ngrijirea bolnavului cu Cancer gastric

MOTTO:

Sntatea nu este totul, dar totul fr sntate este

nimic!

Schopenhauer

Cuprins
 I. Argument
II. ngrijirea bolnavului cu Cancer gastric
Obiectiv 1
Noiuni generale de anatomie i fiziologie ale aparatului digestiv
Obiectiv 2 : Cancerul gastric
a) Definiie
b) Clasificare
c) Etiologie
d) Simptomatologie
e) Diagnostic
f) Evoluie i prognostic
g) Tratament
h) Complicaii
Obiectiv 3:
Rolul autonom i delegat al asistentului medical n ngrijirea
bolnavului cu Cancer gastric
1. Fia tehnic nr. 1
2. Fia tehnic nr. 2
3. Fia tehnic nr. 3
4. Fia tehnic nr. 4
Obiectiv 4:
Procesul de ngrijire al unui pacient cu Cancer gastric
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale dup V. Henderson
c. Plan de ngrijire
Obiectiv 5:
Educaie pentru sntate la un pacient cu Cancer gastric
III. Bibliografie
IV. Anexe

Argument
 Cancerul gastric este o afectiune larg raspandita in populatie, care nu
iarta pe nimeni indiferent de varsta, profesie, statutul material sau social.

Scopul prezentului proiect este acela de a identifica problemele de

ingrijire specifice pentru un pacient cu cancer gastric.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu cancer gastric si de

care trebuie sa tina seama asistentul medical la intocmirea planului de
ingrijire sunt: cauzele care pot duce la o asemenea afectiune, precum si
importanta diagnosticului precoce, a inceperii tratamentului la timp, dar si
respectarea etapelor de tratament, conform indicatiilor medicului. Toate
acestea contribuie la descoperirea neoplasmelor in stadii incipiente si astfel
rata de supravietuire este mai mare si chiar ducand la vindecare, daca bolnavii
beneficiaza de tratament si ingrijire corespunzatoare.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Notiuni generale de anatomie si fiziologia aparatului digestiv
2. Prezentarea generala a cancerului gastric
3. Rolul autonom si delegat al asistentului medical in ingrijirea bolnavului cu
cancer gastric
4. Procesul de ingrijire al unui pacient cu cancer gastric
5. Educatia pentru sanatate la un pacient cu cancer gastric.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza urmatoarele competente

profesionale:
1. Asigurarea igienei bolnavului.
2. Identificarea problemelor de dependenta.
3. Urmarirea si notarea in foaia de observatie a functiilor vitale si vegetative
4. Cunoasterea si aplicarea regimurilor alimentare in cancerul gastric.
5. Cunoasterea metodelor de administrare a medicamentelor.
6. Acordarea de ingrijiri in cancerul gastric pentru prevenirea complicatiilor.
7. Cunoasterea pregatirii bolnavilor si a materialelor necesare pentru recoltari
de produse biologice.
8. Explorari functionale, examene radiologice.
9. Acordarea ingrijirilor in situatii de urgenta.
10.Realizarea educatiei in scopul prevenirii complicatiilor si mentinerea unui
grad normal de sanatate.

Aplicarea procesului de ingrijire la pacienti cu cancer gastric s-a

finalizat prin analiza unui caz cu cancer gastric caz pentru care s-a elaborat
un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidentiat problemele de
dependenta specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale conform
principiului Virginiei Henderson.

In final, a fost elaborat un plan de ingrijire la un pacient cu cancer

gastric, respectand obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost
evidentiate problemele de dependenta, obiectivele de ingrijire, interventiile
autonome si delegate aplicate, precum si evaluarea interventiilor aplicate.
 II. ngrijirea bolnavului cu Cancer gastric

Obiectiv 1: Noiuni generale de anatomie i fiziologie ale aparatului

digestiv

1. Definitie:
Stomacul (ventriculus gaster) reprezinta o portiune mobila si cea mai
dilatata a tubului digestiv, care continua esofagul la nivelul unui orificiu numit
cardia si se continua, in partea inferioara, cu duodenul la nivelul orificiului
piloric. El are forma literei J, cu doua fete (anterioara si posterioara), si doua
curburi mica, la dreapta, si mare la stanga.

2. Asezare:
Stomacul se afla in cavitatea abdominala, in partea stanga, sub diafragma,
in loja gastrica (etajul supramezocolic).
La omul viu are pozitia verticala, iar la cadavru este aproape orizontal.
Raporturi: aflandu-se situat in regiunea supramezocolica, stomacul are in
partea de sus, inainte si la dreapta, raporturi cu diafragma, ficatul si micul
epiplon, la stanga cu splina, in jos cu colonul transvers, inainte cu peretele
abdominal si inapoi cu pancreasul, rinichiul stang si splina.
Configuratia externa: are forma literei J, masurand cand este plin
moderat 25 cm lungime, 10 cm latime si 8 cm grosime. Capacitatea mijlocie
atinge 1300 ml.

Prezinta trei portiuni:

- fundul sau marea tuberozitate este partea cea mai larga si priveste spre
diafragm; reprezinta camera cu aer a stomacului si nu contine alimente;
- corpul care este partea mijlocie;
- portiunea pilorica sau portiunea orizontala este partea inferioara, cea mai
ingusta a stomacului si are doua segmente: antrul piloric si canalul piloric.
Stomacul are:
a) doua fete: anterioara
posterioara
b) doua margini sau curburi:
- mica curbura concava si orientata spre dreapta
- marea curbura convexa si orientata spre stanga, avand o lungime de circa
40 cm.

1
 Stomacul este in legatura, prin cele doua extremitati ale sale, cu esofagul
si intestinul subtire.
Orificiul prin care stomacul comunica cu esofagul se numeste cardia si
este usor dilatabil, avand un muschi sfincter slab dezvoltat.
Orificiul dinspre intestinul subtire se numeste pilor si este inchis printr-un
muschi sfincterul piloric.
La nivelul pilorului, mucoasa stomacala prezinta o prelungire a carei
margine libera este indreptata spre intestin, formand valvula pilorica.

3. Structura stomacului
Peretele stomacului este constituit din 4 tunici care, considerate de la
exterior spre interior, sunt:

1.Tunica seroasa: aceasta tunica este formata din peritoneul visceral.

Seroasa inveleste stomacul aproape in intregime, lasand neacoperita, la nivelul
ligamentului gastrofrenic, numai o mica portiune care vine in raport direct cu
diafragmul. Ea se continua cu elementele de sustinere si fixare ale stomacului
alcatuind epiplonul gastrocolic, gastrohepatic si ligamentul gastrofrenic.

2.Tunica musculara: este alcatuita din fibre musculare netede, asezate in

trei straturi:
- stratul extern este format din fibre longitudinale, fiind continuarea fibrelor
longitudinale ale esofagului;
- al doilea strat contine fibre asezate circular;
- al treilea strat, cel intern, este format din fibre dispuse oblic (parabolice
sau in ansa).
Paturile de fibre musculare aluneca unele fata de altele, ceea ce permite
destinderea si relaxarea peretilor stomacului atunci cand acesta este plin sau gol.

3.Tunica submucoasa: este formata din fibre conjunctive si fibre elastice.

4.Tunica mucoasa: numita si mucoasa stomacala este prevazuta cu

numeroase cute longitudinale anastomozate, numite plici gastrice. Aceste cutari
se datoreaza faptului ca intinderea mucoasei este mai mare decat suprafata
interna a stomacului, chiar cand acesta este plin.

2
 La nivelul curburii mici pliurile sunt mici, aici fiind calea gastrica.
Mucoasa are o grosime de circa 2 mm si este formata dintr-un epiteliu
cilindric simplu, printre care se afla glandele unicelulare si dintr-un corion, care
alcatuiesc aparatul secretor al mucoasei.
Dupa pozitia lor, dupa structura si functiile pe care le indeplinesc,
glandele gastrice sunt de trei tipuri:
1.Glandele fundice: sunt glandele principale ale stomacului, fiind numite
si glande proprii; ele sunt situate in regiunea fundica a corpului stomacului.
Ele sunt glande tubuloase, ramificate sau simple; secreta acid clorhidric,
pepsina, labferment si mucina.
2.Glandele pilorice: situate in regiunea pilorica sunt glande tubuloase,
ramificate sau simple, secreta labferment si mucina.
3.Glandele cardiale: situate in mucoasa regiunii orificiului cardia, sunt
glande tubuloase, ramificate sau simple si secreta lipaza stomacala.

4. Vascularizatia stomacului
Stomacul este vascularizat de ramurile trunchiului celiac. Astfel, artera
gastrica stanga si artera gastrica dreapta se anastomozeaza de-a lungul micii
curburi a stomacului; artera gastroepiploica dreapta se anastomozeaza cu artera
gastroepiploica stanga de-a lungul marii curburi; arterele gastrice scurte, ramuri
din artera aplionica vascularizeaza fundul si fetele stomacului.

3
 Ramurile tuturor acestor artere se anastomozeaza si formeaza trei retele:
- reteaua seroasa
- reteaua musculara
- reteaua submucoasa.
Din capilarile acestor retele se formeaza venele, care alcatuiesc un plex in
subseroasa si apoi formeaza venele stomacului:
- vena coronara a stomacului
- venele gastroepiloice (dreapta si stanga)
- venele scurte.
Toate aceste se varsa in vena porta sau ramurile ei.
Limfaticele stomacului formeaza o retea submucoasa, o retea subseroasa.
Acestea sunt repartizate in mica si in marea curbura.

5. Inervatia
Stomacul are o inervatie complexa. Ea este formata din fibre provenite
din plexul solar, care sunt fibre simpatice si fibre parasimpatice (din nervii vagi).
Aceste fibre, patrunzand in peretele stomacului, formeaza trei plexuri simpatico-
parasimpatice:
- un plex slab dezvoltat, numit plexul subseros al suprafetei tunicii musculare
- un plex mai dezvoltat, asezat in grosimea tunicii musculare, numit plexul
Meissner, asezat in submucoasa.
Plexurile sunt formate din fibre nervoase si celule nervoase.

