MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ”CAROL DAVILA”

BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR:
PROF. ZLOTA VIOLETA

CANDIDAT:
JUFĂ PAULA ANTOANETA

BUCUREȘTI
AUGUST 2017
Particularităţi de îngrijire

a bolnavului cu

apendicită acută
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I.NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

1.1.Anatomia şi fiziologia aparatului digestiv………………………

CAPITOLUL II.NOŢIUNI GENERALE DESPRE BOALA

2.1.Definiţia apendicitei acute ………………………………….
2.2.Etiopatogenie……………………………………………….
2.3.Incidenţa ……………………………………………………
2.4.Anatomie patologică………………………………………...
2.5.Tablou clinic………………………………………………
2.6.Explorarea paraclinică………………………………………
2.7.Forme clinice dupa evoluţie si complicaţii…………………..
2.8.Diagnostic diferenţial……………………………………….
2.9.Tratament………………………………………………….
2.10.Complicaţii…………………………………………………

CAPITOLUL III.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU APENDICITA ACUTA………………………………
3.1.Îngrijirea pacientului preoperator……………………………...
3.2.Îngrijirea pacientului postoperator…………………………….

CAPITOLUL IV.PROCESUL DE ÎNGRIJIRE IN 3 STIDII DE CAZ……..

Cazul I………………………………………………………………
Cazul II……………………………………………………………..
Cazul III…………………………………………………………….

CONCLUZII……………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….
 ARGUMENT

Am ales să aprofundez această temă – apendicita acută, având

în vedere incidența crescută în rândul copiilor și tinerilor alterându-le
acestora calitatea vieții pentru o perioadă de timp.
Consider că este o temă interesantă, având bibliografie vârsta
pe car am studiat-o, iar cunoștințele teoretice le-am putut completa cu
cele practice. De asemenea consider că rolul asistentului medical este
unul major si complex pe tot parcursul spitalizarii; se axează pe
următoarele direcții:
- mobilizarea și evitarea pericolelor
- administrarea medicamentelor
- educarea pacientului pentru un stil de viața sănătos

Apendicita este descoperită deseori întâmplător, din lipsa educației

sanitare, pacienții se prezintă la camera de gardă acuzând manifestări
de gravitate crescută. De profesionalismul asistentului medical și a
echipei de îngrijire depinde ca pacientul să parcurgă fără riscuri majore
etapele bolii, să prezinte evoluție cât mai favorabilă necesară procesului
vindecării.
Aceasta lucrare va pezenta o îmbunătățire a întregii mele activități și
desfașurarea in Corpului Asistenților Medicali și în același timp un punct
de plecare spre viitoarea mea carieră.

Citat: "Când ești bolnav, natura te obliga la cunoaștere; te

pomenești că ști fără voia ta. Totul ți se dezvăluie indiscret, căci tainele
și-au pierdut pudoarea în știința involuntară care e boala."
"Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce ar
începe să cânte..."
"Ești sănătos atâta timp cât crezi în filozofie; când începi însă a
gândi, apare boala."
"Ceea ce lipsește sănătății este infinitul. Iată de ce au renunțat
oamenii la ea."
"Fiind una cu viața, ești timp. Trăindu-l, mori împreuna cu el,
fără îndoieli și fără chin. Sănătatea perfectă se realizează în asimilarea
temporală, pe când starea de boală este o disociere echivalentă. Cu cât
percepi mai bine timpul, cu atât ești mai înaintat intr-o dizarmonie
orgnică."
Emil Cioran
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Pentru a înţelege anatomia şi fiziologia organismului omenesc trebuie ca

studiul lui să nu se efectueze pe organe izolate, întrucât deşi un organ îndeplineşte o
anumită funcţie, niciodată aceasta nu lucrează izolat, ci în colaborare cu alte organe,
influenţându-se între ele.
Organismul apare ca un tot unitar, format din părti cu funcţii bine definite, fiecare
parte fiind influenţată şi influenţând la rândul ei pe celelalte.
Unitatea organismului este realizată de sistemul nervos, sistemul conjunctiv şi sistemul
endocrine.
Importanţa practică a studiului anatomiei şi fiziologiei omului constă în faptul că
cunoaşterea acestor ştiinţe constituie baza medicinei umane. Nu se poate aplica un
tratament medicamentos, fără cunoaşterea perfectă a funcţionării normale şi patologice a
organismului. Tot astfel, nu ne putem închipui o intervenţie chirurgicală, fără o cunoaştere
perfectă a structurii corpului.

1.1.Anatomia și fiziologia aparatului digestiv

Aparatul digestiv cuprinde un grup de organe a căror funcţie principală este

digestia.
Segmentele tubului digestive au caractere anatomice distinse dar se aseamănă între
ele prin structura pereţilor. Din interior(lumen) spre exterior, tubul digestive este format
din:
 Tunica mucoasă, care este alcătuită din două straturi subţiri( epiteliu şi corion);
îndeplineşte rolul de protecţie, digestie şi absorbţie;
 Tunica sub mucoasa, formată din fibre elastice şi ţesut conjunctiv lax, asigurând
mucoasei mobilitatea necesară în cursul digestiei;
 Tunica musculară cuprinde fibre striate la nivelul faringelui şi esofagului superior şi
fibre netede la nivelul segmentelor sub diafragmatice;
  Tunica seroasă înveleşte esofagul, stomacul, intestinul subţire, intestinul gros şi este
reprezentată de foita viscerală a peritoneului, care fixează aceste segmente şi le
înlesneşte mişcările.

Cavitatatea abdominală reprezintă un spaţiu de forma neregulat cilindrică, delimitat

cranial de diafragm, caudal de muşchii perineali, dorsal de coloană vertebrală şi muşchii
spatelui iar ventro lateral de peretele musculoaponeurotic abdominal.
În interior cavitatea abdominală prezintă trei etaje:
 Etajul supramesocolic(toraco-abdominal), situate între diafragmă, colonul transvers
şi mezonul acestuia, cuprinde ficatul, stomacul, pancreasul şi splina;
 Etajul intrasubmezocolic situate între colonul transvers cu mezol respective şi
strâmtoarea superioară a bazinului, cuprinde colonul ascendant, jejuno-ileonul,
colonul descendent şi sigmoid, ceea ce corespunde aproximativ flancului drept şi
fosei iliace, mezogastrului, flancului şi fosei iliace stângi;
 Etajul pelvin situat sub strâmtoarea superioară a bazinului, cuprinde la bărbat vezica
urinară şi rectul, separate prin spaţial peritoneal vezico-urinar(fundul de sac
Douglas), iar la femeie vezica urinară,uterul şi rectul, separate prin spaţiile
peritoneala vezico-uterin şi utero-rectal.
Stomacul este un organ abdominal al tubului digestiv situat între esofag şi duoden.
Structura stomacului:
 Tunica mucoasă prezintă numeroase pliuri gastrice, dispuse longitudinal şi
anastomozate între ele, din care digestia este mai mare pe suprafaţa internă a
stomacului. Mucoasa este formată dintr-un epiteliu cilindric simplu, prevăzut cu
glande gastrice simple sau tubulo-ramificate, diferite ca poziţie şi funcţie;
 Tunica submucoasa permite alunecarea mucoasei prin intermediu fibrelor
conjunctive laxe şi a celor elastice pe care le conţine;
 Tunica musculoasă este formată din fibre netede aşezate în trei straturi: fibre
longitudinale, la exterior, dispuse între cardia şi pilor şi concentrare pe mica
curbura; fibre circulare, sub cele longitudinale, dispuse transversal şi concentrate
sub formă de chingi între cele două curburi; fibre oblice în interior;
  Tunica seroasă reprezentată de peritoneul visceral, înveleşte şi stomacul şi se
continua cu ligamentul gastrofrenic, gastrohepatic, gastrocolic, şi gastrosplenic
asigurând menţinerea stomacului în poziţie normală
Intestinul subțire este cel mai lung segment al tubului digestive şi organul cel mai important
al procesului de digestie prin funcţia motorie, secretorie şi de absorbţie.
Structura intestinului subţire:
 Mucoasa, cu rol de secreţie şi absorbţie, formează cute transversale pe care se
găsesc vilozităţile intestinale, formaţiuni cornice, cilindrice sau lamelare care
măresc mult suprafaţa internă a intestinului;
 Submucoasa continua şi prezintă acealasi aspect ca la stomac;
 Musculatura este formată din fibre longitudinale la exterior şi fribre circulare la
interior;
 Seroasa este reprezentată de peritoneul visceral, înveleşte feţele şi marginea
izotonica (liberă) a jejunoileonului şi se continua cu mezenterul pe marginea
mezostenica (fixă) a anselor intestinale. Pe duoden, seroasa este reprezentată de
peritoneul parietal.
Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestive, se întinde de la nivelul
valvulei ileocecale până la orificiul anal.I se descriu mai multe porţiuni sau segmente:
1. Cecul cu apendicele cecal
- cecul comunica cu ileonul prin valva ileocecala Bauhin
- apendicele este un diverticul rudimentar al cecului, a cărei mucoasa conţine numeroşi
foliculi limfatici reprezentând a adevărata amigdala abdominală.
2. Colonul
- este lung de circa 1,50m, începe de la valvula ileocecala şi se termina la nivelul vertebrei
sacrale 3, unde începe rectul
Este împărţit în 4 porţiuni:
-colonul ascendent
-colonul transvers
-colonul descendent
-colonul sigmoid
3. Rectul
- este porţiunea terminală a intestinului gros, având o lungime de 15 cm şi un calibru inegal.
Structura intestinului gros:
 Mucoasa este formată din epiteliu simplu şi corion dispuse în pliuri longitudinale şi
transversale, cuprinde foliculi limfatici izolaţi şi glandele Lieberkühn;
 Submucoasa, cu structura identică jejunoileonului, este însă mai puţin dezvoltată;
 Musculatura este formată la interior din fibre circulare şi la exterior longitudinale;
 Seroasa, reprezentată de peritoneul visceral, acoperă colonel cu excepţia rectului şi
formează mezourile descries, precum şi ciucurii epiploici, formaţiuni adipoase
caracteristice intestinului gros.
Fig. 1. Aparatul Digestiv

