Școala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica

Vodă” Iași

PROIECT DE ABSOLVIRE

Examenul de certificare a calificării profesionale a

absolvenților învățământului postliceal sanitar nivel 5

Calificarea profesională: Asistent medical

generalist

Îngrijirea pacientului cu Ulcer gastric

Îndrumător,

Prof. Mihai Dana Candidat, Cocea Lenuta-

Georgiana

Iaşi 2023
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ULCER GASTRIC

1
 Cuprins

I. Argument ;
II. Îngrijirea bolnavului cu Ulcer gastric;

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.

Obiectiv 2:Prezentarea generală a afecțiunii -Ulcerul gastric

a. Definiţie
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicații

Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea

bolnavului cu Ulcer gastric :

Procedura nr.1: Măsurarea , notarea şi interpretarea valorilor de

temperatură;
Procedura nr.2: Puncția venoasă;
Procedura nr.3 : Perfuzia intravenoasă ;
Procedura nr. 4 : Pregătirea pacientului pentru endoscopia digestivaă;

Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu Ulcer gastric:

a. Interviu (culegerea datelor);
b. Identificarea nevoilor afectate/probleme de dependenţă
/diagnostic de îngrijire la pacientul cu Ulcer gastric ;
c. Plan de îngrijire.

Obiectiv 5: Educaţia pentru sănătate la un pacient cu Ulcer gastric ;

III. Bibliografie

IV. Anexe

2
 I. Argument

Asistentul medical generalist oferă tratament, asistență și servicii de îngrijire pentru

persoanele care au nevoie de îngrijire medicală ca urmare a efectelor îmbătrânirii, rănirii,
bolilor sau altor insuficiențe fizice ori mentale sau eventualelor riscuri asupra sănătății.
Aceștia își asumă responsabilitatea pentru planificarea și gestionarea îngrijirii pacienților,
inclusiv supravegherea altor lucrători de îngrijire a sănătății, lucrând în mod autonom sau în
echipe cu medici și cu alte persoane în aplicarea practică a măsurilor preventive și curative.
Programul de formare al asistentului medical generalist include 4.600 de ore de formare
teoretică şi clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puţin o treime, iar cea
de formare clinică cel puţin jumătate din perioada de formare și are o durată de 3 ani de
studii, forma de învăţământ cu frecvenţă (zi).
Profesia de asistent medical generalist este o profesie reglementată sectorial, la nivel
european prin Directiva 2005/36/UE completată de Directiva 2013/55/EU.

Astfel,formarea asistentului medical generalist oferă garanția că profesionistul

respectiv a dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

a ) cunoștințe cuprinzătoare despre științele ce stau la baza asistenței medicale

generale, inclusiv o înțelegere suficientă a structurii organismului, funcțiilor fiziologice
și comportamentului persoanelor sănătoase și bolnave, precum și a relațiilor dintre
starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;

b) cunoștințe despre natura și etica profesiei, precum și despre principiile generale

privind sănătatea și asistența medicală;

c) experiență clinică adecvată; această experiență este selectată pentru valoarea sa

formatoare și dobândită sub supravegherea unui personal asistent calificat și în locuri
în care numărul personalului calificat și echipamentele sunt adecvate pentru asistența
medicală care trebuie acordată pacientului;

d) capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical și experiența

colaborării cu acest personal;

e) experiența colaborării cu alți profesioniști din sectorul medical;

Calificarea de asistent medical generalist demonstrează că profesionistul în cauză este

capabil să aplice cel puțin următoarele 8 competențe de bază:

a) competența de a diagnostica în mod independent asistența medicală necesară, pe

baza cunoștințelor teoretice și clinice existente și de a planifica, organiza și pune

3
 în aplicare asistența medicală în tratarea pacienților, pe baza cunoștințelor și
competențelor dobândite, în vederea îmbunătățirii practicii profesionale;
b) competența de a colabora în mod eficient cu alți actori din sectorul sanitar, inclusiv
prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoștințelor
și competențelor dobândite;
c) competența de a oferi persoanelor, familiilor și grupurilor de persoane informații
care să le permită să aibă un stil de viață sănătos și să se autoîngrijească, pe baza
cunoștințelor și competențelor dobândite;
d) competența de a iniția în mod independent măsuri imediate pentru menținerea în
viață și de a aplica măsuri în situații de criză sau de catastrofă;
e) competența de a oferi în mod independent consiliere, indicații și sprijin
persoanelor care necesită îngrijire și persoanelor apropiate;
f) competența de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale și evaluarea
acesteia;
g) competența de a asigura o comunicare profesională exhaustivă și de a coopera cu
membrii altor profesii din domeniul sănătății;
h) competența de a analiza calitatea asistenței acordate pentru a-și îmbunătăi
practica profesională de asistent medical generalist.

În România, pregătirea asistentului medical generalist prin învățământul preuniversitar

postliceal se face în baza OMEN nr. 3499.29.03.2018 privind aprobarea standardului de pregătire
profesională, a planului de învățământ și a programelor școlare pentru calificarea profesională
asistent medical generalist nivel 5 al Cadrului Național al Calificărilor.
Examenul de certificare a calificării profesionale a absolvenților învățământului postliceal
constă într-o probă practică, o probă scrisă și realizarea unui proiect.

Tema proiectului de absolvire este: Îngrijirea pacientului cu Ulcer gastric.

Ulcerul gastric: este o afecțiune caracterizată prin pierderea limitată de substanță a mucoasei
gastrice determinată de creşterea secreției gastrice, pepsină și acid clorhidric.

Scopul: prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice

pentru un pacient cu ulcer gastric.
Problemele de dependență pe care le poate prezenta un pacient cu Ulcer
gastric și de care trebuie să țină cont asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt:
- durere localizată în epigastru, durerea se calmează după alimentație;
- durerea poate fi însoțită de foame – foamea dureroasă;
- pirozis retrosternal;
- gust acru sau amar în gură;
- vărsături postprandiale ;
4
- scădere ponderală;
- astenie;
- alterarea poftei de mâncare;
- eructații acide;
- hematemeză ( în cazuri grave);
- melenă ( în stadiu avansat).

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Obiectiv 1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului digestiv;

Obiectiv 2. Prezentarea generală a afecțiunii- Ulcerul gastric;
Obiectiv 3. Rolul autonom şi delegat al asistentuluimedical în îngrijirea pacientului cu
Ulcer gastric;
Obiectiv 4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu Ulcer gastric;
Obiectiv 5. Educaţia pentru sănătate a pacientului cu Ulcer gastric.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza cunoștințe și competențe profesionale

prevăzute în Directiva UE/55/2013, din care derivă cunoștințele, abilitățile și atitudinile
asistentului medical generalist necesare în practicarea profesiei.

Cunostinţe:
21.1.1. Descrierea bolilor digestive;
21.1.3. Prezentarea procesului de nursing al pacienților cu afecțiuni digestive;
21.1.4.Descrierea principalelor metode de investigare şi tratare a pacientului cu afecțiuni
digestive;
21.1.5. Cunoașterea relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;
21.1.6. Descrierea intervențiilor autonome și delegate ale asistentului medical în procesul
de îngrijire al pacientului cu boli digestive;
21.1.7. Integrarea experienței clinice adecvate în activității de îngrijire a pacienților cu
afecțiuni digestive;
21.1.8. Experienţa colaborării cu alţi profesionişti din sectorul medical.

