Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodă” din

Iaşi

PROIECT DE ABSOLVIRE

Examenul de certificare a calificării profesionale a

absolvenților învățământului postliceal sanitar nivel 5

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea gravidei cu placenta praevia

Îndrumător
Prof. Geta Negreanu Candidat
Galan Loredana

Iași 2021
ÎNGRIJIREA GRAVIDEI CU PLACENTA
PRAVEVIA

1
 CUPRINS
I. Argument
II. Îngrijirea gravidei cu Placenta praevia
Obiectivul 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a aparatului genital feminin
Obiectivul 2: Prezentarea generală a afecțiunii placenta praevia
a. Definiţie
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea gravidei
cu placenta praevia
Procedura numarul 1
Procedura numărul 2
Procedura numărul 3
Procedura numărul 4
Obiectivul 4: Procesul de îngrijire al gravidei cu placentă praevia
a) Culegerea datelor-interviu
b) Identificarea nevoilor fundamentale afectate-enunțarea problemelor de
dependență/diagnostice de îngrijire a pacientei cu placentă praevia
c) Plan de îngrijire al pacientei cu placentă praevia
Obiectiv 5: Educația pentru sănătate la o gravida cu placentă praevia
III. Bibliografie
IV. Anexe

2
 I. ARGUMENT

Asistentul medical generalist oferă tratament, asistență și servicii de îngrijire

pentru persoanele care au nevoie de îngrijire medicală ca urmare a efectelor
îmbătrânirii, rănirii, bolilor sau altor insuficiențe fizice ori mentale sau eventualelor
riscuri asupra sănătății. Aceștia își asumă responsabilitatea pentru planificarea și
gestionarea îngrijirii pacienților, inclusiv supravegherea altor lucrători de îngrijire a
sănătății, lucrând în mod autonom sau în echipe cu medici și cu alte persoane în
aplicarea practică a măsurilor preventive și curative.

Programul de formare al asistentului medical generalist include 4.600 de ore

de formare teoretică şi clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puţin
o treime, iar cea de formare clinică cel puţin jumătate din perioada de formare și are
o durată de 3 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă (zi).
Profesia de asistent medical generalist este o profesie reglementată sectorial,
la nivel european prin Directiva 2005/36/UE completată de Directiva 2013/55/EU.
Astfel, formarea asistentului medical generalist oferă garanția că
profesionistul respectiv a dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

(a) cunoștințe cuprinzătoare despre științele ce stau la baza asistenței medicale

generale, inclusiv o înțelegere suficientă a structurii organismului, funcțiilor
fiziologice și comportamentului persoanelor sănătoase și bolnave, precum și a
relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;
(b) cunoștințe despre natura și etica profesiei, precum și despre principiile
generale privind sănătatea și asistența medicală;
(c) experiență clinică adecvată; această experiență este selectată pentru valoarea
sa formatoare și dobândită sub supravegherea unui personal asistent
calificat și în locuri în care numărul personalului calificat și echipamentele
sunt adecvate pentru asistența medicală care trebuie acordată pacientului;
(d) capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical și
experiența colaborării cu acest personal;
(e) experiența colaborării cu alți profesioniști din sectorul medical;

3
 Calificarea de asistent medical generalist demonstrează că profesionistul în
cauză este capabil să aplice cel puțin următoarele 8 competențe de bază:

(a) competența de a diagnostica în mod independent asistența medicală necesară, pe

baza cunoștințelor teoretice și clinice existente, și de a planifica, organiza și pune
în aplicare asistența medicală în tratarea pacienților, pe baza cunoștințelor și
competențelor dobândite, în vederea îmbunătățirii practicii profesionale;
(b) competența de a colabora în mod eficient cu alți actori din sectorul sanitar, inclusiv
prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoștințelor
și competențelor dobândite;
(c) competența de a oferi persoanelor, familiilor și grupurilor de persoane informații
care să le permită să aibă un stil de viață sănătos și să se autoîngrijească, pe baza
cunoștințelor și competențelor dobândite;
(d) competența de iniția în mod independent măsuri imediate pentru menținerea în
viață și de a aplica măsuri în situații de criză sau de catastrofă;
(e) competența de a oferi în mod independent consiliere, indicații și sprijin
persoanelor care necesită îngrijire și persoanelor apropiate;
(f) competența de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale și evaluarea
acesteia;
(g) competența de a asigura o comunicare profesională exhaustivă și de a coopera cu
membrii altor profesii din domeniul sănătății;
(h) competența de a analiza calitatea asistenței acordate pentru a-și îmbunătăți
practica profesională de asistent medical generalist.

În România, pregătirea asistentului medical generalist prin învățământul

preuniversitar postliceal se face în baza OMEN nr. 3499.29.03.2018 privind
aprobarea standardului de pregătire profesională, a planului de învățământ și a
programelor școlare pentru calificarea profesională asistent medical generalist nivel
5 al Cadrului Național al Calificărilor.
Examenul de certificare a calificării profesionale a absolvenților învățământului
postliceal constă într-o probă practică, o probă scrisă și realizarea unui proiect.
Tema proiectului de absolvire este Îngrijirea gravidei cu Placenta praevia.

Placenta praevia este o afecțiune determinată de inserția placentei în porțiunea

inferioară a uterului sau pe segmentul inferior, reprezentând o inserție anormală,
joasă, situată în calea fatului.

4
 Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice
pentru gravida cu placenta praevia.
Problemele de dependență pe care le poate prezenta gravida cu placentă praevia
și de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire
sunt:
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului genital
Obiectiv 2: Prezentarea generală a afecțiunii
Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
gravidei cu placenta praevia
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al gravidei cu placenta praevia
Obiectiv 5: Educaţia pentru sănătate a gravidei cu placenta praevia

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază cunoștințe și competențe profesionale

prevăzute în Directiva UE/55/2013, din care derivă cunoștințele, abilitățile și
atitudinile asistentului medical generalist necesare în practicarea profesiei.
Cunoștințe, abilități, atitudini specifice Modulului Obstetrică, ginecologie și nursing
specific (se vor enunța cunoștințele, abilitățile, atitudinile specifice modului așa cum
apar ele în Standardul de pregătire profesională pentru afecțiunea aleasă.

Lucrarea noastră este Placenta praevia din Modulul de Obstetrică, ginecologie și

nursing specific:

Cunoștințe:

20.1.1. Descrierea bolilor obstetricale

20.1.2. Evidențierea factorilor care influențează funcțiile obstetricale
20.1.3. Prezentarea procesului de nursing al pacienților cu afecțiuni obstetricale,
20.1.3. Prezentarea procesului de nursing al pacienților cu afecțiuni obstetricale
20.1.5. Cunoașterea relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al
ființei umane
20.1.6. Descrierea intervențiilor autonome și delegate ale asistentului medical în
procesul de îngrijire al pacientei cu boli obstetricale
20.1.7. Integrarea experienței clinice adecvate în activității de îngrijire a pacienților
cu afecțiuni obstetricale

20.1.8. Experienţa colaborării cu alţi profesionişti din sectorul medical

5
Abilități:

20.2.1. Identificarea caracteristicilor bolilor obstetricale,

20.2.2. Diferențierea semnelor și simptomelor specifice bolilor obstetricale,
20.2.3. Selectarea datelor / informațiilor specifice afecțiunilor obstetricale,
20.2.4. Identificarea problemelor de dependență la pacienții cu boli obstetricale,
20.2.5. Diagnosticarea în mod independent a asistenței medicale necesare și
planificarea, organizarea și punerea în aplicare a asistenței medicale în tratarea
pacienților, în vederea îmbunătățirea practicii profesionale
20.2.6. Alegerea și aplicarea metodelor specifice de investigare și tratament în
afecțiuni obstetricale,
20.2.7. Implicarea activă în îngrijirea pacientului cu afecțiuni obstetricale, în funcție
de problemele de dependență, respectând indicația medicului
20.2.8. Oferirea în mod independent de indicații, consiliere și sprijin persoanelor care
necesită îngrijire și persoanelor apropiate
20.2.9. Elaborarea planului de îngrijire în funcție de priorități
20.2.10. Identificarea punctele tari și punctele slabe, evaluarea și asumarea riscurilor
din activitatea de îngrijire medicală
20.2.11. Asigurarea în mod independent a calității îngrijirii medicale și evaluarea
acesteia
20.2.12. Capacitatea de a participa la formarea practică
20.2.13. Colaborare în mod eficient cu alţi actori din sectorul sanitar

Atitudini:
20.3.1. Argumentarea realistă, creativă și independentă a propriilor opinii cu privire
la semnele și simptomele specifice întâlnite la pacienți cu afecțiuni obstetricale,
20.3.2. Asumarea responsabilității în fundamentarea și prioritizarea obiectivelor de
îngrijire în vederea satisfacerii nevoilor pacientului
20.3.3. Utilizarea unei abordări obiective în rezolvarea problemelor
20.3.4. Colaborarea eficientă cu pacientul, familia și membrii echipei medicale
20.3.5. Manifestarea interesului de a participa activ în aplicarea metodelor de
investigare și tratament
20.3.6. Asumarea rolului și responsabilităților asistentului medical în cadrul echipei
de îngrijire
20.3.7. Demonstrarea capacității de a îngrijii pacienții cu afecțiuni obstetricale,

6
20.3.8. Asumarea standardelor profesionale în aplicarea tehnicilor de supraveghere,
investigare și tratare a pacienților cu afecțiuni obstetricale.
20.3.9. Manifestarea disponibilității în oferirea de informații persoanelor, familiilor
și grupurilor de persoane, care să le permită să aibă un stil de viață sănătos, să se
autoîngrijească
20.3.10. Asumarea responsabilității privind completarea documentelor medicale
20.3.11. Manifestarea capacității de evaluare independentă a calității îngrijirilor
20.3.12. Revizuirea judecăților în vederea modificării comportamentului în funcție
de noile evidențe
20.3.13. Argumentarea pertinentă a rezultatelor obținute în urma analizei calității
asistenței acordate în procesul de nursing
20.3.14. Analizarea calităţii asistenţei acordate pentru a-şi îmbunătăţi practica
profesională de asistent medical generalist
Aplicarea procesului de îngrijire s-a finalizat prin analiza unui caz la o pacientă cu
diagnosticul de placentă praevia– caz pentru care s-a elaborat etapa de culegere a
datelor, pe baza căreia s-au evidențiat problemele de dependență specifice cazului.