Apendicele vermiform sau simplu “apendicele” este un segment rudimentar al

intestinului gros, transformat în organ limfoid. El este implantat în cec la 2-3cm sub
vărsarea ileonului şi are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform.
Are o lungime variabilă intre 6-12cm şi un diametru de 5-8mm.
La făt şi la nou-născut, apendicele prelungeşte în jos fundul cecului şi abia la vârsta
de 4-5 ani dobândeşte forma şi poziţie definitivă. Forma fetala se poate păstra rareori şi la
adult(2-3% din cazuri).
Apendicele vermiform este situate în fosa iliacă dreapta în loja cecală, împreună cu
cecul. El îl va urma pe acesta în diferitele lui poziţii(normală, joasă, înalta, ectopică).
În afară însă de situaţia lui determinate de poziţia cecului, apendicele poate lua
poziţii variate şi fata de cec. Oricare ar fi direcţia apendicelui, punctul lui de inserţie este
totdeauna acelaşi: se găseşte la 2-3cm sub deschiderea ileonului în cec şi este marcat la
exterior prin întâlnirea celor trei tenii musculare.
Apendicele poate fi liber, deci mobil, sau fix. El este legat de ileonul terminal printr-o
cuta peritoneala- mezoapendicele- care îi permite o mobilitate destul de mare, încât uneori
poate chair să se angajeze într-un sac herniar. Alteori peritoneul îl fixează de organele din
jur.
Rapoturile apendicelui variază după poziţia sa faţă de cec. În funcţie de orientarea
apendicelui avem următoarele poziţii:
Apendice descendent- se găseşte în partea medială a fosei iliace interne, dedesubtul
cecului iar vârful său - când apendicele are o lungime obişnuită – poate ajunge până la
strâmtoarea superioară a pelvisului (42% din cazuri)
Apendice extern are raporturi(26% din cazuri):
înapoi - cu muşchiul iliac
înainte - cu fundul cecului şi cu peretele abdominal anterior
medial - cu cecul
lateral - cu ligamentul inghinal şi spina iliacă antero-superiara
Apendice intern se îndreaptă spre interiorul cavităţii peritoneale şi ia contact cu ansele
ileale(17% din cazuri).
Apendice ascendent sau retrocecal se insinuează retrograde, înapoia cecului şi chiar a
colonului ascendent(13% din cazuri).
Conformaţia interioară
La interior, apendicele are o cavitate canaliculară ce conţine mucus, chim intestinal,
detritusuri celulare iar la făt meconiu
Structura apendicelui. Se caracterizează prin existenţa a 4 tunici:
 tunica musculara- fibre longitudinale grupate în cele 3 tenii ale cecului se
prelungesc în peretele apendicelui formând un strat continu. La vârful apendicelui
musculatura e mai subţire, de aceea cele mai frecvente perforări sunt cele apicale;
 tunica submucoasa;
 tunica mucoasa- se caracterizează prin prezenţa unui număr mare de foliculi
limfatici agregaţi care sunt situaţi în corion, se extind si cuprind aproape întreaga
submucoasa;
  tunica seroasa- formată din peritoneul ceco-apendicular.
Vascularizaţia apendicelui. Arterele cecului şi apendicelui provin din artera
ileocolica. Ea emite în vecinătatea unghiului ileocolic:
 artera cecală anterioară;
 artera cecală posterioară;
 artera apendiculară, de obicei unică, rar dublă, coboară înapoi la ileon, apoi în
marginea liberă a mezoapendicelui şi se ramifica în pereţii apendicelui.
Venele sunt satellite arterelor. Vena apendiculară însoţeşte în mod constant artera
omonimă.
Limfaticele iau naştere din reţelele de capilare limfatice situate în tunica
submucoasa sau în musculară. La nivelul apendicelui reţeaua limfatică stabileşte strânse
comunicări cu foliculii limfatici ai organului.
 Inervaţia apendicelui este identică cu cea a intestinului gros şi anume primeşte nervii
spinali şi nervii simpatico din plexul mesenteric.

Fig 2.Vascularizaţia apendicelui

 CAPITONUL II

NOŢIUNI GENERALE DESPRE BOALA

APENDICITA ACUTĂ

2.1 Definiție:
Apendicită acută este o afecţiune chirurgicală caracterizată prin inflamaţia acută a
apendicelui cecal. Se manifesta prin leziuni extreme de variate, de la simpla congestie a
organului, la gangrene şi perforaţia lui; de fapt sindromul apendicular este cel care
interesează, întrucât, de cele mai multe ori reprezintă o urgenţă chirurgicală.
Este cea mai frecventă suferinţa abdominală acută de tip chirurgical, fiind întâlnită în
egală măsură la ambele sexe şi afectând toate vârstele, dar cu precădere pe cele tinere fiind
numită “boala tinereţii”.
2.2 Etiopatogenie
Apariţia apendicitei acute este legată de un proces de obstrucţie a lumenului. Cea mai
comună cauza de obstrucţie este realizată de hiperplazia foliculilor limfoizi. Aceasta apare
în circa 60% din cazuri şi pare a fi legată de un răspuns imunitar la bolile virale sau unele
infecţii bacteriene.
Prezenta coproliţilor poate reprezenta cauza obstrucţiei lumenale la 35% dintre
bolnavi.
Corpii străini(sâmburi de fructe sau legume), structurile inflamatorii, paraziţii, pot fi
rareori cauze responsabile de declanşarea bolii. Producerea obstrucţiei lumenului
apendicular realizează condiţii de cavitate septică.
După obstrucţia lumenului mucusul continua să fie secretat. Stază create de
obstrucţie generează o exacerbare a florei bacteriene din lumen. O dată cu închiderea
lumenului apendicular are loc şi o alterare a biocenozei cu selecţionarea şi exacerbarea
florei agresive, extreme de virulente.
Multiplicarea excesivă microbiana cu secreţie de exo- şi endotoxine, duce la alterarea
epiteliului şi ulceraţii ale mucoasei. Bacteriile penetrează apoi prin ulceraţii în straturile
musculare ale organului şi generează un proces inflamator acut. Creşterea presiunii din
interiorul lumenului, alături de creşterea presiuni din peretele organului duc la alterarea
circulaţiei arteriale şi la apariţia unei ischemi cu infarctizare şi gangrene.
Gangrena implica perforaţii microscopice şi agresiunea bacteriană asupra cavităţii
peritoneale. Aceasta agresiune poate fi limitată prin puterea plastică a marelui epiplon şi a
anselor intestinale, care vor limita expasiunea inflamaţiei septice. Aşa apare plastronul
apendicular expresia unei peritonite plastice localizate în jurul apendicelui inflamat acut.
Dacă se produce necroza septică a stratului muscular apare perforaţia apendicelui.
În cazurile în care perforaţia în cavitatea peritoneală se produce rapid, apare
o peritonită acută difuza secundară. Se poate realize o diseminare septică multipla cu
apariţia de colecţii în diferite spaţii: pelvis, subhepatic, subfrenic, în ansele intestinale.
2.3.Incidența
Se subestimează ca circa 12% din populaţie suferă de un episode de apendicită
acută în cursul vieţii. În SUA se efectuează anual 200 000 de apendicectomii pentru
apendicită acută.
În Asia şi Africa incidenta bolii este mult mai mică, probabil datorită alimentaţiei
diferite, bogată în reziduri celulozice. Se crede că o alimentaţie bogată în fibre produce un
scaun voluminos, care face ca tranzitul intestinal să fie rapid. Un tranzit intestinal încetinit,
produs de o dietă săracă în fibre, ar genera un dezechilibru al florei bacteriene, factor ce ar
contribui la creşterea incidentei apendicitei acute.
Factorii genetici au fost incriminaţi în apariţia bolii la anumite familii. S-a sugerat ca
anumite obiceiuri alimentare, o rezistenţă genetică particulară la flora bacteriană, o
neadaptare digestive la dietă bogată în fibre ar fi legate de apariţii bolii.
2.4.Anatomie patologică
Leziunea anatomo-patologica a apendicitei acute depinde de virulenta microbiană
şi reactivitatea particulară a fiecărui bolnav. Există 4 forme de apendicită acută:
Apendicită acută catarala (fig 3) - este caracterizată prin hiperemia seroasei, edemul
parietal şi al mezoului. Mucoasa este îngroşata, cu zone echimotice şi ulceraţii superficiale.
 Fig 3. Apendicită acută catarala
Apendicită acută flegmonoasa (fig 4)- consta într-un apendice mărit de volum, cu luciul
seroasei dispărut şi cu false membrane de fibrină. Mezoul este edematiat, friabil, cu posibila
adenopatie palpabilă. În lumen se afla puroi iar în perete se observa microabcese. În
cavitatea peritoneală se afla lichid tulbure şi chiar false membrane de fibrina, care au
tendinţa de a limita agresiunea spetică.