Abilități:
21.2.1. Identificarea semnelor si simptomelor specifice afecțiunilor digestive;
21.2.2. Diferențierea semnelor și simptomelor specifice afecțiunilor digestive;
22.2.3. Selectarea datelor / informațiilor specifice afecțiunilor digestive;
21.2.4. Identificarea problemelor de dependență la pacienții cu afecțiuni digestive;
21.2.5. Diagnosticarea independentă a asistenței medicale necesare , planificarea, organizarea și
punerea în aplicare a asistenței medicale în tratarea pacienților cu afecțiuni digestive , în
vederea îmbunătățirii practicii profesionale;
21.2.6. Alegerea și aplicarea metodelor specifice de investigare și tratament în
afecțiunile digestive;
21.2.7. Implicarea activă în îngrijirea pacientului cu afecțiuni digestive , în funcție de problemele
5
de dependență, respectând indicația medicului;
21.2.8. Oferirea în mod independent de indicații, consiliere și sprijin persoanelor care
necesită îngrijire și persoanelor apropiate;
21.2.9. Elaborarea planului de îngrijire în funcție de priorități;
21.2.10. Identificarea punctelor tari și a punctelor slabe, evaluarea și asumarea riscurilor din
activitatea de îngrijire medicală;
21.2.11. Asigurarea în mod independent a calității îngrijirii medicale și evaluarea acesteia;
21.2.12. Capacitatea de a participa la formarea practică;
21.2.13. Colaborare în mod eficient cu alţi actori din sectorul sanitar.

Atitudini:
21.3.1. Argumentarea realistă, creativă și independentă a propriilor opinii cu privire la
semnele și simptomele specifice întâlnite la pacienți cu afecțiuni digestive;
21.3.2. Asumarea responsabilității în fundamentarea și prioritizarea obiectivelor de îngrijire
în vederea satisfacerii nevoilor pacientului;
21.3.3. Utilizarea unei abordări obiective în rezolvarea problemelor;
21.3.4. Colaborarea eficientă cu pacientul, familia și membrii echipei medicale;
21.3.5. Manifestarea interesului de a participa activ în aplicarea metodelor de investigare
și tratament;
21.3.6. Asumarea rolului şi responsabilităților asistentului medical în cadrul echipei de îngrijire;
21.3.7. Demonstrarea capacității de a îngrijii pacienții cu afecțiuni digestive;
21.3.8. Asumarea standardelor profesionale în aplicarea tehnicilor de supraveghere,
investigare și tratare a pacienților cu afecțiuni digestive;
21.3.9. Manifestarea disponibilității în oferirea de informații persoanelor, familiilor și
grupurilor de persoane, care să le permită să aibă un stil de viață sănătos, să se autoîngrijească;
21.3.10. Asumarea responsabilității privind completarea documentelor medicale;
21.3.11. Manifestarea capacității de evaluare independentă a calității îngrijirilor;
21.3.12. Revizuirea judecăților în vederea modificării comportamentului în funcție de
noile evidențe;
21.3.13. Argumentarea pertinentă a rezultatelor obținute în urma analizei calității
asistenței acordate în procesul de nursing;
21.3.14. Analizarea calităţii asistenţei acordate pentru a-şi îmbunătăţi practica profesională
de asistent medical generalist.
Aplicarea procesului de îngrijire s-a finalizat prin analiza unui caz la un pacient cu
diagnosticul de ulcer gastric – caz pentru care s-a elaborat etapa de culegere a datelor,
pe baza căreia s-au evidențiat problemele de dependență specifice cazului.

În final a fost elaborat planul de îngrijire al pacientului cu ulcer gastric,

respectând obiectivele generale ale proiectului. Planul de îngrijire al pacientului cu
ulcer gastric cuprinde: problemele de dependență identificate, obiectivele de
îngrijire, intervențiile aplicate (evidențiindu-se raționamentul pentru care s-au aplicat
intervențiile), precum și evaluarea intervențiilor și a pacientului, pentru identificarea
problemelor de colaborare ce ar purtea să apară în evoluția clinică a afecțiunii și
pacientului.
6
 Obiectiv nr.1 Notiuni de anatomie şi fiziologie

Stomacul: este un organ care aparține sistemului digestiv și este cea mai dilatată
porțiune a acestuia. Stomacul este situat în loja gastrică și este cuprins între esofag și
duoden. Stomacul este separat de esofag prin orificiul cardia, iar de intestinul subțire este
separat de orificiul piloric.

Rolul stomacului este de a digera alimentele prin acțiunea sa mecanică și chimică,

formând chimul gastric.

Stomacul poate să difere de la o persoană la alta, în funcție de vârstă, sex, perioadă

funcțională, regim alimentar. În mod normal, în poziție verticală, pe stomacul gol,
stomacul unei persoane poate fi comparat cu un J majuscul sau cu o undiță.

Când stomacul este plin cu mâncare, acesta crește în dimensiune, însă își păstrează forma
clasică.În stare de umplere normală, stomacul are o lungime de 25 cm, lățimea între
cele 2 curburi de 12 cm, o grosime de 8 cm. Un stomac gol are o lungime de 18 cm, 7
cm lățime, pereții fiind aplicați unul peste celălalt. Capacitatea medie a stomacului este
de 300 cm3, însă aceasta se poate modifica în funcție de anumiți factori.

Configurația exterioară: stomacul prezintă 2 margini, 2 pereți și 2 orificii.

1. Marginea dreaptă: corespunde curburii mici, este concavă și este formată dintr-un
segment mai lung, vertical și unul mai scurt cu direcție transversală sau puțin
ascendentă pe dreapta. Locul de trecere dintre aceste două segmente se numește
incizura unghiulară. Segmentul orizontal prezintă două incizuri. Prima este incizura
duodeno-pilorică superioară, care marchează limita exterioară dintre stomac și duoden, iar
a 2-a se numește incizura pilorică superioară și se găsește la aproximativ 4 cm în stânga
precedentei.
2. Marginea stângă (curbura mare): este convexă și este mai mare comparativ cu
marginea dreaptă. Această margine pornește de la marginea stângă a esofagului cu care
formează incizura cardială, numită și unghiul lui Hiss, după care străbate fundul și
corpul stomacului și se recurbează la dreapta și în sus. Aici avem o incizură duodeno-
pilorică inferioară și o incizură pilorică inferioară.

Peretele anterior: este separat de cel posterior prin cele două curburi.

Peretele anterior privește înainte și puțin în sus, comparativ cu cel posterior care este
orientat înapoi și ușor în jos.

Stomacul prezintă două orificii: orificiul cardia, care se află în locul de comunicare a
stomacului cu esofagul și orificiul piloric care conduce în duoden.

7
Diviziunile stomacului:

Porțiunea verticală, superioară, este mai voluminoasă și cuprinde porțiunea

cardială, fundul și corpul stomacului. Porțiunea cardială corespunde orificiului cardia
care se află la interior și este o zonă de aproximativ 3-4 cm. Fundul stomacului se mai
numește și fornixul gastric, acesta se află în partea superioară a stomacului și este cea
mai dilatată porțiune. Corpul stomacului continuă fundul stomacului și ține până la linia
care trece prin incizura unghiulară și întâlnește depresiunea sfincterului antrului. În
porțiunea verticală, partea superioară, se află o calotă clară, aceasta numindu-se camera
sau bula cu aer și reprezintă fundul stomacului (fornixul).

