Grupa XI

MG III
 Este un rezervor anexat căilor de excreţie a bilei în
care se acumulează între mese.
 Este situat în fosa vezicii biliare de pe faţa viscerală a
ficatului
 Dimensiunile, la adult, sunt de aproximativ: 4 cm şi o
lungime de 10 cm, capacitatea ei fiind de 50-60 cm
cubi.
 Prezintă fund, corp şi col.
 Căile intrahepatice, formate dintr-o reţea de canalicule
şi capilare intralobulare, ajungând la canalul hepatic
drept şi canalul hepatic stâng, care împreună
alcătuiesc ductul hepatic comun.
 Căile extrahepatice sunt formate din CBP – calea
biliară principală
(canal hepatic comun şi coledoc) şi
CBA calea biliară accesorie
(vezicula biliară şi canalul cistic)
 Bila este un lichid a cărui culoare şi compoziţie sunt
diferite în funcţie de localizare. Bila hepatică este
galben-aurie, clară, izotonică (cu aceeași concentrație
moleculară și presiune osmotică). Bila veziculară este
verde-brună, tulbure din cauza sărurilor de calciu şi
filantă din cauza mucinei.
 Formată din: săruri biliare, pigmenţi biliari, colesterol,
lecitină, acizi graşi, mucină şi cloruri.
 Un produs de secreţie şi excreţie gastrică care se
acumulează în afara perioadelor de digestie în
vezicula biliară-colecist. Acolo se concentrează iar
apoi se elimină intermitent prin coledoc, in D2. La om
bila este secretată continuu de polul biliar al celulei
hepatice.
 În 24 de ore, cantitatea secretată la om ajunge la 700-
1200 ml, influenţată de natura alimentelor.
 Intervine indirect în digestia şi absorbţia grăsimilor
prin emulsionarea lor.
 Are acţiune antiputridă asupra florei şi putrefacţiei în
colon.
1) Litiaza biliară
2) Colecistopatii cronice nelitiazice
3) Tumori veziculare benigne şi maligne
4) Litiaza căii biliare principale
5) Tumori ale căii biliare principale
6) Tumori periampulare
7) Icterul mecanic
 Este o stare patologică produsă de prezenţa calculilor
în vezicula biliară, fiind frecventă la toate vârstele,
afectând mai des sexul feminin.
 Vezicile biliare ce conţin calculi sunt uneori
asimptomatice, aşadar nu se poate vorbi despre
colecistită litiazică, ele fiind descoperite ocazional, în
ecografii sau intervenţii chirurgicale.
 Tabloul clinic descrie trei stadii evolutive.
I. Perioada latentă, care este în mare parte asimptomatică, 60%
dintre litiazici fiind doar purtători, neacuzând dureri.
II. Perioada manifestă dă naştere la colicile biliare şi la un
sindrom dispeptic biliar. Pacientul nu suportă atingeri pe
hipocondrul drept după o masă bogată în lipide. De asemenea
poate fi anxios, imobil, dar nu adoptă poziţii antalgice.
Palparea profundă a punctului coledocian, în inspir profund,
ortostatism => Semnul Murphy. Durerea radiază
interscapulohumeral, pe partea dreaptă, având sediul în
epigastru subxifoidian sau hipocondrul drept şi poate dura şi
zile.
III. Perioada complicaţiilor apare de obicei la litiazicii cronici cu
debut simptomatic lung.
 Examenul obiectiv ne oferă informaţii relativ puţine.
Prezenţa semnului Murphy, care prin palpare poate
oferi un hidro sau un piocolecist. Sindromul Mirizzi –
apariţia icterului în obstrucţia coledocului cauzată de
compresie extrinsecă sau calcul migrant.
 Diagnostic diferenţial se face cu afecţiuni toracice sau
şi afecţiuni abdominale.
 Afecţiunile medicale pot fi: hepatite virale, gomele
hepatice, tezaurismoze (sindromul Lygnac-Fanconi,
boala Fabry, boala Hand-Schuller-Christian, boala
Tay-Sachs se acumulează un gangliozid din cauza
lipsei hexaminidazei A), intoxicaţii cronice cu plumb
sau alte metale grele, zona zoster, criza diabetică
abdominală.
Afecţiuni de cauză chirurgicală:

1. Criza de penetraţie ulceroasă – alimente bogate în acizi,

poziţie antalgică ‘cocoş de puşcă’.
2. Criza renoureterală dreaptă - tulburări micţionale cu
schimbare de sediment urinar. Se pot observa calculi
renali la ecografie.
3. Colica apendiculară
4. Pancreatita acută - după o masă bogată în lipide, durerea
iradiază în bară, alterarea stării generale.
5. Afecţiuni hepatice – abces bepatic, tumori
 Mecanice – hidrocolecist, migrare de calculi în
coledoc, acesta din urmă cauzând icter, ciroză biliară
secundară, pancreatită biliară, fistule biliare interne.
 Inflamator-infecţioase – colecistită acută, colangită,
peritonită localizată.
 Degenerative – neoplasm.
 Hidrocolecistul este cea mai frecventă complicaţie mecanică.
Colecistul creşte progresiv în volum, bila rămânând blocată în
colecist din cauza inclavării calculilor. Fundul vezicii ajunge în
fosa iliacă dreaptă, cu pereţii transparenţi, sub tensiune,
albicioşi din cauza resorbţiei pigmenţilor biliari şi a mucusului
secretat.
 Evoluţia defavorabilă organismului de la hidrocolecist la
piocolecist, se face prin suprainfectarea colecistului din cauza
spasmului şi edemului de la locul inclavării, care determină
deplasarea calculului în cavitatea colecistului. Aşa-numita
“veziculă în acordeon’’.
 Migrarea calculilor in CBP – calculii mici pot
trece prin canalul cistic, dar se pot inclava în
papilă, ducând la sindromul coledocian în care
simptome sunt: durerea, febra şi apare icterul.
Poate duce la hepatită colestatică sau ciroză
biliară.
 A.Fistule biliare interne (rare) – biliodigestive între
colecist şi duoden, sau colecist şi colon.
 Tabloul clinic al fistulizării este constituit din colici,
vărsături, diaree, hemoragie digestivă.
 Caclulii voluminoşi, cei care depăşesc 5 cm se pot
inclava la nivelul duodenului, producând sindromul
Bouveret, dar şi la nivelul valvulei ileocecale,
producând ileusul biliar.
 Crearea fistulei este un episod dureros, febril, care duce
la pusee repetate şi necesită o intervenţie chirurgicală.
 B. Fistulele bilio-biliare apar atunci când
calea biliară principală şi colul vezicular
comunică (cel mai des se întâmplă în cazurile
de colecistită cronică sclero-atrofică).
 Pancreatita acută biliară survine cel mai
adesea în condiţiile unei colecistite acute şi în
cazul microcalculilor sau achenelor care trec
periodic prin orificiul Oddi.
 Stenoza oddiană benignă este o fibrozare a
sfincterului cu acelaşi nume, consecutivă unei litiaze
biliare cu pasaj repetat. Litiaza veziculară se însoţeşte
mai rar în stenoza oddiană. Simptomatologia este
nespecifică, pe fond de sindrom dispeptic biliar,
colicile biliare putând să apară.
 Colecistita acută este una din cele mai frecvente
complicaţii ale litiazei veziculare.
 Are trei etape de evoluţie: catarală, flegmonoasă şi