Fig.4.Apendicită acută flegmonoasa microscopic

Apencidita acută gangrenoasa - poate prezenta zona parcelare de gangrene sau leziunea
poate cuprinde tot organul. Apendicele are o culoare negricioasă cu peretele flasc. Uneori se
rupe la mobilizare sau se pot identifica uşor perforaţiile parietale. Mezoul este edematiat,
friabil şi deseori vâsle sunt uşor trombozate. În cavitatea peritoneală se găseşte lichid
purulent, fetid, hiperseptic.
 Plastronul apendicular - reprezintă un proces de peritonita plastică localizată în jurul
apendicelui. El ia naştere în urma aglutinării viscerelor abdominale vecine (marele epiplon,
ansele ileale) în jurul focarului de apendicită acută. Plastronul apendicular se
însoţeşte de fenomene generale marcate: hiperleucocitoza, stare febrile, tahicardie. Evoluţia
unui astfel de proces se face fie către resorbţie lentă, fie către supuratii; este singura formă
de apendicită acută care nu se operează îndată.
2.5. Tablou clinic
Diagnosticul apendicitei acute se bazează pe datele anamnezice şi pe cele culese
la examenul clinic, investigaţia paraclinică fiind doar ajutătoare. Semnele subiective sunt:
durerea, greaţa şi vărsăturile, tulburările de transit.
Anamnezic de obicei este vorba de o durere abdominală însoţită de greaţă şi
anorexie. Durerea debutează de cele mai multe ori în epigastru şi treptat are tendinţa de a se
deplasa spre ombilic, pentru că în final să se localizeze în cadranul inferior drept al
abdomenului. Bolnavul poate prezenta vărsături, este de obicei febril .
Când apare şi frisonul este vorba de o agresinune septica deosebită. Tulburările de
transit sunt frecvente, cel mai des bolnavul se simte constipat. Poate apărea şi diareea, care
semnifică un proces agresiv toxico-septic particular.
Durerea poate fi exacerbate prin anumite manevre:
-manevrea Lapinski - Javorski sau semnul psoasului, consta în comprimarea prin palpare a
regiunii ceco-apendiculare pe planul posterior al muşchiului iliopsoas contractat prin
ridicarea membrului pelvin al bolnavului;
-semnul Rowsing - palparea fosei iliace stângi şi a canalului colic retrograde, accentuează
durerea în fosa iliacă dreapta prin distensia regiunii cecale;
-semnul obturator - consta în durere accentuate la rotaţia internă a coapsei drepte; semnifică
un apendice situate pelvin în vecinătatea nervului obturator;
-semnul Mondor - durere vie la palparea regiunii lombare drepte imediat deasupra crestei
iliace; semnifică un apendice retrocecal;
-semnul Blumber - durere vie la decompresiunea bruscă a fosei iliace dreapta; semnifică o
apendicită acută cu reacţie peritoneală;
-semnul tusei - accentuarea durerii din fosa iliacă dreapta, atunci când punem bolnavul să
tuşească;
-semnul Mandel (al clopoţelului) - durere vie la percuţia digitală a fosei iliace; are aceeaşi
semnificaţie cu semnul Bulmberg;
Rareori cecul se poate alfa într-o poziţie ectopică; subhepatic, în flancul drept, în
hipocondrul stâng, în fosa iliacă stânga.
O apendicită acută în cadranul superior drept poate evolua clinic asemănător unei
colecistite acute sau unui icter perforat.
Inflamaţia acută a unui apendice situate în fosa iliacă stanga poate fi confundată cu
diverticulita sigmoidiana acută.
Tuşeul rectal şi vaginal la sexul femini este obligatoriu pentru a exclude o
eventuală suferinţa genitală sau o participare peritoneală, situaţie în care fundul de sac
Douglas bombează şi este dureros.
Dacă apare perforaţia apendiculară, durerile abdominale devin intense şi difuze,
contractura musculară se instalează, febra creşte la 39-40ºC, bolnavul este tahicardic, se
constată prezenţa semnelor de şoc toxico-septic, starea generală se alterează progresiv.
2.6. Explorare paraclinică
Majoritatea pacienţilor cu apendicită acută au o leucocitoză 10 000-12 000/mm³.
În 75% din cazuri leucocitoza se însoţeşte de neutrofilie.
Analiza urinei – poate indica prezenţa de hematii şi leucocite, atunci când
vecinătatea apendicelui cu uterul sau vezica urinară interesează într-un proces inflamator
acut cu aceste organe.
Radiografia abdominala simplă în ortostatism – nu este de obicei indicate, dar în caz
de dublu diagnostic, ea poate arăta un nivel lichid în cecul dilatat şi rareori coproliţi
calcificaţi sau corpi străini în lumenul apendicular. Se mai poate observa în 50% din cazuri
o creştere a densităţii a ţesuturilor moi în cadranul inferior drept al abdomenului, cu
modificarea conturului muşchiului psoas drept.
Ultrasonografia – aduce date preţioase pentru diagnostic evidenţiind dilataţia
lumenului şi îngroşarea peretelui apendicular. Ea poate delimita un plastron apendicular sau
o colecţie secundară, care însoţeşte procesul acut inflamator.
Tomografia computerizată – este utilă atunci când se palpează o formaţiune
dureroasă în fosa iliacă dreapta.
 Examinarea laparoscopic – este recomandată în anumite cazuri pentru stabilirea
diagnosticului şi apoi chiar pentru realizarea apendicectomiei.
2.7. Forme clinice. Complicații
Rareori, procesul acut inflamator apendicular cedează spontan sau în urma unui
tratament medical. De obicei evoluţia este progresivă cu apariţia unor complicaţii.
1. Plastronul apendicular reprezintă o peritonită plastică localizată, prin limitarea
propagării inflamaţiei septice la întreaga cavitate peritoneală.
Clinic, la palpare se constată o formaţiune dureroasă la nivelul fosei iliace drepte.
Plastronul apare la câteva zile de la debutul episodului acut abdominal, iar constituirea lui
este însoţită de febră, alterarea stării generale şi creşterea leucocitozei. Evoluţia se face fie
către rezoluţie sub tratament medical fie spre abcedare.
2. Abcesul apendicular apare prin evoluţia colecţie necrotico-purulenta a porţiunii centrale
a plastronului.
Clinic se observa instalarea febrei de tip septic, stare generală profundă alterată,
discomfort digestive, tulburări de transit, vărsături, leucocitoza importanta. Sediul abcesului
este variabil în funcţie de poziţia topografică a apendicelui: ileoinghinal, mezocecal, pelvin,
subhepatic etc. Evoluţia abcesului poate genera complicaţii foarte grave: septicemia,
tromboflebite, septice, pileflebita. Abcesul se poate deschide spontan in piele, într-un organ
cavitar, sau în cavitatea peritoneală.

Fig.5 Abces apendicular

3. Peritonita acută difuză (PAD) de cauză apendiculara poate surveni în primele 24-48 de
ore de la debutul simptomatologiei apendiculare.
Clinic se observa instalarea semnelor caracteristice sindromului peritoneal acut.
Peritonita acută difuză de cauză apendiculara poate avea două aspecte clinice particulare:
a) Peritonita în doi timpi - survine după un episode acut de apendicită acută, când prin
perforaţia organului se instalează simptomatologia tipică de peritonita acută difuză.
b) Peritonita în trei timpi, cu o recurenţă patogenică diferită:
- apendicită acută cu plastron;
- formarea abcesului;
- fistularea abcesului în cavitatea peritoneală.
Fiecare din acest timp pot fi obiectivaţi anamnezic şi clinic prin semne şi simptome
specifice.
Forme clinice după sediu
Apendicită acută retrocecala are o frecvenţă de 10-30% din cazuri. Durerea este vie
localizată lombar sau lomboiliac, iar la examenul obiectiv fosa iliacă dreapta poate fi
nedureroasă. Pot apărea semne urinare:
-polakiurie
-disurie
-hemarurie
-tenesme, care dau confuzii cu colica renală.
Apendicită pelvina cu o frecvenţă de 5-10% cazuri în care apendicele se afla în
pozitie pelvina, având vârful în micul bazin, în vecinătatea rectului, vezicii urinare şi
organelor genitale. Este mai frecvenţă la tinerele cu apendicele lung şi care pleacă din
fundul cecului(apendice embrionar). Durerile au radiere spre organele genitale şi coapsa şi
pot apărea semne urinare(disurie, polakiurie), sau genitale(metroragii). Se pot asocia
afecţiuni ale organelor interne genitale prin “flirtul” apendico-ovarian.
Apendicită mezoceliaca apare în 5-8% cazuri, poate să fie pre- sau retroileala, vârful
apendicelui ajunge la mezenter, unde se poate fixa şi produce fenomene ocluzive sau
subocluzice intestinale. Palparea prezintă puţină accesibilitate, iar tactul vaginal/rectal sunt
negative. Iradierea durerii este către ombilic.
 Apendicită subhepatică este frecvenţa în 2-6% cazuri, vârful apendicelui ajunge sub
ficat(apendice ascendent), cecul fiind situat în fosa iliacă dreapta. Simptomatologia poate
lua caracterul unei suferinţe în hipocondrul drept, greu de diferenţiat.
Apendicită acută în sacul herniar apare mai frecvent în herniile inghinale, rar în cele
femurale sau ombilicale.
Apendicită acută în fosa iliacă stanga poate apărea în cazurile de situs inversus ori în
viciile de dezvoltare ale cadranului colic, atunci când cecul rămâne situat în fosa iliacă
stânga, flancul sau hipocondrul stâng. Diagnosticul se stabileşte de obicei cu ocazia unei
laparoscopii de diagnostic sau laparotomii impuse de semnele acute peritoneale.
Forme clinice simptomatice subiective
Apendicită acută cu peritonita primitive - corespunde perforaţiei apendiculare cu
leziune de debut şi este marcată clinic prin durere bruscă, violenta asemănată cu o
“lovitură de pumnal”. Durerea difuza din fosa iliacă dreapta în tot abdomenul. Imediat
după perforare datorită septicităţii conţinutului apendicular, se produce ascensiunea
termică marcată şi în câteva ore se pot constata semnele peritonitei grave.
Apendicită acută cu peritonita septică difuza - este cea în care domina semnele de
intoxicaţie:
 vărsăturile
 diareea fetidă
 faciesul teros, plumburiu, cenuşiu
 subicterul conjunctival
 febra(cu tendinţa de hipotermie 36°C)
 tahicardie(peste 120 pulsaţii/minut)
 disocierea pulsului de temperature, adică creşterea pulsului concomitant cu scăderea
temperaturii; reprezintă un semn de maximă gravitate
Apendicită toxică - corespunde unei peritonite hiperseptice:
 uremia
 albuminurie
 oligurie
 icter
  hematemeza
 semne neuropsihice: convulsii epileptiforme, comă
 diaree fetidă
 dureri abdominale