Porțiunea orizontală: se mai numește porțiunea pilorică și se împarte în 2

segmente: antrul și canalul piloric. Antrul se află în dreapta corpului stomacului și este
puțin dilatat. Canalul piloric este îngust, scurt și are forma unui cilindru.

Pilorul este ultima porțiune a stomacului, este strâmtă, are o lungime de aproximativ 5
cm și conține sfincterul piloric.

Stomacul se află în loja gastrică, aceasta având 6 pereți:

- superior, posterior, lateral stâng sunt formați de bolta diafragmei;

- anterior de diafragmă și peretele abdominal anterior;

- inferior de colonul transvers;

- medial comunică cu loja hepatică.

Stomacul se găsește, alături de ficat și splină, în etajul supramezocolic al cavității
peritoneale. În mare parte, stomacul se află sub baza toracelui și este învelit de peritoneu.
Peretele anterior privește înainte și ușor în sus, are 2 porțiuni: una pentru peretele
abdominal și una pentru cel toracic. Porțiunea toracică este acoperită de diafragm și
răspunde coastelor 5, 6, 7, 8, 9 din stânga și spațiilor intercostale respective. În partea
medială este acoperit și de fața viscerală a lobului stâng al ficatului.

Porțiunea abdominală: are la rândul ei 2 zone: zona laterală și cea medială. Zona
laterală este acoperită de fața viscerală a ficatului. Zona medială se află în raport cu
peretele muscular anterior al abdomenului.

Peretele posterior: privește înapoi și ușor în jos și formează peretele anterior al

marelui diverticul al cavității peritoneale, numit bursa omentală.

Curbura mare: se arcuiește în jos și spre stânga și se află în raport cu colonul transvers
de care este legat prin ligamentul gastrocolic.

8
Curbura mică: răspunde lobului caudal al ficatului, iar prin peritoneul posterior al
vestibului bursei omentale răspund aorta, vena cavă inferioră, trunchiul celiac, plexul
solar.

Fundul stomacului: vine în raport cu inima, pleura, plămânul stâng, prin intermediul
diafragmei. Porțiunea cardială vine în raport cu impresiunea esofagiană a ficatului, iar
pilorul cu prima porțiune a duodenului.

Configurația interioară:

Suprafața interioară a stomacului conține multe plice ale mucoasei. Acestea au un

traiect longitudinal, transversal și oblic. În porțiunea curburii mici se află un șanț numit
canalul gastric sau drumul gastric. Plicele mucoasei sunt mai proeminete pe stomacul
gol, ele dispărând odată cu umplerea stomacului.

Structura:

Stomacul are o grosime de aproximativ 3 mm, cuprinzând patru tunici. De la exterior

spre interior, acestea sunt tunica seroasă, tunica musculară, stratul submucos, tunica
mucoasă.

Tunica seroasă: este formată de peritoneu. În partea posterioară a stomacului, peritoneul

lipsește, fiind înlocuit de diafragmă. Formațiunile peritoneale care pleacă de la stomac
spre celelalte organe sunt: omentul mic, ligamentul gastrocolic, ligamentul gastrosplenic.
Stratul subseros este format din țesut conjunctiv, peste care se află tunica seroasă.
Tunica musculară: cuprinde trei planuri de fibre. De la exterior la interior avem: fibre
longitudinale, fibre circulare și fibre oblice/ansiforme.
Tunica musculară:se ocupă cu depozitarea alimentelor ingerate, amestecarea
alimentelor cu sucul gastric, golirea din stomac în duoden.Stratul submucos este format
din țesut conjunctivo-elastic lax, e abundent în vase, terminații nervoase și conține
plexul nervos submucos Meissner. Ajută la acomodarea schimbărilor de formă ale
stomacului.
Tunica mucoasă: se deosebește de cea a esofagului prin diferența de culoare: cea a
stomacului e roșiatică, iar cea a esofagului albă-cenușie. Tunica mucoasă ocupă cea mai
mare suprafață din grosimea stomacului, măsurând aproximativ 1 mm în porțiunea
cardială și 2 mm în porțiunea pilorică și a corpului. Tunica mucoasă este foarte
importantă din punct de vedere morfologic și funcțional, având o structură complexă
(componentă epitelială + componentă conjunctivă).

9
 Vascularizația și inervația
stomacului: Arterele stomacului provin din:

- artera hepatică: artera gastrică dreaptă, artera splenică: artera gastro-omentală

stângă, arterele gastrice scurte,artera gastrică stângă.

Venele stomacului corespund arterelor. Acestea se varsă în vena splenică, mezenterică

superioară și chiar în vena portă.

Inervația stomacului este dată de:

-simpatic: plexul celiac, plexul splenic, plexul hepatic;

-parasimpatic: nervii vagi.

Stomacul are rolul de a digera alimentele care sunt transportate din cavitatea bucală,
prin faringe și esofag, în stomac. Alimentele sunt descompuse chimic și fizic, urmând
să fie trimise spre următorul segment digestiv (intestinul subțire – duodenul).Funcția
secretorie a stomacului este realizată sub acțiunea enzimelor din sucul gastric. Sucul
gastric este elaborat și secretat de celulele glandelor de pe suprafața mucoasei gastrice.
Sunt secretați aproximativ 2-3 litri de suc gastric; acesta conține un procent de 99% de
apă, iar în restul de 1% se găsesc enzime, mucus, substanțe organice, factor intrinsec, Ca,
Mg, Na, K, HCl. Pe lângă celulele secretoare de mucus, care se găsesc pe toată suprafața
stomacului, mucoasa gastrică mai conține și două tipuri de glande tubulare: glandele
oxintice și glandele pilorice. Glandele oxintice secretă acid clorhidric, pepsinogen,
factor intrinsec și mucus. Glandele pilorice secretă în special mucus cu rol de protecție
a mucoasei pilorice, secretă un hormon numit gastrină și cantități mici de pepsinogen.
Glandele pilorice se găsesc în porțiunea antrală a stomacului, iar glandele oxintice sunt
cele mai răspândite pe suprafața corpului stomacului.

În interiorul stomacului se formează chimul gastric, care reprezintă bolul alimentar

după contactul și amestecarea cu sucul gastric. Asupra bolului alimentar acționează
musculatura netedă a stomacului și mecanismele regletoare neuro-endocrine, care asigură
funcția motorie a stomacului. Pe măsură ce bolul alimentar pătrunde în stomac, crește
presiunea intraluminală și se inițiază procesul de distensie gastrică. Ulterior, stomacul
se adaptează la cantitatea de alimente, dispersând-o uniform pereților stomacului, lucru care
evidențiază peristaltismul și tonicitatea stomacului.Absorbția nu este foarte puternică la
nivelul stomacului datorită structurii celulelor mucoasei, dar excepție fac apa
(permeabilitate bidirecțională), anumiți electroliți, substanțele hidrosolubile, etanolul.
În cazul etanolului, rata de absorbție este în concordanță directă cu concentrația
acestuia, fără să fie influențat de nicio substanță care se găsește în compoziția sucului
gastric.

10
 Obiectiv nr. 2 - Prezentarea generală a Ulcerului gastric

Definiție :

Ulcerul gastric este: o leziune caracterizată prin pierderea limitată de substanță a

mucoasei gastrice, care depășește în profunzime musculara mucoasei , înconjurată de
un infiltrat inflamator acut sau cronic.