În final a fost elaborat planul de îngrijire al pacientei cu placentă praevia, respectând

obiectivele generale ale proiectului. Planul de îngrijire al pacientei cu Placentă
praevia cuprinde problemele de dependență identificate, obiectivele de îngrijire,
intervențiile aplicate (evidențiindu-se raționamentul pentru care s-au aplicat
intervențiile), precum și evaluarea intervențiilor și a pacientului, pentru identificarea
problemelor de colaborare ce ar purtea să apară în evoluția clinică a afecțiunii și a
pacientei.

7
II. Îngrijirea gravidei cu placenta praevia
Obiectivul 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a aparatului
genital feminin

Aparatul genital feminin este format din:

- organe genitale externe;
- organe genitale interne;
- organe(glande) anexe.

Organele genitale externe(vulva) sunt:

- muntele lui Venus;
- labiile mari si labiile mici;
- organele erectile(bulbii vestibulari, clitorisul, corpusculii tactili speciali ai
labiilor mici). (Figura 1, Anexe)

Organele genital externe

VULVA – are forma unei fante alungite în sens sagital şi cuprinde totalitatea
organelor genitale externe feminine.
LABIILE MARI – sunt două pliuri cutanate având ambele feţe acoperite de
tegument. Ele se unesc anterior spre simfiza pubiană formând comisura anterioară
situată pe muntele pubian (Venus). Posterior se unesc prin comisura posterioară
situată la mică distanţă de anus.
LABIILE MICI - sau nimfele sunt două pliuri cutaneo-mucoase prezentând o faţă
externă acoperită de tegument şi aflată în raport cu labia mare şi o faţă internă
mucoasă în raport cu labia mică opusă. Anterior, înainte de a se uni, labiile mici se
dedublează fiecare în două repliuri: unul trece anterior de clitoris şi se uneşte cu cel
de pe partea opusă formând prepuţul clitorisului, iar celălalt trece posterior de clitoris
şi formează cu cel de pe partea opusă frâul clitoridian.
Organele erectile ale vulvei sunt: clitorisul şi bubii vestibulari (două organe
analoage corpului cavernos al uretrei la bărbat, situaţi la baza labiilor mari).

Organele genitale interne sunt:

-ovare;
-uter;
-trompe;
8
 -vagin - toate situate in micul bazin (pelvis).

Organele sau glandele anexe ale aparatului genital sunt:

-glandele Bartholin;
-glandele Skene;
-glandele mamare.
(Figura 1, Anexe)
Vaginul este un pasaj de trecere între uter - organ sexual aflat în interiorul corpului
femeii și vulvă, aflată exteriorul corpului femeii.
Flora normală vaginală este determinată de bacteriile anaerobe acidolactice
(Lactobacilus sp.) care, prin fermentarea glicogenului din epiteliul vaginal în acid
lactic, asigură mucoasei un pH ușor acid. Sunt răspândite și alte bacterii anaerobe din
genurile Bacteroides, Peptostreptococus, Eubacterium, Fusobacterinm, Veillonella.
Bacteriile aerobe sunt reprezentate de Streptococcus viridans, Stafolococcus
epidermidis, Gardnerella vaginalis. Mai rar, în microflora vaginală se întâlnesc
și fungi din genul Candida. În cazul perturbării florei bacteriene vaginale normale
are loc scăderea acidității și apariția infecțiilor. Funcția fermentativă a bacterioflorei,
sinteza vitaminelor, imunostimulatorilor și alte substanțe asigură funcționarea
normale a ecosistemului vaginului. Mediul acid creat de lactobacili asigură
proprietățile protectorii ale vaginului, inhibând dezvoltarea microorganismele
patogene.

Uterul este un organ cavitar în formă de pară răsturnată. Pereții săi sunt formați din
țesut muscular subțire. De la media de 6 - 8 centimetri înălțime și între 3 - 4 centimetri
lățime, în cursul sarcinii dimensiunile lui se măresc considerabil (la sfârșitul sarcinii
înălțimea uterului este de aproximativ 30 de centimetri).
Uterul este așezat în continuarea vaginului, în poziție ușor înclinată spre în față,
deasupra vezicii urinare. Uterul își schimbă ușor poziția în cursul ciclului menstrual.
El este susținut de ligamente care îi conferă o anumită flexibilitate și în același timp
îl împiedică să coboare în vagin. Peretele uterin este căptușit de o mucoasă numită
endometru. Această mucoasă, destinată să găzduiască oul fecundat, bogată în vase
sanguine și structuri glandulare, suportă importante modificări în funcție de
perioadele ciclului menstrual și de vârsta femeii.

9
De fiecare parte a fundului uterin se desprind trompele uterine sau trompele
lui Falloppio. Sunt două tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 12 centimetri și cu
diametrul interior puțin mai mare decât grosimea unui fir de păr. Ele se termină la
nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii
captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului. Trompele uterine reprezintă locul de
întâlnire dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor
uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea spermatozoizilor și a ovocitului,
spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi spre uter, unde se va
implanta în endometru.
Ovarele, câte unul pe fiecare parte a uterului, sunt de mărimea unei căpșuni mai
mari. Ovarele conțin celulele sexuale ale unei femei și mai sunt numite și ouă
sau ovule. Ovarele unei nou-născute conțin un număr foarte mare de celule sexuale
dar aceste celule nu sunt destul de dezvoltate pentru a produce copii, până când fata
nu ajunge la o anumită vârstă. Pubertatea, perioada în care corpul unei fete începe să
se transforme într-unul al unei tinere femei, se poate declanșa în orice moment de la
9 ani până la 13 sau 14 ani. La pubertate, o fată are în jur de 300.000-400.000 de
celule sexuale. Acestea nu mai pot produce copii după vârsta de 50 de ani.

Placenta este un organ mult diferențiat, care servește pentru respirația și nuriția
embrionului, precum și pentru schimburile metabolice între organismul matern și cel
fetal. În situația ei de "organ intermediar termporar" între mamă și copil( H.
Franken), ea îndeplinește multiple funcții, deși este constituită doar pentru scurtă
vreme. (Figura 3, Anexe)
Placenta atinge dezvoltarea completă la sfârșitul lunii a 4-a de gestație, dar continuă
să crească în volum și greutate și suferă o serie de transformări până la termen.
Dacă la începutul sarcinii greutatea placentei depășește de căteva ori pe cea a
embrionului, la patru luni acestea devin egale, pentru ca apoi fătul să crească în
greutate de 30-40 de ori, iar placenta doar de 4-5 ori.
După expulzia fătului decolarea placentei se face într-un plan situat în stratului
spongios al mucoasei uterine, între resturile compactei și resturile spongioasei(care
rămân atașate miometrului și vor regenera epiteliul mucoasei uterine).
Placenta constituie o masă unică ce se continuă la periferie cu membranele. Fața sa
fetală este netedă, acoperită cu amnios iar fața maternă apare după îndepartarea
hematomului retroplacentar.

10
Placenta la termen are în medie diametrul de 20 cm, grosimea 3-5cm și greutatea
500-600grame.
Între greutatea placentei și vârsta mamei nu pare să existe nici o corelație. Grosimea
placentei atinge limita maximă între 4-7 luni. Există o anumită corelație între
greutatea placentei și a fătului astfel încât :
-greutate fetală/greutate placentară crește în cursul sarcinii;
-greutate placentară/greutate fetală scade în timpul sarcinii.
Către sfârșitul sarcinii, placenta este un organ turtit, cu aspect de disc, cu
consistență buretoasă de formă rotundă, ovală sau neregulată.
Placenta îndeplinește multiple funcții complexe, circulatorie, respiratorie, de
schimburi metabolice, excretorie de apărare endocrină, funcții care se resfrâng nu
numai asupra dezvoltării și stării funcțional nutritive a fătului, ci și asupra
organismului matern; -deși este constituită doar pentru scurtă vreme și apoi dispare
curând, asemănător unei fabrici adăpostită într-o baracă, care ulterior este darmată.
Cordonul ombilical are în diversele etape ale sarcinii o lungime aproximativ egală
cu a fătului, ajungând la termen la 57 ± 15 cm; grosimea sa variază între 1-2 cm în
funcție de dezvoltarea placentei și mai ales de condițiile desfășurării.

