două organe cavitare: între colon şi vezica urinară (fistula colovezicală), între rect şi vagin (fistula rectovaginală) ü -necesită tratament chirurgical. reprezintă o boală inflamatorie intestinală, caracterizată prin atacuri recurente de diaree cu mucus şi sânge, alternând cu perioade de acalmie. Alte denumiri sunt: rectocolita hemoragică sau colita ulcerativă. Cauze ◦ -incerte, ◦ - s-a stabilit că nu este produsă de stres, deşi acesta poate să agraveze simptomele. 1. Sistemul imunitar: anumite virusuri sau bacterii pot duce la apariţia rectocolitei ulcerohemoragice, la anumite persoane → sistemul imunitar încearcă să lupte cu agenţii patogeni şi intestiul devine sensibil, iritabil şi predispus sângerărilor. Cauze 2. Ereditatea. ü susceptibilitatea în faţa bolii creşte atunci când pacientul are o rudă apropiată cu acelaşi diagnostic, ü există şi numeroşi pacienţi cu colită ulcerativă fără un istoric familial care să cuprindă boala. Clinic: I. Perioada de debut, apare brutal prin: ◦ tenesme , ◦ rectoragii, ◦ scaune cu mucus (glera) ◦ febră, ◦ astenie II.Perioada de stare: a)simptome digestive ü Semnul major: diareea : 4-15 scaune /zi, sangvinolente, gleroase, uneori purulente ü Dureri abdominale sub forma de colici intense ,localizate periombilical ,in flancul si fosa iliaca stg. ü Tenesme urmate de scaune muco- sangvinolente II.Perioada de stare: b) semne generale üfebra 39-40 - în formele acute üastenie üscădere ponderală mare până la 15-20 kg Forme clinice: ◦ -manifestarile clinice ale rectocolitei ulcerohemoragice se pot clasifica în mai multe categorii stabilite în raport cu localizarea inflamaţiei: a. Proctita ulceroasa. ◦ - inflamaţia apare la nivelul rectului şi poate determina sângerări rectale - unii pacienţi pot prezenta doar dureri rectale şi o necesitate constantă de defecaţie. b. Colita stângă: ◦ Inflamaţiile se extind de la nivelul rectului, până la colonul sigmoid şi descendent. ◦ Clinic: diareea cu sânge, crampele abdominale, dureri în partea stangă a abdomenului pierdere în greutate nejustificată. c. Pancolita: - afectează întregul colon ◦ Clinic: episoade agresive de diaree sangvinolentă, dureri abdominale severe, crampe, oboseală, pierdere semnificativă în greutate. d. Colita fulminanta: - formă rară şi cu potenţial letal de colită, care afectează întregul colon, cauzând dureri severe, diaree abundentă, deshidratare sau şoc. - prezintă un risc crescut de complicaţii, inclusiv de ruptură a colonului sau de megacolon toxic, o condiţie medicală prin care colonul se dilată rapid. INVESTIGATII Radiografia abdominală simplă - la bolnavii cu stare generală alterată şi semne de abdomen acut chirurgical (pneumoperitoneu prin perforaţia colonului) Irigografia şi irigoscopia : - în forma acută -lumen colonic mult îngustat, cu dinţături fine pe interior datorită ulceraţiilor şi lizereu mucos marginal dispărut - în formele cronice - colonul apare ca un “tub de sticlă” - relieful mucos este şters, fără haustraţii, cu unghiurile rotunjite Rectosigmoidoscopia, colonoscopia + biopsie -în faza acută - mucoasa este de aspect pseudopolipoid, friabilă, cu ulceraţii multiple -în faza cronică –mucoasa este atrofiată, pseudopolipoidă, cu lumen îngustat şi haustraţiile dispărute Complicatii ◦ Dilatatia acuta toxica a colonului, ◦ Perforatia colonului, ◦ Abcese peritoneale, ◦ Hemoragii masive, ◦ Pseudopolipoze, ◦ Stenoze rectale si colonice, ◦ Malignizarea leziunii. Tratament Ø tratamentul formei acute: ◦ Spitalizare si repaus la pat Alimentatie saraca in reziduuri care sa nu irite mucoasa colica; sunt interzise laptele, varza, fasolea, telina, afumaturile, tocaturile si conservele Reechilibrare hidroelectrolitica si proteica Administrare de sange si derivati Medicamentele antiinflamatorii sunt primul pas in tratarea colitei ulcerative mesalamina, balsalazida, olsalazina sau corticosteroizii. În functie de simptome sau complicatii, mai pot fi administrate si antibiotice, antidiareice, analgezice si suplimente cu fier. Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui. Este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala. Intereseaza in special sexul masculin,la pubertate. Etiopatogenie ◦ Obstructia lumenului datorita: Fecalitilor Hipertrofiei tesutului limfoid Bariului neeliminat in urma explorarilor radiologice ale tractului digestiv Mic corp strain (sambure, samanta) Viermilor intestinali(ascarizi) Tablou clinic durerea - are initial sediul in epigastru (capul pieptului) si periombilical, pentru ca ulterior sa-si modifice sediul in fosa iliaca dreapta, frecvent iradiind la radacina membrului inferior drept; inapetenta; greata si varsaturile; constipatia sau diareea ; subfebrilitatea ; Bolnavul prefera pozitia in supinatie, cu piciorul drept flectat pentru a ameliora durerea. Semne fizice: ◦ Hiperestezia cutanata in fosa iliaca dreapta ◦ Aparare musculara in fosa iliaca dreapta ◦ Sensibilitate maxima abdominala in punctul McBarney (situat la intersectia 1/3 externe cu cele 2/3 interne ale liniei ce uneste spina iliaca antero- superiora cu ombilicul) ◦ Semnul Rowsing-durere in fosa iliaca dreapta cand se exercita o presiune palpatorie in fosa iliaca stanga (semn de iritatie peritoneala) EXAMEN DE LABORATOR: - leucocitoza moderata – leucocitoza ajungand la valori de 10.000/mmc dar putand ajunge si la 20-30.000/mmc in cazurile grave - mai pot fi evidentiate modificari in cadrul ionogramei in cazurile cu varsaturi si deshidratari - sumarul de urina - este un examen de laborator uzual pentru un diagnostic diferential cu o afectiune a tractului urinar - testul de sarcina pentru femeile tinere ce prezinta aceasta simptomatologie. Imagistica: ◦ Ecografie – pentru excluderea patologiilor infectioase ale anexelor sau microlitiaza renala. ◦ radiografia abdominala simpla (irigografia este contraindicata) ◦ tomografia computerizata TRATAMENT -antibioticoterapie pre si postoperatorie pentru a evita complicatiile infectioase Tratament chirurgical Apendicectomia clasica -in caz de perforatie sau gangrena, pielea si tesutul subcutanat se pot lasa nesuturate cateva zile si se monteaza un tub de dren Apendicectomia laparoscopica - este utila la femeile tinere de varsta fertila si la bolnavi obezi Oprirea completa si persistenta a tranzitului intestinal cu imposibilitatea evacuarii de materii fecale si a gazelor. Clasificare 1.mecanice - date de obstruarea lumenului intestinal 2.functionale (paralitice)- au ca substrat stimuli nervosi determinati de cauze variate 1.Ocluzii mecanice- Obstacole intrinseci - tumori intestinale, corpi straini, procese tuberculoase intestinale, fecaloame Obstacole extrinseci-o brida de neoformatie care poate inconjura o ansa intestinala ca intr-un lat, stranguland-o -un inel de eventratie sau herniar -procese inflamatorii -tumori din afara intestinului -volvulus intestinal=rasucirea anselor intestinale Ocluzia paralitica se datoreaza unor afectiuni inflamatorii, dar poate avea si un mecanism reflex(ex in colica renala), remisiunea ei obtinandu-se prin medicatie. CLINIC: ü Dureri abdominale, de regula sub forma unor crampe intestinale, care debuteaza in jurul ombilicului. Intensitatea lor este mai mare daca se asociaza cu strangularea intestinului. ü Varsaturile de aspect verzui daca obstructia este