Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodă” din Iaşi

PROIECT DE ABSOLVIRE

Examenul de certificare a calificării profesionale a

absolvenților învățământului postliceal sanitar nivel 5

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea pacientului cu bypass coronarian

Îndrumător Candidat,
Prof. Mihalache Alina Rotaru Ioana
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
BYPASS CORONARIAN
Cuprins
Contents
I. Argument...............................................................................................................................................4
II. Îngrijirea pacientului bypass coronarian....................................................................................10
A. Noțiuni generale de anatomie şi fiziologie.......................................................................................10
Anatomia inimii....................................................................................................................................10
Fiziologie..............................................................................................................................................11
Anatomia coronarelor...........................................................................................................................13
B. Prezentarea generală a afecțiunii.....................................................................................................13
a) Definiția...........................................................................................................................................13
b) Clasificare.........................................................................................................................................14
c) Etiologia............................................................................................................................................16
d) Simptomatologie..............................................................................................................................16
e) Diagnostic.........................................................................................................................................17
f) Evoluție și prognostic........................................................................................................................18
g) Tratament..........................................................................................................................................19
h) Complicații.......................................................................................................................................20
C. Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu bypass coroarian
..................................................................................................................................................................20
a) Procedura nr. 1............................................................................................................................21
b) Procedura nr. 2............................................................................................................................26
c) Procedura nr. 3............................................................................................................................28
d) Procedura nr. 4............................................................................................................................30
D. Procesul de îngrijire al unui pacient cu bypass coronarian...........................................................32
a) Culegerea datelor – interviu.............................................................................................................32
b) Identificarea nevoilor fundamentale afectate...................................................................................34
c) Plan de îngrijire................................................................................................................................34
E. Educația pentru sănătate privind pacientul cu bypass coronarian...............................................36
III. Bibliografie.....................................................................................................................................38
IV. Anexe...............................................................................................................................................39
 I. Argument

Asistentul medical generalist oferă tratament, asistență și servicii de îngrijire

pentru persoanele care au nevoie de îngrijire medicală ca urmare a efectelor
îmbătrânirii, rănirii, bolilor sau altor insuficiențe fizice ori mentale sau eventualelor
riscuri asupra sănătății. Aceștia își asumă responsabilitatea pentru planificarea și
gestionarea îngrijirii pacienților, inclusiv supravegherea altor lucrători de îngrijire a
sănătății, lucrând în mod autonom sau în echipe cu medici și cu alte persoane în
aplicarea practică a măsurilor preventive și curative.

Programul de formare al asistentului medical generalist include 4.600 de ore

de formare teoretică şi clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puţin
o treime, iar cea de formare clinică cel puţin jumătate din perioada de formare și
are o durată de 3 ani de studii, forma de învăţământ cu frecvenţă (zi).

Profesia de asistent medical generalist este o profesie reglementată sectorial,

la nivel european prin Directiva 2005/36/UE completată de Directiva 2013/55/EU.

Astfel, formarea asistentului medical generalist oferă garanția că

profesionistul respectiv a dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

(a) cunoștințe cuprinzătoare despre științele ce stau la baza asistenței medicale

generale, inclusiv o înțelegere suficientă a structurii organismului, funcțiilor
fiziologice și comportamentului persoanelor sănătoase și bolnave, precum și a
relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;
(b) cunoștințe despre natura și etica profesiei, precum și despre principiile generale
privind sănătatea și asistența medicală;
(c) experiență clinică adecvată; această experiență este selectată pentru valoarea sa
formatoare și dobândită sub supravegherea unui personal asistent calificat și în
locuri în care numărul personalului calificat și echipamentele sunt adecvate pentru
asistența medicală care trebuie acordată pacientului;
(d) capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical și
experiența colaborării cu acest personal;
(e) experiența colaborării cu alți profesioniști din sectorul medical;
 Calificarea de asistent medical generalist demonstrează că profesionistul în
cauză este capabil să aplice cel puțin următoarele 8 competențe de bază:

(a) competența de a diagnostica în mod independent asistența medicală necesară,

pe baza cunoștințelor teoretice și clinice existente, și de a planifica, organiza și
pune în aplicare asistența medicală în tratarea pacienților, pe baza cunoștințelor și
competențelor dobândite, în vederea îmbunătățirii practicii profesionale;
(b) competența de a colabora în mod eficient cu alți actori din sectorul sanitar,
inclusiv prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza
cunoștințelor și competențelor dobândite;
(c) competența de a oferi persoanelor, familiilor și grupurilor de persoane
informații care să le permită să aibă un stil de viață sănătos și să se autoîngrijească,
pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite;
(d) competența de iniția în mod independent măsuri imediate pentru menținerea în
viață și de a aplica măsuri în situații de criză sau de catastrofă;
(e) competența de a oferi în mod independent consiliere, indicații și sprijin
persoanelor care necesită îngrijire și persoanelor apropiate;
(f) competența de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale și
evaluarea acesteia;
(g) competența de a asigura o comunicare profesională exhaustivă și de a coopera
cu membrii altor profesii din domeniul sănătății;
(h) competența de a analiza calitatea asistenței acordate pentru a-și îmbunătăți
practica profesională de asistent medical generalist.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului cardiovascular.