Clasificare:

Clasificarea ulcerului gastric( Johnson , 1965):

-ulcer gastric corporeal , mai frecvent pe mica curbură în incisura angularis;

-ulcer gastric corporeal și ulcer duodenal,asociat cu hipersecreție;
-ulcer antral sau al canalului piloric,asociat cu hipersecreție;

Clasificarea ulcerului gastric ( modificat Csendes, 1987):

- ulcer juxtacardial ( în joncțiunea esofagogastrică);

- ulcer cauzat de consumul de RAINS, situat în orice regiune a stomacului.

Etiologia:

Cauzele determinante sunt:

- Helicobacter pylori – este implicat în producerea de ulcer gastric, incidența fiind
de 75-80%;
- Fumatul –cert implicat în apariția ulcerului prin creșterea secreției
clorhidropeptice , prin scăderea apărării mucoasei datorită diminuării sintezei
de mucus, bicarbonat și prostaglandine și prin scăderea debitului sangvin local;
- AINS( antiinflamatoarele nesteroidiene)- repezintă factori etiologici majori în
apariția ulcerului gastric;
- Alimentația și stresul: alcoolul, cafeaua,alimentele excito secretorii pot interveni
în exacerbarea bolii ulceroase; se recunoaște rolul stresului în apariția și
agravarea puseelor dureroase;
- Persoane cu teren ereditar;
- Tumori pancreatice secretante de acid clorhiric;
- Cauze congenitale.

11
 Simptomatologie:

- durere localizată în epigastru;

- uneori durerea apare imediat după masă (durere precoce),alteori apare la 2-3 ore după
mese (durere tardivă , mica periodicitate);
- durerea se calmează după alimentație;
- durerea mai poate apărea nocturn, către miezul nopții sau către ora 3-4 dimineața;
- durerea poate fi însoțită de foame – foamea dureroasă;
- durerea apare în pusee dureroase, toamna și primăvara (marea periodicitate ), urmate
de perioade de remisiune;
- pirozis retrosternal;
- gust acru sau amar în gură;
- vărsături postprandiale ;
- scădere ponderală;
- astenie;
- alterarea poftei de mâncare;
- eructații acide;
- hematemeză ( în cazuri grave);
- melenă (în stadiu avansat).

Diagnostic:

Diagnosticul unui ulcer (boală ulceroasă) se pune prin evidențierea nișei ulceroase :
- direct prin endoscopie digestivă superioară (endoscop - tub subțire, flexibil ,ce are o
minusculă cameră de luat vederi la capăt, permițând vizualizarea directă a leziunilor
cât și prelevarea de fragmente bioptice);
- indirect prin radiografie cu bariu (se bea o substanță de contrast și se vizualizează
defectele de umplere ale stomacului și ale duodenului).
- tranzitul baritat eso-gastro-duodenal evidențiază primul semn , nișa care apare ca un plus de
umplere cu substanța decontrast;
- endoscopia gastrică este cea mai precisă metodă de diagnosticcare ,permite prelevarea
biopsiei;
- evidențierea Helicobacter pylori prin diverse metode.

Evoluție și prognostic:

Faţă de acum 20-30 de ani, evoluţia ulcerului gastric este mult ameliorată. O dată
cu apariţia noilor antisecretorii deosebit de potente (blocanţii pompei de protoni),
evoluţia ulcerului este cel mai adesea favorabilă, complicaţiile s-au redus mult, iar
cazurile ce necesită operaţie sunt relativ rare. În plus introducerea terapiei anti-HP a dus
la diminuarea la maximum a recidivelor ulceroase.
12
Prognosticul bolii ulceroase s-a ameliorat mult în ultimele decenii şi mai ales în
ultimele două decenii, când, printr-o terapie de eradicare corectă a HP, riscul de recidivă
ulceroasă scade sub 10% pe an, faţă de o recidivare a ulcerului anuală de peste 70% în
absenţa eradicării HP. Mortalitatea în boala ulceroasă este crescută mai ales la pacienţii
de peste 75-80 de ani, cu hemoragie digestivă superioară.

Tratament :

- dietă – renunțarea la fumat , reducerea consumului de alcool, evitarea alimentelor ce

produc manifestări clinice, în special condimente ,evitarea administrării AINS
(antiinflamatoare nesteroidiene);
- tratament medicamentos – antiacide ( Dicarbocalm,Venter, Maalox), antisecretorii
gastrice (Ranitidină, Omeprazol, Lansoprazol), antiemetice, antispastice și tratament de
eradicare a infecției cu Helicobacter Pylori,dacă aceasta este dovedită;
- tratament chirurgical – în cazul în care nu răspunde la tratament medicamentos
sau apar complicații.

Complicații:

- acute: perforația, hemoragia;

- cronice: stenoza,penetrarea, malignizarea.

13
 Obiectiv nr. 3
Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu Ulcer gastric:

Funcţiile asistentului medical sunt de natură independentă(asistarea pacientului din

proprie iniţiativă în îngrijiri de confort, atunci când el nu-şi poate îndeplini independent
anumite funcţii,stabilirea relaţiilor de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii,
transmiterea informaţiilor, ascultarea pacientului şi susținerea sa, promovarea unor
condiţii mai bune de viaţă şi sănătate) și de natură dependentă (la indicaţia medicului
aplică metodele de observaţie, de tratament sau de readaptare,observă la pacient
modificările provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului) .

Rolul profesiei desemnează rolul social pe care îl au membrii profesiei. Rolul asistentei
medicale este de suplinire a dependenței , de a încerca să înlocuiască necesitatea în așa
fel încât persoana să poată saîși satisfacă cerințele mai ușor și fără handicap.

Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu Ulcer gastric:

- analizează nevoile fundamentale specifice ființei umane.

- monitorizează evoluția pacientului.
- măsoară cantitatea de lichide ingerate.
- determină volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureză,numărul de scaune,
pierderile patologice( vărsături, transpirații) .
- măsoară funcțiile vitale( temperatură, puls, tensiunea arterială, respirație, diureză) și le
notează în foaia de temperatură grafic și/ sau cifric.
- asigură igiena pielii și a cavității bucale.
- asigură aerisirea încăperii, condiții optime de spitalizare și confortul pacientului.
- administrează regimul alimentar indicat de către medic.
- asigură sprijinul pacientului și îl încurajează.
- asigură repaus la pat.
- asigură educația pentru sănătate a pacientului și a familiei.
- pregătește pacientul psihic înaintea unor investigații.

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu Ulcer gastric:

- recoltează sânge prin puncție venoasă pentru examinări de urgență indicate de către
medic: numărarea leucocitelor, bilirubinemie, transaminază, ionogramă sanguină,
rezervă alcalină, azot, glicemie, amilazemie.
- asigură reechilibrarea hidro-electrolitică prin administrarea soluțiilor prin perfuzie
14
recomandate de medic.
- recoltează produse patologice la indicația medicului.
- administrarează medicația la indicația medicului(antispastice,antialgice) .
- pregătește material steril și instrumentar steril pentru tratament, dar și medicamente fără
a administra nimic, doar la indicațiamedicului.
- execută testarea la antibiotice pentru a vedea dacă pacientul este alergic sau nu la
antibioticul ce urmează a fi administrat.

15
 Procedura nr 1.
Măsurarea, notarea şi interpretarea valorilor temperaturii
Definiție: menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului,
necesară pentru a-şi menţine starea de bine, se realizează pe baza principiului
termostatului(termogeneză/ termoliză).Temperatura corpului este rezultanta procesului
de termogeneză ( producere de căldură ) și termoliză ( pierdere de caldură ).

Scop: explorator.

Loc de măsurare: axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.