Forme clinice simptomatice obiective

Durerea este confirmată de palparea regiunii iliace drepte, ea este de obicei în
concordanţă cu stadiul evolutiv al apendicitei acute, fiind extrem de vie în apendicita
gangrenoasă şi mai puţin vie în apendicita acută catarală incipientă. De multe ori se pune
în evidenţă o hiperestezie cutanată(durere la cea mai mică atingere a pielii din regiunea
iliacă dreaptă), după cum se poate pune în evidenţă un semn deosebit de important -
semnul Blumberg pozitiv care se întâlneşte şi în peritonită acută.
Apărarea musculară - la palpare muşchii reacţionează, apără încercând să oprească
pătrunderea apăsării mai în profunzime. Este mai evidenţiată în stadiile mai avansate ale
apendicitei acute. Contractarea musculară netă nu apare decât în stadiile avansate de
apendicită acută, când procesul inflamator interesează seroasa apendiculară şi se extinde şi
la seroasa peritonală. El arată evoluţia gravă a procesului inflamator şi obligă să se
grăbească intervenţia chirurgicală.
Febra este prezentă. Nu concordă însă întotdeauna cu gravitatea procesului
anatomopatologic. Adeseori chiar în cazuri grave - gangrene care evoluează către
peritonită, febra nu depăşeşte 38°C; de obicei bătrânii nu fac temperatură ridicată, în
schimb copiii fac chiar în cazurile mai simple de apendicită acută catarală.
Pulsul – numărul de bătăi cardiace pe minut este crescut, fiind concordant cu
temperatura. Dacă depăşeşte 120/minut şi are amplitudine redusă este semnul evoluţie
defavorabilă şi trebuie grăbită evolţia operatorie.
Tensiunea arterială este de obicei normală. Scade numai în stări toxice grave cu
apendicită acută gangrenoasă sau chiar peritonită, arătând în acest caz un pronostic rău.
2.8. Diagnostic diferențial
Prin multiplele aspecte clinice pe care le poate îmbrăca apendicită acută,
diagnosticul ei este deseori dificil.
 Exista o serie de alte afecţiuni abdominale care pot determina simptome şi semne
similare apendicitei acute:
- gastroenterite acute,
- colecistite,
- pielonefritele,
- colica biliară şi hepatica,
- colica nefritică şi uretrala,
- ulcerul duodenal perforat.
O eroare frecvenţa de diagnostic se face la femeile între 20 şi 40 de ani, când
apendicită acută este confundată cu o boală inflamatorie pelvină sau alta afecţiuni
ginecologice. Comparativ cu apendicită, boala inflamatorie pelvina este adesea bilaterală.
Limfadenita mezenterică apare de obicei după o infecţie respiratorie, dar
manifestările abdominale sunt mai estompate şi difuze.
Inflamaţia diverticului Meckel are un tablou clinic asemănător apendicitei acute şi
necesită o intervenţie chirurgicală la fel de promptă.
2.9. Tratament
Apendicită acută se operează de urgenţă, la prezentare, excepţie face numai
plastronul apendicular care va fi tratat medical prin repaus, regim alimentar, vaccinare
nespecifică şi antibiotice, punga cu gheaţă.
Apendicectomia se va efectua după un interval de 2-4 săptămâni, în care se
produce resorbţia procesului inflamator local.
Pentru pacienţii cu apendicită acută şi semne certe de iritaţie peritoneală este bine
ca preoperator să li se recomande o perfuzie venoasă de reechilibrare şi de vehiculare a
antibioticelor. Tuturor acestor pacienţi este bine să le se administreze preooperator
antibiotice împotriva florei aerobe şi anaerobe(Unasyn + gentamicina sau clindamicina
+ metronidazol). Dacă intraoperator apendicele nu este perforat sau gangrenos,
antibioticoterapia se poate opri după 24 ore.
Apendicectomia se poate efectuza laparoscopic sau clasic prin chirurgie
deschisă. Dacă după deschiderea abdomenului se constată un lichid patologic în
cavitatea peritoneală, acesta va fi recoltat în vederea unui examen bacteriologic şi a
antibiogramei. Apendicele va fi atent examinat, în special urmărindu-se stabilirea
sediului şi amplorii leziunilor(locul perforaţiei, gangrenei, prezenţa colecţiilor
periapendiculare, plastronul pe cale de formare). Dacă se constată colecţii, peritonita
localizată sau generalizată după efectuarea apendicectomiei, lichidul patologic va fi
aspirat, se va face o toaletă atentă a tuturor spatiilor contaminate septic prin lavaj
abundent al cavităţii peritoneale cu ser fiziologic, iar focarele şi spaţiile contaminate se
vor drena cu tuburi exteriorizate decliv. Uneori, când contaminarea peritoneală este
masivă se recomanda pentru tratamentul corect al peritonitei acute difuze incizia
mediană subombilicala, care permite o toaletă optimă a tuturor spaţiilor.
Dacă apendicele este normal intraoperator se recomanda o explorare atentă
pentru a elimina eventual alte cauze posibile de a genera un tablou clinic de abdomen
acut.
Se va inspecta atent cecul şi colonel în vederea depistării unor afecţiuni inflamatorii
sau neoplazice, se va derula ileonul terminal pe o distanţă de 80-120 cm pentru a
evidential un element diverticul Meckel inflamat, se va căuta prezenţa unei afecţiuni
inflamatorii pelvine concomitente la sexul feminine sau de o limfadenită mezenterică
însoţită de edem, hiperemie, şi poliadenopatie mezenterică.
Dacă în cursul intervenţiei se constată că revărsatul patologic este reprezentat de un
lichid duodenal sau bila, înseamnă că ulcerul perforat sau o colecistită acută au generat
tabloul clinic de abdomen acut chirurgical.
Exista 3 tipuri de apendicectomie:
1. Apendicectomia anterograda cu unfundare în bursa cecală preformată a bontului
apendicular şi mezoplastie cu mezoul apendicular.
2. Apendicectomia retrograda când vârful apendicelui este blocat la distanţă, se începe
prin legătura şi rezecţia apendicelui secţionat la baza de implantare, după care se
eliberează, de la baza spre vârf restul apendicelui.
3.Apendicectomia profilactică produsă de Ledeard are justificare pentru a evita
complicaţiile grave care ar putea surveni la cei care au zone izolate, greu accesibile
pentru medic şi salvare, ca: exploratori, sportivi, alpinişti, forestieri.
Drenajul este metoda prin care se favorizează scurgerea secreţiilor, sângelui,
puroiului printr-o plagă sau cavitate. El poate fi:
-parieto-colic
 -in Douglas
-mezoceliac
-la baza cecului.
Majoritatea chirurgilor recomanda în cazul plastronului apendicular tratamentul
medical, care constă în: repaus la pat, punga cu gheaţă intermitent pe suprafaţa plastronului,
antibioticoterapie, reechilibrare complexă parenterala în cazul unei tolenrante digestive
mediocre sau dietă fără reziduuri celulozice şi hidratare adecvată.
Se vor monotoriza temperature, alura ventriculară, leucocitoza şi evoluţia locală a
dimensiunilor şi a consistenţei plastronului. În cazul în care evoluţia se face spre
regresiune, apendicectomia este recomandată peste un interval de 6 săptămâni – 3 luni
de la episodul acut.
Dacă evoluţia se face spre abcedare, se va inciza şi drenă în locul de maximă
fluctuenţă al colecţiei.
Apendicectomia în cursul unor alte intervenţii abdominale este o atitudine
considerate sigură şi rezonabilă dacă se împlinesc unele criterii:
 operaţia principală este elective, iar pacientul este echilibrat;
 operaţia principală nu comportă un factor de risc septic special, aşa cum ar fi o grefă
vasculară;
 apendicectomia nu necesită lărgirea inciziei sau un tip suplimentar de
disecţie(apendicectomia facilă);
 pacientul şi-a dat consimţământul preoperator
A) Complicații preoperatorii
- perforaţia apendicelui;
- peritonita acută difuză;
- plastronul apendicular;
- abcesul apendicular
- pileflebita.
B) Complicații postoperatorii
Întotdeauna perioada postoperatorie este liniştită, ci dimpotrivă, pot apărea o serie de
complicaţii. Cu cât acestea sunt descoperite şi tratate mai repede, bolnavul are şansa de
vindecare mai sigură şi rapidă. Unele dintre aceste complicaţii pot fi descoperite cu uşurinţă
dacă bolnavul este supravegheat cu atenţie în cursul evoluţiei postoperatorii. Din punct de
vedere al apariţiei lor sunt
I. Complicaţii imediate
II. Complicaţii tardive

I.COMPLICAŢII IMEDIATE
Şocul operator este de fapt o variantă a şocului traumatic, starea de şoc poate apărea
imediat după ce operatul a fost aşezat la pat sau după un interval liber de câteva ore, când
semnele se instalează progresiv, completând tabloul clinic. Bolnavul are o înfăţişare agitate
este tras la faţă, cu aripile nasului turtite, cu sudori reci, tegumente reci şi palide la
extremităţi, respiraţie scurtă şi superficială, dar complet lucizi. Semnul dominant al şocului
postoperator este dereglarea circulaţiei, marcată prin puls mic, accelerat, tensiunea arterială
scăzută. Primele măsuri terapeutice trebuie să cuprindă: reîncălzirea bolnavului cu sticle
calde, aşezarea bolnavului în poziţie declivă cu 20-25 grade(cu capul în jos), pentru
favorizarea irigării creierului, aplicarea unei sonde sau măşti pentru oxigenoterapie şi
pregătirea perfuziei şi a materialului necesar. Medicul vă prezice substanţele şi cantitatea
lor de perfuzat, precum şi asocierea cu alte substanţe medicamentoase.
a) abcese reziduale: paracecale, pelvine, subfrenice
b) fistule care pot fi:
- purulente – generate de prezenţa unui abces în peretele sau în fosa iliacă dreapta
- de corpi străini – fire nesorbabile, tampon uitat
-sectorale – prin cedarea firului de legătura a bontului apendicular, ce survin după o
supuraţie exteriorizată prin tubul de dren
c) ocluzia postoperatorie mecanică
d) flegmon al plăgii postoperatorii
e) retenţia de urină
f) ileus dinamic postoperator
g) complicaţii pulmonare: bronhopneumonie, atelectazie, empiem pleural
h) tromboembolism pulmonar
i) parotidita
j) septicemia
 k) pileflebita
l) actinimicoza ileocecala.

II.COMPLICAŢII TARDIVE

Eventraţia postoperatorie – complicaţie frecvenţă care se produce prin ruperea sau

dezlegarea unor fire în urma unui efort sau după supuraţia plăgilor. Orificiul de eventraţie
poate avea dimenisuni variabile, permiţând ieşirea sub piele a unor organe abdominale –
uneori dimenisunile tumorii pot ajunge cât un cap de făt.
O complicaţie de temut este strangularea eventraţiei.
Granulonul de fir – este o inflamaţie aseptică, datorită intoleranţei la fir. Se produce o
inflamaţie cu serozitate purulenta care la suprafaţa pielii prezintă o mică flictenă care se
sparge. La explorarea cu pensa se da de firul neresorbabil, după scoaterea firului leziunea se
vindecă şi poate apărea imediat sau la interval de luni, aceasi leziune centrată pe alt fir.
- Abcese tardive subaponevrotice
- Hernie inghinală
- Ocluzie intestinală prin bride

ANESTEZIA

Anestezia rămâne la alegerea chirurgului în colaborare cu anestezistul, de regulă şi cu

acordul bolnavului.Se poate utiliza anestezia locală, spinală, peridurală sau
generală.Este bine ca atunci când presupunem o situaţie complicată, anestezia să ne
asigure confortul necesar pentru a putea explora şi rezolva în condiţii bune cazul, iar
bolnavul să suporte cât mai bine actul operator.

ÎNGRIJIRI SPECIALE DUPĂ RAHIANESTEZIE

1.Transportul:
Se efectuează în poziţie orizontală
2.Instalarea aparatului la pat:
Bolnavul va fi instalat în poziţie orizontală cel puţin 24 de ore fără pernă.
3.Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative:
Pulsul poate fi uşor bradicardic.Tensiunea arterială poate fi uşor acăzută datorită
vasodilataţiei periferice prin paralizia nervilor motori.4.
4.Supravegherea micţiunii:
Micţiunea poate apare spontan.
5.Revenirea sensibilităţii:
Sensibilitatea în membrele inferioare reapare treptat de la rădăcină spre
extremităţi.Se notează ora reapariţiei sensibilităţii în haluce.
6.Depistarea incidentelor:
Dacă apare cefaleea se combate prin aplicarea pungii cu gheaţă pe cap sau a
compreselor reci şi prin administrarea antialgicelor.Apariţia greţurilor redoarea
cefei, trebuie anunţat medicul.