situata in prima parte a intestinului subtire si de culoare maronie daca obstructia este situata in partea distala a intestinului subtire sau colon. - Constipatia si disparitia tranzitului pentru gaze. Daca obstructia este incompleta poate aparea diareea. - Distensia abdominala cu zgomote de tonalitate inalta care se pot auzi la nivel abdominal, in jurul ombilicului. - prezenta unei tumori la palparea abdomenului Examenele de laborator: In functie de timpul scurs de la debut: - Hemoconcentratie (cresterea hemoglobinei) - Hipoproteinemie si hipocloremie (secundara varsaturilor) - Alcaloza metabolica (secundara varsaturilor) IMAGISTICA: - examenul radiologic al abdomenului, care poate arata prezenta unor zone in care aerul din intestin stagneaza deasupra unor zone cu continut lichidian (nivele hidroaerice) - examenul computer tomografic (CT) diferentiaza o obstructie totala de una partiala si arata daca aceasta este produsa de o tumora. TRATAMENT Obiective ◦ Reechilibrarea hidroelectrolitica pre si postoperator ◦ Decompresiunea abdominala ◦ Rezolvarea cauzei de ocluzie ◦ Profilaxia recidivelor Decompresiunea abdominala-are in vedere scaderea presiunii intraluminale,ridicarea obstacolului si reluarea tranzitului;ea se realizeaza: ◦ Preoperator-prin instalarea unei sonde de aspiratie nazogastrica sau prin intubare rectosigmoidiana cu un tub Faucher,in caz de volvulus sigmoidian ◦ Intraoperator-prin golirea anselor de continutul serolichidian ◦ Postoperator-prin mentinerea sondei de aspiratie gastrica Rezolvarea cauzei care a produs ocluzia ◦ Sectionari de bride sau aderente, asociate sau nu cu rezectii de anse ◦ Devolvulari de anse ◦ Rezolvarea cauzelor de strangulare ◦ Rezectii de intestine cu anastomoze diverse in caz de tumori, stenoze. ◦ Extragerea obstacolelor intraluminale (calculi biliari, ascarizi) Profilaxia recidivelor Spalarea peritoneului cu aranjarea anselor in pozitie anatomica si acoperirea lor cu epiploon Enteroplicaturi de diverse tipuri care previn o noua volvulare si asigura peristaltica normala Sutura breselor si a spatiilor decolate ce reduc posibilitatea de telescopare si strangulare Factorii de risc pentru cancerul colorectal pot fi: - varsta (la persoanele in varsta riscul este mai mare); - polipii - antecedente in familie de cancer de colon si rect; - alimentatie saraca in fructe si legume si predominant axat pe grasimi si carne; - obezitatea; - sedentarismul; - consumul exagerat de alcool; - colita ulceroasa sau boala Crohn; - tabagismul. Tabloul clinic Cancerul colorectal este de obicei asimptomatic in stadiile incipiente. Principalele simptome sunt: - durerea abdominala (frecvent periombilicala) - scaune sanghinolente sau inchise la culoare, negricioase (melena) - tulburari ale tranzitului intestinal (scaune frecvente, constipatie cronica sau senzatia de defecatie incompleta) - fatigabilitate marcata (oboseala accentuata) - scaderea in greutate, apare relativ rar (cateva kilograme in ultimele luni) Simptomele depind in majoritatea cazurilor de localizarea anatomica a tumorii la nivelul intestinului gros: - neoplasmul colonului drept evolueaza mai frecvent cu complicatii hemoragice ( cel mai des cu hemoragii oculte care duc la sindrom anemic) - neoplasmul colonului stang evolueaza mai frecvent cu tulburari de tranzit intestinal (diaree, constipatie sau diaree alternand cu constipatie), care duc in final la ocluzie intestinala INVESTIGATII tuseul rectal este o examinare de rutina rectoscopia, Colonoscopia + biopsie, examenul baritat (irigografia) -3 imagini sunt tipice: • lacuna, • stenoza(colonul are aspect de “cotor de mar” )si • stopul(cand