11
Obiectiv 2: Prezentarea generală a afecțiunii

a. Definiţia

Inserția placentei în porțiunea inferioară a uterului sau pe segmentul inferior

reprezintă o inserție anormală, joasă, situată în calea fătului, de unde și denumirea de
placentă praevia.(Figura 2- Anexă) Această inserție declivă predispune la decolarea
prematură a cotiledoanelor mai jos situate, urmată de hemoragii atât în timpul sarcinii
cât și al travaliului. Mulți autori consideră că denumirea de placentă praevia trebuie
rezervată numai pentru varietatea zisă totală sau centrală, aceasta fiind cu adevărat
prae-via (în calea fatului).

b.Clasificare

După raportul ariei de implantare față de orificiul intern al colului uterin se disting
mai multe varietăți:
-inserție laterală: marginea placentei se găsește la o oarecare distanță de orificiul
intern al colului(pâna la 5cm);
-inserția marginală: marginea placentei atinge marginea orificiului intern al
colului uterin;
-inserția parțial contrală: o parte din placentă acoperă parțial sau aproape în
întregime orificiul intern al colului (chiar și la dilatația completă);
-inserția total centrală: centrul placentei se suprapune centrului orificiului colului
uterin. (Figura 4, Anexe)

c. Etiologia

Etiologia placentei praevia, continuă să rămâna nelămurită. Foarte probabil

anomaliile endometriale apărute la marile multipare, în prezența unor cicatrici
uterine sau a fibromului uterin ar putea favoriza dezvoltarea trofoblastului într-o zonă
mai joasa. Ce se poate afirma însa cu certitutide este existența factorilor de risc:
• placenta praevia în antecedente (risc de 4-8 %);
• cicatricile uterine: miomectomii, cezariene anterioare;
• procesele inflamatorii din sfera genitală;
• avorturile și chiuretajele anterioare;

12
• malformații uterine;
• sarcina gemelară;
• multiparitatea întâlnita la 80% din cazuri;
• unele afecțiuni de ordin ginecologic: malformații uterine, fibroame;
• anomalii placentare: placenta difuză, zonaria, reflexa, multilobata;
• hipertiroidismul pare a favoriza inserția joasă prin modificări survenite în tonusul
vegetativ și în peristaltismul corpului uterin, menținând segmentul inferior deschis,
deci mai accesibil oului;
• fumatul;
• vârsta mamei, peste 35 ani;
• hiper sau hipoplazia endometrială.

d. Simptomatologie

Antepartum

Hemoragia este simptomul de bază care domină întreg tabloul clinic. Are
următoarele caractere: apare în ultimele trei luni ale sarcinii sau în travaliu, poate fi
usoară, moderată sau în cantitate mare, apare brusc, fără o cauză aparentă, este
nedureroasă, sângele este roșu, viu, arterial provenind de la locul de inserție al
placentei, de obicei survine noaptea, este intermitentă cu faze de acalmie ce pot dura
săptămâni.
De obicei hemoragia este cu atât mai precoce și mai abundentă, cu cât inserția
placentei este mai joasă și riscul de prematuritate este mai crescut.
Hemoragia poate fi sistată prin repaus absolut la pat și antispastice și să nu se mai
repete pâna la naștere sau poate să se reinstaleze, repetându-se devenind chiar gravă
si necesitând urgent intervenție obstetricală.
Cu repetarea hemoragiei starea generală a gravidei se alterează progresiv
instalându-se o anemie secundară de intensitate variabilă. Gravitatea hemoragiei
este direct proporțională cu gradul de apropiere al inserției placentare de orificiul
intern uterin, forma de inserție centrală fiind cea mai periculoasă.
Cauza hemoragiei este dezlipirea placentei vicios inserate.
Prima hemoragie apare de regulă dupa 29-32 săptamâni de gestație. Episodul
inițial nu amenință practic niciodată viața mamei și nu compromite decât foarte rar

13
supraviețuirea fetală. Inserțiile joase care se manifestă printr-o hemoragie însemnată
înainte de 20 de săptamâni au un prognostic foarte rezervat.
Un alt simptom întâlnit în placenta praevia este ruperea prematură de
membrane, mai des întâlnită în formele hemoragice. Concomitent vom avea ca
simptom și nașterea de feți prematuri într-un procent ridicat.
Semne generale: Hemoragia produsă de placenta praevia poate să devină din ce
în ce mai abundentă și astfel să influențeze starea generală a gravidei, manifestată
prin paloare, puls accelerat, tensiune arterială scăzută și anemie secundară.
Semne fizice:
- la palparea abdominală, găsim uterul relaxat, abdomenul este moale, prezentația
este mai ridicată.
- tușeul vaginal indică un col uterin deviat de partea inserției placentei, deoarece
expansiunea elastică a segmentului inferior este posibilă numai în porțiunea de
miometru dublată doar de membrane. În fundul de sac vaginal se simt uneori bătăi
arteriale sincrone cu pulsul matern.
Tușeul vaginal trebuie sa fie blând și sub nici un motiv nu este permisă
explorarea digitală intracervicală. Când placenta acoperă aria orificiului uterin vom
găsi la tușeu o îngrosare locală a segmentului, ca o saltea interpusă între prezentație
si degetul care palpează pe semnul saltelei. Examenul vaginal se face la început și în
condițiile în care avem pregatite mijloace de reanimare, transfuzie, sală de
intervenție. Nu se va repeta decât excepțional.
- la examenul cu valve vom gasi sânge în cantități variabile, de culoare roșie și
coaguli. În momentul consultației hemoragia poate fi mult redusă în comparație cu
situația descrisă de pacientă, fapt ce nu trebuie sa ne determine să minimalizam
simptomul. Colul îl vom găsi dilatat de diferite grade, în funcție de momentul
examinării, în travaliu sau antepartum. Inspecția și palparea colului trebuie facută cu
multă prudență, mai ales când se explorează și canalul cervical pentru a nu precipita
o hemoragie iminenta.

Intrapartum

Hemoragia și aici continuă să fie pericolul de bază. Atunci când uterul se

contractă și colul se dilată, hemoragia va fi mai intensă. Hemoragia se va opri în
urma angajării prezentației, după ruperea membranelor. Mecanica nașterii este
dificilă din cauza placentei jos situate care stânjenește progresiunea fetală.
Segmentul inferior și colul uterin sunt hiperemiate și friabile. Palparea abdomenului
14
caută prezentația și părțile fetale. În cazul în care regiunea cefalică este înaltă și
mobilă este important să ne asigurăm dacă presiunea pe mobilul fetal permite capului
fetal să se angajeze în filiera pelvigenitală. Monitorizarea obstetricală caută semnele
de suferintî fetală : atunci când condițiile obstetricale par să permită o naștere pe cale
joasă, întotdeauna, înaintea efectuarii unei amniotomii, trebuie să fie analizate
eventualele modificări ale ritmului cardiac provocate prin presiunea exercitată asupra
capului fetal angajat în canalul pelvian.
O complicație ce poate să apară în unele cazuri în travaliu este procidența de cordon
ce agravează și mai mult prognosticul fetal.

Postpartum

Hemoragia este pericolul dominant, cauzată de :

- atonia segmentului inferior (fibre musculare putine);
- friabilitatea segmentului inferior și a colului;
- inserții patologice ale placentei.
Se deosebesc patru stadii clinice ale hemoragiei în delivrență:
- stadiul I : pierderea a 15% din volumul sanguin, cu tahicardie și sincope la
schimbările de poziție.
- stadiul II : pierderea a 20-25% din volumul sanguin , cu tahipnee, scăderea tensiunii
arteriale sistolice și întârzierea umplerii capilare.
- stadiul III : pierderea a 30-35 % din volumul sanguin, cu șoc, hipotensiune
arteriala, oligurie și debutul acidozei metabolice.
- stadiul IV : pierderea a 40-45 % din volumul sanguin , cu colaps și abolirea pulsului,
mai puțin la nivel carotidian și acidoză metabolica severă.

e. Diagnostic

Diagnosticul clinic nu este dificil, dacă hemoragiile prevestitoare au loc.

Tebuie, după cum am văzut, să ne convingem dacă hemoragia nu este datorită altor
cauze, cum sunt cancerul colului, noduli varicoși etc.
Elementul cel mai important de diagnostic este hemoragia uterină externă, care are
următoarele caractere : apare obișnuit în cursul ultimelor 12 săptâmăni de evoluție a
sarcinii și mult mai rar la altă vârstă de sarcină; nu este însoțită de dureri și nu are
nici o legătura cu eforturile fizice, apare și în cursul somnului; sângele este de culoare
roșu deschis(mult mai rar de culoare închisă), cantitatea variază de la câțiva mililitri
15
până la 1-2 litri. În marea majoritatea a cazurilor, prima hemoragie încetează în curs
de o oră, putănd sa reapară la intervale neregulate,în cantitate adesea mai mare și să
dureze mai mult.
De subliniat că tonusul uterin nu este modificat. Această hemoragie este
explicată de dezlipirea parțială a placentei înserată pe segmentul inferior.
Dezlipirea parțială a placentei este datorită formării segmentului inferior în cursul
ultimelor 12 săptămâni de sarcină; când se rupe paralelismul dintre dezvoltarea
placentei și segmentelor, aceasta din urmă făcăndu-se mai repede. La palpația
abdomenului se constată că tonusul uterin este normal, că prezentația este adesea
patologică(inserția joasă a placentei se opune acomodării normale a fătului în
cavitatea uterină).
Prezentația este mai ridicată și mai mobilă decât în sarcina normală.
La examenul vaginal digital se constată uneori că între degetele examinatorului și
prezentație, pe lângă peretelui segmentului inferior, se mai interpune și placenta. În
aceste cazuri, atât palpația cât mai cu seama examenul vaginal, pot mări dezlipirea
placentei, ajungându-se la agravarea hemoragiei; este mai prudent să se renunțe la
aceste metode de examen.
La inspecție, după introducerea valvelor în vagin, se poate constata uneori placenta
la nivelul colului uterin care este puțin dilatat(placenta praevia marginală sau
centrală).