În rahianestezia cu soluţii hipertone, toracele şi capul vor fi susţinute pe o pernă obişnuită

 CAPITOLUL III.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

APENDICITĂ ACUTĂ

Asistentul medical este cadrul care se afla în permanenţă lângă bolnav. El este
legătura directă si cea mai calificată dintre medic şi omul suferind.
Rămânând mai mult timp decât medicul lângă bolnav, îngrijindu-l, asistând la felul
cum acesta se alimentează sau ajutându-l să mănânce, administrându-i medicaţia zilnică,
controlându-i temperature şi pulsul, tensiunea arterială, observând cantitatea de urina pe
care o elimina, cum vorbeşte, asistenta medicală poate să-i facă o bună imagine asupra
evoluţia bolii.
Asistentul medical are un rol foarte important în pregătirea preoperatorie(de care depinde
foarte mult evoluţia postoperatorie) şi în îngrijirea postoperatorie a bolnavului.

3.1.PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Pregătirea bolnavului în vederea acutului operator trebuie să înceapă încă din

momentul când i s-a indicat intervenţia chirurgicală.
Rolul asistentului medical în pregătirea psihică a bolnavului este primordial şi ea
trebuie să se ocupe în mod egal de obţinerea încrederii bolnavului atât în privinţa actului
operator, cât şi a celui anestezic. Comportamentul lipsit de tact constituie de mult ori un
motiv de nelinişte, alteori un refuz al intervenţiei chirurgicale, în cazuri în care acesta se
impune cu necesitate.
Niciodată nu se vor aşeza bolnavii nou internaţi cu cei care au o evoluţie
postoperatorie dificilă, cu fistule şi supuraţii.
Pregătirea fizică generală şi echilibrarea hidroelectrolitica a organismului în vederea
intervenţiei chirurgicale, se fac în funcţie de datele obiective constante(starea fiziologică a
bolnavului, boli însoţitoare: anemie, boli hepatice şi pulmonare).
Asistentul medical va efectua examenele paraclinice: hemoleucograma, VSH,
glicemie, uree sangvină, grupul sanguine şi Rh, TGO şi TGP, examen urină, va efectua
funcţiile vitale şi le va nota în foaia de temperatură, va efectua prescripţiile date de medic în
foaia de observaţie.
Apariţia unor schimbări în starea bolnavului, oscilaţii şi valori patologice ale
funcţiilor vitale şi a datelor de laborator vor fi semnalate medicului.
Se vor corecta pe cât dezechilibrele hidroelectrolitice şi deshidratarea prin
administrare de lichide şi săruri minerale, pe cale orală, în caz de intoleranţă se vor
administra prin perfuzii soluţie de glucoză 5%, ser fiziologic la indicaţia medicului.
Se vor corecta pe cât posibil unele deficienţe ale aparatului respirator,
cardiovascular, ale aparatului urinar, dacă ele existe, pentru a aduce organismului
bolnavului ce va fi operat cât mai aproape de parametrii funcţionali normali.
Pregătirea preoperatorie a bolnavilor care trebuiesc operaţi de urgenţă va viza
aceleaşi obiective, însă timpul premergător operaţiei fiind scurt, corectarea dezechilibrelor
şi a anumitor funcţii se vor continua în timpul operaţiei şi în perioada postoperatorie.
Cu 2-3 zile înaintea operaţiei se face îngrijirea atentă a gurii, mai ales la bolnavii
care urmează să fie intubaţi şi se pregăteşte pielea regiunii pe care se va opera, prin spălare
cu apa şi săpun(baie generală), insistându-se mai mult în regiunea obilicala, inghinala şi
regiunea axială, degresare şi dezinfectare cu alcool. Dacă regiunea prezintă pilozitate,
aceasta va fi îndepărtată prin radere, care se va face cu briciul chirurgical special, prevăzut
cu mâner metallic, care poate fi sterilizat ca şi instrumentele chirurgicale. Îndepărtarea
pilozităţii trebuie făcută cu cea mai mare grijă pentru a nu produce leziuni tegumentare,
superficiale, care se pot infecta secundar.
Pentru a se favoriza golirea intestinului, alimentaţia în aceste zile trebuie să fie
formată din alimente sărace în reziduri dar bogată în substanţe nutritive. Lichidele pot fi
consumate după voie, în afara celor alcoolice care sunt total interzise.
În seara care precede intervenţia, alimentaţia va fi reprezentată de o supă, un iaurt,
ceai, compot, iar cu 6 ore înaintea operaţiei, bolnavul nu mai trebuie să ingere nimic, acest
interval fiind necesar pentru completa golire a stomacului. În cazul apendicitei acute, este
contraindicate evacuarea intestinului deoarece creşte presiunea intraabdominală şi se poate
produce perforaţia apendicelui.
Se va avea o grijă deosebită în ceea ce priveşte igiena individuală a bolnavului ce
urmează a fi operat; după-amiaza dinaintea operaţiei, bolnavul va face o baie generală.
 Pregătirea în vederea unei anestezii generale începe din momentul în care bolnavul
a fost internat în serviciul chirurgical, căci cel mai ades, alături de teama pe care bolnavul o
are în mod firesc fata de actul operator, exista şi teamă faţă de anestezic şi aici, aşa cum am
menţionat mai sus, asistenta medicală are un rol foarte important în obţinerea încrederii
bolnavului, în privinţa actului operator, a celui anestezic şi a bunei evoluţii intraoperatorii şi
postoperatorii.
Asistentul va controla dacă în foaia de observaţie a bolnavului este trecută indicaţia
anestezică; în caz negativ, va atrage atenţia medicului anestezist. Asistentul medical va
verifica în toate cazurile starea nazofaringelui şi dacă s-au împlinit unele indicaţii
speciale(spălătura gastrică, sondajul vezical). Trebuie să controleze şi să semnaleze
medicului anestezist integritatea sau eventualele leziuni ale sistemului venos periferic,
pentru că acesta să fie avizat din vreme asupra condiţiilor de perfuzie pe care le va avea la
dispoziţie.
Asistentul medical va verifica în dimineaţa operaţiei că bolnavul să fie bărbierit,
pentru că masca de oxigen să se poată adapta perfect pe fată; femeile vor fi nerujate şi
unghiile şterse de oja, pentru a se putea aprecia eventuala apariţie a cianozei.
În ceea ce priveşte administrarea medicaţiei preanestezice, a premedicaţiei,
asistenta o va face ţinând seama de indicaţiile date de medic, având grijă ca premedicaţia să
nu fie făcută prea devreme sau prea târziu.
Transportul bolnavului la sala de operaţii se va face pe brancarda sau cărucior
pentru a preîntâmpina lipotimia provocată de emotivitate sau preanestezie. Trecerea
bolnavului de pe brancarda pe masa de operaţie se va face cu blândeţe, aşezându-l cât mai
comod, membrele superioare vor fi aşezate lateral fixate pe masetele masei de operaţie,
pregătite pentru perfuzie. Odată aşezat, bolnavului i se va pregăti regiunea de operat, se va
face degresarea ei cu eter iodat şi se va aseptiza prin badijonarea cu tinctură de iod. Se
instalează perfuzie endovenoasă şi se supraveghează faciesul bolnavului, tensiunea
arterială, pulsul, respiraţia şi extremităţile tot timpul intervenţiei.
3.2.ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

După terminarea intervenţiei şi reluarea respiraţiei spontane, când s-a practicat narcoza la
indicaţia medicului anestezist, bolnavul va fi transportat la salonul în cazul intervenţiei
obişnuite sau la terapie intensive în cazul unor operaţii cu complicaţii.
 Trecerea bolnavului de pe brancard pe pat trebuie făcută cu blândeţe colaborând la
aceasta cel puţin 2-3 persoane, care îşi trec mâinile pe sub bolnav, de aceeaşi parte. Încă
înainte de aducerea bolnavului de la sala de operaţie, asistentul de salon a avut grijă să
aerisească încăperea şi să aranjeze patul. Temperatura trebuie să fie de cel puţin 20°C,
pentru ca să nu fie o trecere prea bruscă de la temperatura totdeauna mai ridicată a sălii de
operaţie. După ce va fi aşezat pe pat, în decubit dorsal, bolnavul trebuie învelit până la gât
şi supravegheat continuu până la trezire de către asistentă medicală.
El va urmări şi înregistra: pulsul, tensiunea arterială, temperatura, va trebui să
observe respiraţia, coloraţia tegumentelor, funcţionarea corectă a perfuziei, tuburilor de
dren în cazul în care sunt, să observe reflexele bolnavului, dacă este agitat, dacă prezintă
transpiraţii reci sau cianoză.
Supravegherea fixităţii pansamentului este tot o atribuţie a asistentului medical; la
bolnavii drenaţi controlează poziţia tuburilor.
În scurt timp după trezire se restabilesc funcţiile renale( prima micţiune în mod
normal ar trebui să fie la 6 ore după operaţie), dacă nu este spontană, trebuie stimulata( se
va da drumul la robinet), şi dacă nici atunci bolnavul nu micţionează, trebuie sondat. De
asemeni, trebuie să urmărim reluarea tranzitului intestinal, care în mod normal trebuie
reluat după 48-72 de ore postoperator, dacă bolnavul nu are scaun spontan, se va face o
clismă evacuatoare.
Pentru preîntâmpinarea unor complicaţii legate de imobilizarea la pat asistentul
medical va sfătui bolnavul să facă mişcări în pat( prevenirea stazei venoase, complicaţiile
pulmonare şi de decubit), să se ridice după marginea patului şi apoi din pat, sfătuindu-l să
îşi comprime moderat plaga cu palma.
Postoperator asistentul va avea grijă deosebită de rehidratarea bolnavului şi de
supravegherea unui regim alimentar sever:
Ziua I- regim hidric, fără zahăr;
Ziua II- regim hidro-lacto-zaharat;
Ziua III- supe strecurate, compot, iaurt;
Ziua IV- piureuri, carne slabă fiartă de vită sau pui şi treptat se revine
la alimentia normală
 Buna desfăşurare a evoluţiei postoperatorii se urmăreşte după graficul temperaturii,
al pulsului, prin înregistrarea tensiunii arteriale şi prin cantitatea şi calitatea urinei.
Oricare operat poate prezenta în primele zile după intervenţie o uşoară ascensiune
termică(37,5-38°C). Aceasta curba este în descreştere începând din a treia, a patra zi.
Dacă de aici înainte descreşterea nu se produce sau dimpotrivă, temperatura creşte,
explicaţia consta de obicei, într-o infecţie la nivelul plăgii operatorii.
Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii; după operaţie poate fi în mod normal
mai accelerat- 100batai/minut. Dacă acest ritm creşte sau se menţine în zilele următoare,
bolnavul trebuie controlat, în special în ceea ce priveşte posibilitatea unei complicaţii
venoase.
Tensiunea arterială trebuie controlată la toţi bolnavii în perioada postoperatorie şi
mai cu seamă la cei hipertensivi. Scăderea ei, asociată cu alte semne, poate indica o
complicaţie hemoragica.
Diureza trebuie notata, înregistrându-se în special scăderile cantitative sau
modificările calitative ale urinei.
Importantă este şi îngrijirea plăgii postoperatorii: pansamentul se schimbă în
fiecare zi, ori de câte ori este nevoie. În cazul apariţiei unei roşeli locale, pulsaţii la nivelul
plăgii operatorii sau supuraţii, se aplică un pansament umed cu alcool sau rivanol bine stors
şi se anunţa medicul.
Dacă evoluţia este favorabilă, fără complicaţii, se pot scoate din ziua a 7 a de la
intervenţie.
Asistentul medical are un rol deosebit de important în supravegherea bolnavului
după intervenţie, la îngrijirea lui, la apariţia unor dereglări care, tratate la timp pot duce la
evitarea complicaţiilor postoperatorii.
 CAPITOLUL IV.
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE IN 3 STUDII DE CAZ
CAZUL I