Obiectiv 2: Prezentarea generală a afecțiunii. ……………………………………
Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu bypass coronarian.
…………………………………………………………………
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu bypass coronarian.
Obiectiv 5: Educaţia pentru sănătate a pacientului cu bypass coronarian

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza cunoștințe și competențe

profesionale prevăzute în Directiva UE/55/2013, din care derivă cunoștințele,
abilitățile și atitudinile asistentului medical generalist necesare în practicarea
profesiei.
Cunoștințele, abilitățile și atitudinile specifice modulului chirurgie și nursing
specific sunt:

Cunoștințe:

20.1.1. Descrierea bolilor aparatului cardiovascular. ……………………………

20.1.2. Evidențierea factorilor care influențează funcțiile aparatului cardiovascular.
20.1.3. Prezentarea procesului de nursing al pacienților cu afecțiuni ale aparatului
cardiovascular.
20.1.4. Prezentarea procesului de nursing al pacienților cu afecțiuni
cardiovasculare.
20.1.5. Cunoașterea relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al
ființei umane. ………………………………………………………………………
20.1.6. Descrierea intervențiilor autonome și delegate ale asistentului medical în
procesul de îngrijire al pacientului cu boli cardiovasculare. ……………………
20.1.7. Integrarea experienței clinice adecvate în activității de îngrijire a pacienților
cu afecțiuni cardiovasculare. ……………………………………………………….
20.1.8. Experienţa colaborării cu alţi profesionişti din sectorul medical.

Abilități:
20.2.1. Identificarea caracteristicilor bolilor aparatului cardiovascular.
20.2.2. Diferențierea semnelor și simptomelor specifice bolilor cardiovasculare.
20.2.3. Selectarea datelor / informațiilor specifice afecțiunilor cardiovasculare.
20.2.4. Identificarea problemelor de dependență la pacienții cu boli cardiovasculare
20.2.5. Diagnosticarea în mod independent a asistenței medicale necesare și
planificarea, organizarea și punerea în aplicare a asistenței medicale în tratarea
pacienților, în vederea îmbunătățirea practicii profesionale. …………………
20.2.6. Alegerea și aplicarea metodelor specifice de investigare și tratament în
afecțiuni cardiovasculare.. ………………………………………………….
20.2.7. Implicarea activă în îngrijirea pacientului cu afecțiuni respiratorii, în funcție
de problemele de dependență, respectând indicația medicului. …………..
20.2.8. Oferirea în mod independent de indicații, consiliere și sprijin persoanelor
care necesită îngrijire și persoanelor apropiate. ………………………………….
20.2.9. Elaborarea planului de îngrijire în funcție de priorități.
20.2.10. Identificarea punctele tari și punctele slabe, evaluarea și asumarea riscurilor
din activitatea de îngrijire medicală.
20.2.11. Asigurarea în mod independent a calității îngrijirii medicale și evaluarea
acesteia.
20.2.12. Capacitatea de a participa la formarea practică.
20.2.13. Colaborare în mod eficient cu alţi actori din sectorul sanitar.
Atitudini:
20.3.1. Argumentarea realistă, creativă și independentă a propriilor opinii cu privire
la semnele și simptomele specifice întâlnite la pacienți cu afecțiuni
cardiovasculare.
20.3.2. Asumarea responsabilității în fundamentarea și prioritizarea obiectivelor de
îngrijire în vederea satisfacerii nevoilor pacientului.
20.3.3. Utilizarea unei abordări obiective în rezolvarea problemelor.
20.3.4. Colaborarea eficientă cu pacientul, familia și membrii echipei medicale.
20.3.5. Manifestarea interesului de a participa activ în aplicarea metodelor de
investigare și tratament.
20.3.6. Asumarea rolului și responsabilităților asistentului medical în cadrul
echipei de îngrijire.
20.3.7. Demonstrarea capacității de a îngrijii pacienții cu afecțiuni
cardiovasculare.
20.3.8. Asumarea standardelor profesionale în aplicarea tehnicilor de
supraveghere, investigare și tratare a pacienților cu afecțiuni cardiovasculare.
20.3.9. Manifestarea disponibilității în oferirea de informații persoanelor,
familiilor și grupurilor de persoane, care să le permită să aibă un stil de viață
sănătos, să se autoîngrijească. …………………………………………………….
20.3.10. Asumarea responsabilității privind completarea documentelor medicale.
20.3.11. Manifestarea capacității de evaluare independentă a calității îngrijirilor.
20.3.12. Revizuirea judecăților în vederea modificării comportamentului în funcție
de noile evidențe.……………………………………………………………………
20.3.13. Argumentarea pertinentă a rezultatelor obținute în urma analizei calității
asistenței acordate în procesul de nursing. ………………………………………
20.3.14. Analizarea calităţii asistenţei acordate pentru a-şi îmbunătăţi practica
profesională de asistent medical generalist.
Aplicarea procesului de îngrijire s-a finalizat prin analiza unui caz la un pacient cu
diagnosticul de bypass coronarian – caz pentru care s-a elaborat etapa de culegere a
datelor, pe baza căreia s-au evidențiat problemele de dependență specifice cazului
Operația de bypass coronarian presupune o intervenție chirurgicală de
revascularizare a inimii.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice

pentru un pacient cu bypass coronarian.

Problemele de dependență pe care le poate prezenta un pacient cu bypass

coronarian și de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului
de îngrijire sunt:

-durere cu caracter constrictiv

-anxietate

-teama de moarte

-criză însoțită de palpitații, trasnpirații și paloare

-tulburări de ritm

În final a fost elaborat planul de îngrijire al pacientului cu bypass

coronarian, respectând obiectivele generale ale proiectului. Planul de îngrijire al
pacientului cu bypass coronarian cuprinde problemele de dependență identificate,
obiectivele de îngrijire, intervențiile aplicate (evidențiindu-se raționamentul pentru
care s-au aplicat intervențiile), precum și evaluarea intervențiilor și a pacientului,
pentru identificarea problemelor de colaborare ce ar putea să apară în evoluția
clinică a afecțiunii și pacientului.
 II. Îngrijirea pacientului bypass coronarian

A. Noțiuni generale de anatomie şi fiziologie.

Anatomia inimii
Inima este un organ situat în mediastin, orientat cu varful la stânga, în jos și
înainte, și cu baza în sus, la dreapta și înapoi. Din punctele de vedere: anatomic,
fiziologic și patologic se deosebesc o inimă (cord) stângă și o inimă dreaptă. Inima
stângă este alcătuita din atriul și ventriculul stâng, separate prin orificiul
atrioventricular.
Atriul stâng primește sânge arterial, care vine din plămân prin cele patru
vene plumonare. Orificiul atrio-ventricular stâng sau mitral este prevăzut cu două
valve, care îl închid în timpul sistolei și îl lasă deschis în timpul diastolei.
Ventriculul stâng primește în diastolă sângele care vine din atriul stâng, iar în
sistolă îl evacuază în artera aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de
aspect semilunar (valvula sigmoidă aortică). Orificiul mitral și cel aortic constituie
sediul de elecție al cardiopatiilor reumatismale (stenoza mitrală și insuficiența
aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul și ventriculul drept, separate prin
orificiul atrioventricular drept. Atriul drept primește sânge venos din marea
circulație, prin orificiile venei cave superioare și ale venei cave inferioare. Orificiul
atrio-ventricular drept sau orificiul tricuspid este prevăzut cu trei valve, care închid
orificiul în sistolă și îl deschid în diastolă. Ventriculul drept primește sângele din
atriul drept în timpul diastolei și îl evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară,
prin orificiul pulmonar, prevăzut - ca și orificiul aortic - cu trei valve de aspect
semilunar. Inima dreaptă este motorul micii circulații. Există deci o mare circulație
sau circulație sistemică și o mică circulație sau circulație pulmonară. Pereții atriilor
și ai ventriculilor se contractă ritmic: mai întâi cele două atrii, apoi cei doi
ventriculi, sincron, expulzând aceeași cantitate de sânge pe care o primesc. Atriul
drept primește sângele venos din întreg organismul prin venele cave și îl împinge în
ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în atriul stâng, de unde
trece în ventriculul stâng și de aici - prin artera aortă - este distribuit în toate
țesuturile și organele. Inima este alcatuită din trei tunici: endocardul, miocardul si
pericardul.
• Endocardul sau tunica internă căptuseste interiorul inimii, iar pliurile sale
formează aparatele valvulare.
• Miocardul sau mușchiul cardiac este tunica mijlocie, find alcătuit din
miocardul propriu-zis sau miocardul contractil și din țesutul specific sau
excitoconductor. Miocardul contractil are o grosime diferită în cei doi
ventriculi. Astfel, venticulul stâng, cu rolul de a propulsa sângele în tot organismul,
are un perete mult mai gros decât cel drept care împinge sângele numai spre cei doi
plămâni. Atriile au un perete mult mai subțire decât al ventriculilor.
Țesutul specific est e constituit dintr-un mușchi cu aspect embrionar, foarte bogat
în celule nervoase, și cuprinde:
-nodul sino-atrial Keith-Flack, situat în peretele atriului drept, aproape de
orificiul de vărsare al venei superioare.
-sistemul de conducere atrio-ventricular, alcătuit din nodul atrio-ventricular
Aschoff-Tawara, situat în partea postero-inferioară a septului interatrial, și
fasciculul His, care ia naștere din nodull Aschoff-Tawaea, coboară în peretele
intervntricular și se împart în două ramuri (dreapta și stânga), care se termină prin
rețeaua anastomotică Purkinje în miocardul ventricular.
Pericardul este tunica ecternă a inimii – o seroasă care cuprinde, ca și pleura, două