6. Anexele tubului digestiv

Ficatul hepar este cea mai mare i mai complex gland din oganism,
fiind o anex a tubului digestiv, cruia i elimin n perioadele digestive, secreia
sa exocrina bila. La nivelul lui se sintetizeaz i multiple substane pe care le
vars direct n snge. Astfel toate monozaharidele absorbite prin mucoasa
intestinal ajung prin vena porta n ficat, unde sunt convertite n glicogen.
Sinteza glicogenului hepatic din glucoz, este una din ficatului. Dar glicogenul
se poate forma n ficat i din unele proteine sau din unele lipide, astfel c acest
4
organ este un depozit nsemnat de glucoz, alturi de muchi. Dar ficatul poate
sintetiza i lipide, pe care le depoziteaz sau le trimite n circulaie.

Pancreasul este o gland amficrin, anex a tubului digestiv, de forma

unui ciocan, cu capul partea voluminoas, mai mare, situat in cadrul duodenal,
iar in continuare, corpul si coada orientate spre stnga, trecnd peste marile vase
abdominale si rinichiul stang pana aproape de hilul splinei.

In afara componentelor structurale endocrine, pancreasul in majoritate

este exocrin, avnd structura tubulo-acinoas ramificat asemanatoare glandelor
salivare. Celulele acinilor secret la nivelul duodenului sucul pancreatic necesar
digestiei, secreie colectat de cele doua canale excretoare cel principal de-a
lungul ntregului organ, iar cel accesor desprins din precedentul la nivelul
capului.
Glandele salivare sunt o alt anex a tubului digestiv; ele secret saliva
pe care o elimin prin canale n cavitatea bucal; exist trei tipuri de glande
salivare: glandele parotide, glandele sublinguale i glandele submaxilare.

7. Functiile stomacului
Prima functie este de a inmagazina alimentele, pe masura ce sunt
mestecate si inghitite. Stomacul functioneaza ca un rezervor capabil sa stocheze
cantitati mari de alimente, permitand astfel hranirea intermitenta. In stomac,
5
continua digestia amidonului, inceputa in gura de catre enzima amilaza, care
continua timp de aproximativ trei ore, iar continutul stomacului este eliberat
controlat si in cantitati mici, astfel incat hrana sa ajunga in duodenul care are un
volum mult mai mic. n stomac, hrana este amestecata cu sucul gastric. Acesta
con&tine acid gastric, mucus, enzime proteolitice care digera proteinele. Acidul
clorhidric, eliberat de celulele parietale gastrice, are mai multe roluri: faciliteaza
inceputul digestiei proteinelor din dieta (actionnd impreuna cu pepsina),
elibereaza vitamina B12 din alimente, ajuta la absorbtia fierului, anihileaza
microbii care sunt ingerati impreuna cu hrana.
A doua functie este de a secreta enzime, hormoni, acid clorhidric si
mucusul care captuseste stomacul si constituie o bariera protectoare fata de
substantele acide si fata de alti agenti ce pot leza straturile mucoasei gastrice.
Enzimele proteolitice sunt eliberate in forma inactiva de celulele principale-
pepsinogen- si se activeaza in contact cu acidul gastric. Ele incep digestia
proteinelor, care sunt molecule foarte lungi si foarte complexe alcatuite din
aminoacizi, desfacandu-le pentru inceput in molecule mai mici, si pregatindu-le
astfel pentru digestia completa, care urmeaza sa se desfasoare in intestinul
subtire. Sucul gastric mai contine si cantitati foarte mici de lipaza, care au o
contributie neglijabila la digestia grasimilor (trigliceridelor) din dieta. Reducerea
marcata a secretiei gastrice apare ca rezultat al atrofiei gastrice (disparitia
glandelor gastrice, prezenta cel mai adesea la vrstnici), a rezectiei gastrice
chirurgicale (cnd se indeparteaza portiuni mai mari sau mai mici din stomac), a
administrarii medicamentelor antisecretorii (Ranitidina, Famotidina,
Omeprazol). Aceasta poate ca rezultat afectarea de ansamblu a digestiei si
absorbtiei nutrientilor cu scadere in greutate, deficit de vitamina B12 ce se
manifesta prin anemie si tulburari nervoase, risc crescut de infectii intestinale,
lipsa de fier cu anemie. Printre acesti agenti amintim: otetul, acidul acetilsalicilic
sau aspirina, cortizonul, bauturile alcoolice, piperul, mustarul, ardeiul iute si
scortisoara. Toate acestea ar trebui evitate.
Al treilea rol al stomacului este acela de a amesteca alimentele cu sucurile
digestive si, prin contractii ritmice, de a elimina portiuni mici din continut, care
trec prin canalul piloric in duoden si in intestinul subtire. Contractiile peristaltice
gastrice survin, in mod regulat, de trei ori pe minut.
In mod normal, stomacul are nevoie de 3 ore pentru a rezolva o masa
simpla si de 4-5 ore sau si mai mult, daca a fost o masa mai abundenta si mai
complexa, dupa care ii face placere sa aiba o perioada de liniste, de o ora sau
doua, pentru a se pregati pentru masa urmatoare.
Activitatea mecanica a stomacului, care realizeaza amestecul alimentelor
cu sucul gastric, macinarea acestora si evacuarea acestora prin pilor in cantitati
6
mici este complexa si foarte bine coordonata. Muschii care sunt implicati
alcatuiesc tunica musculara a stomacului care e foarte bine dezvoltata, fibrele
musculare fiind orientate circular, longitudinal si oblic, pentru realizarea unei
eficiente maxime. Activitatea lor nu este resimtita constient dect in cazuri
patologice. Reglarea activitatii se realizeaza la trei niveluri. Primul nivel este
controlul nervos extrinsec, realizat de sistemul nervos autonom, care are doua
componente: parasimpatica, ce regleaza activitatea in conditii obisnuite, prin
nervul vag, si simpatica, ce predomina in conditii de stress. Al doilea nivel il
constituie terminatiile nervoase din peretele gastric, ce sunt influentate si de
stimulii eliberati din interiorul stomacului (alimente, lichide), si de sistemul
nervos autonom. Al treilea nivel sunt chiar fibrele musculare netede din tunica
musculara a stomacului, care isi desfasoara activitatea att sub influenta
terminatiilor nervoase din peretele gastric cat si sub influenta hormonilor
eliberati de celulele endocrine. Inteaga activitate a stomacului, de secretie si
mecanica este influentata de sistemul nervos central, astfel incat cauza multor
simptome dispeptice (dureri epigastrice, greata, balonari) poate fi data de fapt de
un dezechilibru nervos: stress, oboseala nervoasa.

Obiectiv 2: Noiuni teoretice despre cancerul gastric

1. Definitie
Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer sau neoplasm
gastric. Acesta este o afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar initial la
nivelul mucoasei gastrice si apoi se extind dincolo de peretele stomacului in
tesuturile invecinate.

7
 Cancerul gastric este un proces proliferativ de neoformatie a peretelui
gastric.

2. Incidenta cancerului gastric

Cancerul gastric reprezinta cea mai frecventa forma de tumora maligna a
tractului digestiv din tara noastra, incidenta prezentand insa mari variatii
geografice (cea mai ridicata in Banat). Afectiunea survine de doua ori mai
frecvent la barbati decat la femei. Desi numarul cazurilor aparute la tineri a
crescut in ultimul timp, incidenta maxima a cancerului gastric este la varsta
cuprinsa intre 50 si 60 ani (varsta cancerului gastric).
Incidenta difera mult de la o tara la alta (maxima in Chile, Japonia, China,
Austria, Finlanda, Ungaria si minima in Egipt, Malayezia, SUA) din motive
ramase necunoscute.

3. Clasificari sau tipuri

Clasificarea propusa si acceptata de Societatea Japoneza de
Gastroenterologie cuprinde urmatoarele tipuri:
- tipul I: cancer protruziv (proeminenta in lumenul gastric)
- tipul II: cancerul superficial (modificari ale reliefului mucos) cu
subdiviziunile:
o II a: suprafata usor ridicata - cancer supradenivelat;
o II b: cancer plan (nu exista diferente de nivel fata de mucoasa din jur);
o II c: cancer subdenivelat (suprafata usor deformata).
- tipul III: cancer excavat (aspect ulceriform).
Clasificarea cuprinde si asocieri II c + III, III + II c, primul cod semnaland
aspectul dominant.
Stadializarea stabilita de UICC (Geneva, 1979), dupa codul TNM.
Tumora se reprezinta cu patru grade de gravitate:
T1 tumora este situata intramucos;
T2 tumora atinge submucoasa;
T3 tumora patrunde in stratul muscular;
T4 tumora incadreaza peretele gastric in intregime atingand si seroasa.
La ganglionii limfatici sunt urmatoarele glande:
N0 fara prinderea ganglionilor;
N1 metastaze prin invazie limfatica de vecinatate;
N2 N3 invazie regionala in crestere;
N4 invazie ganglionara in afara regiunii.
Metastazele se noteaza astfel:
M0 fara metastaze;
M1 cu metastaze la distanta de tumora regionala;
Mx metastaze incerte.
8
 Cancerul gastric intramucos (in situ) se codifica astfel:
-in stadiul I cu formula T1N0M0;
-in stadiul II cu formula T1 4N0 sau T1 4N1M0;
-in stadiul III cu formula T1 4N2M0;
-in stadiul IV cu formula T1 4N1 2M1 sau T4N4M1, ceea ce inseamna
cancer gastric deschis adeseori inoperabil.
Examenul morfopatologic clasifica cancerul gastric in:
-adenocarcinom: papilar, tubular, mucinos, cu celule in inel cu pecete;
adenocarcinomul este tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric,
reprezentand aproximativ 95% din totalul cancerelor gastrice;
-carcinom adenoscuamos
-carcinom cu celule scuamoase
-carcinom cu celule mici
-carcinom nediferentiat.