Culegerea datelor
1.Date subiective
Nume: P
Prenume: M
Vârsta: 27 ani
Domiciliul Bucuresti, sector 3
Ocupaţie: Funcţionar public
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Condiţii de viaţa bune locuieşte cu soţul şi copilul, la casa , ambii sunt salariaţi .
Obișnuințe de viaţă nu consuma alcool, nu ţine regim , consuma o cafea zilnic.
Antecedete personale:- menarha 12 ani
- 0 naşteri
- 4 zile , fara dureri
- neaga boli importante
Heredo-colaterale - mama diabet zaharat tip II
- tatal, sănătos
2.Date obiective
Data internării: 05.04.2017
Diagnostic medical:Apendicită acută flegmonoasă
Motivele internării: - durere in fosa iliacă dreaptă , greţuri.
Istoricul bolii: Pacienta declară că in urmă cu 5 zile au aparut greţurile si vărsăturile, iar de
24 de ore au apărut dureri in fosa iliacă dreaptă.
Semne particulare: - greutate: 64 kg
-înalţime: 1,72 m
-stare generaăa ușor alterată
 -stare de conştienţă: prezentă
-facies: incercănat
-tegumente: palide
-mucoase nomocrome
-țesut conjuctiv: normal reprezentat
-sistem musculo-adipos normal dezvoltat
-sistem osteoarticular integru
-torace cu aspect normal, mișcări respiratorii fiziologice,
- TA – 130/70 mmHg;
- P 96b/ m
-R 23r/m
-T 388̊ C
- abdomenul este suplu, mobil, dureros spontan si la palpare in fosa iliacă
dreaptă;
- tranzit intestinal fiziologic, scaun de consistență scăzută
- vărsături
- micţiuni spontane, urini limpezi, oligurie
-analize de laborator Hemoleucograma :Ht= 39% ; Hgb=11.5 g % ;
L=12.400/mm cu neutrofile=78%, V.S.H=12mm/1h ; Grup sanguin =A II; Rh=POZITIV
Glicemie=84 mg% ; Uree sang=35g% ;T.S.=2min ; T.S.=6min
Amilazemie=16 u.i. ; Amilazurie =32 u.i., examen sumar de urină: culoare=galben-
citrin;aspect=clar; Ph=5,5 ; D=1015 ;
albumina=absent; urobilirogen=usor crescut; pigmenti biliari=absent; sediment=foarte
rare epitelii plate, 1-2 leucocite/camp .
-ecografie abdominală:- Ficat: inomogen,atenuare posterioara; Colecist:
nelocuit ; CBP, VP in limite normale; RD: 12/5cm,fara ectazii pielocaliceale
;RS:11,5/5cm,mici imagini reflectogene in sinusul inferior ce nuschiteaza umbră
acustică, fară ectazii pielocaliceale;
- Splina:dimensiuni normale;
- pancreas:mediocorporeal,dimensiuni normale;
-Vezica urinară : in semirepletie,fară calculi.
 -Uter si anexe dimensiuni normale,partial ecranate
de aerocolie;Fară colectii in Douglas.
-Radioscopie pulmonară:Imagine toraco-pulmonară normală
- Electrocardiograma: Traseu lectric normal
În urma culegerii datelor am stabilit perturbarea următoarelor nevoi:
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
2.NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
3. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA
4.NEVOIA DE A ELIMINA
5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
6. NEVOIA DE A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE
7. NEVOIA DE A FI CURAT ŞI A ÎNGRIJIT.

Plan de îngrijire preoperator

NEVOIA DIAGNOSTING OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING
05 04 Vulnerabilitate faţa Pacienta sa -Mă prezint pacientei si Pacienta este mai
2017 de pericole; reducă starea asigur un microclimat linistită din punct
-durere in zona de axietate ; favorabil ( Temperatura de vedere
inghinală cu iradieri să prezinte o camerei de 20 ° C emoţional
NEVOIA in membrul inferior stare umiditate,salon aerist, TA=125/70mmHg
DE A si hipocondrul drept generală lenjerie de pat si de corp R =19r/m
EVITA -risc potenţial de imbunatatita curată) P =88B/m.
PERICOLEL complicatie imediata ; -Port discuţii cu pacienta
E si tardivă: Să nu pentru a inlatura anxietatea şi
-peritonită prezinte risc pentru a-i marii increderea in
-hemoragie de echipa de ingrijire pentru ca
postoperatorie complicaţii. aceasta sa colaboreze cu
-ocluzie intestinală echipa.
-fistule -Administrez medicaţia
-evisceraţii conform F.O. Algocalmin
Anxietate Metroclopramid
TA=130/70mmHG -Recoltez sănge pentru
R=23r/m laborator in urgenţa; HLG ,
P=96B/M grup sanguine si Rh , VSH
glicemie, uree, ex sumar de
urină TS,TG
-Pregatesc, conf. FO, pacienta
 pentru efectuarea ecografiei
abdominale

NEVOIA DIAGNOSTING DE OBIECTIVE INTERVENŢII CU ROL EVALUARE

AFECTATĂ NURSING DELEGAT SI PROPRIU
Circulaţie inadecvată Pacienta să -Asigur pacientei pozitie Pacienta
manifestată prin: nu mai antalgica , colaboreaza cu
NEVOIA -tahicardie : 96b/m prezinte -Discut cu pacienta pentru a echipa de ingrijire
DE A AVEA -tahipnee :23 durere , Indeparta anxietatea , TA=125/70mmHg
RESPIRAŢI resp/m anxietate , -aerisesc salonul , păstrez R =20r/m
E ŞI A - anxietate din cauza tahicardie si temperatura si umiditatea P=88b/m
AVEA O durerii. tahipnee . constantă in salon(20 °C )
BUNĂ -Măsor funcţiile vitale si notez
CIRCULAŢI -Pentru a reduce durerea
E administrez antalgice pentru
reducerea durerii.

Alimentaţie Pacienta să -Pregatesc materialele Starea pacientei

inadecvată prin nu mai necesare şi ajut pacienta in este ameliorată
NEVOIA deficit manifestată prezinte ; timpul vărsăturilor, susţinand- Vărsătura=1
DE A SE prin : greaţa si o in poziţie de decubit lateral Greaţa s-a
ALIMENTA -inapeţentă varsaturi. susţinandu-i capul, captez diminuat
ŞI -greaţa lichidul de vărsătură in taviţa
HIDRATA -varsaturi renală, patul fiind protejat cu
Din cauza procesului musama si aleză apoi duc la
infectios. cunoştinţă medicului,
-Administrez conform F.O.
Metoclopramid
-Ofer pacientei un pahar cu
soluţie aromată pentru a-şi
clati gura.

Eliminare inadecvată Pacinta să nu -Deservesc pacienta la pat cu Diureza este

manifestă prin: mai prezinte plosca pentru satisfacerea satisfacatoare
NEVOIA -oligurie oligurie si nevoilor si observ cantitatea Pacienta prezintă
DE A (900ml/24h) constipaţie. si aspectul eliminărilor apoi tegumente uscate
ELIMINA -constipaţie absenţa notez in F.O. normocrome
scaunelor de 3zile -Explic pacientei importanţa Diminuarea
-transpiraţii spălării pe maini dupa senzaţiei de
moderate satisfacerea nevoii. greaţa
 Din cauza stării de -Rog pacienta să facă exerciţii Reluarea
greaţa. de respiraţie profundă pentru tranzitului
înlaturarea senzaţiei de intestinal
greaţa
-Reechilibrez hidroelectolitic
pacienta , conform F.O.
perfuzie cu ser fiziologic
500ml si Glucoza 5% 500ml

Somn perturbat , din Pacienta să -Creez un mediu adecvat, Pacienta este mai
cauza durerii, beneficieze linişte liniştita are
NEVOIA manifestată prin: de un somn -Asigurarea unei igiene încredere în
DE A discomfort calitativ si corporale echipa de ingrijire
DORMI ŞI abdominal. cantitativ -Asigur pacienta cu lenjerie si a dormit o oră
A SE suficient . de corp si pat curate si in timpul zilei.
ODIHNI Reducerea confortabile
durerii. -Temperatura si umiditatea
adecvate in salon
-Pozitionez pacinta cat mai
confortabil
-Aerisesc salonul
-Rog pacienta să se relaxeze
citind o revistă sau privind la
tv.