foi: una viscerală, care acoperă miocardul, și alta parietală, care vie în contact cu
organele din vecinătate. Între cele două foi se află acvitatea pericardiacă. În stare
patologică, cele trei tunici pot fi afectate separat (miocardită, endocardită,
pericardită) sau simultan (pancardită).
Fiziologie
Vascularizația inimii se realizează prin cele doua artere și anume artera
coronară dreaptă și artera coronară stângă. Venele coronare urmează traiectul
aterelor și se varsă în sinusul coronar, care se deschide în atriul drept. Inervația se
face prin firișoare nervoase primite de la sistemul simpatic și parasimpatic. Arterele
coronare sunt de tip terminal, însemnând că ramurile lor iriga un anumit teritoriu
din miocard și nu se anastomozeaza între ele. Consecința acestui fapt este ca
dispariția uneia din ramuri prin spasm prelungit sau cheag de sange, face ca
teritoriul respectiv din miocard să nu mai primească sânge, aceasta se necrozează și
apare infarctul miocardic.
Revoluția cardiacă: Trecerea sângelui din atrii în ventriculi și apoi în
arborele vascular împreună cu fenomenele care determină și însoțesc această
deplasare de sânge, poartă numele de revoluție cardiacă. Revoluția cardiacă
dureaza 0,8 secunde și cuprinde contracția atriilor sau sistola atrială, care durează
0,1 secunde; contracția ventriculilor sau sistola ventriculară, care durează 0,3
secunde, relaxarea întregii inimi, sau diastola generală, care durează circa 0,4
secunde. Inima este o pompă aspiratoare-respingătoare, circulația sângelui fiind
posibilă datorită contracțiilor ei ritmice. Revoluția cardiacă începe cu umplerea
atriilor în timpul diastolei atriale, sângele venos din venele cave pătrunzând în
atriul drept, iar sângele din venele pulmonare, în cel stâng. Pătrunderea sângelui
destinde pereții relaxați ai atriilor, până la o anumită limită, când începe contracția
atrială, deci sistola atrială, care evacuează tot sângele atrial în ventriculi.
Acumularea sângelui în ventriculi duce la creșterea presiunii
intraventriculare și începerea sistolei ventriculare. În timpul sistolei ventriculare,
datorită presiunii ridicate din ventriculi, care depășește presiunea din artera
pulmonară și aortă, se închid valvele atrio-ventriculare și se deschid valvele
sigmoide. După expulzarea sângelui din ventriculi, pereții acestora se relaxează și
începe diastola ventriculară, când, datorită presiunii scăzute din ventriculi, se inchid
valvele sigmoide și se deschid cele atiro-ventriculare. La începutul diastolei
ventriculare, sângele este aspirat din atrii de către ventriculi. La sfârșitul diastolei
ventriculare, contracția atrială contribuie la vărsarea în ventriculi a restului de
sânge din atrii. Rezultă că, în timpul revoluției cardiace, atriile și ventriculii
prezintă sistole și diastole succesive, care efectuează în același timp în cavitățile
drepte și cele stângi. Diastola generală, adică relaxarea întregii inimi, se suprapune
pe diastola ventriculară, dar durează mai puțin decât aceasta, din cauza sistolei
atriale care începe în ultima perioadă a diastolei ventriculare. La individul normal
au loc 70 – 80 de revoluții cardiace/min, care reprezintă de fapt bătăile inimii.
Contracțiile cardiace sunt sub dependența a două mecanisme reglatoare – unul
intracadiac, altul extracardiac.
Mecanismul intracardiac este datorat țesutului specific. Se cunoaște că
proprietățile miocradului sunt:
-automatismul, proprietatea

Anatomia coronarelor
Arterele inimii provin din cele 2 artere coronare stângă și dreaptă. Deoarece
artera coronară stângă are un traiect foarte scurt după care se bifurca în artera
interventriculara anterioară și artera circumflexa, din punct de vedere practic putem
vorbi de 3 vase principale.
Artera coronară stângă pleacă de pe flancul stâng al aortei, se bifurca în artera
interventriculara anterioară și artera circumflexa.
Artera coronară stângă hrăneşte: cea mai mare parte a atriului stâng; fâşia îngustă
din peretele sterno-costal al ventriculului drept; tot peretele anterior al inimii; 2/3
anterioare ale septului interventricular; vârful inimii în totalitate și peretele lateral
al inmii.
Artera coronară dreaptă (posterioră) pleacă de pe flancul drept al aortei. Aceasta
irigă: peretele anterior al ventriculului drept; atriul drept; 1/3 posterioară a septului
interventricular; mare parte din peretele inferior al inimii și nodulul atrio-
ventricular Aschoff – Tawara.