gangrenoasă.
1. Cea catarală prezintă peretele edemaţiat, intens
hiperemic, luciul seroasei prezent.
2. Cea flegmonoasă prezintă o îngroşare a peretelui,
luciul seroasei absent.
3. Colecistita gangrenoasă dă colecistului aspectul de
“frunză veştedă”.
 Se face cu ulcerul duodenal perforat, apendicita acută
sub-hepatică, abcesul hepatic, pancreatita acută şi
infarctul miocardic de perete posterior.
 Forme clinice: piocolecist 5% din colecistitele acute,
colecistopancreatită acută cu durere în bară, stare
generală altearată, colecistita acută emfizematoasă
fiind cea mai severă formă, apare la diabetici putând
evolua septic, mortalitate ridicată în aceste cazuri,
40% din cazuri fiind cu perforaţie colecistică.
 Colecistita cronică, peritonita biliară, abcesul
subhepatic.
 Complicaţiile degenerative. La vechii litiazici se
produce o degenerare malignă a peretelui vezicular.
Vârsta predilectă pentru cancerele de colecist care
apar pe teren litiazic este de peste 60 de ani.
Diagnosticul se pune intraoperator, dar rezultatele
postoperatorii sunt descurajante.
1) Litiaza biliară
2) Colecistopatii cronice nelitiazice
3) Tumori veziculare benigne şi maligne
4) Litiaza căii biliare principale
5) Tumori ale căii biliare principale
6) Tumori periampulare
7) Icterul mecanic
 Sunt afecţiuni cornice nelitiazice heterogene
(colecistoze, cisticite, colecistite cronice), cu etiologie
foarte variată şi simptomatologie polimorfă.
 Se caracterizează prin 3 elemente:

a) suferinţă îndelungată de hipocondru drept, cu

răspuns capricios la tratamentul medical
b) absenţa calculilor biliari
c) posibilă prezenţă a unei leziuni histopatologice
(degenerescenta, displazie, hiperplazie epitelială,
inflamaţie cronică etc.)
 În funcţie de prezenţa sau absenţa inflamaţiei,
colecistopatiile organice nelitiazice au fost
impărţite in 2 mari categorii:
1. colecistoze
2. colecistite cronice alitiazice (inflamaţii cronice
ale veziculei şi/ sau cisticului)
 Simptomele şi semnele cel mai des întâlnite sunt:
 suferinţa dureroasă de hipocondru drept, cu iradiere în epigastru,
posterior in umărul drept sau chiar “în bară”, apare mai ales după
alimentaţie copioasă.
 sindrom dispeptic biliar: caracterizeazat prin gust amar, greţuri, vărsături,
balonări, alternanţă diaree-constipaţie.
 scădere în greutate aceasta explicându-se prin teama bolnavului de a se
alimenta, pentru evitarea colicilor si vărsăturilor.
 migrena apare mai frecvent la femei
 icter pasager apare după colică şi durează câteva zile, după care dispare
spontan.
 tulburări neuroendocrine caracterizate prin iritabilitate, anxietate,
nevroze.
 manifestări alergice cutanate declanşate de unele alimente, medicamente
sau chiar de anumite mirosuri.
 pusee febrile de scurtă durată, insoţite de dureri in hipocondrul drept şi de
sensibilitate la palpare.
 Poate evidenţia dureri la palparea zonei colecistice, cu manevra
Murphy pozitivă, dureri la palparea epigastrului si hipocondrului
stâng (reactive pancreatic) cu manevra Mallet-Guy pozitivă.
 Colecistozele oferă un substrat favorabil pentru aparitia diskineziilor
veziculare, care se pot manifesta sub 3 forme:
1. veziculă iritabilă sau hiperreceptivă, caracterizată clinic prin
apariţia colicilor biliare însotite de vărsături bilioase, diaree
postprandială si migrenă, tablou declanşat de ingestia de alimente
colecistokinetice (grăsime, ou, varză, fasole)
2. colecistatonia este o tulburare funcţională manifestată prin jenă
dureroasă în hipocondrul drept însoţită de greţuri, balonări,
postprandiale, migrenă şi tulburări nevrotice.
3. diskineziile zonei infundibulo-cervico-cistice apar în caz de polip
colesterolotic, adenom, cistic lung şi sinuos.
 Se face în raport cu:
 alte afecţiuni biliare: colecistită cronică litiazică, litiază
coledociană.
 alte afecţiuni digestive ce au tablou clinic asemănător
sau pot induce o suferinţă biliară: cancer de cap de
pancreas în fază iniţială, cancer al veziculei biliare, chist
hidatic hepatic cu localizare juxtahilară, pancreatite
cronice.
 afecţiuni ale organelor vecine sau de la distanţa ce pot
da dureri sau colici: litiază renală dreaptă, apendicită,
colite, afecţiuni ale organelor genital feminine.
 Cronică, pe perioade îndelungate de timp 15-20 ani,
în pusee ce pot obliga la intervenţie chirurgicală
(colecistită cronică nelitiazică în puseul acut dureros,
hidrops vezicular, icter mecanic, pancreatită acută
etc).
 Posibile complicaţii: hidrops vesicular sau piocolecist,
papilodita stenozantă, icter mecanic sau pancreatită
acută, diskinezii biliare, litiaza secundară, degenerare
malignă.
1) Litiaza biliară
2) Colecistopatii cronice nelitiazice
3) Tumori veziculare benigne şi maligne
4) Litiaza căii biliare principale
5) Tumori ale căii biliare principale
6) Tumori periampulare
7) Icterul mecanic
 Tumori benigne
 Tumori maligne
TUMORI BENIGNE (rare)
 papilom
 adenom
 miom
 lipom
 fibrom
 neurinom
 tumoră cu celule granulare
 Tumorile benigne sunt formațiuni care macroscopic sunt
denumite generic “polipi”.
 Simptomatologia proprie este rară si nespecifică. Se asociază
adesea cu leziuni de tip colesterolitic sau cu litiază
veziculară.
 Diagnostic: ecografia, computer tomografia
 Evoluţie: de regulă lentă, dar 20% din adenoame cancere
 Tratament:
Colecistectomie dacă:
polipi >1cm (incidență cancer >)
polipi cu litiază
polipi clar simptomatici
 Polipii <0,5 cm sunt monitorizați ecografic la trei luni
 Tumorile maligne ( 85% sunt adenocarcinoame )
 Cancerul veziculei biliare este cel mai des intâlnit
dintre tumorile căilor biliare
 80% dintre pacienții afectați prezintă asociere cu
litiaza veziculară
 frecvent întâlnite la pacienţii care au peste 40 ani
 sex ratio F:B= 4:1
 doar aproximativ 5% din cancerele veziculare sunt
diagnosticate preoperator
 Simptomatologia este nespecifică sau împrumutată de la
afecțiuni asociate cu (litiaza biliara) sau induse (invazia
locoregională).
 Evoluţie:
1. Prima fază (potențial curabilă): este asimptomatică sau
se proiectează prin semne clinice necaracteristice.
2. Faza avansată: durere continuă in zona colecistului,
greață, vărsături, icter mecanic insidios și instabil (1/2
din cazuri), slăbire progresivă, creșterea VSH; la 2/3
din bolnavi, se poate palpa colecistul tumoral in
hipocondrul drept (tumoră piriformă, dură, neregulată,
mobilă cu respirația).
 Neoplasmul vezicular este unul dintre cele cu
potențial letal foarte crescut, rata supraviețuirii la 5
ani fiind in jur de 7%.
 Diagnosticul diferenţiar se face cu tumorile
stomacului, ale pancreasului, dar mai ales cu cele ale
stomacului. Dintre bolile veziculei biliare, mai
frecvent este diagnosticul diferențiar cu colecistită
cronică litiazică sclero-hipertrofică.
1) Litiaza biliară
2) Colecistopatii cronice nelitiazice
3) Tumori veziculare benigne şi maligne
4) Litiaza căii biliare principale
5) Tumori ale căii biliare principale
6) Tumori periampulare
7) Icterul mecanic
 Reprezintă prezența calculilor în CBP (15-20% din
cazurile de litiază biliară).
 Calculii coledocieni provin din următoarele surse:
 Migrare din vezicula biliară (90%) : sunt calculi
fațetați sau rotunzi, dacă staționează o perioadă
îndelungată, se pot ”naturaliza”(depunere periferică
de săruri biliare, cu aspect al calculului de ”muc de
țigară” sau de cartuș care mulează coledocul); se
numește litiază secundară (migrată);
 Calculi autohtoni (calculi ”de aluviune”) : friabili,
pământoși, de obicei unici, cu diametru 2-3 cm, formă
ovoidă sau cilindrică; se numește litiază primitivă;
 Orice factor care perturbă fluxul bilioduodenal
(disfuncții oddiene, stricturi ale CBP, pancreatită
cronică cefalică pseudotumorală, atonie coledociană,
diverticul coledocian) este capabil să amorseze staza
generatoare de infecție și precipitare litiazică;
 Calculi intrahepatici (mai rar) : sunt autohtoni
(formați în cazul anumitor boli parazitare sau în boala
lui Caroli) sau secundar intrahepatici (provin din
ductul hepato-coledoc, împinși în căile biliare
intrahepatice cu ocazia explorării intraoperatorii: în
momentul palpării coledocului supraduodenal, calculii
alunecă în mediul vâscos al bilei și fug în căile
intrahepatice ”calculul șoarece” al lui Mirizzi),
important de efectuat o colangiografie intraoperatorii
pentru evitarea litiazei biliare restante postoperatorice.
 Forme anatomo-clinice ale litiazei CBP:
1. Forma comună (simplă): prezența unuia sau mai
multor calculi fațetați, bine formați și flotanți; cât
timp pasajul biliar nu e stânjenit, sindromul
coledocian e absent;
 survine în urma unei migrări litiazice din colecist într-