tumora obstrueaza complet lumenul) colonoscopia virtuala este o metoda de investigatie imagistica, ce foloseste un computer si un aparat care emite raze X si care permite vizualizarea radiologica a lumenului intestinal. ü computer tomografia (CT) - poate identifica determinarile secundare (metastazele) la nivelul ficatului, plamanilor sau abdomenului ü rezonanta magnetica nucleara (RMN) poate oferi informatii asupra eventualei raspandiri a neoplasmului colorectal la nivelul organelor toracice, abdominale sau pelvine ü ecografia este o metoda usor de realizat, indicata in special in cazul pacientilor cu cancer colorectal care acuza durere abdominala sau in cazul pacientilor la care se suspicioneaza raspandirea cancerului la nivel abdominal Preoperative CT. Cecal wall thickening and infiltration of the pericolic fat. Ultrasound scan demonstrating intussuscepting cecal carcinoma. Stadializarea cancerului colorectal este clasificata astfel: Stadiul I: tumora este localizata strict la nivelul stratului mucos (interior) al colonului, respectiv a rectului Stadiul II: tumora invadeaza stratul muscular al intestinului gros Stadiul III: tumora depaseste peretele colic si invadeaza ganglionii limfatici adiacenti (regionali) Stadiul IV: tumora are diferite determinari secundare (metastaze) cu diferite localizari, precum ficatul, plamanii sau sistemul osos. Evoluţie şi complicaţii -în evoluţie cancerul de colon poate da complicaţii locale şi generale. Complicaţii generale: -anemia cronică datorită sângerărilor reduse şi repetate din tumoare; -extensia regională şi la distanţă a leziunii (metastaze hepatice, pulmonare, osoase, cerebrale); -abcese hepatice, abcese pulmonare, septicemie. Complicaţii locale: -infecţia peritumorală cu reacţie sclerolipomatoasă, hipertrofică sau cu abcese peritumorale (împăstare locală dureroasă, contur şters, febră, hiperleucocitoză); -peritonită generalizată prin deschiderea abceselor peritumorale în cavitatea peritoneală, prin perforaţii la nivelul tumorii sau în amonte de aceasta (diastatice); -fistulele colonice interne sau externe; -subocluzii sau ocluzii intestinale; -hemoragii digestive inferioare; -tromboze ale teritoriului portal sau ale axului venos ileofemural; -compresii pe organele învecinate. Endoscopic view of cecal lesion showing narrowed lumen circumferential lesion with ulceration. Tratamentul cancerului de colon este complex, chirurgical şi adjuvant. Tratamentul chirurgical rămâne tratamentul de bază, depinde de stadiul evolutiv al tumorii, de complicaţiile existente şi de starea generală a bolnavului. Pregătirea preoperatorie - urmareste aducerea pacientului în cea mai bună stare fizică şi mentală înainte de operaţie - vizează o pregătire generală şi una locală 1.Pregătirea generală se adresează tarelor organice, dezechilibrelor hidro-minerale, anemiei, hipoproteinemiei etc. 2.Pregătirea locală (pregătirea colonului) urmă- reşte diminuarea cantitativă a conţinutului intestinal (pregătirea mecanică) şi scăderea septicităţii colonice prin reducerea numărului şi a virulenţei germenilor (pregătirea antiseptică). Pregătirea mecanică reduce riscul infecţiei, a fistulelor de anastomoză şi nu produce modificări semnificative ale echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic. a) Metoda standard: cu o săptămână înainte de operaţie se instituie bolnavului o dietă lipsită de rezidii celulozice şi bogată în proteine. Purgativele se administrează în zilele 4,3,2 înainte de ziua operaţiei, iar în preziua intervenţiei se fac 3 clisme. Prin această metodă s-a diminuat mult riscul com- plicaţiilor septice şi anastomotice, dar