4. Etiopatogenie
Cauza cancerului ramane inca necunoscuta, desi in geneza lui au fost
incriminati mai multi factori dintre care amintim:
1. Ereditatea
Exista numeroase observatii clinice in care membrii unei anumite familii
sunt afectati in mod particular de cancer gastric.
De asemenea sunt suficiente dovezi care atesta persoanele cu grupa
sanguina A II (nesecretati de antigen de grup sanguin) sunt mai predispuse la
cancer gastric decat cele cu alte grupe sanguine.
Apoi bolnavii cu acanthosis nigricans (o afectiune dermatologica
transmisa genetic) dezvolta extrem de frecvent cancerul gastric.
2. Factori locali (leziuni gastrice precanceroase)
Afirmatia clasica a lui Konjetzny cancerul gastric nu apare niciodata
pe o mucoasa sanatoasa ramane inca valabila.
In mod particular, intereseaza acele leziuni ale mucoasei gastrice care
intr-o anumita proportie se malignizeaza, de unde denumirea lor de leziuni
precanceroase.
Dintre acesti factori locali amintim:
gastrita atrofica insotita de aclorhidrie si anemie pernicioasa unde frecventa
cancerului gastric este de cinci ori si respectiv de douazeci de ori mai mare decat
restul populatiei;
-metaplaziile intestinale;
-polipi glandulari
-polipi vilosi.
Bolnavii cu gastrita Menetrier si rezectii gastrice dupa ulcer gastric sau
duodenal, dupa 10 ani de interventie pot fi incadrati in grupa factorilor de risc.

9
 Ulcerul gastric poate fi considerat stadiu precanceros cu o frecventa de
malignizare pana la 10%.
3. Factorii de mediu
- alimente
- agenti infectiosi
- continutul solului in minerale: au fost incriminati pe baza incidentei mai mari
a cancerului gastric in anumite regiuni ale lumii si in mediul urban fata de cel
rural, dar nu exista dovezi suficiente in privinta rolului in geneza acestei
afectiuni.

5. Anatomia patologica

Dupa sediu:
- 70% din cancerele gastrice au localizare antrala
- 20% juxtacardiala
- 10% pe peretii stomacului sau in regiunea fundica.

Se disting mai multe forme macroscopice:

a) cancerul ulcerat care ia aspectul unei ulceratii cu marginile neregulate si
adesea mamelonate. In profunzime invazia atinge destul de rapid
submucoasa si determina hemoragii oculte care duc la anemii progresive;

a) cancerul vegetant sau polipoid se tradeaza printr-o masa proliferanta in

lumenul gastric. In aceasta forma, cancerul poate sa ramana un oarecare timp
limitat la mucoasa si submucoasa, ca apoi sa prinda seroasa si viscerele
vecine, ducand la un cancer gastric exuberant, caracterizat de o masa
tumorala abdominala usor palpabila, mai mult sau mai putin mobila in
functie de extensia sa;

10
b) formele ulcero-vegetale rezulta din combinarea celor doua forme descrise mai
sus;
c) cancerele infiltrative prezinta doua aspecte si se insoteste adesea de o
ulceratie si cel care progreseaza din aproape in aproape in statiile
submucoase, intermusculare si subseroase ale stomacului. Este vorba de
schirusul stomacului sau linia plastica carcinomaioasa. Se poate intampla ca
mucoasa sa nu prezinte modificari in afara unei atrofii evidente. Peretele
gastric este ingrosat si cartonos.

Aspectele microscopice sunt diverse, astfel:

-adenocarcinomul, cancerul cel mai frecvent, prezentand un stadiu sigur de
diferentiere glandulara;
-cancerul coloid caracterizat de o abundenta a celulelor mucipare, cu aspectul
icrelor de peste;
-cancerele anaplastice cu evolutie foarte rapida.

6. Simptomatologia
Simptomatologia cancerului gastric este necaracteristica.
11
 Perioada initiala: cancerul gastric debuteaza insidios, cu semne clinice
neprecise. In aceasta perioada se disting urmatoarele forme clinice:
a.formele total latente in care primul semn este dat de tumoarea
epigastrica, sau o complicatie de tipul hemaiemezei, perforatiei si stenozei, care
poate sa apara pe langa inoperabilitatea cazului respectiv. Uneori existenta
cancerului poate si relevata de o metastaza.
b.formele nedureroase in cadrul carora se disting:
- forma de debut progresiv, in care micile semne ale lui SAVITKI (sindromul
de alarma) trebuie atent si corect interpretate. Inapetenta sau anorexia electiva
nemotivata, pierderea ponderala, slabirea fortei fizice, scaderea capacitatii de
munca, modificarea tranzitului in sensul diareii sau constipatiei trebuie sa atraga
atentia;
- forma dispeptica in care bolnavii sunt etichetati ca biliari, constipati sau
colitici;
- formele complicate cu hemoragie digestiva, disfagie, obstructie pilorica si
flebite sunt mai rare, complicatia putand fi tardiva.
Formele dureroase desi sunt considerate frecvente, trebuie bine
interpretata notiunea de durere, deoarece nu orice disconfort gastric atrage
atentia bolnavului. Aceste forme vor fi rezervate mai ales ulcero-cancerului.
Perioada de stare prezinta trei semne subiective de baza:
- durerea epigastrica manifestata prin greutate epigrastrica permanenta;
- anorexia totala, urmata de slabire progresiva
- varsaturile alimentare, insotite de mici hemoragii sau apa canceroasa.

7. Extensia cancerului gastric

Extensia locala din aproape in aproape este in general submucoasa,

musculoasa si subseroasa. Invazia depaseste limitele vizibile cu ochiul liber si
posibilitatile palpaturii sau limitele anatomice ale viscerelor vecine (duodenul si
esofagul). De obicei pilorul este limita invadarii inferioare, pe cand invadarea
esofagului nu depaseste 3 cm. Aceasta extensie locala justifica legea oncologica
de a depasi prin rezectie in sus limita macroscopica a tumorii a 6 10 cm, iar in
jos, de a extirpa 2 3 cm din duoden in cazul tumorilor localizate in vecinatatea
pilorului. In cazul gastrectomiei totale sau polare superioare sa se indeparteze
cel putin 3 cm din esofagul inferior.

12
 Extensia regionala se face pe cale limfatica. Atingerea unor grupuri
ganglionare, relee limfatice ale stomacului, este in functie de localizarea tumorii.
Invazia limfatica se face in mai multe stadii succesive, astfel:
- primul stadiu este acela al adenopatiei imediate. De la inceput trebuie
considerate trei grupuri ganglionare: grupul micii curburi, grupurile sub si
retropilorice, grupurile suprapilorice si pancreatice superioare;
- al doilea stadiu intereseaza grupul arterei hepatice, grupurile pancreatice,
grupurile celiace de la emergenta trunchiului celiac si grupurile splenice, mai
ales cand tumora este localizata la nivelul corpului gastric, de unde
necesitatea splenectomiei in cazul gastrectomiilor totale si polare superioare;
- al treilea stadiu face cazul inoperabil. Sunt prinse grupurile ganglionare
hepatice din hilul ficatului, grupul juxtacardial, grupurile mezenterice si
lomboaortice.

Extensia la distanta (metastazarea) se face pe cale sanguina si atinge

mai ales ficatul, plamanul, oasele, succesiv sau izolat. Uneori bolnavii mor
inaintea aparitiilor metastazelor.

Pe cale limfatica pot fi invadati de la distanta ganglionii supra claviculari

stangi din grupurile scalenice, dand adenopatia Wirchow-Traisier.
Metastazele pe cale peritoneala, cum sunt cele ovariene de tipul tumorilor
Krukenberg si metastazele etajate (Blumer) la perete sau viscerele bazinului.
Examenul obiectiv in faza initiala este negativ. Intr-un stadiu avansat se
observa:
- slabire progresiva;
- paloarea teroasa a tegumentelor;
- tumoarea epigastrica;
- hepatomegalie dura si neregulata datorita metastazelor;
- examinarea regiunii supraclaviculare stangi poate evidentia metastaze
ganglionare.

13
 Nu exista intr-adevar simptome indicatoare ale cancerului gastric.
Trebuie sa se suspecteze aceasta boala cand tulburarile digestive si mai ales
dispepsia, se insotesc cu hipoclorhidrie si anemie si daca exista o anorexie
electiva (care se pot intalni) fata de unele alimente.
Alte semne obiective care se pot intalni:
- febra;
- ascita;
- edeme la membrele inferioare;
- tromboflebite.

8. Explorari paraclinice
Examenul radiologic in forma vegetanta care este cea mai frecventa
se observa imaginea lacunara la examenul baritat.
Secretia gastrica: studiul ei nu are prea mare valoare pentru
diagnostic, desi se cunoaste de mult timp ca unele cancere sunt insotite de
aclorhidrie si cresterea LH, B-Glucoronidazei si acidului lactic in sucul gastric.
Examenul endoscopic (gastrofibroscopia) cu citologie si biopsie
dirijata confirma natura maligna a leziunii si reprezinta investigatia esentiala in
special pentru diagnosticul cancerului gastric intr-un stadiu precoce.

De asemenea, este deosebit de utila in leziunile maligne ale cardiei,

care pot fi usor omise la examenul radiologic daca acesta nu este corect efectuat.

14
 Examinarea citologica: a secretiei gastrice sau testul de fluorescenta a
celulelor in lavajul gastric pot avea un rol important in depistare timpurie a bolii.
Alte investigatii: majoritatea bolnavilor au anemie (de obicei
feripriva) si VSH-ul crescut. Hemoragiile oculte, permanente sunt prezente la
aproximativ dintre bolnavi.