un coledoc normal morfofuncțional.

 simpla îndepărtare a calculului din coledoc

restabilește fiziologia normală a regiunii.

2. Forma complexă: prezența de calculi sfărâmicioși sau cu sedii
neobijnuite: inclavați în papilă sau în coledocul terminal (se
manifestă prin semnele coledociene), localizați într-un
diverticul coledocian sau în căile biliare intrahepatice.
Litiaza complexă presupune asocierea de leziuni din
următoarele 2 grupe:
I. Litiaza autohtonă, litiaza multiplă (paniliază), calcul inclavat
oddian, angiocolită supurată, litiază recidivată;
II. Stenoză oddiană, stenoză de coledoc, pancreatită cronică
cefalică, megacoledoc aton, chisturi biliare congenitale;
3. Forma malignă (”împietruirea coledociană”):
CBP plină de calculi care înoată într-o magmă de
noroi biliar, asociat cu prezența de calculi în colecist
și căile intrahepatice (”panlitiază” =extensia unei
tulburări metabolice ce duce la o diateză litiazică);
CBP este foarte ectaziat (3-4 cm), constituind un
megacoledoc; de obicei calculii nu obturează
coledocul terminal și astfel, sindromul coledocian este
absent.
 Tablou clinic: dominat de apariția icterului.

 Sindromul coledocian este de 2 feluri, în

funcție de intensitatea sa:
1. Sindromul coledocian major definit prin triada Villard-
Charcot (durere, febră, icter);
 durerea este reprezentată de colica biliară și are ca substrat

fiziopatologic spasmele arborelui biliar, însoțite de tulburări în

dinamica bilei;
 febra survine în primele 6 ore de la debutul colicii și atinge 39-

40°C, adesea însoțindu-se de frisoane;

 icterul este ultimul semn al triadei și se instalează după circa 8

ore:inițial apare colorarea scerelor, iar ulterior a tegumentelor;

se însoțește de scaune hipocolice și urini colurice, pot apare
prurit cutanat și bradicardie.
 2. Sindrom coledocian minor este caracterizat prin
semne mai estompate de suferință a CBP: colica este
urmată numai de subicter scleral și subfebrilități.
Forme clinice:
1. Forme disimulate (anicterigene) 45-50%:
 Forme dureroase: colici biliare obișnuite;
 Forma cu angiocolită acută: febră bilioseptică a lui Chauffard;
 Forma dispeptică: se confundă cu o colecistopatie banală, o
gastrită, un ulcer sau o pancreatită cronică;
 Forma cașectizantă: pierdere marcată în greutate (15-20kg în
2-3 luni);
 Forma latentă (mută).