Diagnostic diferențial
a) Sarcina cervicală care a evoluat până în ultimile 12 săptămâni
Sarcina cervicală se complică în primele săptămîni și numai in cazuri cu totul
excepționale evoluează spre termen. Acest diagnostic se poate preciza numai in
cursul operației cezariene abdominale.
b) Mola veziculară parțială care a evoluat până in ultimile 12 săptămâni ale
sarcinii.
Mola veziculară se complică în primele săptămăni și numai în cazuri cu totul
excepționale evoluează spre termen. Uneori se elimină odată cu sângele vezicule
molare caracteristice. În serul sanguin și în urină se găsesc mari cantități de
gonadotrofine.
c) Ruptura vaselor cordonului, înserat velamentos.
Aceste cazuri sunt cu totul excepționale; sângele provine din circulația fătului și
hemoragia nu poate trece de 300-400 mililitri. Apar brusc suferința gravă și decesul
fătului.
16
 d) Cervicita
La inspecția colului, după introducerea valvelor se costată că hemoragia provine
de la nivelul unei ulcerații situată pe exocervix. În aceste cazuri hemoragia este în
cantitate redusă.
e) Polipul cervical
La inspecția colului, după introducerea valvelor se constată o formațiune
pediculată, pedicului pătrunde în cavitatea colului.
f) Epitelioma colului uterin
La examenul vaginal digital, se constată uneori o formațiune sesilă pe fața
externă a colului; formațiunea friabilă și foarte sângerăndă(formă vegetantă) alteori
se constată o duritate neobișnuită a colului sau chiar absența parțială si totală a
colului (forma ulceroasă sau endocervicală), la inspecție după introducerea
valvelor, se vede pe exocol o formațiune conopidiformă, sângerăndă (forma
vegetantă) sau o ulcerație profundă cu distrugerea parțială și totală a colului (formă
ulceroasa sau endocervicală).
g) Ruptura unei vene varicoase. La inspecția colului și vaginului, după
introducerea valvelor, se observă vasul rupt.
h) Traumatismul la nivelul vaginului și organelor genitale externe. Inspecția
acestor regiuni precizează diagnosticul.

Examinarea în timp real permite aprecierea dimensiunilor embrionului și

fătului-biometria fetală cât și a morfologiei acestuia și a anexelor sale-placenta, lichid
amniotic, cordon ombilical.
Diagnosticul placentei praevia are la bază examenul ecografic , cu toate că și această
examinare ne poate da rezultate fals negative sau fals pozitive datorate dilatării
colului, umplerii excesive a vezicii, placentei mascate de structurile fetale sau
cheagurilor acumulate la polul inferior al oului. Cu toate acestea, ecografia permite
un diagnostic rapid și exact în peste 95 % din cazuri. Este o metoda sigură, elegantă,
neagresivă și ajută la determinarea sediului placentei în cavitatea uterină, pentru a
urmari evoluția normală sau a unor episoade hemoragice.
Importanța diagnosticului ecografic al sediului placentei care se poate efectua
încă din cel de-al doilea trimestru de sarcină, ca un screening la toate gravidele,
rezida în special din caracterul profund profilactic al acestei metode. Gravidele a
căror placentă este inserată jos, și care nu prezintă nici un simptom pot beneficia de

17
o ocrotire prenatală care ar putea preveni sau atenua patologia potențială a ultimului
trimestru de sarcină.
O placentă este considerată ecografic, drept jos înserata dacă marginea ei
inferioară se găsește la o distanță de sub 5 cm de orificiul cervical intern.
Pentru diagnosticul ecografic al placentei praevia este foarte importantă examinarea
gravidei cu vezica urinara plină pentru vizualizarea peretelui anterior al segmentului
și facilitează examinarea în cazurile cu simfiza pubiană lată, sau prezentația fixată.
În aceste condiții se poate evidentia și o placenta praevia ce trece de pe peretele
anterior uterin pe cel posterior. Dificultatea de diagnostic este mai mare în cazul
placentei inserate pe peretele posterior și pe peretele lateral al segmentului inferior.
Examinarea trebuie efectuată cu răbdare, prin baleaje repetate în planuri diferite,
longitudinale, transversale și oblice cu modificarea intensității ultrasunetelor,
permițând de cele mai multe ori localizarea imaginii placentare. Exactitatea
diagnosticului ecografic de placenta praevia a fost verificată cu ocazia nașterilor prin
secțiune cezariană la cazurile cu placenta praevia centrala și prin examinarea
sistematică a sediului orificiului de rupere a membranelor la gravidele ce au născut
spontan.

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv de placentă praevia se pune pe baza antecedentelor

(vârsta, multiparitate, chiuretaje și cezariene anterioare), pe baza caracterelor
hemoragiei (spontană, recidivanta imprevizibilă, cu sânge roșu ) dar mai ales pe baza
triadei: o hemoragie moderată pe un uter cu pereti supli, o prezentație înalta și mobila
o prezența vitalitații fetale. Aceasta triadă se asociază cu cautarea urmatoarelor
semne negative: o absența a contractiei uterine, o absența a semnelor toxemiei, o
normalizare a craziei sanguine. Confirmarea diagnosticului se obține prin
localizarea placentei praevia cu ultrasuntele. Există situații când placenta este
localizată pe peretele posterior, și atunci este imposibil să știm că placenta acoperă
segmentul inferior.
Se poate vorbi de placenta praevia numai începând de la vârsta de gestație
de 28 săptămâni. Înainte de aceasta dată este incorect de a se pune acest diagnostic.
Segmentul inferior se afla la 0,5 cm de orificiul intern al canalului cervical la vârsta
gestațională de 20 saptamâni, iar până la vârsta de 28 săptămâni nu se produc
modificări spectaculoase la acest nivel. După această vârstă apare o creștere de circa
10 ori a segmentului până la vârsta de 38 săptămâni. Dezvoltarea aceasta a
18
segmentului este mai mare în porțiunea anterioară a uterului astfel încât o placentă
jos înserata posterior are șanse mai mari să devină praevia.

f. Evoluţie şi prognostic

Evoluție fără tratament

Placenta praevia poate să determine în absența intervenției medicale o

mortalitate maternă de 25% și o mortalitate fetală de 90%. În caz de implantare
centrală, expulzia placentei precede expulzia fătului care este întotdeauna mort. În
alte situații, prezentația fetală poate comprima placenta în cursul înaintării prin filiera
pelvigenitală.

Exista 3 mecanisme incriminate în mod obisnuit în moartea fetală:

• Asfixia fetală prin scăderea debitului sanguin al placentei comprimate sau prin
comprimarea funiculului;

• Hipoxia fetală consecutivă șocului hemoragic matern;

• Hemoragia masivă cu sânge fetal având origine în vilozitațile decolate.

Evoluție cu tratament

a) HTA gravidică : Inserția joasă a placentei praevia poate avea efecte benefice. S-a
remarcat faptul ca inserția joasă scade cu 2/3 riscul HTA.

b) Gravidice: această acțiune favorabilă este legată în parte de efectul benefic al

odihnei și de nașterile premature, dar și de prezența unei hipertrofii compensatoare
a placentei și a unei mai bune vascularizații placentare datorită inserției apropiate
de ramurile ascendente, groase ale arterei uterine, înconjurate de un tesut mult mai
subțire.

c) Recidivele hemoragice: acestea survin în 55-65% din cazuri împotriva oricăror

măsuri de spitalizare sau repaus. Ele agravează prognosticul fetal crescând
mortalitatea perinatală de 2-2,5 ori și riscul de naștere prematură. Prognosticul
copilului este mai puțin legat de numărul recidivelor hemoragice față de cantitatea
de sânge pierdută de mama.
19
d) Ruptura prematură de membrane: aceasta poate să reprezinte simptomul inițial în
4% din cazuri. Deschiderea precoce a cavității amniotice expune la riscul de
carioamniotice, unei nașteri premature și a unei prolabări de cordon.

e) Nașterea prematură înainte de săptămâna 36 de gestație: ea reprezintă în medie

54% din totalitatea cazurilor de placentă praevia, în ciuda atitudinii conservatoare și
a tocolizei active.

Prognostic: este dependent de intensitatea hemoragiei, de infecția

supraadăugată și starea de șoc. Hemoragia prezintă principala cauză a morții.
Repetarea hemoragiei, cantitatea de sânge pierdut, variațiile tensiunii arteriale și
alterarea stării generale permit stabilirea unui prognostic. Hemoragia este
periculoasă mai ales în timpul travaliului și al expulziei placentei, o hemoragie mare
putând duce la o anemie acută mortală. Hemoragia întunecă și mai mult prognosticul
dacă se complică cu o infecție sau o stare de șoc.

Prognosticul fetal este și mai grav decât cel matern, copilul suferă mai mult decât
mama, fiind hrănit insuficient și născut prematur.

g. Tratament

Orice gravidă care prezintă sângerări marcate în a doua jumătate a sarcinii

trebuie internată într-un serviciu de specialitate fără a se face în prealabil un examen
vaginal sau rectal. Tactul vaginal sau rectal este permis numai în serviciu spitalicesc
unde există posibilitea intervenției chirurgicale imediate. Doar cu totul excepțional o
gravidă cu placenta praevia poate muri numai printr-o hemoragie inițială care nu a
fost precedată de un examen vaginal sau rectal.

În cursul tratamentului de expectativă bolnavele sunt reținute în spitale. După câteva

zile de repaus la pat și tratament antispastic sângerarea de obicei cedează. În tot acest
timp se apreciază starea de anemie a gravidei și se face înlocuirea sângelui pierdut
folosindu-se sânge total izogrup.

Expectativa și transfuziile repetate care au și rol hemostatic prin creșterea

protrombinemiei, permit uneori câștigarea câtorva săptămâni utile pentru dezvoltarea
și maturizarea fătului.
20
 Odată cu evitarea terminării premature a nașterii se ameliorează
prognosticul fetal.