9. Diagnosticul
Pentru stabilirea diagnosticului cancerului gastric in stadiul precoce se
va urmari:
a) identificarea bolnavilor cu mare risc pentru cancer gastric (gastrita atrofica
cu aclorhidrie sau anemie pernicioasa, polipi gastrici, gastrita Menetier) care vor
trebui sa aiba un examen radiologic si endoscopic;

b) examinarea endoscopica cu citologie si biopsie tintita a tuturor ulcerelor

gastrice depistate radiologic;

c) examen radiologic si endoscopic la bolnavii (mai ales dupa varsta de 50 de

ani) cu sindrom dispeptic persistent si neinfluentat de tratament, la cei cu
rezectie gastrica pentru ulcerul gastric sau duodenal dupa 8 10 ani de la
interventie, si eventual, la cei care au antecedente familiale de cancer gastric.

Diagnosticul diferential se face cu:

- tumorile benigne;
- ulcerul gastric;
- tuberculoza gastrica;
- sifilisul gastric.

10.Evolutia: in cazurile netratate este invariabil fatala. Au fost insa cateva

cazuri in care s-a produs vindecarea spontana a leziunii, fie prin calcifiere, fie
prin autosterilizare imunologica. In majoritatea cazurilor neoperate, decesul se
produce in mai putin de un an de la data stabilirii diagnosticului.

15
 Evolutia este in functie de potentialitatea maligna, de sediul si de tendinta
la metastaze. La tineri, evolutia este mai rapida. Cancerele ulceroase au o
evolutie mai lenta. Cancerele corpului si tuberozitatii mari nu dau tulburari
mecanice functionale. Ele evolueaza multa vreme latent. O data aparute
simptoamele, evolutia este rapida.

11. Complicatii
Toate complicatiile grabesc evolutia fatala a cancerului.
Hemoragia: hematemeza si melena sunt de scurta durata si cantitativ
reduse. Sangerarile masive (de scurta durata si cantitativ reduse) sunt rare 5%,
duc la casexie cu anemie pronuntata. Hemoragiile mari, mortale, survin rar in
cancer.
Perforatia spontana in cavitatea libera abdominala este rara. Se produce
in ulcerele canceroase ale curburii mici. Prognosticul lor este grav. Perforatia
cronica se face in ligamentul gastro-hepatic, in organele vecine. Perforatia in
colon realizeaza fistula gastrocolica.
Stenoza pilorica survine in 50% din cancerele gastrice. Prezinta semne
obisnuite ale obstructiei pilorului. Evolutia este rapida, cu fenomene de
denutritie, cu varsaturi abundente, cu miros de putrefactie. La examenul obiectiv
apare starea de denutritie, cu bombarea regiunii superioare a abdomenului si
scobirea regiunii subombilicale. Diagnosticul se face dupa istoricul scurt, starea
generala alterata, anemie, VSH accelerat, rezistenta la tratament. Evolutia
stenozei este rapida, progresiva.
Metastaze: cancerul gastric produce numeroase metastaze, locale sau la
distanta. Metastazele in ganglionii regionali retroperitoneali si mezenterici sunt
precoce. Cancerul gastric determina metastaze in: ficat (icter, ficat neregulat);
plamani (cu aspect miliar); oase (cu fenomene de compresiune sau fracturi
spontane); creier (pareze cu tulburari psihice); ovar (tumori Kruckenberg);
peritoneu (ascita cu caracter hemoragic, mase tumorale), etc.

Prognosticul: in general grav, depinde de stadiul in care s-a facut

interventia.
In prezent, singurul tratament eficace pentru cancerul gastric este cel
chirurgical gastrectomia subtotala sau totala. Trebuie subliniat faptul ca nu
exista o stricta concordanta intre examenul radiologic si procesul morfologic,
asa incat aparenta intindere radiologica nu reprezinta o indicatie sau contradictie
pentru interventia chirurgicala. In unele tari, la tratamentul chirurgical se
asociaza radioterapie intraoperatorie in scopul sterilizarii unor focare restante
mici neeradicate in cursul rezectiei totale (5 Fluorouracil + Mitomycin C sau alte

16
diverse complicatii) reprezinta doar o masura paliativa. Imunoterapia incercata
in ultimii ani a dat rezultate incerte.

12. Tratament chirurgical

1.Rezectia polara inferioara largita cu anastomoza Pean-Billroth I sau
una din variantele Billroth II este indicata in localizarile antropilorice ale
tumorii. Se rezeca in sus peste 6 cm de la limita superioara a tumorii si in jos in
jur de 3 cm din duoden.
2.Rezectia polara superioara va fi indicata unor cazuri de localizare
cardiala si juxtacardiala.
Refacerea continuitatii tubului digestiv se realizeaza prin esoantrostomii
termino- terminale, sau mai bine pe peretele anterior al antrului, esoantrostomii
termino-laterale Sweet, Kazanschi.
3.Gastrectomia totala va fi indicata in cancerele corpului, in cancerele
extinse. Refacerea tranzitului digestiv se face prin anastomoza esojejunala
termino-laterala cu fistula Brown sau termino-terminala cu ansa in Y roux.
Reintegrarea duodenului in tranzit a ridicat problema anastomozelor eso-
duodenale si alte operatii de interpozitie jejunala eso-duodenala. Aceste
interventii se folosesc in cazuri bine alese.

Obiectiv 3: Rolul autonom i delegat al asistentului medical n

ngrijirea bolnavului cu Cancer gastric

PREGATIREA SI PARTICIPAREA LA EXAMENUL CLINIC

Pentru aceasta, asistenta are urmatoarele sarcini:

- sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii
- sa asigure iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale a
organismului
- sa fereasca pacientul de traumatisme, curenti de aer
- sa asigure linistea necesara desfasurarii examenului
- sa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia de observatie
clinica, rezultatele examinarilor de laborator ale produselor biologice)
- sa pregateasca materialele si instrumentele necesare examinarii
(inspectie, palpare, percutie, ascultatia).

I. Inspectia:

17
 Bolnavul este dezbracat, asezat in lumina naturala, inspectat pe fata
anterioara, apoi pe cea posterioara, inspectia terminandu-se cu observarea unor
miscari (ridicarea din pat, mersul).

II. Palparea:
Ofera informatii despre volumul suprafetei consistente, sensibilitatea si
mobilitatea organelor.
Tehnica: bolnavul dezbracat se aseaza diferit in functie de organul palpat,
apoi medicul se plaseaza in directia bolnavului, cu mainile calde palpeaza
interesat observandu-i mimica.
Metode de palpare:
- superficiala (cu pulpa degetelor);
- profunda (monomanuala);
- prin balotare (lovire).
Se palpeaza:
a. Pielea (fiziologic, iar patologic isi pierde elasticitatea in deshidratari
masive si la varstanici)
b. Tesut celular subcutanat (adipos) da informatii despre starea de nutritie
a organismului, fiziologic este armonios si uniform repartizat, patologic poate fi
in exces (obezitate) sau mult redus (casexie), lipoame (noduli de grasime).
c. Muschii fiziologic sunt tonici si bine dezvoltati (la sportivi), iar
patologic sunt atrofiati in boli neurologice si la varstnici. Se mai pot palpa
ganglionii limfatici, osteoarticular, organele abdominale (ficat, splina).

III.Percutia:
Percutia este o metoda de examen fizic, care consta in lovirea anumitor
regiuni ale corpului (de obicei si abdomenul) cu degetele, pentru a obtine sunete,
din a caror interpretare sa reiasa informatii asupra procesului patologic din
regiunea explorata. Prin percutie se pun in vibratie diferitele tesuturi din
regiunea percutata. Sunetele obtinute pot fi:
- sonore (muzicale, intense): se obtin prin percutia organelor cu continut aerian
(plamani, stomac, intestin); o varietate este sunetul timpanic, asemanator cu
sunetul pe care-l produce o toba sau un timpan intins;
- mate (de intensitate redusa): se obtin prin examinarea organelor si tesuturilor
lipsite de aer (inima, ficat, rinichi, splina, mase musculare). Percutia mai
permite si aprecierea maririi sau diminuarii organului sub influenta unui
proces patologic.

IV.Ascultatia:
Se face cu stetoscopul, se asculta inima si plamanii.

18
 Tehnica: bolnavul dezbracat, se aplica perfect olivele stetoscopului in
urechi, se aplica perfect capsula stetoscopului pe piele si se evita zgomotele date
de halat sau hainele bolnavului.

Fisa tehnica 1:Recoltarea sangelui pentru laborator. Punctia venoasa.