prezintă in- convenientul unei pregătiri de durată, cu creşterea numărului de zile spitalizare. b) Metoda de ingestie a soluţiilor saline (Wash- out): pe o sondă naso-gastrică timp de 4-6 ore, se administrează o soluţie salină în cantitate variabilă (6-12 I). După 3O'-45' apar primele scaune, iar evacuarea de lichid clar dovedeşte eficienţa metodei. Se contraindică la bolnavii cardiaci, hipertensivi, renali sau cu afecţiuni hepatice. Inconveniente: disconfortul bolnavilor, retenţie salină, edem al pereţilor intestinali şi mezourilor, colici abdominale, meteorism, greţuri şi vărsături. c) Metoda ingestiei soluţiei de Manitol: soluţia hiperosmolară de Manitol accelerează tranzitul intestinal, obţinând o bună evacuare a colonului şi o reducere a septicităţii. d) Metoda cu Fortrans. Soluţia nu se absoarbe în intestin, nu atrage apa şi electroliţii în lumenul in- testinal, nu produce edem în peretele colonului sau mezourilor, nedegradabil şi nemetabolizabil de flora intestinală, asigură o pregătire comodă şi rapidă, reduce zilele de spitalizare. Trei-patru pungi de Fortrans se dizolvă în 3-4 litri de apă şi se ingeră în după amiaza ce precede operaţia. Eliminarea de scaun sub formă de lichid clar indică o pregătire eficace. Profilaxia antimicrobiană - se făcea concomitent cu pregătirea mecanică prin administrarea de anti- biotice (neomicină, eritromicină, Metronidazol etc.) per oral cu scopul reducerii numărului şi virulenţei germenilor. Această metodă prezintă inconvenientul administrării (se elimină rapid odată cu materiile fe- cale) şi riscul apariţiei unor enterocolite muco-mem- branoase. Astăzi, profilaxia complicaţiilor infec- ţioase se realizează prin administrarea pre-, intra- şi postoperator a unei doze/24 h de cefalosporină de generaţia lll-a. Profilaxia trombozei venoase profunde şi a emboliei pulmonare Bolnavii cu cancer colorectal prezintă un risc crescut pentru a face tromboze venoase profunde şi embolii pulmonare datorita urmatorilor factori: -vârsta înaintată a pacienţilor, -un grad de imobilizare preoperatorie necesară pregătirii în vederea intervenţiei chirurgicale, -poziţia pe masa de operaţie -leziunea canceroasă Preventia trombozei venoase profunde se face prin doua metode: - prin metode fizice - prin administrare de anticoagulante. Metodele fizice includ: exerciţii fizice, drenaj postural al membrelor inferioare, înfăşări cu faşă elastică, mobilizare precoce postoperator. Profilaxia anticoagulantă se face prin administrarea de heparina fractionata (Clexan, Fraxiparina etc). Tratamentul chirurgical Operaţiile pentru cancerul de intestin gros se clasifică în: -curative, -paliative, -nedefinite. Operaţiile curative (cu intenţie de radicalitate) sunt executate în raport cu topografia vaselor sangvine şi limfatice şi constau în exereza tumorii cu un segment de intestin, împreună cu teritoriile limfatice de drenaj. Operaţiile paliative sunt acelea în care tumoarea, metastazele sau ţesutul tumoral rămân pe loc în urma procedeului chirurgical folosit. Sunt împărţite în două grupe: 1. Operaţii paliative datorită prezenţei metasta- zelor la distanţă; 2. Operaţii paliative datorită prezenţei tumorii primitive inoperabile sau a ţesutului tumoral local rezidual postoperator. Obiectivul operaţiilor paliative este îmbunătăţirea confortului pacienţilor, prevenirea unor complicaţii acute şi ameliorarea prognosticului. Operaţiile nedefinite: când nu avem siguranţa că am îndepărtat toată tumoarea sau aria limfatică de drenaj.
Scopurile tratamentului chirurgical sunt:
- exereza largă a tumorii şi segmentului colonic purtător; - îndepărtarea ariei ganglionare de drenaj; - restabilirea continuităţii tubului digestiv. Operatii de exereză: •Radicale: -Hemicolectomia dreapta si stanga; -Colectomia totală; -Colectomii cu rezecţii în bloc de organ invadat. •Paleative sunt acelea in care tumora, metastazele sau tesutul tumoral raman pe loc -Operatii derivative: -Interne: anastomoze colo-colice, ileo-colice -Externe: anus iliac -Rezectii segmentare de colon Hemicolectomie dreaptă Hemicolectomie stângă Îngrijiri postoperatorii -combaterea durerii prin administrarea antalgicelor în perfuzie, -mobilizarea precoce a bolnavului pentru a preveni complicaţiile tromboembolice, -examinarea zilnică a pacientului, plăgii şi secreţiilor prin tubul de dren, -îngrijirea cateterului vezical, -reechilibrarea hidro-electrolitică şi aportul caloric necesar. Tranzitul intestinal se reia în ziua a lll-a a IV-a postoperator, uneori sunt necesare supozitoarele de glicerina. Clismele sunt contraindicate. Odată cu reluarea tranzitului intestinal se începe alimentarea per os cu reducerea cantităţii de lichide administrate parenteral. Hemoroizii reprezinta dilatatia anormala, varicoasa a venelor hemoroidale. Etiopatogenie Factori favorizanti: o tulburările de transit (constipatie,diaree) o graviditatea o modul de viaţă - sedentarism, poziţia în şezut prelungit o obiceiuri alimentare - consumul exagerat de alcool, condimente, cafea, sare o practicarea anumitor sporturi - călărie, moto- ciclism Clasificare Hemoroizi externi-se gasesc dedesubtul sfincterului anal-sunt vizibili direct Hemoroizi interni-deasupra sfincterului anal,pot fi vazuti doar cu ajutorul rectoscopului STADIALIZARE: gradul I – nu prolabeaza prin orificiul anal extern la defecatie; gradul II – prolabeaza la defecatie dar se reduc spontan; gradul III – prolabeaza la defecatie si trebuie redusi manual; gradul IV – prolabeaza permanent (prolaps mucos). SIMPTOMATOLOGIE prurit anorectal; scurgere sero-purulenta,mucoasa prezenta bureletelor hemoroidale interne si externe rectoragia,durere moderata prolaps de mucoasa cu burelete hemoroidale INVESTIGATII tuseu rectal rectisigmoidoscopie Cand apar complicatiile bolii se instaleaza si durerea: -durere vie, cu caracter de arsura sugereaza o fisura anala sau o tromboza asociata; -durerea cu caracter pulsatil poate semnifica asocierea unui abces perianal; -durerea continua si intensa este sugestiva pentru o tromboza hemoroidala acuta; TRATAMENTUL MEDICAL va combate factorii care au dus la aparitia bolii si vor ameliora simptomele. regim alimentar →combaterea constipatiei igiena regiunii anale, spalarea zonei dupa fiecare scaun, evitand utilizarea substantelor iritante. Utilizarea cremelor sau supozitoarelor (hemorzon, ultraproct etc) TRATAMENTUL SCLEROZANT desi evita spitalizarea este grevat de disconfort local si numeroase complicatii: necroze, ulceratii, abcese sau flegmoane. Se fac ligaturi elastice sclerozante ce se aplica succesiv sau se pot face injectii sclerozante in submucoasa hemoroidala. TRATAMENTUL CHIRURGICAL se face la hemoroizii voluminosi, exteriorizati, care sangera in mod repetat sau in cazul complicatiilor. ligatura hemoroizilor si rezectia acestora Este o ulceratie triunghiulara sau ovalara localizata in 90% din cazuri la nivelul comisurii posterioare anale. Etiopatogenie -se intalneste mai des intre 40-60 ani,la femei -factori implicati: ◦ preexistenta hemoroizilor ◦ traumatismele, ◦ infectiile locale cronice SIMPTOME: • durere lancinanta (ascutita, intepatoare) sau o durere arzatoare in timpul defecatiei. Poate fi scurta sau poate dura mai multe ore dupa defecatie. • mancarimi • contractura sfincteriana • rectoragii mici (sangerari