Materiale necesare:
- termometrul maximal sau oricare alt termometru avut la dispoziție
- tampoane de vată sau comprese
- recipent cu soluţie dezinfectantă- cloramină 1% , lubrifiant, dacăse folosește calea
rectală,iar în cazul termometrelor digitale,acestea vor fi șterse cu un tampon cu
alcool;
- tăviță renală, ceas;
- mănuși de unică folosință;
- foaie de temperatură, creion albastru.

Pregătirea psihică: se anunță pacientul, i se explică tehnica, necesitatea efectuării ei

și se obține consimțământul acestuia în scris.

Pregătirea fizică: se așează pacientul în poziția cea mai adecvată căii utilizate : decubit
dorsal pentru măsurarea în cavitatea bucală și axilară, decubit lateral pentru măsurarea
în cavitatea rectală.

Execuție:

Metoda orală – termometrul cu mercur : spălați-vă pe mâini,clătiți termometrul cu apă rece și

ștergeți-l cu o compresă, dacă a fost ținut în soluție dezinfectantă, scuturați termometrul printr-o
mișcare puternică din articulația mâinii până la coborâreamercurului sub 36 grade C,plasați
bulbul cu mercur al termometrului pe partea dreaptă sau stângă a cavității sublinguale,instruiți
pacientul să închidă gura, apropiind buzele în jurul termometrului, și îl mentineți 3 minute sub
limbă, îndepărtați termometrul și ștergeți-l cu tifon după care citiți gradația de pe scala
termometrului, înregistrați temperatura găsită,spălați termometrul cu apă călduță și îl
introduceți în soluție dezinfectantă.

16
Metoda axilară: spălați-vă mâinile,clătiți termometrul dacă a fost ținut în soluție
dezinfectantă și se șterge cu o compresă, asigurați intimitatea pacientului și descoperiți
axila, scuturați termometrul și plasați-l cu bulbul în axilă paralel cu toracele, apropiați
brațul de trunchi și flectați antebrațul pe torace, mențineți termometrul în zona axilei 10
minute, îndepărtați termometrul și citiți gradația pecare o notați în foaia de temperatură,
spălați, clătiți și introduceți termometrul în soluția dezinfectantă.

Metoda rectală: se asigură intimitatea pacientului,se aşează pacientul în decubit lateral,

cu membrele inferioare în semiflexie,se lubrefiază termometrul și se introduce bulbul
termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înaintare( 3,8 cm la adult; 2,5 cm la
copil; 1,25 cm la sugar), termometrul va fi menţinut 3-5 minute după care acesta se
scoate, se şterge cu o compresă, se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul
termometrului, se spală termometrul, se scutură, se introduce în recipientul cu soluţie
dezinfectantă (sol. Cloramină 1%).

Notare / interpretare: socotiți pentru fiecare linie orizontală din foia de temperatură
câte două diviziuni de grad , notaţi grafic valoarea înregistrată, printr-un punct de
culoare albastră aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru
dimineaţa (D) sau seara (S) pentru cifrele cu soţ (pare), notaţi grafic valoarea
înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat în mijlocul pătratului din rubrica
corespunzătoare (D sau S), dacă cifrele sunt fără soţ (impare), uniți astfel punctele
obținute și veți obține curba febrilă ( uniţi primul punct cu rubrica pentru temperatura
aflată în partea dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură).

Îngrijire / intervenții după tehnică: așezarea pacientului într-o poziție comodă,

supravegherea pacientului.

Incidente și accidente:

Observații: temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, fiind cu 4-5

zecimi de grad mai joasă decât cea centrală , măsurarea temperaturii în cavitatea bucală
este contraindicată la copii, pacienţii agitaţi sau cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale,
temperatura prezintă oscilații fiziologice( efort fizic, digestie), măsurarea temperaturii
se face dimineața între orele 7-8 și după-amiază între orele18 - 19.

17
 Procedura nr. 2. Puncția venoasă

Definiție: reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter – în lumenul

unei vene (de regulă periferică, superficială) în vederea recoltării de sânge pentru
examinări de laborator,administrarea medicamentelor, respectiv a soluţiilor perfuzabile
pe cale intravenoasă constituie obiectul injecţiei, respectiv perfuziei intravenoase.

Scop:

- recoltarea unor eşantioane de sânge;

- injectarea medicamentelor pe calea de administrare intravenoasă;
- asigurarea accesului la venă pentru perfuzii de scurtă durată (reechilibrare
hidroelectrolitică si acido-bazică, administrarea preparatelor de lichide injectabile, a
aminoacizilor şi a soluţiilor glucozate izotone)

Loc:

- venele de la plica cotului – vena cefalică,vena basilică,vena mediană, venele de

pe fața dorsală a mâinii, arcada palmară superficială,venele metacarpiene .
- în ultimă instanță venele de pe fața dorsală a membrului in ferior , vena femurală.
- la sugari se utilizează venele membrului inferior – (arcada venoasă dorsală a
piciorului,venele gambei) și venele epicraniene.

Materiale necesare:

- garou;
- mănuşi de unică folosinţă;
- seringi; ace; o canulă Buterfly (fluturaş); sistem vacutainer (după scop);
- tampon ,alcool sanitar;
- muşama, aleză;
- etichetă , bandă adezivă non alergică;
- formulare pentru laborator;
- alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală;
- recipient pentru colectarea materialelor.

Pregătirea psihică:

- informaţi şi explicaţi pacientului necesitatea puncției, anuntaţi-l că e puţin dureroasă

și încurajaţi-l pentru a reduce anxietatea;
- întrebaţi-l, dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată, dacă a simţit leşin, transpiraţie, stare
de greaţă, vărsătură și obţineţi consimţământul informat.

18
Pregătirea fizică:

- asiguraţi poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, cu scopul şi

locul puncţiei: decubit dorsal cu membrul superior în adducție pentru recoltarea în
spital şezând pe scaun cu membrul superior sprijinit în extensie și supinație –
recomandat pentru recoltarea în ambulator.
- examinaţi calitatea şi starea venelor şi alegeţi locul.
Execuție:

- se identifică pacientul;
- asistenta medicală își spală mâinile, îmbracă mănușile, selectează locul.
- asează mușama sub brațul pacientului, aplică garou la 7-8 cm deasupra locului de
puncție.
- palpează vena și dezinfectează locul de puncție prin mișcări circulare din interior spre
exterior.
- montează seringa și atașează acul, cerând pacientului să strângă pumnul.
- fixează vena cu policele mâinii stângi și introduce acul cu bizoul în sus, în unghi de
30-45 de grade.
- verifică poziția acului în venă și continuă tehnica în funcție de scopul urmărit.
- se îndepărtează staza venoasă, pacientul deschide pumnul.
- aplică tamponul și extrage acul brusc, realizând o compresie ulterioară de 3-5
minute.

Notare/ interpretare: se notează procedura în foaia de observație, dacă a fost făcută

pentru recoltarea analizelor și specifică ce fel de analize, orice reacție legată de starea
pacientului.

Îngrijire/ intervenții după tehnică: se supraveghează pacientul, așezarea acestuia în

poziție confortabilă, verificarea locului de puncție pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat
un hematom.

Incidente și accidente: hematom, perforarea venei, tromboflebită superficială, reacție

inflamatorie la locul puncției, neexteriorizarea de sânge la aspirație, amețeli, paloare,
lipotimie.