Definitie: prin punctie venoasa se intelege patrunderea cu un ac sau o

canula in interiorul unei vene realizandu-se o cale de acces la o vena.
Scopul:
-recoltare de probe de sange pentru analize de laborator
-terapeutic de administrare de medicamente prin IV sau perfuzie IV
-de sangerare extragerea unei cantitati de sange la cei cu HTA si cu risc de
AVC
Materiale necesare:
-instrumentele de recoltat, de exemplu: seringa Monovette cu ac incorporat
functionand cu piston; vacumtainere de aspiratie sau cu vid, holder pentru
recoltare; ace de punctie venoasa; seringa si ac, eprubete;
-dezinfectante pentru tegumente, alcool medicinal 70 0, solutie Betadina, alcoolul
iodat nu se foloseste la recoltat, de obicei poate reactiona;
-tampoane de vata, comprese sterile de tifon;
-garou, tavita renala, camp protector;
-manusi de unica folosinta;
-perna suport de sprijin, la nevoie;
-plasture pentru evitarea sangerarii ulterioare si a suprainfectarii.
Locurile de electie:
Venele cele mai obisnuite folosite pentru recoltare sunt:
-venele de la plica cotului unde vena mediana bazilica se anastomozeaza cu vena
mediana cefalica si formeaza M-ul venos
-venele de pe suprafata dorsala a mainii la varstnici sunt vizibile
-venele antebratului
-la copii se folosesc venele epicraniene sau ale scalpului la nou-nascuti si sugari,
vena jugulara la copii mici.
Pregatirea pacientului:
Psihica:
-se informeaza pacientul despre necesitatea punctiei
-se ia consimtamantul
Fizica:
-se explica pacientului cu o seara inainte in caz de recoltare sa nu manance cel
putin 12 ore pentru a nu fi influentate rezultatele

19
-se aseaza pacientul in decubit dorsal cu bratul in extensie si supinatie (pentru
cei adinamici sau emotivi)
-se aplica un suport sub cot si un camp protector
-pozitia sezand cu bratul sprijinit pe un spatar este cea mai folosita
-se vor examina ambele brate ale bolnavului pentru identificarea venelor si se
vor evita locurile cu leziune, cicatrici, hematoame, arsuri
Tehnica efectuarii recoltarii:
-se spala, se dezinfecteaza mainile si se imbraca manusile
-se verifica identitatea pacientului si a integritatii instrumentelor
-se alege vena prin palparea cu indexul
-se aplica garoul la 5-8 cm deasupra locului de punctie
-se dezinfecteaza tegumentul
-se fixeaza tegumentul (venei) prin tractiunea ferma cu policele si indexul mainii
stangi mai jos de locul punctiei cu 2-3 cm
-se punctioneaza vena prin patrunderea cu acul cu bizoul in sus la inceput oblic
sub un unghi de 15-300 prin piele, apoi se schimba directia in axul longitudinal
al venei
-se verifica pozitia acului prin aspirarea de sange, confirma patrunderea in vena
-se recolteaza pe rand cu vacuetele analizele recomandate
-se desface garoul, dupa ce s-au efectuat toate recoltarile indicate aproximativ un
minut de la recoltare
-se extrage acul sub un tampon de vata si se roaga bolnavul sa comprime locul
2-3 minute fara a flecta bratul, cand se opreste sangerarea se poate aplica un
plasture pe locul punctiei
-se recomanda o compresie mai indelungata, in cazul unei afectiuni sau
tratament cu scaderea coagularii.

Fisa tehnica 2: Recoltarea hemoleucogramei

Definitie: hemoleucograma este o diagram a sngelui prin care se

determin: hemoglobina(Hb),hematocritul(Ht),elementele figurate i formula
leucocitar.
Scop:
-explorator
Materiale si instrumente necesare:
-cele pentru punctia venoasa si vacutainer sau eprubeta cu EDTA
-cele pentru punctia capilara
Pregatirea bolnavului:
-Se anun bolnavul i i se explic tehnica i necesitatea ei.
-Se aeaz bolnavul n repaus n decubit dorsal, comod, cu braul sprijinit pe
pern tare, protejat cu muama i alez sau n fotoliu de recoltare.
20
-Se dezvelete locul ales avnd grij ca mneca s nu stnjeneasc circulaia.
Executie: hemoleucograma se recolteaza:
-prin punctie venoasa 2 ml de sange pe cristale de EDTA
-se eticheteaza si se transporta la laborator
-prin punctie capilara, iar picatura de sange va fi prelevata pe o lama de sticla
Hemoleucograma cuprinde:
-hemoglobina :
Valori normale:barbati = 15 2 g%
femei = 13 2 g%
-hematocrit : ( = hemoglobina X 3)
Valori normale:barbati = 466%
femei = 41 5%
-constante eritrocitare:
Valori normale:
HEM = 25 - 33 ug. (Hb. eritrocitar medie)
CHEM = 32-37 g% (concentraia eritrocitar medie)
VEM = 83-97 cm3 (volum eritrocitar mediu)
-Eritrocite (globule rosii):
Valori normale barbati = 4,5 - 5,5 mil./mm3
femei = 4,2 -4,8 mil./mm3
-Leucocite (globule albe):
Valori normale :4200-8000/mm3 din care:
polimorfonucleare neutrofile nesegmentate : 0-5%
polimorfonucleare neutrofile segmentate: 45-70%
limfocite : 20-40 %
eozinofile: 1 -3%
bazofile : 0-1%
monocite : 4-8%
-Reticulocite : Valori normale 10-15%.
Trombocite : Valori normale- 150.000 400.000/ mm3
Interventii dupa tehnica: reorganizarea locului

Fisa tehnica 3: Recoltarea scaunului pentru hemoragii oculte

Definitie: Hemoragiile oculte sunt hemoragiile care nu se vad cu ochiul

liber, ci numai la microscop. Reactia de determinare a sangelui in materiile fecale
se numeste reactia Adler.
Indicatii:
-la pacientii cu ulcer gastro-duodenal suspectati de hemoragie digestiva
- in caz de anemie de cauza neprecizata pentru a se descoperi locul pierderii de
sange
Materiale si instrumente necesare:

21
-Este necesar un coprocultor fara mediu de cultura, bazinet sau plosca, manusi,
bilet, hartie igienica
-Asistenta va recolta o proba de materii fecale din scaun emis de bolnav a treia
sau a patra zi dupa regimul alimentar si restrictiile alimentare impuse de medic.
Va completa biletul de trimitere si va duce coprocultorul la laborator.
Pregatirea bolnavului:
-Timp de trei zile, bolnavul va primi un regim lacto-fainos
-Nu se administreaza medicamente pe baza de fier sau daca pacientul este in
tratament cu aceste medicamente se va intrerupe 3 zile inainte de recoltare
tratamentul
-Sunt interzise in dieta legumele verzi (salatele), preparate de carne, ciocolata,
timp de 3 zile
-Nu se fac extractii dentare inainte de recoltare
-Se observa daca bolnavul prezinta epistaxis, gingivoragii pentru a nu se obtine
rezultate fals pozitive
Evaluarea rezultatului:
-In mod normal, rezultatul este negativ ceea ce inseamna ca pacientul nu pierde
sange prin scaun.
-Rezultatul pozitiv denota ca pacientul are un ulcer care sangereaza; hemoragia
oculta este o complicatie a ulcerului gastro-duodenal

Fisa tehnica 4: Endoscopia stomacului si duodenului. Gastroduodenoscopia

Definitie: Gastro-duodeno-fibroscopia este examenul endoscopic care

exploreaza mucoasa gastrica si duodenala sub vizibilitate directa, cu ajutorul
unui instrument optic cu sursa de lumina proprie care se introduce prin esofag,
in stomac si apoi in duoden pana in prima portiune a jejunului.
Scop:
-diagnostic: de descoperire in faze incipiente a modificarilor anatomopatologice,
prelevari de biopsii pentru examenul histopatologic ale peretelui stomacului,
duodenului (polipi)
-terapeutic: indepartarea corpilor straini; hemostaza
Materiale si instrumente necesare:
~ Fibrogastroscopul cu toate anexele sterile
~ Sonda esofagiana de cauciuc cu deschideri laterale pentru anestezia
traiectului
0
~ Solutie anestezianta (2 parti cocaina 1% si o parte adrenalina 1 /00 ), sau spray
lidocaina pentru anestezia pilorica si o tavita renala
22
~ Sursa de lumina, oglinda frontala, oglinda laringiana, o spatula linguala,
tampoane, porttampoane
~ Seringi de 2 ml cu ace corespunzatoare
~ Glicerina sterila pentru lubrefierea tubului gastroscopului, a sondelor
esofagiene si gastrice
Pregatirea bolnavului:
~ Psihica: se explic tehnica i necesitatea ei; se ia consimtamantul
~ Fizica:
~ se executa dimineata pe nemancate;
~ cu o zi inainte (seara), in caz de stenoza pilorica se va face o spalatura
gastrica cu apa calduta pentru completa evacuare
~ se interzice fumatul in ziua examinarii
~ cu 45-50 min inainte de proba, bolnavul primeste un diazepam si atropina
i.m.; se indeparteaza protezele unde e cazul
~ dupa 15 min, medicul incepe anestezia locala prin badijonarea sau
pulverizarea bazei limbii si faringelui cu amestecul de cocaina-adrenalina,
apoi se introduce in esofag sonda cu deschideri laterale pentru anestezia
peretilor esofagului
~ pozitia bolnavului culcat pe masa de examinare in decubit lateral stang, dupa
inceperea operatiunii nu este permisa miscarea
Tehnica:
Medicul executa investigatia.
Se executa cu panendoscopul sau fibrogastroscopul cu vedere axiala, lung de
120 130 cm, transmiterea imaginii se face printr-un manunchi de fibre de sticla
care urmeaza curburile anatomice ale tubului digestiv explorat. La extremitatea
externa a aparatului se adapteaza o para dubla de cauciuc cu care se insufla aer
in stomac pentru extinderea campului vizual
Rolul asistentelor in timpul examinarii:
-prima asistenta asigura pozitia capului bolnavului, in extensie fortata si tine
tavita renala
-a doua asistenta ajuta medicul la introducerea aparatului, lubrefiindu-l,
prezinta apoi instrumente, tampoane, iar la cererea medicului manuieste para de
cauciuc
Gastroduodenoscopia dureaza 3-5 minute. Extragerea tubului se face incet de
catre medic avand grija sa nu se atinga dintii.
Ingrijirea bolnavului:
-Bolnavul elimina mucus si prin cateva eructatii elimina aerul introdus cu para
de cauciuc (asistenta va ajuta cu sonda pentru a elimina gazele)
-Bolnavul va sta 30 min in repaus in sala apoi se va duce la salon

23
-Timp de 2-3 ore de la terminarea examenului nu va manca, si nu va bea pana la
trecerea efectului anestezicului
-Se fac inhalatii cu mentol pentru a evita senzatiile neplacute din gat, regim
hidric in caz de tumefieri si dureri amigdaliene