Temporizarea la primele hemoragii permit un diagnostic corect și un tratament

optim. În acest timp sunt contraindicate mobilizarea gravidei, palparea
abdominală și tactul vaginal. Dacă după un timp capul fetal se angajează în pelvis,
riscurile unui accident hemoragic scad simțitor. În cazurile în care fătul s-a dezvoltat
pentru a permite supraviețuirea postnatală (36-38 săptămâni) se poate trece la una
dintre metodele de terminare a sarcinii, metode obstetricale prin care se urmărește
comprimarea țesutului placentar și a vaselor sanguine ale segmentului inferior în
timpul travaliului sau intervenția cezariană care odată cu terminarea nașterii evită sau
oprește repede hemoragia.

Adeseori metodele obstetricale nu sunt suficiente pentru oprirea hemoragiei,

iar nașterea trebuie terminată prin intervenți obstetricale variabile după imprejurări:
forceps, embriotomie etc. La aplicarea forcepsului se va ține seama de condițiile
locale: starea de friabilitate a segmentului inferior, mersul travaliului, intensitatea
hemoragiei etc.

Procedeele chirurgicale sunt singurele care aplicate în timp util dau cele mai
bune rezultate. Odată uterul golit, retracția fiziologică contribuie la hemostază;
necesitatea de a evacua uterul cât mai repede posibil a situat pe primul plan
procedeele chirurgicale. Astfel operațiile cezariene au înlocuit astăzi manevrele
obstetricale care amplificau hemoragiile și creșteau mortalitatea neonatală. Ele sunt
indicate de la început în cazurile grave și în cele susceptibile de agravare prin
practicarea unor procedee obstetricale. Cezariana își gășește astfel indicația în
placenta praevia cu col închis, nedilatabil, friabil sau la gravide cu cezariană în
antecedente, în cazul hemoragiilor mari care n-au putut fi stăpânite prin metode
obstetricale sau al hemoragiilor repetate cu alterarea stării generale și în cazurile cu
suferință fetală.
Aceste indicații au valabilitate pentru toate varietățile de placenta praevia.
Operația cezariană corporeală conservatoare permite oprirea hemoragiei în condiții
mai bune decât în manevrele obstetricale.
Cezariana joasă rămâne în prezent operația de elecție, suturile și peritonizarea
scutindu-ne de numeroase complicații imediate și ulterioare.

21
 h. COMPLICAŢII

Pentru mama: gravida este expusă în permanență la hemoragii, în cursul

sarcinii, intrapartum si postpartum. Complicațiile sunt legate de șocul hemoragic,
mortalitatea maternă ridicată, afecțiuni renale (necroză tubulară acută) sau necroză
pituitară (sindromul Shehan's), anemie, placenta acreta, abruptio placentae, ruptură
uterină (segment inferior friabil), infecții, tromboflebite, complicațiile operației
cezariene. Infecțiile sunt favorizate de prezența locală a cheagurilor, de rezistența
generală scazută, de ruperea prematură de membrane.

Rata înaltă a nașterilor chirurgicale datorită placentei praevia cu hemoragie

crește riscul matern în aceasta patologie care deseori se asociază și cu transfuzii ce
aduc înca alte riscuri. Asocierea placentei praevia cu aderențe anormale a placentei
duce deseori la obligativitatea histerectomiei de necesitate, anulând șansa
reproducerii viitoare.

Pentru făt riscurile date de placenta praevia variază de la minim până la risc
vital. Fătul poate sucomba prin anoxie înaintea declanșării travaliului, intrapartum
sau la câteva ore sau zile de la naștere;
-poate surveni o întârziere de creștere (hipotrofie);
-poate avea un înalt grad de prematuritate;
-poate fi supus de mai multe ori unor manevre traumatizante pentru grăbirea nașterii;
-este anemic prin pierderea sangvină din placenta fetală.
În travaliu, la coborârea prezentației se comprima placenta, proces prin care
se reduce hemoragia dar crește pericolul hipoxiei la făt. Fătul poate comprima nu
numai placenta ci și cordonul ombilical, ceea ce duce inevitabil la comprimarea
copilului.

22
 Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea gravidei cu placenta praevia
Rolul asistentei medicale este de a prelua pacienta nou internată , de a verifica
identitatea, toaleta personală, ținuta de spital și a o repartiza în salon, după informarea
prealabilă asupra structurii secției și drepturilor ce îi revin ca pacientă.

Prezintă medicului pacienta pentru examinare și dă informații asupra stării și

simptomelor manifestate de aceasta, rezultatul monitorizării, tratament și îngrijirile
acordate conform indicațiilor din foaia de observație.

Anamneza, care ne ajută la aflarea datelor de identificare a vârstei și a

ocupației, motivele internării care într-o situație patologică pot evidenția prezența
durerii, a febrei, a pierderilor de sânge prin vagin, modificările ale stării generale.
Antecedentele heredocolaterale care ne informează despre starea de sănătate a
parinților și rudelor apropiate.
Antecedentele personale vor evidenția data apariției primei menstruații, modul
în care s-a succedat cu sau fără dureri.
Se va nota momentul instălarii ciclului menstrual regulat, intervalul timpului de
apariție al acestuia (28-30de zile), durata (3-4 zile), cantitatea de sânge (flux normal,
redus , abundent). Se va reține numărul nașterilor și avorturilor, modul cum au decurs
sarcinile și nașterile, starea și greutatea feților la naștere.
Antecedente personale patologice - se vor nota bolile infectocontagioase,
intervențiile chirurgicale, bolile ginecologice.
Anamneza se finalizează cu istoricul stării actuale precizând data raportului,
evoluția sarcinii, manifestările patologice. De asemenea ne interesează tratamentul
efectuat la indicația medicului sau din proprie inițiativă.
Examenul clinic general:
- se face sistematic;
- se verifică funcționalitatea aparatelor organismului, se masoară TA, pulsul,
respirația, temperatura, diureza, se verifică scaunul.
Examenul genital începe cu inspecția și observăm: starea fizică a pacientei , colorația
tegumentelor și mucoaselor, se observă abdomenul femeii, aceasta fiind în decubit
dorsal cu membrele inferioare ușor flexate.
Se poate observa uneori abdomenul mărit de volum, forma și mărimea
variabilă.
Palparea: cu blândețe având fața palmara ușor încălzită. Se poate palpa fătul căruia
îi putem delimita poziția.
23
Percuția: ne permite delimitarea dimensiunilor formațiunii tumorale.
Examenul sânilor: poate evidenția prezența unei sensibilități la nivelul
glandelor mamare.
Se pot observa mameloanele, aspectul exterior, formatul, eventuale scurgeri.
Examenul genital: începe cu inspecția vulvei unde vom observa: conformația
labiilor, anumite anomalii, prezența unei rupturi de perineu.
Solicităm gravidei să tușească observând modul în care coboară pereții
vaginali, vezica sau rectul, se mai pot observa leziuni sau anumite scurgeri.
Asistenta acordă îngijiri igienice, supraveghează funcțiile vitale, starea
generală, tranzitul intestinal, asigură alimentația, face educație pentru sănătate.
Se asigură o cameră luminoasă, curată, caldă și liniștită. Personalul medical va avea
o atititudine caldă și prietenoasă.
Supravegherea trebuie să fie permanentă, iar starea generală va fi examinată
zilnic la fel ca și cea obstetricală pentru a constata eventualele complicații.
Îngrijirea igienică a aparatului genital: se face de cel puțin 2 ori pe zi după
fiecare micțiune/defecație, se face toaleta cu apă sterilizată și săpun, cu soluții
antiseptice; regiunea vulvo-perineală se usucă cu comprese sterile de sus în jos, se
aplică un tampon de vată steril susținut de un bandaj în T.
Schimbarea pansamentului și îngrijirea plăgii se face în sala de tratamente.

Rolul delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu placenta praevia constă

în pregătirea pacientei pentru diverse investigații și explorări specifice patologiei.
Tot asistenta medicala face pregătirea preoperatorie care constă în examenul clinic
și paraclinic, pregătirea psihică, îngrijirile igienice, urmărește funcțiile vitale și
vegetative, observă schimbările pacientei, regimul dietetic.
La indicația medicului administrează medicația antispastice, tocolitice și antibiotic,
recoltează produse biologice pentru examenul de laborator.
Examenul cu valvele permite să observam cavitatea vaginală și colul. Precede
întotdeauna tactul vaginal, permițând preluarea de secreții din vagin sau canalul
cervical pentru examenul bacterilogic și parazitologic, citologic si pH.
Se vor urmări: aspectul mucoasei vaginale, leziuni vaginale existente și
caracteristicile lor, situația și axul colului uterin, aspectul orificiului cervical extern,
aspectul conținutului vaginal. Pentru toate acestea asistenta medicală pregătește
pacienta , servește medicul instrumentarul necesar și execută tot ce se spune de către
medic, asigură lumina pentru vizualizarea zonelor examinate, se recoltează secreții
vaginale pe lame.
24
 Înainte de examinarea ecografică, pacienta trebuie să își umple vezica urinară
îngerând cu 2-3 ore înainte 500-700ml/lichide. Se atrage atenția că până la
examinarea să nu se golească vezica pentru a asigura o vizibilitate mai bună în spatele
vezicii urinare. Vezica reprezintă astfel o adevărată fereastră unică pentru examenul
ecografic. Ecografia este o explorare neinvazivă, oferă informații asupra fătului și
anexelor fetale și este efectuată cu sonda ecografului care emite impulsuri ultrasonice
ce traversează planurile anatomice și captează ulterior undele reflectate.
În cursul primelor luni de sarcină ecografia confirmă sarcina precoce, pune în
evidența o veziculă sau sacul embrionar - săptămâna a6a.
Vitalitatea este confirmată prin activitatea cardiacă, ritmică spre săptămâna a
8-a. Pot fi depistate sarcini multiple, se poate determina vârsta sarcinii cu amenințare
de avort, se stabilește diagnosticul de sarcina molară, sarcina ectopică, în stadiul
embrionar - săptămâna a10-a. După luna a a2-a se poate localiza placenta și este
posibilă biometria fetală.