Hipertermie Pscienta să -Asigur pacientei condiţii şi Pacienta prezintă

NEVOIA -febră moderată prezinte o microclimat corespunzator o temperatură de
DE A-ŞI (38°C ) temperatură -Aerisesc camera 37 ° C
MENŢINE -tegumente roşii normală. -Aplic pacientei comprese reci
TEMPERA ,umede , calde pe frunte
TURA IN - datorită procesului -Administrez Algocalmin
LIMITE inflamator conform F.O.
NORMALE
Dificultateîn Aseptizarea -Pregătesc pacienta pentru Pacienta este
NEVOIA satisfacerea nevoii tegumentelo intervenţia chirurgicală echilibrată psihic
DE A FI datorită ; r in vederea Psihic si Fizic Acceptă
CURAT ŞI -durerii intervenţiei -Îndepartez pilozitatea din intervenţia
ÎNGRIJIT -febrei chirurgicale zona inghinală fosa iliacă chirurgicală
-anxietaţii -diminuarea dreaptă pană la ombilic Câmpul operator
anxietăţii -spăl cu apă caldă si săpun este pregătit
-degresez tegumentele TA =120/70mmHg
-badijonare cu tincture de iod R =19 r/m
-măsor funcţiile vitale şi notez P =76b/m
 în F.O.
-înainte cu jumatătede oră
administrez preanestezia
Dormicum conform F.O.
-conduc pacienta la sala de
operaţie pentru intervenţia
chirurgicală

CAZUL II

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Culegerea datelor

.Date subiective
Nume: G.
Prenume: C.
Vârstă: 10 ANI
Domiciliu: Bucureşti
Ocupaţie: elev clasa a IV- a, Şcoala Generală nr.13
Naţionaliate: română
Religie: ortodoxă

Date obiective
Data internării: 14.03.2017
DIAGNOSTING LA INTERNARE:
Apendicită acuta
Motivele internării:
- durere in fosa iliacă dreaptă.
- senzaţie de greaţa, febră 39’ C
ISTORICUL BOLII:
- pacientul acuză de circa o săptămână dureri in fosa iliacâ dreaptă, însoţite de aprox. 2 zile
de febră şi senzaţie de greaţa

EXAMEN CLINIC GENERAL

Semne particulare:
Greutate: 28 kg
Înălţime: 1,20 m
Stare generală: modificată
Stare de constienţă: prezentă
Facies: palid
Tegumente si mucosae: normocrome
Ţesut musculo- adipos: normal dezvoltat
Sistem osteoarticular: integru morfofuncţional
Aparat respirator:
- torace cu aspect normal;
- sonoritate pulmonară normală;
- murmur vezicular fiziologic.
Aparat cardiovascular:
- TA – 105/60 mmHg;
- P – 80 b/m;
- R- 20r/m
- T- 39 8̊ C
- soc apexian in spaţiu V intercostal stang;
- zgomote cardiace ritmice; suflu sistolic gradul I-II mitro-aortic.
Aparat digestiv:
- abdomen suplu, mobil, dureros spontan şi la palpare in fosa iliacă dreaptă;
- tranzit intestinal fiziologic;
- senzaţie de greaţa;
- ficat, căi biliare: la limita superioară, spaţiu V intercostal drept; limita inferioară la rebord;
- splină nepalpabilă.
Aparat renal:
- micţiuni spontane
- urini limpezi
- loje renale nedureroase.
Sistem nervos:
- orientat temporo-spatial.
Alergii: nu prezintă

EXAMENE PARACLINICE SI DE LABORATOR:

Hemoleucohramă; VSH; Grup sanguin; Glicemie; Rh; Ex de sumar de urină;TGO ;
Ecografie abdominală; Radioscopie pulmonară ;EKG .

In urma culegierii datelor am stabilit perturbarea urmatoarelor nevoi:

1. NEVOIA DE A COMUNICA
2.NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNA CIRCULAŢIE
3. NEVOIA DE A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE
4. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
5. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA
6. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
7. NEVOIA DE A AVEA O BUNA POSTURĂ
8.NEVOIA DE A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII CU ROL
AFECTATĂ NURSING PROPRIU SI DELEGAT EVALUARE
-Mă prezint
Data 14 03 2017 Alterarea Pacientul să -Explic pacientului Pacientul
Postoperator comunicării , din comunice cu necesitatea intervenției comunică
cauza echipa de chirurgicale pentru efficient cu
NEVOIA DE A neadaptării la îngrijire; restabilirea stării de echipa de
COMUNICA mediul Să prezinte o sănătate , dar și îngrijire;
spitalicesc , stare psihică comunicarea cu echipa de Prezintă o
manifestată prin bună; îngrijire; stare psihică
: anxietate , Să nu mai -Încurajez pacientul să-și îmbunătățită
teamă , prezinte exprime temerile, , manifestată
iritabilitate. teamă si stare gândurile ,dorințele; prin
de anxietate in -Folosesc un ton calm în înțelegere
urmatoarele 6 comunicarea cu pacientul; față de
ore. -Asigur un climat optim. situația în
-Recoltez probe biologice care se afla;
pentru analize de Pacientul
laborator; este liniștit și
-Monitorizez si notez s-a adaptat
funcțiile viatale in F. T; la mediul
-Administrez tratamentul spitalicesc ,
conform F.O.; Perfalgan; în interval de
Ibuprofen;No Spa. 6 ore.

NEVOIA DE A Circulație Pacientul să - Asigur repaus la pat Pacientul

RESPIRA ȘI A inadecvată prezinte - Urmăresc si notez prezinta:
AVEA O BUNĂ manifestată funcții vitale in periodic funcțiile vitale p=90 p/min.
CIRCULAȚIE prin: parametrii - Administrez conform F.O. r=24 r/min.
- hTA ( TA=80/40 fiziologici sau prin PEV, 500 ml ser TA=90/45
mmHg) cât mai glucozat Tegumente
- tegumente aproape de - Ajut bolnavul să se palide
palide fiziologic mobilizeze în pat
- Ofer bolnavului lichide în
cantitate redusă
NEVOIA DE A-ȘI Hipertermie din Pacientul să -Aplic , comprese reci la Pacientul
MENȚINE cauza procesului prezinte o nivelul frunții și al prezintă o
TEMPERATURA infecțios , temperatură extremităților; temperatură
IN LIMITE manifestată normală în -Hidratez pacientul; Asigur ameliorate
NORMALE prin:febră următoarele 6 un mediu ambient de 37,6°C;
(39°C), frison ore; să adecvat; lumină , prezintă o
,transpirații. prezinte o temperatură de 18-20°C ; stare
stare generală -Administrez tratamentul generală
bună. conform F.O; Perfalgan; ușor
-Monitorizez si notez îmbunătățită
funcțiile vitale. ( T.A., .
R.P.T. )

NEVOIA DE A Durere în fosa Pacientul să -Efectuez toate tehnicile Pacientul

EVITA iliacă dreaptă: prezinte o corecte la timp în condiții prezintă o
PERICOLELE cauzată de stare generală perfecte de asepsie si diminuare a
procesul îmbunătățită; antisepsie durerii;o
infecțios , Să nu prezinte -Recoltez sânge pentru stare
manifestata prin risc de examenul de laborator generală mai
jenă locală și complicații. HlG, VSH SI biochimie, acid bună ; nu
stare generală uric, creatinină, glicemie prezintă risc
alterată. -Aplic , comprese reci sau de
Vulnerabilitate gheață local; complicații.
față de pericole -Așez pacientul în poziție
semișezând;
-Monitorizez si notez
funcțiile vitale;
-Administrez tratamentul
conform F.O.Algocalmin

NEVOIA DE A SE Alimentație Pacientul să se -Ajut pacientul să se Pacientul

ALIMENTA ŞI inadecvată prin alimenteze și hidrateze , conform este hidratat
HIDRATA deficit din cauza hidrateze regimului hidric și potrivit
stării generale conform stării alimentar recomandat nevoilor și
alterate, sale de postoperator;umezesc regimului
manifestată sănătate; buzele pacientului; indicat,
prin: greață , Să prezinte o administrez 2-3 lingurițe conform F.O.
deshidratare, stare generală de ceai neîndulcit; Pacientul
inapetență. bună; Să nu -Încurajez pacientul înțelege
Regim alimentar mai prezinte folosind un ton calm; necesitatea
restrictiv impus stare de -Explic pac. importanța respectării
greață. respectării regimului regimului si
 alimentar asupra sănătății cooperează;
sale; Nu mai
-Administrez tratamentul prezintă
conform stare de
F.O.Perfalgan;Meotoclopra greață.
mid

NEVOIA DE A Somn perturbat; Pacientul să -Asigur un climat de 18- La 6 ore de

DORMI ȘI A SE din cauza: aibă un somn 20°C. la
ODIHNI durerii , odihnitor -Reduc factorii excițanti intervenție
manifestat ,calitativ si auditivi (radio-Tv) ; pacientul
prin:insuficiențe cantitativ -Evit discuțiile cu voce tare; prezintă un
ore de somn , Să nu mai -Diminuez perioadele de somn
oboseală, dese prezinte stare îngrijire în perioada odihnitor
întreruperi, de oboseală, somnului; vizibil
iritabilitate , Să fie liniștit. -La indicația medicului îmbunătățit.
apatie. În decurs de 6 administrez Diazepam.
ore.

NEVOIA DE A Postura Pacientul să -Ajut pacientul să-și Pacientul

AVEA O BUNĂ inadecvată ,din prezinte o schimbe poziția și să se prezintă o
POSTURĂ cauza durerii ; postură mobilizeze. postură mai
manifestată prin normală; -Supraveghez pacientul bună.
poziție Să nu mai pentru evitarea
antalgică, prezinte complicațiilor cauzate de
dificultate in durere. mișcare;
deplasare Să se învăț pacientul să
mobilizeze folosească tehnici de
conform destindere și relaxare;
capacității sale -Administrez calmante
fizice ;Algocalmin,conform F.O.

NEVOIA DE A-ȘI Alterarea Pacientul să -Învăț pacientul cum să Pacientul

PROTEJA tegumentelor prezinte plagă prevină infecția plăgii ; prezintă
TEGUMENTELE cauzată de postoperatorie -Ajut pacientul să–și plagă cu
intervenție neinfectată cu schimbe poziția în pat la evoluție
chirurgicală evoluție bună. fiecare 2 ore pentru bună.
(Apendicectomi stimularea circulației;
e) manifestată -Monitorizez si evaluez
prin plagă pansamentul.
postoperatorie
 CAZUL III

CULEGEREA DATELOR
Date subiective
Nume: C.
Prenume: I.
Vârstă: 34 ani
Domiciuliu: Bucureşti
Ocupaţie: Profesoară
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Stare civila: divorţată
Condiţii de viaţa: locuieşte singură intr-un apartament de 2 camere
Obişnuinţe de viaţa: nu consuma alcool, fumeaza 10 ţigari pe zi , consuma 2 cafele zilnic
Antecedente personale:
-menarha 14 ani
-0 naşteri
- flux menstrual la 28 zile, 3 zile, dureri moderate
Date obiective:

Data internării: 23.04.2017

DIAGNOSTIC LA INTERNARE
Apendicită acută
Motivul internarii:
-greţuri, varsaturi ,tahicardie , tahipnee ,febră moderata 38,3 8̊ C , cefalee