Obiectiv 4: Procesul de ngrijire al unui pacient cu Cancer gastric

IV.1. Internarea pacientului

Definitie: Internarea, externarea si transferul fac parte din evidenta si
miscarea bolnavului.
Prin internare se intelege cazarea unui pacient care are nevoie de ingrijiri
medicale de specialitate 24 din 24 ore, intr-un spital sau ambulator al unei unitati
sanitare.
Scopul internarii:
-descoperirea diagnosticului pentru cei care nu cunosc cauza simptomelor pe
care le prezinta
-primirea unui tratament de specialitate pentru vindecarea unei boli acute sau
ameliorarea unei afectiuni cronice
-evaluarea unei boli cronice decompensate si reechilibrarea sau aducerea in faza
de compensat
-efectuarea unei interventii chirurgicale
-asistenta la nastere.
Internarea. Pregatirea pacientului:
Internarea se efectueaza la unitatea de primire urgente (UPU) a fiecarui
spital. Decizia de internare a cazului venit este luata si apartine numai medicului
de garda, in urma efectuarii examenului clinic al pacientului.
Rolul asistentei medicale de la UPU:
1. primeste pacientul, stabileste o relatie de comunicare cu pacientul sau cu
apartinatorii; in lipsa cu echipajul de pe salvare care a transportat pacientul la
spital
a. solicita actele necesare pentru internarea in cazul in care nu este nevoie de
un ajutor urgent: buletin sau carte de identitate, bilet de trimitere pentru internare

24
de la medicul de familie; adeverinta de salariat sau de student, elev, somer, sau
cupon de pensie, carnet de asigurat medical daca nu are bilet de trimitere
b. urgentele se introduc direct in sala de consultatii, se acorda primul ajutor,
iar actele vor fi aduse ulterior in afara buletinului sau cartii de identitate
c. toate datele personale sunt trecute in registrul de consultatii in care se va
mai adauga diagnosticul pus la internare, sectia la care se interneaza, data si ora
internarii; tratamentul de urgenta efectuat la UPU
2. intocmirea foii de observatie; dezbracarea de hainele de oras si imbracarea
cu pijama, papuci, halat pentru spital
3. predarea efectelor pacientului pe baza de bon intocmit in dublu exemplar
la magazia spitalului (un exemplar ramane la magazie si unul la pacient pentru a
prelua hainele la externare)
4. dupa ce asistenta a identificat cazurile care necesita atentie sporita,
urmeaza dezinfectia, dusul sau deparazitarea pacile entului cu probleme; apoi se
dezinfecteaza si se deparaziteaza imbracamintea
5. transportul pacientului cu foaia de observatie la sectia la care a fost
repartizat si predat asistentei sefe, care il va inscrie in condica de evidenta a
bolnavilor din clinica respectiva, il va repartiza si il preda asistentei de salon.
Bolnavul va fi informat despre orarul clinicii, unde se afla sala de mese, sala de
tratamente, sala de pansamente, laboratoarele pentru investigatii, biblioteca,
grupul sanitar.

IV.2.Pregatirea preoperatorie
Definitie
Pregatirea preoperatorie a bolnavului cu afectiuni chirurgicale este in
functie de necesitatile si particularitatile acestuia, dar si conform cu cerintele
interventiei chirurgicale.
Materiale necesare
materiale necesare pentru golirea si la nevoie pentru spalarea cavitatilor
naturale ale organismului: stomacului (spalaturi gastrice), colonului (clisma);
materiale pentru recoltari din sange, urina, scaun, secretii;
trusa necesara pentru perfuzie, transfuzie, anestezie; medicamente;
echipamentul de protectie pentru medici, asistenti, dar si pacientului;
manusi, masca si ochelari de protectie pentru medic si asistenta;
trusa pentru eventualele interventii;
casoleta cu comprese sterile; seringi sterile de unica folosinta;
trocare sterilizate;
solutii dezinfectante alcool medicinal, solutii aseptice, apa oxigenata;
aspirator de secretii cu sonda de aspiratii, catetere sterile, vas colector;
eprubete, tampoane sterile pentru eventualele recoltari indicate de medic;

25
 tavita renala; container pentru deseuri.
Pregatirea psihica
Se informeaza pacientul asupra necesitatii si felului cum va decurge
operatia; se inlatura anxietatea si fruca prin incurajarea si asigurarea ca nu va
simti durere deoarece va fi anesteziat iar durerile postoperatorii vor fi tratate.
Se ia consimtamantul bolnavului in scris cu semnatura lui pe foia de
observatie cand este constient; in cazde inconstienta, vor semna apartinatorii iar
daca nu sunt medicul va lua decizia.
Pregatirea fizica
- se intareste rezistenta organismului prin reechilibrare hidroelectrolitica,
normalizarea proteinemiei, vitaminizarea si la nevoie alimentarea speciala;
- se goleste si la nevoie spalarea cavitatilor naturale ale organismului: stomacul,
colonul (clisma);
- se face toaleta locului operatiei si a bolnavului, se asigura prin dus, baie
generala sau partiala dupa caz;
- se pregateste locul interventiei: raderea pilozitatilor, dezinfectia tegumentelor
pe suprafata indicata dupa locul interventiei.
Rolul asistentei
Bilantul paraclinic este efectuat de medic dupa ce asistenta a efectuat
recoltarile pentru analize de laborator si a adus rezultatele.
Recoltari recomandate si obligatorii inainte de operatie:
- hemoleucograma, TS, TC, grup sanguin si Rh-ul, glicemia, ureea sanguina,
VSH;
- reactii serologice cerute: VDRL, AgHBS, Ac anti virus C, Ac anti HIV;
- examen sumar urina.
Asistenta:
- masoara si noteaza in F.T. functiile vitale: respiratie, TA, puls, temperatura;
- anunta medicul cand descopera modificari patologice sau starea generala a
bolnavului se inrautateste;
- insoteste bolnavul la radioscopie pulmonara, electrocardiograma;
- aduce rezultatele de la laboratoare si le noteaza in F.O.;
- monteaza perfuzie pentru corectarea tulburarilor hidro-electrolitice sau ale
proteinemiei.
Medicul va decide data interventie dar in caz de urgenta aceasta se va
executa imediat indiferent de starea bolnavului. La femei nu se va face
interventie chirurgicala in perioada ciclului menstrual.
Educatia pacientului pentru o buna colaborare
Comunica cu bolnavul si il informeaza:

26
- sa respecte restrictia alimentara inainte si dupa operatie atat timp cat este
indicat;
- sa respecte repausul la pat;
- se observa modul de reactie a bolnavului la anumite medicamente si alimente,
depistand starile alergice;
- se sfatuieste bolnavul sa respecte regimul dietetic adecvat bolii de baza;
- se asigura igiena tegumentelor si mucoaselor asistand sau ajutand bolnavii in
functie de gradul de dependenta;
- cu o zi inainte se va reduce aportul alimentar iar incepand din seara zilei
operatiei bolnavului nu va manca, nu va bea lichide dupa ora 22, nu are voie sa
fumeze, sa consume cafea sau bauturi alcoolice;
- i se va comunica bolnavului cand va fi operat, ce echipa il opereaza si la ce
sala, unde va fi ingrijit dupa operatie;
- ridicarea moralului bolnavului prin incurajare, asigurarea ca nu va avea dureri
mari deoarece sunt medicamente pentru combaterea lor.
Reorganizarea locului de munca
- se spala instrumentarul folosit si se pregateste pentru sterilizare;
- se aseaza in ordine materialele utilizate;
- se noteaza toate datele necesare, rezultate de la analize, interventiei
chirurgicale in F.O. a apacientului.
Ziua inainte de operatie
-se vor urmari functiile vitale ale pacientului;
-se va efectua de catre medicul anestezist examenul preanestezic: se va testa
sensibilitatea bolnavului la anestezice si se va evalua riscul operator;
-se pregateste halatul de unica folosinta pentru pacient.

IV.3.Ingrijiri postoperatorii
Definitie
Perioada postoperatorie reprezinta intervalul dintre sfarsitul operatiei si
completa vindecare a bolnavului. Aceasta perioada dureaza cateva zile pana la
cateva luni si este in functie de natura operatiei, a anesteziei, starea generala a
bolnavului, de complicatiile si accidentele postoperatorii.
Dupa terminarea interventiei, pacientul este mutat de pe masa de operatie
pe carucior si apoi dus intr-un salon de terapie intensiva care se afla in imediata
apropiere a salii de operatie.
Materiale necesare
pregatirea sursei de O2 cu umidificator;
medicamente calmante, antiinflamatoare, antiemetice, cardiotonice;
panasamente, punga cu gheata, tavita renala, plosca,urinar;
monitor, tensiometru, F.O.;
27
 transportul bolnavului de la sala de operatie in sectia ATI se va face cu targa
sau caruciorul port-targa, bolnavul invelit cu patura, cu perfuziile montate,
drenuri si etc;
medicul anestezist insoteste bolnavul si informeaza asistenta despre tipul
de interventie, procedeu de anestezie, incidente si posibele supradozari
medicamentoase, lasa instructiuni in scris cu privire la tratamentul pacientului
si anume: perfuziile, medicamentele (analgetice, antiemetice, sedative), doza si
durata lor de administrare; administrare de Oxigen; indicatia analizelor de
laborator care necesita recoltare si verificarea periodica.
Pregatirea patului si salonului
-se pregatesc toate materialele necesare mentionate mai sus, patul si salonul
unde va fi ingrijit pacientul postoperator.
-lenjeria de pat se schimba, se aplica musamaua, aleza sau un camp protector;
sticle cu apa calda sau termofoare vor incalzi patul, sunt indepartate la venirea
bolnavului;
Patul va fi prevazut cu aparatori laterale care vor fi ridicate pentru a
preveni caderea bolnavului la ATI, cu dispozitive pentru sprijinire, schimbarea
pozitiei cu mecanisme de suspendare a perfuziei si recipientelor de drenaj.
Pentru protejarea sistemului nervos, dupa operatie bolnavul este plasat intr-o
camera cat mai izolata, putine paturi, lumina semiobscura, temperatua minin 200.
Rolul asistentei/asistentului
In faza post-narcotica Ziua 0 postoperatorie
Supravegheaza bolnavul pana la revenirea starii de cunostinta;
- monitorizeaza functiile vitale la intervale de 15 min., pulsul si TA la 30 min.;
- raporteaza TAS < 90 mmHg;
- supravegheaza pansamentul si aparitia hemoragiilor;
- asigura pozitia bolnavului in perioada postnarcotica de decubit dorsal fara
perna 24 ore (rahianestezie); atrage atentia bolnavului sa nu miste capul 2 4
ore;
- previne aparitia asfixiei prin caderea limbii;
- indeparteaza pipa Gueddel dupa revenirea starii de cunostinta;
- intoarce capul bolnavului intr-o parte si ii da o tavita renala daca are greata sau
prezinta varsaturi.