25
 Procedura numărul 1: Puncția venoasă
Definiție: Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncție.

Scop: - explorator: recoltarea sângelui pntru examene de laborator: hematologie,

biochimie, serologie și bacteorologie.

-terapeutic:

a) administrarea unor medicamente sub forma injecției și a perfuziei intravenoase;

b) recoltarea sângelui în vederea tranfuzării sale;

c) executarea transfuzie de sânge sau derivate ale sângelui

Locul punctiei:

- venele de la plica cotului ( bazilică și cefalică), unde se formează un ,, M" venos

prin anastomozarea lor;

- venele antebrațului

- venele de pe fața dorsală a mâinii

- venele subclaviculare

- venele femurale

- venele maleolare interne

- venele jugulare și epicraniene ( mai ales la sugar și copilul)

Materiale necesare :
- de protecție: pernă elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză
- Pentru dezinfecția tegumentului
- Instrumentar și materiale sterile, ace , seringi de capacitate ( în funcție de scop),
pense, mănuși chirurgicale, tampoane.
- Alte materiale: garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate și etichetate,
cilindru gradat, fiole cu soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță
renală ( materialele se vor pregatii în funcție de scopul puncției)
Pregătirea psihică a pacientei presupune ca asistenta va explica tehnica în termeni
accesibili, fără exagerări; va permite pacientului să pună întrebări; va răspunde la
26
întrebări ( pacienții sunt mai puțin capabili să facă față durerii, stresului situațional,
dacă nu cunosc ce-i așteaptă). Pregătirea psihică constă în încurajarea și asigurarea
confortului.

Pregătirea fizică pentru puncția la venele brațului, antebrațului:

- Se așează într-o poziție confortabilă atât pentru pacient cât și pentru persoana
care execută puncția (decubit dorsal)
- Se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu impiedice
circulația de întoarcere la nivelul brațului
- Se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă
- Se dezinfectează tegumentele
- Se aplică garoul la o distanță de 7-8 cm deasupra locului puncției, strângându-l
astfel incât să oprească circulația venoasă fără a comprima artera
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente

Executia:

Asistenta îmbracă manușile sterile și se așează vis-a-vis de bolnav:

-se fixează vena cu policele mâinii stângi, la fiecare 4-5cm sub locul puncției,
exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine;
-se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, acul așezat cu bizoul in sus, în mâna
dreaptă, între police și resul degetelor;
-se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul în direcție oblică (unghi de 30
de grade), apoi peretele venos-învingându-se o rezistență elastică, până când acul
înaintează in gol;
-se schimbă direcția acului 1-2cm in lumenul venei;
-se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa;
-se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie;
-se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului și a
pumnului;
-se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și
se retrage brusc acul;
-se comprimă la locul puncției 1-3 minute, brațul fiind în pozitie verticală.

Îngrijirea ulterioară a tehnicii : Se face toaleta locală a tegumentului,se schimbă

lenjeria dacă este murdară, se supraveghează pacientul.
27
Accidente/incidente : -Hematom -prin infiltarea sângelui în tesutul perivenos
-Strapungerea venei -perforarea peretelui opus
-amețeli, paloare, lipotimie.

Procedura numărul 2: Măsurarea, notarea şi interpretarea valorilor de

temperatură

Definitie: Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului

necesara pentru a-şi menţine starea de bine ( necesara desfășurării metabolismului
la homeoterme). Aceasta se realizează pe baza principiului termostatului
(termogeneza/termoliza). Temperatura corpului este rezultanta procesului de
termogeneza ( producere de caldură ) și termoliza ( pierdere de caldură ), proces
reglat de centri termoreglării ( situați in hipotalamus )
Scop –- evaluarea funcţiei de termoreglarea şi termogeneză.
Obiectivele procedurii - Determinarea nivelului curent al caldurii corpului
- Aprecierea evolutiei unei boli
- Determinarea raspunsului pacientului la masurile initiate în caz de creștere sau
scădere a temperaturii corpului
- Evaluarea refacerii pacintului dupa boală
Locuri de măsurare: - axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Uzual temperatura se măsoară la orele 7 si 18 ; la nevoie pacientul poate fi
termometrizat si la 30 -60-120 minute sau se poate monitoriza continuu
temperatura .
Tipuri de termometre: cu mercur, termometru instataneu; digital, termometru oral
tip suzeta; cu infraroșu făra atingere, termometru pentru ureche(timpanic)
Materiale necesare: în funcție de calea aleasă pentru măsurare se va pregati pe o
tavă: termometrul maximal sau oricare alt termometru avut la dispoziție, tampoane
îmbibate cu alcool medicinal, comprese uscat, recipent cu soluţie dezinfectantă -
cloramină 1%, lubrifiant dacă se foloseste calea rectală; taviță renală, ceas, mănuși
de unica folosință, foaie de temperatură, creion albastru/negru.
Pregătirea pacientului
a) psihică – se explica procedura pentru a obține complianța și consimțământul;
b) fizică- se așează pacientul în poziția cea mai adecvată căii utilizate:
- Decubit dorsal – pentru măsurarea în cavitatea bucală și axilară
28
- Decubit lateral- pentru masurarea în cavitatea rectală
Efectuarea procedurii
Metoda axilară: Se spală mâinile și se pun mănușile;
-Se șterge termometrul electronic cu alcool;
-Se ridică brațul pacientului și se șterge axila cu prosopul prin tamponare;
- Se plasează termometrul cu bulbul în axilă paralel cu toracele;
-Se apropie brațul de trunchi și se flectează antebrațul pe torace;
-Se menține termometrul în axilă timpul necesar, cel electronic se menține până se
aude un semnal sonor;
-Se îndepărtează apoi termometrul și se citește gradația/displaiul termometrului,
valoarea se notează în foaia de temperatură grafic și cifric;
-Se spală, se clătește și se șterge cu un tampon cu alcool.
În cazul termometrului electronic timpanic, se introduce captatorul acestuia adaptat
la un capișon de unică utilizare, în urechea pacientului, trăgându-se cu mâna liberă
ușor de lobul urechii. Această mișcare va permite canalului urechii să se închidă
perfect. Din momentul în care termometrul este poziționat corect se apasă butonul
de pornire. Se citește temperatura după 3-4 secunde.
În cazul termometrului cu infraroșu pentru determinarea temperaturii la nivelul
frunții: se realizează o înregistrare rapidă (câteva secunde); prin apăsarea butonului
termometrului și se citește apoi valoarea temperaturii ce apare pe ecranul lui
Metoda rectală: se asigură intimitatea pacientului;
-se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie,
-se lubrefiază termometrul și se introduce bulbul termometrului în rect, prin mişcări
de rotaţie şi înaintare ( 3,8 cm la adult; 2,5 cm la copil; 1,25 cm la sugar )
-termometrul va fi menţinut 3-5 minute după care acesta se scoate, se şterge cu o
compresă
- se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului
- se spală termometrul, se scutură ; se introduce în recipientul cu soluţie
dezinfectantă (sol. Cloramină 1%)
Evaluarea procedurii - rezultate așteptate /dorite
– temperatura obținută relevă starea de sănătate a pacientului, iar tegumentele sunt
intacte fără iritații sau transpirație
- rezultate nedorite - pacientul prezintă disconfort, frisoane, tegument congestionat,
iritat, transpirat sau palid, rece.
- temperatura înregistrată impune măsuri adecvate.

29
 Fișa numărul 3: Transfuzia de sânge
Definiție: administrarea sângelui de la donator la primitor, atât direct, cât și după o
fază intermediară de conservare într-un flacon de sticlă sau pungă de plastic.
Scop- restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de globule roșii necesare
pentru transportul oxigenului în caz de hemoragii, anemii, stări de șoc.
-îmbunatațirea circulației periferice
-reducerea anoxemiei și mobilizarea sângelui de rezervă al organismului
-aport de substanțe nutritive proteice
-stimularea reacțiilor metabolice ale organismului, intensificarea schimburilor
celulare;
Materiale necesare: -toate materilele necesare perfuziei intravenoasă;
-trusa pentru perfuzat sânge cu filtru în picurător
-sange izogrup-izoRh
-materiale necesare controlului grupei sanguine
-medicamente pentru eventualele accidente
-aparat de oxigen.

Pregatirea psihică: i se explică necesitatea și riscul transfuziei, obținerea

consimțamântului în scris, dacă pacientul refuză, fiind conștient și cunoscând
consecințele refuzului transfuzia nu se va mai efectua.

Pregătirea fizică: pacientul nu va mânca, se asează în decubit dorsal, comod și cu

brațul în extensie și supinație
Execuția: -montarea flaconului: spălarea mâinilor cu apă și săpun; îmbrăcarea
manușilor sterile; se efectuează proba de compatibilitate directă Jeanbreau pentru
fiecare flacon
-evacuarea aerului din tubul aparatului;
-efectuarea puncției venoase;
-efectuarea probei biologice Oeleker;
-efectuarea transfuziei;
-încheierea trasfuziei.
Notare/interpretare: Se notează numărul flaconului și cantitatea de sânge transfuzat;
eventualele reacții ale pacientei.
Îngrijirea ulterioară
- Se așază comod, se acoperă

30
- Se asigură temperatura camerei cu 1-2oC mai ridicată
- Se oferă pacientului lichide calde ( dacă este permis)
- Se alimentează după 2 ore de la terminarea transfuzie ( dacă este permis)
Accidente și incidente:
- Incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma șocului
hemolitic
- Transfuzia unui sânge alterat
- Prezența substanțelor piretogene provoacă frison, cefalee, febră
- Embolie pulmonară
- Tranfuzia sângelui neîncalzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj
renal, șoc transfuzional, acidoză metabolică, stop cardic prin hipotermie.
- Perforarea venei și coagularea sângelui venos refulat în ac.