B. Prezentarea generală a afecțiunii

a) Definiția
Cardiopatia ischemică, boala cardiacă ischemică sau boala coronariană, este
o afecțiune provocată de reducerea fluxului sanguin la miocard (muschiul inimii),
de dezechilibrul între aportul de oxigen și necesități, în majoritate datorată afectării
aterosclerotice a arterelor coronare.
 Prin cardiopatie ischemică (CI) se înțelege acea boală cardiacã al carei
substrat este reprezentat de un proces de insuficiență coronariană.
Noțiunea fiziopatologica de insuficiență coronariană (Rhein) definește
situatiile în care se produce o discordanță între necesitățile de irigare ale
miocardului (nevoia de oxigen și substrat metabolic, ca și de “spălare” a deșeurilor
rezultate din catabolismul țesutului cardiac) și posibilității ciruculației coronariene
de a satisface aceste necesități.
Cauza care determină cel mai frevent producerea insuficienței coronariene
este ateroscleroza, care, în cele mai multe statistici, este considerată ca responsabilă
pentru producerea a 90-95% din cardiopatiile ischemice.
Cunoașterea Cl are o importanță deosebită pentru practica medicală,
deoarece:
- Reprezintă una dintre cele mai frecvente boli cardiovasculare, iar în unele
țări constituie aproape sau chiar peste 50% din mortalitatea generală a populației.
- Este manifestarea cea mai caracteristică a aterosclerozei ca boală
cardiovasculară „degenerativă" cunoscând o importantă creștere a frecvenței în
țările cu standard ridicat de industrializare și urbanizare.
- Este cauza cea mai freventă de mortalitate a populației, ajungând ca
împreună cu alte determinări ale aterosclerozei și în asociere cu hipertensiunea
arterială să constituie aproape sau peste 50% din mortalitatea generală.
- Pune adeseori probleme de diagnostic diferențial importante de învățat în
practică, deoarece, dat fiind gravitatea bolii, este necesară o terapie adecvată.
Cardiopatia ischemică are ca bază etio-patogenică ateroscleroza coronariană.
Ateroscleroza este o boală vasculară sistemică localizată la arterele elastice mari şi
arterele musculare medii precum aorta, carotidele, coronarele, cerebralele şi
perifericele. Este o boală cu evoluţie progresivă care debutează în copilărie şi care
afecteză inima. Leziunea aterosclerotică esenţială este reprezentată de placa de
aterom; aceasta se localizează predominant la nivelul bifurcaţiilor arterelor.
b) Clasificare

Pentru definirea bolilor care au la bază mecaismul insuficienței coronariene, s-au

preconizat și folosit, de-a lungul anilor, diferite denumiri. Termenul de “scleroză
coronariană” este pur anatomic și nu-și găsește explicația de a fi folosit în clinică.

Ischemia miocardică de origine aterosclerotică este cunoscută sub numele de

cardiopatie ischemică. Redăm mai jos clasificarea cardiopatiilor ischemice,
recomandată de O.M.S:

-Forme dureroase: angina pectorala de efort, sindromul intermediar și infarctul

miocardic.

-Forme nedureroase: forme asimptomatice clinic, prezentând numai semne

electrocardiografice; manifestări nespecifice (insufciența cardiaca, aritmii și
blocuri, moarte subita).

Manifestările în cazul unor coronare normale, dureroase ale insuficienței

coronariene pot apărea și prin scăderea debitului coronarian sau mărirea nevoilor
metabolice (aritmii cu ritm rapid, hipoxemie arterială, anemii). Cardiopatia
ischemică reprezintă principala cauză de deces în etapa aceasta. Prin marea sa
incidență a căpătat un caracter de masă, fiind cea mai frecventă boală la aduții peste
40 de ani.

Nota de gravitate a cardiopatiilor ischemice rezultă și din creșterea în ultimele 3-4

decenii a frecvenței infarctului de miocard de cca.3-6 ori, în timp ce frecvența
aterosclerozei propriu-zise a crescut foarte puțin.

Trebuie precizat că termenul de “cardiopatie ischemică” nu poate fi utilizat ca un

termen în diagnosticul final al unui caz; el este util în clasificarea bolilor cardiace,
ca un termen general, care cuprinde toate manifestările “coronariene”.

a. Cardiopatia ischemică dureroasă:

– angina pectorală stabilă

– infarctul miocardic acut

– angina instabilă.
b. Cardiopatia ischemică nedureroasă:

– moartea subită coronariană

– tulburări de ritm și conducere de origine ischemică

– insuficienţa cardiacă de origine ischemică.

c) Etiologia

Principala cauză a cardiopatiei ischemice este ateroscleroza coronariană.