2. Forme manifeste (icterigene), caracterizate prin prezența

triadei Villard-Charcot.
Complicații inflamatorii:
 Angiocolia (colangita) acută: este produsă de staza

biliară și se manifestă cronic sau acut; infecția este

produsă pe cale hematogenă, flora intestinală
ajungând la căile biliare printr-o bacterie.
 Tablou clinic: este cel al sindromului coledocian

major.
Complicații mecanice:
 Icterul: calculii coledocieni se manifestă prin icter

numai când jenează pasajul bilei spre duoden:

 Coledocul de pasaj: calculii mici pot traversa papila

dar pe perioada traversării pot crea un obstacol cu

dilatare consecutivă a CBP; ca tratament este suficient
colecistectomia.
Alte complicații:
 Ciroza biliară secundară: consecință a repetării

angiocolitelor.
 Stenoza oddiană benignă: apare mai frecvent decât în

litiaza veziculară, fiind favorizată de cicatrizarea

ulcerațiilor ce însoțesc inclavarea calculilor în papilă.
 Pancreatita acută: este consecința litiazei coledociene

inclavate ampular sau a pasajului repetat al

microcalculilor sau akenelor prin defileul oddian.
 Pancreatita cronică cefalică: relativ des consemnat în

litiaza coledociană.
1) Litiaza biliară
2) Colecistopatii cronice nelitiazice
3) Tumori veziculare benigne şi maligne
4) Litiaza căii biliare principale
5) Tumori ale căii biliare principale
6) Tumori periampulare
7) Icterul mecanic
Tumori benigne

 Reprezentate de: papiloame, adenoame, fibroame,

leiomioame, neurinoame.
 După extirpare, se înregistrează recidive, motiv pentru
care sunt incluse din punct de vedere evolutiv în
cadrul tumorilor maligne.
 Clinic: se manifestă ca și tumorile maligne (nu există
manifestări clinice până la apariția icterului și a
angiocolitei prin infecție supraadăugată), necesită
același tratament chirurgical (rezecții segmentare cu
anastomoze bilio-biliare, termino-terminale sau
derivații bilio-digestive), deoarece consecințele
existenței lor asupra funcției de excreție a ficatului
sunt asemănătoare.
Tumori maligne