Tehnici de ingrijire postoperatorie

1. Monitorizarea functiilor vitale:
- frecventa respiratiei, pulsului, apectului EGK, temperaturii;
- TA se masoara cu aparat fixat la pat pentru fiecare pacient.
28
- diureza va fi masurata prin sondaj vezical cu punga colectoare de urina;
- se urmareste aspectul general al bolnavului, culoarea fetei si tegumentelor
mucoaselor;
- se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea pansata.
- se va raporta orice modificare patologica aparuta: febra; tahicardia/bradicardia;
dispneea; daca nu urineaza; hipoTA; meteorismul sau balonarile etc.
- supravegherea pansamentului sa nu fie udat cu urina sau secretii, puroi.
2. Combaterea durerii postoperatorii:
- in primele 24 de ore durerile sunt mari, dupa care se atenueaza si dispar in
decurs de 36 - 48 ore;
- linistirea bolnavului, asezarea in pozitii de menajare, administrare de
medicamente calmante si antiinflamatoare recomandate ( Algocalmin, Piafen,
Ketoprofen); in dureri intense se administreaza opioide;
- administrarea de calmante si hipnotice se va face dupa evaluarea corecta a
durerii folosind anumite scale in primele zile la intervale egale de timp, apoi pe
masura ce intensitatea durerii scade, se intrerupe pentru a nu da obisnuinta.
Calea de administrare este orala, parenterala I.M. sau I.V. in caz de dureri
insuportabile.
Alte metode de tratament a durerii fizice:
- aplicatii calde sau reci;
- schimbarea pozitie;
- masaj de linistire;
- aromoterapie, autosugestie, spihoterapie, tehnici de relaxare.
3. Alimentatia:
-alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, in prima si adoua zi dupa
operatie regim hidric ( ceai neindulcit sau apa fiarta si racita).
-incepand din a treia zi seva da supa de legume strecurata, legume si alte
alimente semilichide. In ziua a VI-a setrece la alimentatie pe cale parenterala
cand alimentatia pe cale bucala nu este posibila.
4. Supraveghearea eliminarilor
a) Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj vezical,
in cazul in care nu s-a instalat o sonda permanenta cu punga colectoare de la sala
de operatie, deoarece exista riscul de retentie urinara provocata sau favorizata de
pozitia bolnavului, de interventie, anestezie.
b) Meteorismul sau balonarile se combate la cei slabiti cu tubul de gaze timp de
20 min. la 4 h.
c) Reluarea tranzitului: primul scaun spontan apare a treia zi dupa operatie.

29
 Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clisma
evacuatoare la indicatia medicului; dupa interventia pe intestin clismele sunt
contraindicate.
5.Mobilizarea bolnavului postoperator:
Asistentii medicali au datoria de a efectua mobilizarea cat se poate de precoce:
- bolnavii care au fost anesteziati local pot fi mobilizati la cateva ore dupa
intreventie insotiti de asistenta sau de infirmieri;
- in caz de operatii necomplicate, mobilizarea incepe in prima zi dupa operatie;
- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza in pat, pasiv la inceput si apoi
activ prin miscari de flexie extensie a membrelor inferioare;
- se va ajuta bolnavul sa-si schimbe pozitia in pat;
- se sfatuieste pacientul sa execute exercitii de gimnastica respiratorie prin
inspiruri si expiruri efectuate de mai multe ori pe zi;
- prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile, pneumoniile
hipostatice, escarele, constipatia.
Se va supraveghea evolutia vindecarii pacientului. Se previn complicatiile
postoperatorie imediate:
- complicatii respiratorii, cardiace, hemoragice, confuzia; prevenirea
tromboemboliilor;
- prevenirea infectiilor pulmonare prin tapotaj.
A saptea zi se scot firele de la operatie; medicul efectueaza tehnica sau
poate delega asistentul/asistenta. Se fac recomandarile pentru bolnav si se
intocmeste o scrisoare pentru medicul de familie.

30
 CAZUL I

CULEGEREA DATELOR
Date generale
Nume si prenume: G.A.
Varsta: 73 ani
Domiciliul: Iasi, strada Stejar, nr 53
Ocupatia: pensionar
Nationalitate: romana
Data internarii/externarii: 17.03.2012
Diagnostic: Neoplasm gastric stenozat
1. Neoplasm gastric cvasitotal, stenozat, mediogastric, perforat cu peritonita
generalizata si metastaze peritoneale (operat)
2. Cerc vicios si fistula anastomotica postoperatorie
3. Pneumonie bazala stanga
Motivele internarii:
- dureri epigastrice iradiate dorsal
- varsaturi post-prandiale tardive cu alimente vechi, nedigerate
- slabire in greutate
Anamneza:
a. antecedente heredo-colaterale: fara importanta
b. antecedente personale: neoplasm gastric depistat in Sectia Medicala I in
mai 2003
c. conditii de munca si viata: corespunzatoare

Istoricul bolii:
In luna mai 2007 a fost tratat in Sectia Medicala I din cadrul Spitalului Sf.
Spiridon Iasi pentru o suferinta dispeptico-dureroasa epigastrica si o anemie
moderata. In urma explorarilor executate s-a stabilit diagnosticul de neoplasm
gastric, pentru care a fost transferat la Serviciul Chirurgie, in vederea operatiei.

31
Bolnavul refuza insa interventia si paraseste spitalul fara acordul medicului
curant. Continua sa prezinte dureri, nu se alimenteaza corespunzator, scade in
greutate. Cu cinci zile inainte de internare, durerile devin permanente si vomita
dupa fiecare tentativa de alimentare. S-a prezentat la spital si a fost operat.
Examen clinic general:
- tegumente si mucoase: palide
- sistemul musculo-adipos: normal reprezentat
- sistemul ganglionar-limfatic: nu se palpeaza
- aparatul respirator: torace emfizematos, cu excursii respiratorii normale;
vibratiile locale se transmit normal; hipersonoritate toracica; murmurul vezicular
prezent, diminuat
- aparatul cardio-vascular: soc apexian in spatiul V intercostal stang pe linia
medioclaviculara; zgomotele cardiace ritmice, bradicardie fara sufluri
- puls: 60 batai/minut
- aparatul digestiv: abdomen suplu elastic, dureros la palpare in epigastru,
subombilical; ficat si splina nepalpabile
- aparatul urogenital: - mictiuni normale
- urina limpede
- lojile normale libere nedureroase la palpare
- organele genitale externe normale
Examen preanestezic:
Diagnosticul de neoplasm gastric perforat la pacient in varsta fara
antecedente analgetice sau algice. Starea generala precara asociata cu
cardiopatie ischemica cu frecvente extrasistole ventriculare, semiinanitie
neoplazica, paraclinic in curs de investigare propus pentru laparatomie, operatie
impusa de urgenta, risc VIII, acceptat anestezie generala tip analgetic.
Interventie chirurgicala
1. Sutura perforatiei cu plombaj epiploic
2. Biopsie gastrica. Triplu drenaj periodic

32
33
1
 Nevoile fundamentale dupa Virginia Henderson

Nevoile Manifestri de Manifestri de Surse de dificultate

fundamentale independen dependen
1. A respira - dispnee - hipertensiunea
- palpitaii arterial
2. A bea i a mnca Glucide: 4 - - regim hiposodat - hipertensiunea
6g/kgC/24h - edeme arterial
Proteine: 4-
6g/kgC/24h - deficit de cunotine
Lipide: 1- 2g/kgC/24h
Apa: 2000 - 3000ml/zi
3. A - urin - aspect normal
elimina - scaun - aspect: normal
- frecven: 1 scaun/1-
2 zile
- consisten: omogen

4. A se mica i a-i - dificultate n a se - reumatism

pstra o bun mica poliarticular
postur
- oboseal
- cefalee
5. A dormi i a se - insomnia - durere
odihni - oboseal - surmenaj
- iritabilitate
- stresul
6. A se imbrca i a - poart haine - durere
se dezbrca corespunztoare care i - anxietate
permit o libertate a
micrilor
- se imbrac i dezbrac
singur
7. A-i menine - T=36,4 grade C - cefalee - anxietate
temperatura - coloraie normal a - agitaie
tegumentelor
corpului n limite
normale

8. A fi curat, - deprinderi igienice

ngrijit i a-i riguroase

1
proteja - fose nazale libere,
tegumentele urechi curate
- piele curat, normal
pigmentat
- pr i unghii curate,
bine ngrijite

9. A evita pericolele - oboseal - astenie

muscular - hipersensibilitate
- nesiguran n emoional
micri
-durere
10. A comunica - introvertit - anxietate
- se izoleaz de - necunoaterea bolii
anturaj i de mediu i prognosticului
- lips de interes acesteia
11. A se ocupa de - independent la nivelul
propria realizare acestei nevoi
12. A se recrea - dificultate de a - lipsa de activiti
desfura activiti distractive n jur
recreative - epuizare
- dificultate de a se - durere
concentra n timpul - pensionarea
unei activiti
recreative
13. A inva s-i - dezinteres n a - lipsa de informaii
pstreze sntatea nva despre referitoare la boala
tratamentul ce va sa
trebui s-l urmeze - lipsa de cunoatere
a mijloacelor ce se
pot folosi pentru a-i
menine sntatea
14. A aciona - actioneaz dup - sentiment de - anxietate
conform credinele i valorile inferioritate - lipsa de cunotine
credinelor i sale - dificultate de a
valorilor sale participa la
activitti obinuite
sau noi
2
3