in timpul defecatiei) • la inspectia anusului-se evidentiaza ulceratia şi prezenta hemoroidului santinela Diagnostic pe baza anamnezei tuseu rectal rectoscopie TRATAMENT: ü Majoritatea fisurilor anale de scurta durata (acute) se pot vindeca cu tratament la domiciliu in 4 pana la 6 saptamani. o baile calde de sezut timp de 20 de minute, de mai multe ori pe zi, o cresterea consumului de lichide si fibre in dieta si o folosirea de laxative pentru ca sa existe defecatii fara durere. O fisura care nu s-a vindecat dupa 6 saptamani este considerata de lunga durata sau cronica si de obicei este necesar tratament suplimentar. Tratament medicamentos Medicamentele sunt de obicei primul tratament pentru fisurile cronice: ◦ crema cu nitroglicerina 0,2% poate relaxa sfincterului intern anal si permite fisurii sa se vindece. ◦ unguentele care contin nifedipina si lidocaina pot ajuta la vindearea fusurilor anale cronice fara sa apara efecte secundare. Tratament chirurgical Operatia poate fi realizata atunci cand mai multe tratamente conservatoare nu au reusit sa vindece o fisura anala. Principala operatie pentru fisurile anale cronice este sfincterotomia interna laterala. Este o comunicare anormala intre canalul anal sau rect si tegumentul perianal. Cauze Cauza principala: obstructia glandei anale care se va infecta si care se va transofrma intr-un abces care nu se vindeca. interventiile chirurgicale pentru repararea si eliminarea hemoroizilor, Infectii anale cu orice tip de agenti patogeni, diverse tipuri de cancer si boli maligne, boli inflamatorii si intestinale stilul de viata si de igiena SIMPTOME: - dureri si o mică tumefacţie perianală pruriginoasă - sangerari sau scurgeri purulente dintr-un orificiu perianal - iritarea pielii din jurul anusului in cazul drenajului persistent - febra, frisoane, - oboseala Tratament -este doar chirurgical si consta in: 1. Fistulotomie care implica taierea pielii si muschilor cu deschiderea traiectului fistulos pe toata lungimea lui 2. Fistulectomie consta in rezectia completa a traiectului fistulos Abcesul perirectal reprezinta o colectie de puroi localizata, ce intereseaza tesuturile profunde perianale. Cauze cauzele de aparitie ale abceselor sunt infectioase si neinfectioase Dintre infectii, cel mai frecvent incriminati sunt germenii apartinand florei inetstinale: Escherichia coli, stafilococ, dar si bacilul Koch, Pseudomonas, Clostridium perfringens. Cauze neinfectioase cuprind: boala Crohn, colita ulcerativa, carcinoame, traumatisme. Exista persoane ce au un risc mai crescut de a dezvolta astfel de abcese (comparativ cu populatia generala), cum ar fi: - pacientii diabetici, hipertensivi - pacientii cu infectie HIV/SIDA (prin imunitate scazuta) - pacientii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii cronice ale intestinului - pacientii cu tratament imunosupresor (corticosteroizi: prednison, metilprednisolon) sau chimioterapie. Simptome durere in zona anala si fesiera, avand caracter pulsatil, violent si permanent, fiind accentuata de statul pe scaun si defecatie - febra, alterarea starii generale, astenie - transpiratii nocturne - tulburari de tranzit intestinal (pacientul poate evita defecatia datorita durerii). Examenul fizic evidentiaza regiunea anala si perianala tumefiata, rosie, calda si intens dureroasa. Abcesul apare ca o umflatura in regiunea anala. Obiectivul tratamentului chirurgical este de a evacua puroiul colectat sub presiune in cavitatea abcesului. Se realizeaza prin simpla incizie a pielii care acopera abcesul, iar cavitatea restanta este curatata, spalata si mesata. Cicatrizare dureaza in jur de 14 zile.