Acest lucru constă în acumularea de placă de aterom, în general, colesterol și
lipide, pe pereții arterelor care alimentează inima. În timp, această placă înfundă
arterele coronariene, iar sângele cu oxigen nu mai ajunge la fel de ușor la inimă.

Alături de mediatorii produși la nivel local și de factorii de risc aterogenic clasici se

mai adaugă stimuli legați de coagularea sangvină și de tromboză care contribuie
probabil, la evoluția și complicarea ateromului. Cea mai des afectată este artera
coronară stângă. Consecințele asupra miocardului diferă în funcție de modul de
instalare a stenozei sau ocluziei, care poate fi bruscă sau lentă.

Cardiopatia ischemică reuneşte toate afecţiunile cardiace, care se soldează cu

ischemie miocardică, produse de un dezechilibru între aportul de oxigen la nivel de
miocard şi necesităţile sale. Clasificarea cea mai folosită, este cea clinică dată de
OMS(1962).

d) Simptomatologie

Dacă arterele coronare se îngustează, acestea nu mai au capacitatea de a furniza

inimii suficient sânge bogat în oxigen - mai ales când ritmul cardiac este crescut, ca
în timpul exercițiilor fizice. Inițial, fluxul sanguin redus poate să nu provoace
simptome de boală coronariană. Dar, pe măsură ce placa aterosclerotică continuă să
se acumuleze în arterele coronare, există posibilitatea de dezvoltare a unor semne și
simptome ale bolii arterelor coronare, cum ar fi:

Durere in piept (angină). Aceasta poate fi resimțită sub formă de presiune sau
stransoare în piept. Această durere, denumită angina, se produce de obicei în
mijlocul sau pe partea stanga a pieptului. Angina este în general declanșată de un
stres fizic sau emotional. Durerea trece de obicei în câteva minute de la încheierea
activității stresante. La unele persoane, în special la femei, durerea poate fi ascuțită
și trecătoare, resimțită la nivelul gâtului, brațului sau spatelui

Respirație sacadată. În momentul în care inima nu pompeaza suficient oxigen

pentru a acoperi nevoile organismului, poate apărea respirația sacadată sau
oboseala extremă la efort.

Infarct de miocard. O artera coronara complet blocata va provoca un infarct de

miocard. Semnele și simptomele clasice includ presiune în piept, durere în umar
sau braț și, uneori, respirație sacadată și transpirație. Femeile pot experimenta
simptome mai puțin tipice, precum durere la nivelul gâtului sau maxilarului. Există
și situații în care un infarct de miocard se poate produce fără apariția unor semne
sau simptome evidente.

e) Diagnostic
În formele dureroase, diagnosticul se bazează, în primul rând, pe prezența durerii
de tipul anginei pectorale, vcare are anumite caractere bine defiite; durerea
anginoasă este manifestarea majoră a bolii și prezintă unele particularități în
sindromul anginei pectorale de efort sau de decubit, în infarctul miocardic acut
(IMA) sau în sindroamele coronariene intermediare.
Examenul fizic joacă un rol secundar în diagnostic. În cazul anginei pectorrale, nu
există nici un semn fizic direct, caracteristic pentru această formă abatomoclinică,
Se pot obține doar indicii indirecte, cu privire la existența altor manifestări ale
aaterosclerozei sau cu privire la “riscul” aterosclerozei; în cazul respectiv în
cazurile foarte rare, examenul fizic poate da unele relații cu altă etiologie decât cea
aterosclerotică (în aortită sifilitică, în coronarită reumatică sau infecțioasă etc.).
În IMA există unele semne fizice, dar de valoare mai mică decât durerea, pentru
operația de diagnostic. De aceea, diagnosticul CI este reprezentat de indicii
electrice utile în diagnosticul CI:
- Semne de “necroză” miocardică (în IMA), exprimate prin modificări definite ale
complexelor QRS (reprezentare grafică ce apare la ECG) și modificări corelate ale
complexelor ST-T (portiunea din QRS si una T).
- Semne de insuficiență coronariană propriu-zisă, etichetate prin termenul de uz pur
electrografic: “leziunea”, ca o stare de insuficiență coronariană relativ mai
exprimată, care modifică predominant segmentul ST și “ischemia”, ca o stare de
insuficiență coronariană relative mai ușoară, care modifică predominant unda T.
- Semne de insuficiență coronariană, suggestive (până la un punct), caracteristice
anginei pectorale, exprimate prin anumite modificări ale complexului ST-T-U.
- Semne electrocardiografice “nespecifice”, de tip “miocardic” adică așa cum se
întâlnesc în orice alte miocardiopatii (mai ales în cazul miocardiopatiei ischemice).
- Diferite tulburări de ritm, care nu sunt proprii numai cardiopatiei ischemice, dar
se întâlnesc destul de frecvent în această boală și sunt relevatoare, în mod indirect.
Diagnosticul oricărui caz de CI se face în următoarele etape:
1. Trebuie precizată natura durerii precardiace, dacă este de origine
extracoronariană sau coronariană;
2. Este absolut ecesar să se precizeze care este sindromul automoclinic sub care
există cardiopatia: sindromul anginei pectoral, infarctul miocardic sau un
sindrom coronarian intermediar.