Observații:

-la apariția reacțiilor posttransfuzionale se returnează flaconul cu preparatul

transfuzat la laboratorul imunohematologic și se recoltează post transfuzional 10 ml
sânge simplu si 5 ml EDTA pentru determinări serologice.

Procedura numărul 4: Măsurarea tensiunii arteriale

Definiție: tensiunea arterială este presiunea exercitată de catre sânge asupra pereților
arterelor atunci când inima bate(tensiunea arterială sistolică) și atunci când inima se
odihnește(tensiunea arterială diastolică).

Scopul – evaluarea funcției cardio-vasculare (forța de contracție a inimii, rezistența

determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).

Materiale necesare:

-stetoscop biauricular
-tensiometru cu manșeta adaptată vârstei
-compresie cu alcool medicinal
-culoarea roșie (pix,cariocă,creion)

31
-foaie de temperatură (F.T), carnet adnotări personale.

Pregătirea pacientului

a) Psihică :
-se explică pacientului procedura pentru a obține consimțământul;
-asigurați un repaus psihic de cel puțin 5 min înainte de măsurare întrucât
emoțiile influențează presiunea sângelui.

b) fizică: așezați pacientul într-o poziție confortabilă de decubit dorsal ori

semișezând sau în ortostatism conform indicației medicale.

Efectuarea procedurii: -se șterg olivele și parțile metalice ale stetoscopului dacă este
necesar, cu comprese cu dezinfectant și se alege brațul potrivit pentru aplicarea
manșetei, permițând pacientului să adopte poziția culcat sau așezat cu brațul întins,
dezbracat și palma îndreptată în sus;
-se verifică dacă manșeta conține aer și se scoate, la nevoie, deschizând ventilul de
siguranță și comprimând manșeta în palme;
-se închide ventilul de siguranță înainte de a umfla manșeta și se aplică, circular, în
jurul brațului, bine întinsă, la 2,5-5 cm deasupra plicii cotului și se fixează;
-se palpează artera brahială sau radială exercitând o presiune ușoară cu degetele;
-se asează membrană stetoscopului deasupra arterei reperate și se întroduc olivele în
urechi;
-se umflă manșeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce se
privește acului manometrului, până când presiunea se ridica cu 30cm deasupra
punctului în care pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi);
-se decomprimă manșeta deschizând ușor ventilul de siguranță, se înregistrează
mental cifra îndicată de acul manometrului în oscilație în momentul în care, în urechi,
se aude prima bătaie clară (lup-dup) această cifră reprezintă tensiunea sistolică;
-se înregistrează numărul care corespunde bătăii de final în timp ce se continuă
decomprimarea manșetei; aceasta reprezintă T.A. diastolică;
-se îndepărtează manșeta, se curață și dezinfectează olivele stetoscopului; se
înregistrează valorile măsurate în documentele medicale.
Notarea și interpretarea: Reprezentarea grafică se socotește pentru fiecare linie
orizontală din foaia de temperatură 10 mmHg sau 1 cmHg; se reprezintă grafic
valorile printr-un dreptunghi de culoare roșie, așezat pe verticala timpului (D sau S);
latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S. iar latura de jos reprezintă T.D.

32
Îngrijirea pacientului: pacientul poate avea una sau mai multe probleme de
dependență:

-intoleranță la activitate și altararea menținerii sănătății

-alterarea randamentului inimii
-exces de volum lichidian
-deficit de cunoștințe
-alterarea nutriției.
Observații – se amâna masurarea T.A. dacă pacientul este tulburat emoțional sau are
dureri;

33
Obiectivul 4: Procesul de îngrijire a pacientei cu placentă praevia
A. CULEGEREA DATELOR - INTERVIU

1. Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: Comănescu Irina
b. Vârsta: 32 de ani
c. Profesia: ospătar
d. Localitatea de domiciliu: Valea Lupului, Iași
e. Diagnosticul la internare: Placenta praevia
f. Data internării: 02/10/2020

2. Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumatoare de: Alcool – nu Cafea –da Tutun – da Drog –
nu
b. Alergii cunoscute – nu

3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: bolile copilăriei( varicelă etc.)
b. Antecedente heredocolaterale: : - menarhă la 14 ani, cicluri regulate
- sarcini anterioare 2
- nașteri la termen 1
c. Motivele internării actuale: - sarcina a evoluat fiziologic și a fost luată în evidență
în urma cu 32 saptamani.
- în urma examinarilor paraclinice si a examenului ecografic efectuate s-a pus
diagnosticul pozitiv de placenta praevia marginal posterioară.
- în cursul dimineții gravida prezintă o hemoragie pe cale vaginală cu sânge proaspat
și cheaguri.
- membranele sunt intacte.
d. Istoricul stării actuale:
-ultima mentruație: 8.01.2020
-în cursul sarcinii au avut loc sângerari repetate, de asemenea și internări repetate
confirmate de către pacientă
-din luna a 2-a a efectuat controlul obstetrical periodic
-prezintă sângerari vaginale și o stare generală alterată
4.Examenul clinic general:
34
e. Tegumente şi mucoase: palide
f. Greutate : 75 kg
g. Înălţime: 165 cm
h. Ţesut celular subcutanat: – normal reprezentat
i. Sistem ganglionar şi limfatic:superficial, ganglioni limfatici nepalpabili
j. Aparat loco-motor: integru
k. Aparat respirator: murmur vezicular fiziologic, torace normal conformat,
sonoritate pulmonară normală
l. Aparat cardio-vascular: șoc apexian in spațiul V i.c. stang, TA 110/6 mmHg puls
76 bătăi/minut
m. Aparat digestiv: abdomen mărit de volum ocupat de uterul gravid, tranzit
intestinal fiziologic, constipație ușoară
n. Aparat uro-genital: micțiuni prezente, uneori polakiurie
o. Sistem nervos şi organe de simț: orientare temporo spațială, reflexe
osteotensionase simterice

5.Investigaţii:
a. Examenul sângelui – analize și valori – Ht = 28% Hb = 12% 50 Glicemie =
84mg% Grupa sangvina = 0 I, Rh + TQ = 12" TH = 1'45"
b. Examenul urinei: negativ
c. Alte examene de specialitate:
- Ecografie abdominală Făt unic viu, prezentație craniană, placenta praevia
marginal posterioară.
Tegumente, abdomen, sani cu modificari de sarcina; vulva, vaginul suplu cu aspect
violaceu.
-Examen valve: colul este lung cu canalul cervical închis prin care pierde sânge
proaspăt. Uter marit de volum la două laturi de deget sub apendicele xifoid. Așezare
longitudinală, prezentație craniană. Membrane intacte. La ascultare valoarea BCF-
ului este de 154/min.
6. Tratamente:
a. Tratament medicamentos:
Algifen 1f/8h sau nospa 1f/8h
Cefort 1 flc/12h
Clexane 0,4 f/zi
Dexametazona 1f/ 12 h
Refer 1 f/ 12h
35
 Pev cu ser glugozat 10% 1000ml
Sf 0,9% 500ml+vit grup B
Venofer 1f /2 zile
vit k 1f/zi

7. Epicriza şi recomandări la externare:

Având în vedere diagnosticul de sarcină cu placenta praevia și hemoragie abundentă
se decide intervenția prin secțiune cezariană și ruperea membranelor. Se intervine
chirurgical după pregătirea psihică a gravidei și administrarea premedicației, toaleta
regiunii genitale și abdominale, sub anestezie rahidiană și se extrage un făt viu de
sex masculin, G=2510 gr, L=48cm, Apgar 9, ora 19:30. Delivrența are loc
intraoperator. Se efectuează toaleta uterină și peritonizarea cu fir continuu.

Evoluție favorabilă postpartum (afebrilă, secreție lactație prezentă, uter involuat,

lohii serosanghinolente, tranzit intestinal prezent, plagă operatorie favorabilă.

Se externează cu recomadările:

-tratament Clexane 0,4 1f/zi 6 zile

-Altrifer 1 cp/zi 3 luni
-igiena sânilor
-suprimarea firelor de sutură
-dispensarizarea lăuzei și a copilului la medicul de familie
Revine la control peste 40 de zile

36
 Identificarea nevoilor fundamentale afectate- enunțarea
problemelor de dependență/diagnostice de îngrijire la gravida cu
placentă praevia:
În urma culegeri datelor la pacientei cu placenta praevia chiar din ziua
internării, am stabilit următoarele nevoi fundamentale alterate:

1. Nevoia de respira și a avea o bună circulație

2. Nevoia de a se hidrata și a se alimenta
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a comunica
5. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
6. Nevoia de a se mișca și se a avea o bună postură
7. nevoia de a dormi, a se odihni

Problemele de dependență/diagnosticele de îngrijire care au fost identificate

sunt următoarele:

Nevoia fundamentală Problemelor de dependență/diagnostice de

îngrijire
1. A respira și a Alterarea nevoii de a respira şi a avea o bună
avea o bună circulaţie manifestata prin puls accelerat din cauza
circulație durerilor, agitație, transpirații și paloare datorită
efectului secundar al anasteziei

2. A bea și mânca Alimentație insuficientă în cantitate și calitate

datorită pregătirii preoperatorii, hidratare inadecvată
prin deficit datorită grețurilor și vărsăturilor,
inapetenţă datorită slăbiciunii și oboselii.