Observații: pregătirea sângelui pentru laborator în funcție de tipul analizei(sângele

recoltat se amestecă cu substanțe anticoagulante),etichetarea flaconului cu datele
personale ale pacientului, completarea buletinului de analize și transportul cât mai rapid
la laborator.

19
 Procedura nr. 3. Perfuzia intravenoasă
Definiţie: Perfuzia reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a
unor substanţe medicamentoase prin intermediul unui aparat de perfuzie( perfuzor),
adaptat la un flacon sau o pungă cu soluție perfuzabilă pentru reechilibrarea
hidroelectrolitică şi volemică a organismului.

Scop: terapeutic- reechilibrarea hidroelectrolitică, administrarea medicamentelor la care

se urmăreşte efectul prelungit, depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a
produşilor toxici, completarea proteinelor sau a unor componente sanguine pe cale
parenterală .

Loc: la adulţi sunt preferate venele de la plica cotului(cefalică, bazilică şi median cubitală
- la bătrâni, dacă este posibil evitaţi venele dorsale ale mâinii braţul dominant pentru
puncţie venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului .

Materiale necesare:

- seringi şi ace sterile adecvate;

- mănuşi de unică utilizare;
- soluţie perfuzabilă (pungă sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspect nemodificat;
- trusă de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen devalabilitate, integră;
- materiale pentru puncţie venoasă (garou, aleză, cateter venos periferic, tampon cu
alcool);
- leucoplast sau pentru fixarea aparatului de perfuzie.
- tăviţă renală, stativ.

Pregătirea psihică: se anunță pacientul, i se explică tehnica, necesitatea efectuării ei și

se obține consimțământul acestuia în scris.

Pregătirea fizică: se aşează bolnavul cât mai comod, în decubit dorsal, cu braţul sprijinit
pe pernă elastică (sau pe suport) → se utilizează pe cât posibil braţul folosit mai puţin.
Poziţia trebuie să fie cât mai comodă şi relaxată, accesibilă puncţiei.
Execuție:

- se spală şi se dezinfectează mâinile, se îmbracă mănușile.

- pregătirea soluției de perfuzat( încălzirea flaconului la temperatura corpului, verificarea
integrității flaconului),desigilarea flaconului și dezinfectarea dopului de cauciuc.
- închiderea prestubului, eliminarea aerului din perfuzor și închiderea prestubului.
- execuția puncției venoase, atașarea perfuzorului la flexulă.
- deschiderea prestubului și fixarea ratei de flux în funcție de recomandarea medicului.
- urmărirea soluției de perfuzat.

20
Notare/ interpretare: se notează tehnica în foaia de observație a pacientului, ora la
care s-a realizat, de către cine a fost realizată tehnica și substanțele perfuzabile
administrate.

Îngrijire/ intervenții după tehnică :

- se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei.

- se extrage acul brusc din venă sau se retrage amboul.
- se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei.
- în cazul în care pacientul are montată o branulă se îndepărtează amboul perfuzorului
şi se închide branula în condiţii de asepsie perfectă.
- se înveleşte bolnavul şi se aşează comod.

Incidente și accidente:

- hiperhidratare (la pacienții cardiaci determină edem pulmonar acut);

- embolie gazoasă;
- revărsarea lichidului în țesuturile paravenoase rezultând flebite;
- necroze;
- coagularea sângeluipe canulă(se previne prin perfuzarealichidului cu soluție de
heparină);
- bacteriemie.

Observații: înlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea

completă pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor,notarea pe flacon(ora de
aplicare, ritmul de administrare, medicamentele adăugate, numele asistentei care a
administrat perfuzia), abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este
realizat doar în cazuri de urgenţă majoră şi pentru scurtă durată pentru a evita
complicaţiile tromboembolice şi septice, nu se refolosesc recipientele sau pungile cu
soluţii perfuzabile a căror conţinut nu a fost epuizat, locul perfuziei este recomandat să
fie schimbat la fiecare 72 ore.

21
 Procedura nr. 4
Pregătirea pacientului pentru endoscopie digestivă

Definiție: cuprinde examinarea endoscopică a tractului gastrointestinal: esofagul, stomacul,

duodenul. Reprezintă metoda de elecție pentru explorarea tubului digestiv.

Scop:
a) explorator: vizualizare, recoltare frotiuri, biopsii, introducerea substanței de
contrast pentru stomac şi duoden;
b) terapeutic: aspirarea secrețiilor cu îndepărtarea corpilor străini, hemostaza prin coagulare.

Materiale necesare:
- endoscop;
- măşti şi mănuşi sterile;
- comprese şi tampoane sterile, portampon steril, pense;
- seringi şi ace sterile;
- câmpuri sterile;
- medicație anticolinergică;
- anestezic local;
- halate protectoare impermeabile;
- soluții perfuzabile;
- trusă pentru perfuzie.

Pregătirea pacientului:
a) psihică: informăm pacientul cu privire la necesitatea investigației şi
obținem consimțământul;
b) fizică:
- recomandăm pacientului să nu mănânce în seara precedentă, iar în dimineața investigației, să nu
mănânce, să nu bea lichide şi să stopeze administrarea de pansamente gastrice, antiacide;
- pentru a avea stomacul gol, pentru realizarea procedurii, pacientul trebuie să nu mănânce şi să
nu bea cu 7 ore înainte;
- însoțim pacientul în sala de examinare şi administrăm la indicația medicului:
anticolinergice pentru reducerea secreției gastrice, sedative;
- poziționăm pacientul în decubit lateral stâng, cu capul sprijinit pe pernă şi membrele
inferioare uşor flectate;
- în cazul pacienților diagnosticați cu insuficiență respiratorie/cardiacă poziția acestora
este şezând.
Execuție:
Endoscopia digestivă superioară: se realizează cu ajutorul unui endoscop- tub flexibil, care este
introdus de către medic în cavitatea bucală şi de aici în esofag, stomac, duoden pentru
vizualizarea detaliior anatomice şi a eventualelor leziuni, ele putând fi fotografiate sau
înregistrate, în timpul endoscopiei, medicul poate preleva şi biopsii.

22
 Asistenta medicală 1:
- serveşte medicului instrumentele sterile şi medicația necesară pentru anestezie
necesare endoscopiei;
- pregăteşte eprubetele sterile şi alte recipiente necesare pentru recoltarea diferitelor
fragmente, etichetând recipientele cu datele personale ale pacientului şi examinarea
solicitată, piesele recoltate prin biopsie sunt fixate cu soluție de formol şi apă distilată.
Asistenta medicală 2:
- asigură poziția pacientului, supraveghează în permanență: faciesul, TA, pulsul, starea
psihică, respirația, culoarea tegumentelor şi mucoaselor, durerea;
- comunică medicului orice modificare survenită în starea generală a pacientului;
- asigură transportul pacientului în salon şi îngrijirea ulterioară a acestuia, confortul pentru odihnă
şi recuperare;
- educă pacientul să evite timp de 1-2 ore hidratarea (până la apariția sensibilității normale
de deglutiție).
Îngrijire / intervenții după tehnică:
- pacientul este condus la salon, instalat în condiții de confort şi securitate;
- este supravegheat şi i se asigură repausul la pat;
- după gastro-duodenoscopie, pacientul elimină o cantitate apreciabilă de mucus, dacă pacientul
nu elimină singur aerul din stomac şi acuză dureri, asistenta medicală va introduce la indicația
medicului sonda nazogastrică prin care gazele se elimină imediat;
- pacientul timp de 2 ore nu manâncă, nu bea, deoarece în urma anesteziei locale a
faringelui, alimentele pot să pătrundă în trahee;
- după gastro-duodenoscopie, unii pacienți pot prezenta dureri la deglutiție, care dispar spontan
în ziua următoare.
Incidente/ accidente:
- dureri la deglutiție;
- tumefierea amigdalelor;
- febrilitate.
Observații:
- în endoscopia diagnostică şi terapeutică, sunt utilizate atât tuburi rigide, cât şi cele flexibile.