3. În a treia etapă se stabilește etiopatogenia CI:

-se caută argumente pentru ateroscleroză
-se caută indicii pentru acele rare cazuri în care afecțiunea coronariană
nu este de natură ateroslecrotică.

f) Evoluție și prognostic

Evolutia și prognosticul unui pacient care a suferit o intervenție de bypass

coronarian depind de mai mulți factori, inclusiv de starea inițială a pacientului,
severitatea bolii arteriale coronariene, gradul de implicare a altor organe și sistem,
și calitatea intervenției chirurgicale. Câteva aspecte de luat în considerare sunt
următoarele:

Starea inițială a pacientului: Pacienții cu o stare generală bună, fără comorbidități

semnificative, au tendința de a avea o recuperare mai bună după intervenția de
bypass coronarian. Factori precum vârsta, prezența diabetului zaharat,
hipertensiunea arterială, bolile renale sau pulmonare, și altele pot influența evoluția
și prognosticul.

Severitatea bolii arteriale coronariene: Gradul de afectare a arterelor coronariene

și a sistemului arterial în general poate influența gravitatea simptomelor, riscul de
complicații și prognosticul pe termen lung.

Calitatea intervenției chirurgicale: Succesul intervenției de bypass coronarian

depinde de o serie de factori, inclusiv de abilitatea chirurgului și de tehnicile
chirurgicale utilizate. Dacă intervenția a fost efectuată corect și toate arterele
coronariene afectate au fost revascularizate cu succes, prognosticul este în general
mai bun.

Complicații postoperatorii: Pot apărea complicații postoperatorii, cum ar fi

infarctul miocardic, insuficiența cardiacă, accident vascular cerebral, infecții,
sângerări, tulburări de ritm cardiac etc. Aceste complicații pot influența
semnificativ evoluția și prognosticul pacientului.

Reabilitarea postoperatorie: Reabilitarea și recuperarea după intervenția de

bypass coronarian sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții și prevenirea
complicațiilor ulterioare. Respectarea unui regim alimentar sănătos, exercițiile
fizice regulate și monitorizarea atentă a factorilor de risc, cum ar fi tensiunea
arterială și nivelul colesterolului, sunt importante în menținerea sănătății
cardiovasculare.

În general, prognosticul unui pacient cu bypass coronarian poate varia considerabil

de la un caz la altul. Este esențial ca pacienții să urmeze îndrumările medicale și să
efectueze controale regulate pentru a detecta precoce eventualele complicații sau
recidive ale bolii coronariene.

g) Tratament

Tratamentul după o intervenție de bypass coronarian este esențial pentru a asigura

recuperarea și prevenirea complicațiilor ulterioare. Aspecte cheie ale tratamentului
post-bypass:
 1. Medicație: Pacienții sunt adesea prescrisi cu medicamente pentru a controla
factorii de risc cardiovascular, cum ar fi tensiunea arterială, nivelul
colesterolului și glicemia. Aceste medicamente pot include beta-blocante,
statine, antiagregante plachetare, inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) sau blocante ale receptorilor angiotensinei (ARB-uri),
și medicamente antiplachetare.
2. Reabilitare cardiacă: Programul de reabilitare cardiacă este crucial pentru
recuperarea fizică și psihologică a pacientului după intervenția de bypass
coronarian. Acesta poate include exerciții fizice sub supraveghere medicală,
consiliere nutrițională, educație despre stilul de viață sănătos și gestionarea
stresului.
3. Monitorizare medicală regulată: Pacienții trebuie să urmeze controale
medicale regulate pentru a monitoriza evoluția recuperării lor și pentru a
detecta precoce orice complicații sau recidive ale bolii coronariene.
4. Stil de viață sănătos: Adoptarea unui stil de viață sănătos este esențială
pentru prevenirea recidivei bolii arteriale coronariene și pentru menținerea
sănătății cardiovasculare pe termen lung. Aceasta include renunțarea la
fumat, adoptarea unei alimentații echilibrate și sărace în grăsimi saturate și
sărate, controlul greutății, menținerea unei activități fizice regulate și
gestionarea stresului.
5. Monitorizarea și gestionarea factorilor de risc: Pacienții trebuie să fie
conștienți de factorii de risc cardiovascular și să lucreze împreună cu medicii
lor pentru a-i gestiona eficient. Aceasta poate implica reducerea tensiunii
arteriale, controlul nivelului de colesterol și gestionarea diabetului zaharat.
6. Psihoterapie și suport social: Suportul emoțional și social este important
pentru pacienții care se recuperează după o intervenție de bypass coronarian.
Psihoterapia și grupurile de suport pot oferi sprijin și resurse pentru a face
față stresului și anxietății asociate cu boala cardiovasculară și intervenția
chirurgicală.