Problema de dependenta
Ziua 1
-dureri epigastrice iradiate
dorsal
-varsaturi post-prandiale
tardive cu alimente vechi,
nedigerate
-scadere in greutate
-astenie
-inapetenta selectiva pentru
anumite mancaruri
-paloare
-adinamie
-tulburari de asimilare
-stenoza pilorica
-mielena
-tuse
-tegumente palid teroase
Plan de ingrijire
Obiectivele de ingrijire
-explorarea capacitatii de
aparare a organismului, a
gradului de rezistenta fata de
socul operatiei
-atrofia musculara combatuta
prin favorizarea miscarilor
pemise, efectuarea de exercitii
de pacient in acest sens
-individualizarea programului
pentru pacient
-intarirea organismului prin
echilibrare hidroelectrolitica
-transporta pacientul pentru
examinari si tratamente de
specialitate
-atentie deosebita pentru
prevenirea escarelor, a stazei
venoase prin intermediul
miscarilor active si pasive
Interventiile aplicate Evaluarea ingrijirilor
- autonome si delegate
-masoara P, R, TA, T si le noteaza in -stare generala mediocra, se
foaia de temperatura mentine tratamentul parenteral
-recolteaza sange prin punctie venoasa -varsaturi cu o zi inainte, abdomen
pentru efectuarea examenelor de suplu dureros la palpare in
laborator epigastru, subombilical
-aeriseste salonul si isi pregateste -tegumente palide
locul de munca pentru vizita medicala -reactie de dezinteres fata de
-asigura conditii prielnice in camera, mobilizare si importanta
semiobscuritate, temperatura de 200 tratamentului preoperator, pierdere
C, liniste minora in greutate
-ajuta bolnavul sa se ridice din pat, il -intra in supraveghere
ajuta in timpul varsaturii, ii ofera cana preoperatorie
cu apa pentru clatirea gurii
-asista la vizita medicala
-ajuta la efectuarea clismei evacuatorii
-ajuta la mobilizarea bolnavului
-asigura respectarea tratamentului
-monteaza perfuzii, la indicatia
medicului, pentru reechilibrarea
hidroelectrolitica
-insoteste bolnavul la radiologie
pentru examen baritat
Tratamente:
1
 -Metroclopramid 2f, glucoza 10%
1500 ml, sange 1500 ml, calciu 1 f,
vitamina C 2f, kanamicina 1g,
penicilina 10 ml, miostin 3f, atropina
2f

Ziua 2
-stare de confuzie -lamurirea pacientului asupra -aeriseste salonul si il pregateste -tegumentele si mucoasa periferica
-oboseala felului in care va decurge pentru vizita medicala palide, limba umeda, extremitati
-dureri abdominale operatia -asista la vizita medicala calde, echilibrat hemodynamic
-stare tipica dupa interventia -favorizeaza miscarile premise -masoara P, R, TA , T si le noteaza in -agitatie in timpul noptii, apatie,
chirurgicala -menajeaza organelle bolnave foaia de temperatura adinamic, febril, se indica clisma,
-scadere in greutate -calculeaza necesarul zilnic, -instaleaza sonda gastrica tub de gaze, apar varsaturi
-astenie realizand regim de crutare -efectueaza mobilizarea bolnavului -sughit
-inapetenta -supravegheaza bolnavul dupa -prezenta in continuare a gretii si a
-paloare operatie inapetentei
-adinamism -asista la efectuarea sondajului vezical -inadaptarea la regimul dietetic
-tulburari de tranzit intestinal -schimba pozitia pacientului
-durere abdominala violenta -previne escarele de decubit si
anchilozarea
-combate staza venoasa
-efectueaza progresiv miscarile de
mobilizare
Ziua 3
-inapetenta -observa prezenta refluxului -ajuta la efectuarea clismei evacuatorii Analize:
-anxietate de deglutitie -masoara functiile vitale Trombocite 150000, Ht 26%, Hb
-tulburari de asimilare -pregatirea salonului si a -efectueaza mobilizarea bolnavului 8,28%, amilaza 314, amilazurie
-deficit de acomodare patului -noteaza necesitatea regimului dietetic 571, leucocite 15800
-inapetenta selectiva pentru -asigurarea unei pozitii Tratament: -stare generala relative buna
anumite mancaruri comode Glucoza 10% 1500 ml, algocalmin 2f, -stare de hidratare buna

2
-stenoza pilorica -mobilizarea bolnavului kanamicina 1g, penicilina 10 ml, -tegumente palide
-adinamism -efectueaza o alimentatie in metronidazol 3f, atropina 2 f -pierdere minora in greutate
-melena scop terapeutic -se mentin moment de stenoza
-scadere in greutate -cunoaste regimurile dietetic -varsatura in zat de cafea
-astenie -favorizarea miscarilor -subfebril
-paloare premise pentru obtinerea unei -abdomen suplu
-tuse pozitii corecte in timpul mesei -tranzit present pentru clisma

Ziua 4
-inapetenta -transporta pacientul pentru -masoara functiile vitale si le noteaza -evolutie clinica nesatisfacatoare
-dureri in zona epigastrului examinari si tratamente de in foaia de temperatura -varsatura in zat de cafea
-anxietate specialitate -efectueaza mobilizarea bolnavului -subfebril
-tulburari de asimilare -observa prezenta altor -supravegheaza bolnavul dupa -abdomen suplu
-deficit de acomodare afectiuni- gradul stenozei operatie -tranzit present pentru clisma
-melena -efectueaza o alimentative in -instaleaza sonda gastrica -varsaturi in continuare datorate
-scadere in greutate scop terapeutic -asista la efectuarea sondajului gastric stazei
-astenie -raluri bronsice expectoratie
-paloare mucopurulenta
-tuse
Ziua 5
-tulburari de asimilare -masoara, interpreteaza si -previne varsaturile postprandiale -eliminari suficiente
-inapetenta noteaza varsaturile si -masoara functiile vitale si le noteaza -potential de deshidratare sau
-dureri in zona epigastrului ingrijeste pacientul in aceasta in foaia de temperature acumulare excesiva de lichide in
-anxietate situatie, ia masuri de suplinire -efectueaza mobilizarea pacientului tesuturi edem
-caracterul invaziv al prin sondaje, spalaturi, clisme, -asista la efectuarea sondajului vezical -tranzit present pentru clisma
interventiei chirurgicale punctii, drenaj, stoma -instaleaza sonda gastric -inapetenta
-scadere in greutate -verifica daca la final -asigura respectarea tratamentului si a -tuse cu expectoratie
-astenie pacientul a ajuns la regimului alimentar -extremitati calde
-paloare independent in satisfacerea -impiedica staza veoasa -varsaturi in continuare datorate
nevoii, daca apar modificari stenozei

3
ale imaginii de sine ale -raluri bronsice expectoratie
statutului social, observa muco-purulenta
nivelul de cunostinte sau alte -dureri toracale
semen asociate
-amelioreaza edemele
periferice, realizand o diureza
normala

4
 Obiectiv 5: Educaie pentru sntate la un pacient cu Cancer
gastric

Sanatatea este o stare de bine fiziologica a unei fiinte umane, functionarea

sa ritmica si armonioasa, apreciabila, independenta de anomalii, traumatisme,
handicapuri ce afecteaza functiile vietii. Pentru a fi sanatosi, trebuie sa fim
constienti de urmarile unei boli asupra organismului nostru.

Masuri de profilaxie primara:

- Vizeaza reducerea numarului de cazuri de aparitie a neoplasmului gastric
- Educarea populatiei pentru evitarea

Profilaxia secundara:
- Urmareste, prin masurile luate, de ingrijire a plagilor si profilaxia
antitetenica, vindecare in timp optim si fara sechele

Profilaxia tertiara:
- Se realizeaza prin actiuni destinate diminuarii incapacitatilor functionale si
prevenirea complicatiilor.

5
6
 BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru POP, Elemente de chirurgie, Editura H. Walther, Sibiu, 1943

2. Cezar Vicentiu BATALA, Tratamentul in cancerul gastric avansat,
Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta, 2008
3. Constantin I. NEGOITA, Roman VLAICU, Dumitru DUMITRESCU,
Clinica medicala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
4. Georgeta BALTA, Antoaneta METAXATOS, Aglaia KYOVOSKI,
Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1983
5. Ingrith MIRON, Terapia oncologica Optiuni bazate pe dovezi, Institutul
European, 2007
6. Ion PAUN, Cancerul gastric, Editura Universitara Carol Davila,
Bucuresti, 2007
7. I.C.VOICULESCU, I.C.PETRICU, Anatomia si fiziologia omului
8. Lucian MIRON, Elemente de nursing in cancer, Editura UMF
GR.T.POPA Iasi
9. Prof.Dr. N.Gh.LUPU, Medicina interna, Editura Medicala, Bucuresti,
1956
10.Victor Emilian BANCU, Patologia chirurgicala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1979
11.Scoala Postliceala Sanitara de Stat Grigore Ghica Voda Iasi, Ghidul
Examenului de absolvire 2013, calificarea profesionala: asistent medical
generalist, editia a III-a, Editura Studis
12.Elena SCORTANU, Tehnici de ingrijire si protocoale de pregatire a
bolnavului, Manual pentru elevii scolilor postliceale sanitare, Calificarea:
asistent medical generalist, 2011
13.Silvian DASCHIEVICI, Mihai MIHAILESCU, Chirurgie. Specialitati
chirurgicale, Manual pentru cadre medii si scoli sanitare postliceale, Editura
Medicala, Bucuresti, 2012