23
 Obiectiv 4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu Ulcer gastric

A. Culegerea datelor-
Interviu 1.Informații
generale:
a) Nume și prenume: V.P.
b) Vârsta: 43 de ani.
c) Profesia: inginer
d) Localitatea de domiciliu: . Localitatea Iasi,Județ Iași.
e) Diagnosticul la internare: Ulcer gastric survenit în urma HP.
f) Data internării: 07.02.2022

2. Obișnuințe de viață:
a) Consumator de : alcool- Da ( consumator ocazional),cafea-Da (consumă 3 cafele/ zi )
. tutun- Da (consumă 25 țigări pe zi) ,droguri -Nu.
b) Alergii cunoscute: Fără alergii cunoscute.

3. Probleme de sănătate:
a) Antecedente medicale personale : gastrită indusă de stres în perioada facultății.
b) Antecedente heredo-colaterale: Fără importanță clinică.
c) Motivele internării actuale: se prezintă în Serviciul de urgenţă acuzând dureri în
epigastru cu caracter ascendent retrosternal, scaune melenice, inapetenţă, tenesme,
greţuri şi vărsături. Pacientul este internat în Clinica de Gastroenterologie pentru
investigaţii şi tratament medicamentos de specialitate.
d) Istoricul stării actuale: Bolnavul este cunoscut ca fiind o persoană agitată, locul de
muncă impunând un stil de viață haotic.
4. Examenul clinic general:
e) Tegumente și mucoase: cianotice.
f) Greutate: 84 de kg.
g) Înălțime: 1,88 m.
h) Țesut celular subcutanat: normal.
i) Sistem ganglionar și limfatic: nepalpabil.
j) Aparat locomotor: hipoton.
k) Aparat respirator: FR normală 17 respirații/ min.
l) Aparat cardio-vascular: tahicardie, hipotensiune.

24
m) Aparat digestiv: scaune melenice,durere epigastrică, pirozis sternal, lipsa poftei
de mâncare,grețuri , vărsături.
n) Aparat uro-genital: normal.
o) Sistem nervos și organe de simț: agitație.

5. Investigații:

a) Examenul sângelui:
- biochimie:
TGO (AST) 17
mg/dL TGP (ALT) 22
mg/dL
Uree 41 mg/dl
Creatinină 0,78 mg/dl
Bilirubină totală 0,30 mg/dl
Glucoză 90 mg/dl
Amilază totală 67 U/l
Helicobacter Pylori: rezultat prezent

b.Examenul urinei: negativ.

c)Alte examene de specialitate: examen EKG: tahicardie cu frecvență 110 b/min.

6. Tratament:
a) ) Tratament medicamentos: se administrează Ser fiziologic(NaCl 0,9%) sau Glucoză
10% 500ml pentru reechilibrare volemică şi hidroelectrolitică.
b) Per oral: Omeran 40 tb, Gastrofait 4x1 capsule pe zi.
c) Injectabil: Controloc 2 flc/zi, Vitamina K 2 f/zi, Etamsilat 2 f/zi.
7. Epicriza și recomandări la externare: Pacient în vârstă de 43 de ani cunoscut cu
gastrită indusă de stres se prezintă la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Clinic
Județean de Urgență „ Sf. Spiridon”. Clinic la internare: dureri în epigastru cu caracter
ascendent retrosternal, scaune melenice, inapetenţă, tenesme, greţuri şi vărsături.S-au
efectuat investigații suplimentare( EKG,H.Pylori) și tratament de specialitate( Omeran,
Gastrofait, Controloc, Vitamina K, Etamsilat), evoluția fiind favorabilă. După7 zile de
la internare au apărut modificări favorabile, durerile au dispărut, sindromul dispeptic s-
a ameliorat.
Se externează cu următoarele recomandări:
- respectarea regimului alimentar, cu evitarea alimentelor bogate în lipide şi a
condimentelor;
- evitarea consumului de băuturi alcoolice , a fumatului şi a stresului;
25
- tratament conform Rp;
- control peste 3 luni prin Ambulatoriu de specialitate.

26
B. Identificarea nevoilor fundamentale afectate- enunțarea problemelor
de dependență/diagnostice de îngrijire la pacientul cu Ulcer gastric.

În urma culegerii datelor la pacientul cu Ulcer gastric, chiar din ziua internării, am
stabilit următoarele nevoi fundamentale alterate:

1. Nevoia de a se alimenta și hidrata.

2. Nevoia de a-și menține temperatura în limite normale.
3.Nevoia de a avea o respirație normală și o bună
circulație. 4.Nevoia de a elimina.
5. Nevoia de a dormi și a se
odihni. 6.Nevoia de a comunica.

Problemele de dependență/diagnosticele de îngrijire care au fost identificate sunt

următoarele:

1. Alimentație inadecvată din cauza distrucției ulceroase de la nivelul stomacului,

manifestată prin: greață,vărsături,durere epigastrică, inapetență.

2. Potențial de modificare a funcțiilor respiratorii cauzate de

anxietate, manifestată prin neliniște, oboseală fizică și psihică.

3. Deshidratare legată de diaree( scaune melenice), eliminarea urinei insuficientă

calitativ, manifestată prin oligurie, tulburări de peristaltism intestinal.

4. Tulburări de somn cauzate de durerea epigastrică manifestate prin somn

întrerupt,stare de disconfort.

5. Disconfort, durere abdominală din cauza alterării mucoasei gastrice,manifestată

prin dureri intense, pirozis, balonare.

27
 C.Plan de îngrijire

Probleme de Obiective de Intervenții Evaluarea

Nr. dependențaă îngrijire ( autonome şi îngrijirilor
crt. delegate)
/diagnostice de
îngrijire
identificate
1. Alimentație Pacientul să-și -asigur repaus la pat în urma
inadecvată din cauza diminueze pacientului; îngrijirilor
distrucției ulceroase starea de greață -protejez lenjeria de
pat şi de corp cu aplicate
de la nivelul și vărsăturile . musama şi aleză; grețurile şi
stomacului , Pacientul să fie -susțin fruntea vărsăturile se
manifestată prin: menajat psihic pacientului şi îl diminuează
greață,vărsături,durere şi fizic în timpul liniştesc din punct treptat.
epigastrică, inapetență. de vedere psihic;
vărsăturilor. -educ pacientul să
respire profund pentru
Să urmeze diminuarea senzației
regimul de vomă;
alimentar -schimb lenjeria
conform de corp ori de câte
ori este nevoie;
indicațiilor. -aerisesc salonul;
-servesc pacientului
alimente la o
temperatură
moderată, la ore
regulate ;
-recoltez analize de
laborator la
indicația medicului;
-administrez
medicația conform
prescripției
medicului
Metoclopramid 2 f
iv/ zi, Algocalmin
2fiv/ zi , No-Spa 2
f iv/ zi.
28
29
2. Potențial de Pacientul să -poziționarea Pacientul nu mai
modificare a funcțiilor prezinte căi pacientului în prezintă o stare
respiratorii cauzate de respiratorii poziția semișezând de disconfort.
anxietate, manifestată libere și o pentru a favoriza
prin neliniște, bună respirația;
oboseală fizică și respirație. -monitorizarea
psihică. funcțiilor vitale și
notarea acestora în
F.O;
-administrarea
medicației la
indicația medicului
piv cu Ser
Glucozat 5%;
3. Deshidratare legată Pacientul să fie -observarea și Pacientul este
de diaree( scaune echilibrat hidro- notarea eliminărilor echilibrat hidro-
melenice), eliminarea în F.O; electrolitic;
urinei insuficientă. -asigur pacientului Pacientul se
hidratare orală hidratează
pentru fluidifierea corespunzător.
secrețiilor bronşice;
-administrez la
indicatia medicului
Vitamina K 2 f
iv/zi , Etamsilat 2 f
iv/zi ,