3. A elimina Tranzit interstinal deficitar- constipația, din cauza

scăderii motlității interstinale și compresiunii
exercitate de uterul gravid

37
4. A se mișca și a Alterarea mobilitaății fizice manifestata prin
avea o bună imobilitate datorită intervenției chirurgicale, refuz
postură de a se mobiliza datorită plăgii chirurgicale și a
anemiei datorită pierderilor de sânge

5. A dormi și a se Pertubarea somnului, manifestată prin insomnie,

odihni astenie fizică si psihică, agitație, discomfort și
durere datorată intervenţiei chirurgicale

38
 Plan de îngrijire

Problema de
Obiective de Intervenții(delegate și Evaluarea
dependență/diag
îngrijire autonome, investigații) îngrijirilor
nostic de nursing

Autonome: -invaț pacienta

tehnici corecte de a respira.
-indemn pacienta să facă
gimnastică respiratorie
-repaus obligatoriu la pat;
-se pregǎteşte pacienta pentru
intervenţia chirurgicalǎ;
- observ felul, frecvența și
- combaterea amplitidinea mișcărilor
Respirație
spasmelor; respiratorii.
inadecvată
- promovarea -monitorizez respirația și o
manifestată prin
unei respiratii notez în foaia de temperatură - Pacienta nu
puls accelerat din
eficiente supraveghez permanent mai prezintă
cauza durerilor,
postoperatorii pacienta în primele ore dupǎ tahipnee in
agitație,
astfel încat intervenţia chirurgicalǎ; termenul
transpirații și
pacienta sa -se urmărește reluarea funcţiei propus
paloare datorită
respire normal renale şi gastrointestinale;
efectului secundar
în urmatoarele
al anasteziei
48 de ore. Delegate:- recoltarea probelor
de laborator urmatǎ de
instalarea perfuziei cu ser
glucozat 500/ml;
- La indicatia medicului
administrez cu 30 de minute
inainte de introducerea in sala
de operaţie medicaţia
preanestezicǎ: mialgin,

39
 atropinǎ, diazepam, fentanyl,
nesdonal

Autonome: - monitorizez
greutatea
- se urmarește pacienta să
consume doar alimente
cuprinse în regim
-se alcătuiește un regim
alimentar hidric-post cezariană
Alimentație
-educ pacienta despre
insuficientă în Asigurarea
necesitatea acestui regim
cantitate și unei diete - pacienta e
preoperator și despre
calitate datorită conform hidratata
complicațiile ce pot surveni
pregătirii patologiei corespunzator,
- se montează perfuzie cu
preoperatorii, -pacienta sa ingera intre 2-
soluție de glucoză 5% 1000ml
hidratare prezinte 2,5 litri lichid
ser fiziologic 500 ml timp de 5
inadecvată prin diminurarea pe zi
zile - explic bolnavei
deficit datorită senzației de - bolnava se
necesitatea alimentării şi
grețurilor și greață in alimentează
hidratării
vărsăturilor, termen de 24 corect şi
Delegate:
inapetenţă de ore respectă
La indicatia medicului
datorită -sa-și recâștige indicaţiile date
administrez medicația prescrisă
slăbiciunii și treptat apetitul
de medic: vitamina k, 1fiolǎ
oboselii.
i.m/2pe zi;
calciu gluconic 10% 1fiolǎ i.v;
mialgin 1 fiolǎ i.m;
vit A+D2 3 cp/2zi;
vit C200, 3cp/2zi;
vit B1 1fiolǎ/12ore vit B2 2
cp/2 pe zi;

40
 - Tranzitul
intestinal să se Autonome:
Tranzit interstinal -determină pacienta să ingere o
reia in limite Pacienta
deficitar- cantitate suficientă de lichide
fiziologice prezintă un
constipatia, din -recomandă alimente bogate in tranzit
cauza scăderii -Să identifice fibre în special fructe si legume intestinal
motlității cauzele proaspete. normal,
interstinale și constipației
durerea
compresiunii Delegate:
-Să aplice cedează la
exercitate de - se administrează, la indicație,
măsurile de analgezice
uterul gravid laxative, analgezice
prevenire și
combatere

Autonome:
- se începe mobilizarea
precoce, apoi activa.
- în prima zi post operator,
Alterarea începand cu orele 12, pacienta a
mobilității fizice fost ajutată să se ridice în
manifestata prin poziție semisezandă, cate 10
imobilitate minute la interval de 3 ore. Pacienta are
- pacienta să se
datorită - efectuez masaj la nivelul dureri de
mobilizeze cât
intervenției membrelor inferioare câte 5 intensitate mai
mai repede
chirurgicale, minute la interval de 2 ore, mica.
posibil
refuz de a se pentru activarea circulației și
- pacienta se
mobiliza datorită - combaterea prevenirea complicațiilor
ridică singură
plăgii chirurgicale cefaleei şi a tromboembolice.
la marginea
și a anemiei vertijului - ajut pacienta la schimbarea
patului
datorită poziţiei in pat
pierderilor de - masez uşor regiunile
sânge predispuse la escare
- efectuez exerciţii active şi
pasive la nivelul articulaţiilor
- încurajez pacienta să se ridice
la marginea patului şi să facă
caţiva paşi
41
 - explic pacientei necesitatea
mobilizării
- învăţ pacienta cum să
tuşească, să protejeze cu mâna
plaga
- ajut pacienta să se ridice din
pat şi să efectueze caţiva paşi
- încurajez pacienta în
progresele făcute

Delegate:
-Se vor administra la
recomandarea medicului curant
antalgice, antispastice
- am administrat o fiola de
Mialgin, pentru calmarea
durerilor de la nivelul plăgii.

Autonome:
-asigur condiții optime pentru
Pertubarea odihnă;
somnului, -asigur microclimat -Pacienta a
manifestată prin corespunzator care să confere prezentat somn
insomnie, astenie Pacienta să confort psihic și fizic, camera odihnitor în
fizică si psihică, prezinte somn aerisită, linistită, cu umiditate și intervalul
agitație, odihnitor, să nu temperatură optimă; propus
discomfort și mai prezinte - asigur confortul pacientei prin -respecta orele
durere datorată treziri repetate aşezarea ei într-o poziţie de odihnă și are
intervenţiei confortabilă, poziţie antalgică un somn
chirurgicale care să nu deranjeze operaţia; liniștitor
- ii explic bolnavei să evite
oboseala, eficienţa somnului şi
a odihnei;
- îi recomand activităţi
Recreative;

42
-Întocmesc un program de
odihnă corespunzător
organismului.
- plimbări în are liber însoţită la
inceput

Delegate:
- administreaz somnifere la
recomandarea medicului curant

43
Obiectivul 5: Educația pentru sănătate la pacienta cu placentă praevia
Educația pentru sănătate reprezintă o ramură a culturii umane, una din bazele
sănătății cu rol în influențarea modului de viață. Educația pentru sănătate, la fel ca
celelalte ramuri de cultură trebuie să dețină un fond material, fizic și teoretic.

Educația pentru sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc, informare,

ea fiind totodată și un drept al omului și o obligație a societății. Educația pentru
sănătate implică, obligatoriu, cunoașterea și aplicarea continuă a tehnicilor de
comunicare, ca element fundamental și este un proces interactiv ce favorizează
învățarea.

Scopul educației pentru sănătate la placenta praevia este ca aceasta să

dobândească autonomie, creșterea stimei de sine pentru că-i permite să-și asume
responsabilități mai mari față de propria persoană. Ea se desfășoară în domeniul
cognitiv, afectiv și psihomotor utilizând metode adecvate în cazul de față fiind vorba
de pacienta cu placenta praevia.

Pe baza informațiilor culese am apreciat nevoia de a învăța și de a-mi însuși

cunoștințele dobândite.

Obiectivele educaționale pot fi pe termen scurt și termen lung. Pe termen scurt,

pacienta este informată ce a determinat patologia și pașii îngrijirii și a conduitei
terapeutice. Pe termen lung s-a educat pacienta pentru a deveni mămică si
schimbările produse de naștere.

Alimentația joacă un rol foarte important în buna desfășurare a sarcinii, de ea

depinde și dezvoltarea fătului. Sarcina în sine fiind foarte solicitată din punct de
vedere a alimentației. Organismului i se va oferi tot ce este necesar și anume:
proteine, glucide,lipide, vitamine, și minerale dar și apă precum și fibre.

În procesul de educare a pacientei cu placenta praevia s-au furnizat informații

despre efectele nocive ale fumatului, probleme la nivelul placentei cum ar fi în cazul
nostru, placenta praevia nașterea prematură afectând în același timp și copilul.

Înaintea procesului de educare s-a înlăturat anxietatea pacientei prin explicații

pregătitoare și se adresează asistentei medicale la cea mai mică preocupare asupra
stării de sănătate.

44
III. Bibliografia:

Lucreția Titircă,"Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții

medicali", Ediția a 9-a, Editura Viața Medicală Românească, Anul 2008

Lucreția Titircă, "Tehnici de evaluare si îngijiri acordate de asistenții medicali"

Volumul 2, Ediția a 7-a, Editura Viața Medicală Românească, Anul 2008

Mircea Teodeorescu, Leonida Georgescu, Nicolae Tudose, "Patologia placentei"

Editura Facla, Anul 1977

Heinrich Martius, "Manual de obstetrică " Ediția a VI-a revăzută, Editura

Medicală București, Anul 1966

Lucreția Titircă, "Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri

corespunzătoare nevoilor fundamentale" Ediția a 7-a, Editura Viața Medicală
Românească, Anul 2008

Proiect propus: Ordinul asistenților medicali generaliști,moașelor și asistenților

medicali din România, "Proceduri de practica pentru asistenții medicali generaliști"
Martie 2013

Coordonator Prof. Edmund Ciumșu, Prof. Tania Bararu, "Ghidul examenului de

absolvire 2021" Ediția a XI-a

45
IV. Anexe

Figura 1

Placenta praevia/placenta normală:

Figura 2

46
Figura 3

Figura 4

47