ISTORICUL BOLII:
Afecţiunea a debutat in urma cu 3 zile, in urma unui efort fizic menţinut.
Pacienta afirmă că au aparut dureri in zona inghinală( fosa iliacă dreaptă), ameţeli , greţuri ,
vărsături , inapetenţa , motiv pentru care este transportată la spital.
.EXAMEN CLINIC GENERAL
Semne particulare:
Greutate: 70 kg
Înalţime: 1,74 m
Stare generală: usor alterată
Stare de constiienţă: prezentă
Facies: normal corat
Tegumente si mucosae: normocrome
Sistem musculo-adipos: normal dezvoltat
Aparat respirator:
- torace cu aspect normal;
- sonoritate pulmonară normală;
- murmur vezicular prezent
Aparat cordiovascular:
- TA – 140/75 mmHg;
-P =97b/m
-R =24r/m
-T =38,3 8̊ C
- soc apexian in spaţiu V intercostal stang.
Aparat digestiv:
- abdomenul este suplu, mobil, cu mişcări respiratorii, dureros, spontan şi la palpare în fosa
iliacă dreaptă;
Aparat renal:
- micţiuni spontane
- urini limpezi , oligurie
- loje renale libere, nedureroase la palpare si percuţie
- reflexe osteotendinoase, orientat temporo-spatial.
Alergii: nu prezintă.
EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR
Hemoleucogramă :
Ht= 38% ; Hgb=11.5 g % ; L=11.800/mm cu neutrofile=77%
V.S.H=14mm/1h ; Grup sanguin =B III; Rh=POZITIV
Glicemie=88 mg% ; Uree sang=37g% ;T.S.=2’16” ; T.S.=5’48”
Amilazemie=16 u.i. ; Amilazurie =32 u.i.
Examen sumar de urina: culoare=galben-citrin;aspect=clar; Ph=5,5 ; D=1015 ;
albumina=absent; urobilirogen=usor crescut; Pigmenti biliari=absent;
sediment=foarte rare , epitelii plate, 1-2 leucocite/camp .
Ecografie abdominală:
Ficat: inomogen,atenuare posterioara; Colecist: nelocuit ; CBP, VP in limite normale;RD:
12/cm, fara ectazii pielocaliceale ;RS:10,5/5cm,mici imagini reflectogene in sinusul
inferior ce nu schiteaza umbra acustica,fara ectazii pielocaliceale; Splina:dimensiuni
normale;Pancreas :mediocorporeal,dimensiuni normale;Vezica urinară :în semirepletie,fară
calculi. Uter si anexe: dimensiuni normale, parţial ecranate de aerocolie; Fară colecţii in
Douglas.
Radioscopie pulmonară:
Imagine toraco-pulmonară normală
Electrocardiograma:
Traseu electric normal

In urma culegerii datelor am stabilit perturbarea urmatoarelor nevoi:

1NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
2.NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNA CIRCULAŢIE
3.NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI A SE ALIMENTA
4.NEVOIA DE A ELIMINA
6.NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
5.NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
7.NEVOIA DE A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ NURSNG CU ROL
PROPRIU SI
DELEGAT
DATA 23 04 2017 Vulnerabilitate fată de -Reducerea -Mă prezint Durerile s-au mai
ZIUA 1 pericole durerii pacientei si diminuat dar există
Postoperator Risc potenţial de -Prevenirea asigur un nu prezintă
complicaţii imediate si complicaţiilor microclimat complicaţii.
tardive: posibile favorabil ; T.A. =140/70mmHg
NEVOIA DE A -Hemoragie Temperatura P =90b/m
EVITA PERICOLELE postoperatorie (de20°C) , R =23r/m
-Ocluzie intestinală umidite ,
-Risc pentru infectarea lenjerie de
plăgii operate corp si pat
curate
-Masor si notez
funcţiile vitale
in foaia de
temperatură
-Administrez
medicaţia
conform F.O.:
Algocalmin f
I , IM
Amoxiplus
1,2g la 8 ore
-Ajut pacienta
sa ia o poziţie
antalgica în
pat.

Alimentaţie inadecvată -Pacienta sa se -Discut cu Pacienta intelege şi

prin deficit din cauza alimenteze pacienta si consumă o cantitate
NEVOIA DE A SE stării generale alterate conform stării incurajez să suficientă de lichide.
ALIMENTA ŞI manifestată prin generale de consume
HIDRATA inapetenţă sănătate lichide: ceai
-Urmarirea şi neîndulcit ,
efectuarea unei compot , supă
hidratări de zarzavat
corespunzatoare -Ajut pacienta
să se aseze
intr-o poziţie
comodă pentru
a se hidrata
 Diureza aproximativ în -Reluarea -Ajut pacienta Tranzit intestinal
limite tranzitului să mearga la prezent
NEVOIA DE A normale(1200ml/24ore) intestinal toaleta pentru Diureza in limite
ELIMINA -Autonomie in stisfacerea fiziologice.
satisfacerea nevoii
nevoilor -Observ şi
notez diureza
in F.O.

Dificultate în -Redarea -Ajut pacienta Pacienta se simte mai

satisfacerea nevoii din autonomie în să se deplaseze bine curată si
NEVOIA DE A FI cauza durerii satisfacerea la baie pentru schimbată
CURAT ŞI INJRIJIT manifestata prin nevoii efectuarea Plaga este curată nu
-Menţinerea toaletei prezintă risc de
tegumentelor partiale şi îi infecţii.
curate exlic
-Pansamente imporţanta
curate correct efectuării
aplicate acestei tehnici
-Efectuez
pansarea plăgii
operatorii in
perfecte
condiţii de
asepsie

Hipertermie (febră -Combaterea -Aplic Febra a mai scăzut

NEVOIA DE A-ŞI moderata 37,8°C) din febrei , durerii si comprese reci 37,2°C
MENŢINE cauza durerii anxietaţii pe frunte
TEMPERATURA manifestată prin pentru a
CORPULUI ÎN anxietate diminua febra
LIMITE NORMALE -Calculez
bilanţul ingesta
–excreta pe
24h
-Aerisesc
salonul si
asigur o
lenjerie de
corp şi de pat
curate.
 Somn perturbat , din -Pacienta să -Creez un Pacienta a dormit o
cauza durerii , beneficiexe de mediu adecvat oră si jumatete in
NEVOIA DE A manifestată prin un somn de ;liniste, timpul zilei este mai
DORMI ŞI A SE insuficiente ore de odihnitor atăt salon aerisit linistită , durerea s-a
ODIHNI somn , oboseală calitativ căt si lenjerie curată mai diminuat
cantitativ , să nu -Stabilesc cu
mai prezinte pacienta un
stare de orar de somn si
oboseală odihnă
-Asigur o
pozitie
antalgică si
relaxată
-Administrez
conform F.O.
Algocalmin
pentru
calmarea
durerii

Alterarea comunicării -Comunicare -Port discuţii Pacienta inteţege

din cauza durerii eficientă atăt cu cu pacienta colaboreaza si
NEVOIA DE A manifestată prin echipa de pentru a trece comunică eficient cu
COMUNICA anxietate îngrijire căt si cu de aceasta echipa de îngrijire,
restul pacienţilor stare familia si colegii de
din salon -O incurajez să- salon.
-Reducerea şi exprime
anxietaţii emoţiile şi să
comunice cu
cei din jurul
sau( echipa de
înjrijire ,
familie colegi
de salon)
-Explic
pacientei
importaţa
acumulării de
cunoştinţe în
ceea ce
priveşte
afecţiunea sa
MOTTO:
‘’Frumusetea e un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din mainile care modeleaza, care
cioplesc marmura, care spinteca si repara carnea omeneasca. O putem gasi in arta
sangeroasa a marilor chirurgi ca si in acea a pictorilor, a muzicienilor, a poetilor.

Si inca si mai puternica frumusetea se afla in inexprimabila armonie a creierului

uman, in sufletul omului care se sacrifica nestiut de nimeni pentru mantuirea
celorlalti. In oricare din formele ei, ea ramane oaspetele necunoscut al substantei
cerebrale a infatisarii universului.’’
Alexis Carrel (1873-1943)
Premiul Nobel pt. medicina

‘’Acolo unde exista dragoste de om, exista si dragoste de meserie’’

CONCLUZIE
 Asa cum spuneam la începutul lucrării boala este descoperită uneori întamplator
datorita faptului ca deşi pacienţii acuză dureri la nivelul abdomenului din lipsa de educaţie
sanitară, acestia nu se prezintă la medic.Tocmai aici intervine misiunea asistentei de
promovare a sănătaţii care printr-o activitate bine coordonată poate descoperi afecţiunea din
stadii incipiente .Rolul asistentei în educaţia sanitară mai ales a tinerelor mame este
deosebit de importanta prin a le determina pe acestea în a se prezenta cu copii sau orice
persoană de alta varsta la medic imediat ce se observa dureri ale abdomenului
datorita faptului că unul din factorii favorizanţi este temperatura ridicată.
Am studiat cu real interes şi curiozitate, atat teoretic cât şi practic, chirurgia
apendicelui cecal şi am aflat informaţii utile pentru instruirea mea profesională.
Apendicita acută este o afectiune gravă cu un prognostic in general sumbru.
Etiologia apendicitei acute este infecţia microbiană, cunoscându-se doar o serie de factori
de risc.
Manifestarile clinice ale apendicitei acute sunt cunoscute dat fiind simptomatologia
bogată, ignoranţa şi sentimentul de vină.
De obicei apendicita acută se descopera cu ocazia manifestarilor altor semne decat cele
specifice şi atunci, de regula afectiunea se afla intr-un stadiu avansat sau mai putin.
Impactul emotional al descoperirii afectiunii este în mare dat fiind de vârsta tânără a
pacienţilor, între 10-40 ani, perioada de maxima dezvoltare a aparatului limfatic şi a bolilor
infectioase.
Prognosticul destul de grav al majoritatii formelor de apendicită necesită o
atentă observare a tuturor formatiunilor si o evaluare rapida şi corecta a afectiunii, pentru a
putea lua cat mai repede măsurile necesare aplicării formelor actuale de tratament de
specialitate.
Rolul asistentei în ingrijirea pacienţilor cu apendicită acută este important şi
priveşte toate măsurile necesare pentru diagnostic şi tratament.
Bolnavii trebuie supravegheaţi cu atenţie şi orice semn nou aparut trebuie raportat
medicului.
 Deoarece, pacienţii vor avea de suportat o intervenţie chirurgicală, asistenta va face
tot ce-i sta in putinta pentru a le oferi suportul fizic si psihic de care au nevoie la un nivel
calitativ şi cantitativ cât mai ridicat.
De asemenea, este foarte important ca pacientul si familia să inteleagă ce
reprezinta aceasta afectiune şi mai ales faptul ca prognosticul initial poate fi modificat
respectand indicaţiile terapeutice, care au fost radical îmbunătaţite datorita ultimelor
descoperiri din domeniul medicinei.
Crearea unor condiţii ambientale cât mai bine şi asigurarea unui sprijin moral
necondiţionat pot avea un rol important în desfaşurarea optima a acţiunilor ce le vom
desfasura pentru o cât mai bună rezolvare a problemelor de dependenţa ale pacientului.
 BIBLIOGRAFIE

1)Al. Priciu- „Chirurgie” vol. 2

2) Corneliu Borundel- „Manual de medicină internă pentru cadre medii”

3) Leonard Domnişoru- „Compendiu de medicină internă”

4)Lucreţia Titircă- „Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţii medicali”

5)Lucreţia Titircă- „Ghid de nursing”

6) Lucreţia Titircă- „Explorări funcţionale şi îngrijiri acordate bolnavului”