 Cancerele CBP reprezintă un grup heterogen din punct de

vedere morfologic, dezvoltându-se în porțiunea dintre hilul
hepatic și abușarea coledoco-duodenală.
 Împreună cu cancerul veziculei biliare, reprezintă 4% din
totalitatea cancerelor digestive. Incidența maximă este în jurul
vârstei de 60 de ani, apărând predominant la bărbați.
 Diagnosticul precoce se face numai după apariția icterului
obstructiv. Singura șansă de vindecare este rezecția
chirurgicală, însă aceasta este rareori posibilă în lipsa
diagnosticului precoce.
Clasificarea cancerelor CBP după
topografia lor:
 Cancerele ale hilului numite și Klatskin (56%)
 Cancere ale 1/3 mijlocii (12,6%)
 Cancere ale 1/3 inferioare (17,7%)
 Forme difuze (13,1%).
Bismuth a descris 4 tipuri anatomice pentru cancerele
hilului:
 Tipul I: tumora respectă convergența principală;
 Tipul II: tumora întrerupe convergența;
 Tipul III: întreruperii convergenței principale i se
asociază și o întrerupere a unei singure convergențe
secundare;
 Tipul IV: extensie tumorală ce cuprinde și cele 2
convergențe secundare.
 perioada preicterică (de scurtă durată), caracterizat
prin disconfort digestiv cu meteorism postprandial,
inapetență, grață, scădere ponderală, posibil dureri
moderate în hipocondrul drept, posibil prurit asociat
cu stări febrile (colangita poate preceda icterul)
 perioada icterică, dominat de icterul obstructiv cu
apariția insidioasă, progresivă, fără durere (prezentă
însă în caz de extensie extraductală cu invazie neurală
și distensie biliară) sau febră (mai ales în formele
proximale poate asocia însă colangita, posibil
supurată, cu evoluție rapid letală), pruritul precedând
adesea instalarea lui; astenia, anorexia și slăbirea sunt
frecvente și evoluează de o manieră progresivă;
hemobilia (în cazurile cu necroză tumorală sau
efracție de ram vascular mai important).
 examenul obiectiv poate evidenția o veziculă
destinsă, palpabilă (semn Courvoisier-Terrier,
prezent doar în caz de obstacol situat distal de
joncțiunea cistico-duodenală), o hepatomegalie de
colestază, o masă tumorală solidară cu ficatul situată
în hipocondrul drept sau chiar metastaze hepatice;
colorația intens icterică sclerotegumentară este
însoțită de scaune acolice și urini hipercrome.
 Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomatologie,
examen clinic și investigații paraclinice.

 Diagnostic diferențial se face cu obstrucțiile benigne

(stenoze coledociene postoperatorii sau de altă natură,
pancreatită cronică, litiază, colangită sclerozantă
primitivă) și cancerul de cap pancreatic.
Clasificarea chisturilor coledociene după Todani:
 tipul I: dilatație chistică, focală sau fuziformă a CBP,
 tipul II: diverticul sacular unic al ductului biliar
extrahepatic,
 tipul III: dilatație chistică a porțiunii intraduodenale a
coledocului (coledococel),
 tipul IV: IV a (combinație de chisturi extra și
intrahepatice), IV b (chisturi ale ductelor extrahepatice),
 tipul V (boala Caroli) : dilatații difuze, multiple ale căilor
biliare intrahepatice (boală autosomal-recesivă cu
potențial de degenerare malignă, manifestată prin
colangită recurentă fără icter).
 Aproximativ 1/3 din toți pacienții cu chiste
coledociene congenitale sunt asimptomatici până la
vârsta adultă.
 Când apar, manifestările clinice sunt reprezentate de
accese recurente de colangită, cu durere de cadran
abdominal superior drept, icter și sepsis; ocazional, se
poate palpa o masă tumorală.
1) Litiaza biliară
2) Colecistopatii cronice nelitiazice
3) Tumori veziculare benigne şi maligne
4) Litiaza căii biliare principale
5) Tumori ale căii biliare principale
6) Tumori periampulare
7) Icterul mecanic
 Repezintă un grup heterogen de tumori dezvoltate la
nivelul ampulei lui Vater, care pot proveni din 4 tipuri
de ţesuturi de origine: din ţesutul ampular propriu-zis,
din mucoasa duodenală juxtaamplură, din segmentul
ampular al coledocului sau (în 90% din cazuri) din
pancreasul juxtaampular;

 Sunt responsabile de 10% din icterele mecanice

tumorale, fiind mai frecvente la sexul masculin.
 Evoluţia este lentă, metastazând tardiv în
limfonodulii peripancreatici, mezenterici, celiaci şi
hepatici.
 Obiectiv, se evidenţiază hepatomegalie moderată