30
 calitativ, manifestată electrolitic. -monitorizarea
prin oligurie, tulburări de funcțiilor vitale;
peristaltism intestinal. Reluarea
tranzitului -aerisirea încăperii;
intestinal .
-încurajarea
pacientului;

-administrarea
medicației la
indicația medicului:
Loperamid 1 cps/3
zi, Smecta 1x4
plicuri/zi;
-asigur
hidratarea
pacientului;
4. Tulburări de somn Pacientul să -asigurarea unui Pacientul nu mai
cauzate de durerea aibă un somn program recreativ; este anxios.
epigastrică manifestate liniștit,
prin somn odihnitor. -stabilirea unui orar Prezintă o
întrerupt,stare de de somn împreună stare de
disconfort. Să nu mai cu pacientul; confort,
comunică
prezinte stare de eficient și își
oboseală. -aerisirea salonului; poate îndeplini
activitățile
Să-și -asigurarea lenjeriei
cotidiene.
amelioreze de pat curată și
starea confortabilă;
generală.
-monitorizarea
funcțiilor vitale;

-administrez la
indicația
medicului
Xanax 0,25 mg
seara la culcare.

31
 5. Disconfort, -asigur repaus la pat -durerea se
durere Ameliorarea pacientului; ameliorează sub
durerii; -educ pacientul să tratatment;
abdominală din
adopte poziții -perioadele de
cauza alterării antalgice, să excludă acalmie se
mucoasei alimentele grase şi prelungesc.
gastrice, iritante;
manifestată prin -pregătesc pacientul
pentru investigații
dureri intense,
endoscopice;
pirozis, -administrez la
balonare. indicatia medicului:
Dicarbocalm 4 tb/zi,
Famotidină 2 tb/zi;
Omeprazol 2 tb/ zi.
Controloc 1 flc/ zi iv

6. Anxietate Pacientul să -asigur pacientului -pacientul a

cauzată de prezinte o stare de un climat de linişte şi primit cunoştinte
bine fizic şi psihic; securitate; suficiente despre
necunoaşterea
-încurajez pacientul boală si tratament
prognosticului să îsi exprime şi nu mai este
bolii manifestată Pacientul să obțină temerile; anxios.
prin nelinişte , informatii despre - împreună cu
teamă. boală şi tratament. medicul ofer
informații despre
boală şi tratment;
-facilitez contactul
cu familia.

Pacient în vârstă de 43 deani cunoscut cu gastrită indusă de stres se prezintă la

Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență „ Sf. Spiridon”.
Clinic la internare pacientul prezintă : dureri în epigastru cu caracter ascendent
retrosternal, scaune melenice, inapetenţă, tenesme, greţurişi vărsături.
S-au efectuat investigații suplimentare(
EKG,H.Pylori) și tratament de specialitate (Omeran, Gastrofait,
Controloc, Vitamina K, Etamsilat), evoluția fiind favorabilă. După7 zile de la internare
au apărut modificări favorabile, durerile au dispărut, sindromul dispeptic s-a ameliorat.
Se externează cu următoarele recomandări:
- respectarea regimului alimentar, cu evitarea alimentelor bogate în lipide şi a
condimentelor;
- evitarea consumului de băuturi alcoolice , a fumatului şi a stresului;
32
- tratament conform Rp; control peste 3 luni prin Ambulatoriu de specialitate.

33
Obiectiv nr. 5 - Educația pentru sănătate la un pacient cu Ulcer gastric
Educaţia sanitară a bolnavilor spitalizaţi , diagnosticați cu ulcer gastric presupune o
muncă continuă, serioasă şi uneori dificilă din partea personalului sanitar mediu în scopul
obţinerii colaborării bolnavilor pentru vindecarea lor cât mai rapidă.Ea trebuie efectuată
în acelaşi timp pentru prevenirea contaminării de la un bolnav la altul sau a
personalului auxiliar care îngrijeşte bolnavii.Educaţia sanitară în spital are particularităţile
sale, vizând între altele:

- cooperarea strânsă a bolnavului la tratamentul terapeutic.

- asistenta medicală explică bolnavului importanţa fiecărui medicament, orarul de
administrare şi efectele lui, instruieşte bolnavul despre doza ce i se administrează,
explicând riscul nerespectării acestuia. Explică pericolul transmiterii medicamentelor
de la unul la altul sau a altora introduse în mod fraudulos de aparţinători; va colabora cu
bolnavul pentru a cunoaşte efectul medicaţiei prescrise.
- asistenta medicală va informa bolnavul despre regimul alimentar pe care trebuie să-l
urmeze, de ce trebuie regimul prescris, care sunt alimentele admise şi interzise, riscul
consumării alimentelor interzise. Explică bolnavului importanţa informării de către
acesta asupra modificărilor care apar în intensitatea simptomelor bolii pentru care a fost
internat, simptomele noi de însănătoşire.
- asigurarea unei atmosfere morale care să evite dezorientarea afectivă şi sentimentul de
însingurare a celui internat.
- respectarea liniştii bolnavului şi cruţarea sa de stres din partea familiei şi a vizitatorilor.
- asigurarea ordinei, curăţeniei în unitatea spitalicească.
- asistenta medicală va explica bolnavului unele măsuri de prevenire, de profilaxie care
constau în: evitarea efortului fizic şi psihic;evitarea consumului de alcool, tutun, cafea
şi a alimentaţiei bogată în clorură de sodiu.

34
 III. Bibliografie

1. Lucreția Titircă –„Urgențele medico-chirurgicale, sinteze pentru asistenții medicali

Ediția a III-a Editura Medicală, București, 2014, pagina 51- 66.

2. „
Dicționar medical ilustrat de la A la Z ( Anatomia și fiziologia, boli, medicamente,
nutriție, tehnici terapeutice” , vol. 12, Editura Litera, 2013.

3. Tania Bararu- „ Ghidul examenului de absolvire 2018, calificarea profesională- asistent

medical generalist”, ediția a VIII-a, Școala Postliceală Sanitară De Stat „ Grigore Ghica
Vodă „ Iasi, 2018, pagina 33-36, 75- 77, 113-116.

4. Elena Scorţanu – “Tehnici de îngrijire şi protocoale de pregătire a bolnavului”, 2011.

5. Lucreția Titircă- “Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare

nevoilor fundamentale”, Editura Viața Medicală Românească,2008

6. Albu M.R., M. Mincu – “Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Corint, Bucureşti, 1997.

7. Baltă Georgeta – „Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1988

8. Mozes C. – “Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1989.

35
IV. Anexe

Figura 1: Stomacul.

36
Figura 2:Helicobacter Pylori

37