şi posibil semn Courvoisier-Terrier

pe fondul general icteric cu
urini hipercrome şi scaune
decolorate punctate de
episoade melenice.
 Clinic, există o perioadă preicterică (astenie fizică,
inapetenţă, scădere ponderală, subfebrilitate şi
subicter trecător) şi o perioadă icterică (icter cronic cu
prurit şi perioade de remisiune incompletă, secundare
necrozării şi sfacelării tumorale ce sunt responsabile
şi de episoadele de hemoragie digestivă superioară
exteriorizată prin melenă, ca şi de durere abdominală
întâlnită adesea).
1) Litiaza biliară
2) Colecistopatii cronice nelitiazice
3) Tumori veziculare benigne şi maligne
4) Litiaza căii biliare principale
5) Tumori ale căii biliare principale
6) Tumori periampulare
7) Icterul mecanic
 După o durată de viaţă de aproximativ 120 zile,
hematiile mor.
 Prin distrugerea membranei celulare, se eliberează
hemoglobina. Aceasta se scindeaza in fier si biliverdina.
 Sub acţiunea biliverdin-reductazei, biliverdina se
transformă în bilirubină neconjugată sau indirectă (BI).
 Această bilirubină, greu solubilă la pH fiziologic
(practic insolubilă), este transportată la ficat prin
legarea de albumină.
 În urma proceselor enzimatice, are loc convertirea
bilirubinei într-o formă apoasă, solubilă, denumită
bilirubină directă sau bilirubină conjugată (BD).
 Bilirubina directă poate fi conjugată cu acid glucuronic,
glucoză, xyloză sau sulfat.
 Bilirubina conjugată este excretată în canaliculele biliare la
polul biliar al hepatocitului.
 În intestin, flora bacteriană deconjugă şi reduce bilirubina
la compuşi de tipul stercobilinogenului.
 Aceşti compuşi se excretă de regulă prin fecale, colorând
materiile fecale in brun, culoarea lor caracteristică; cantităţi
destul de mari sunt reabsorbite şi reexcretate in bilă, iar o
mică parte ajung în urină, sub formă de urobilinogen.
 Este un sindrom întâlnit în mai multe categorii de
boli, fiind caracterizat prin obstrucţia parţială sau
completă a fluxului biliar către tubul digestiv.
 Clinic se manifestă prin coloraţia galbenă a
tegumentelor, mucoaselor şi sclerelor, coloraţie data
de bilirubină (produsul normal de metabolism al
hemului cu afinitate pentru fibrele de elastină).
 Icterul trebuie deosebit de alte cauze de pigmentare
galbenă cum ar fi carotenemia (exces de arotenoizi ce
duce la coloraţia galbenă a pielii dar nu şi a sclerelor).
 Valori normale ale bilirubinemiei = 0,2 – 1,2 mg/dl
 Când bilirubinemia > 2,5 mg/dl => coloraţia
tegumentelor, sclerelor şi a mucoaselor devine
evidentă.
 Valoarea normală a bilirubinei totale (BI+BD) =
maxim 1mg%.
 Când bilirubina totală depăşeşte 20mg% există o
obstrucţie biliară totală
 Etiologic, bolile ce pot determina mai frecvent icterul
mecanic sunt:
1. Litiaza biliară
2. Tumori maligne ale căilor biliare, pancreasului şi
duodenului (tumori periampulare)
3. Hidatidoza hepatică în faza complicaţiilor
4. Stenoze benigne ale căilor biliare (inflamatorii,
scleroase si malformaţiile căilor biliare).
 litiaza, tumori benigne ale căilor biliare;
 debut brusc cu sau fără febră şi frisoane
 coloraţia icterică, mai întâi la nivelul sclerelor iar apoi
tegumentar
 scaune decolorate, hipocolice
 urini hipercrome
 icterul este fluctuent (se ameliorează când obstacolul,
prin mobilizare spastică, permite eliminarea
conţinutului din CBP şi se accentuează când apare o
nouă colică
 tumori pancreatice sau de cale biliară;
 este puţin dureros, apiretic, progresiv şi ireversibil
 debut insidios, neprecedat de colică
 clinic se palpează vezicula biliară mult destinsă
(semnul Courvoisier-Terrier)
 sindromul de impregnare neoplazică (alterare a stării
generale, astenie, inapetenţă) poate preceda icterul;