Tratamentul post-bypass coronarian este personalizat pentru fiecare pacient în

funcție de nevoile și condițiile individuale și este esențial să fie supervizat și ajustat
de către medici specialiști.
h) Complicații

Intervenția de bypass coronarian este o procedură chirurgicală complexă și, ca orice

altă intervenție chirurgicală, poate implica riscuri și complicații. Iată câteva dintre
complicatiile posibile:

Infarct miocardic: Chiar și după intervenția de bypass coronarian, există riscul de

a suferi un infarct miocardic (atac de cord) din cauza unei întreruperi a fluxului de
sânge către inimă, fie în timpul intervenției, fie ulterior.

Complicații legate de anestezie: Anestezia utilizată în timpul intervenției

chirurgicale poate duce la reacții adverse sau complicații, cum ar fi probleme
respiratorii sau reacții alergice.

Sângerare: Sângerarea poate apărea în zona inciziei chirurgicale sau în jurul

vaselor de sânge care au fost manipulate în timpul intervenției, necesitând
transfuzii de sânge sau alte intervenții chirurgicale pentru a opri sângerarea.

Infecții: Există un risc de infecție în zona inciziei sau în jurul inimii și a altor
structuri anatomice implicate în procedură.

Complicații pulmonare: După intervenția de bypass coronarian, pacienții pot

dezvolta complicații pulmonare, cum ar fi pneumonie sau atelectazie, din cauza
anesteziei și a stării de imobilizare prelungită.

Disfuncția cardiacă: Uneori, bypassul coronarian poate afecta funcția inimii,

determinând o scădere temporară a capacității de pompare a inimii sau insuficiență
cardiacă.

Tulburări de ritm cardiac: Bypassul coronarian poate provoca, de asemenea,

tulburări de ritm cardiac, cum ar fi fibrilația atrială sau tahicardia ventriculară.

Tromboză arterială: Bypassul coronarian poate fi afectat de formarea de cheaguri

de sânge (trombi) în vasele de sânge chirurgical create în timpul intervenției, ceea
ce poate duce la blocarea fluxului sanguin și la complicații severe.
C. Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu bypass coroarian
Nursingul joacă un rol foarte important în aceste categorii de îngrijiri Despre o
persoană bolnavă. Acești pacienți pot necesita spitalizare pe termen lung, deci
Monitorizare continuă. Pentru a îndeplini misiunea, asistentele nu trebuie să fie
mulțumite cu cunoștințe sau chiar să aplice perfect diverse tehnici de îngrijire a
pacientului, să cunoască ideile teoretice care le permit să recunoască semnele și
interpretările timpurii și, dacă este cazul, chiar să intervină în situațiile în care viața
pacientului se bazează pe cunoștiințele sale.
Operaţia pe cord deschis fiind una suficient de complexă, presupune urmărirea
atentă a tuturor parametrilor și o atenție deosibită funcţiilor vitale: este necesare un
plan de îngrijire bine stabilit şi de personal bine pregătit. Asistenta medicală
urmăreşte şi notează toate datele necesare în foaia de observație: puls, temperatură,
TA, urină, edeme, dietă, medicaţie, etc. Aceasta trebuie să asigure pacientului atât
repausul psihic, cât și cel fizic, care, aproape în toate aceste categorii de afecţiuni
este indispensabil.
De cele mai multe ori, acest tip de pacient este incapabil de a se îngriji singur, de
aceea, asistenta medicală trebuie să asigure confortul și supravegherea bolnavului,
trebuie să se asigure că poziția pacientului este schimbată la aproximativ 2 ore
pentru prevenirea apariției escarelor de decubit; tot asistenta se ocupă de igiena
fizică a pacientului, schimbarea lenjeriei și de un lucru foarte important pentru
prevenirea trombozelor, masajul gambelor și al picioarelor.

În bolile cardiovasculare, un factor esențial poate fi reprezentat de dietă. Regimul

hiposodat, cu puține lichide, rare ori hipoazotat poate fi de cele mai multe ori mai
eficient, în insuficiența cardiacă sau în hipertensiune, decât multe alte
medicamente. Asistenta medicală trebuie să cunoască foarte bine medicamentele pe
care le administrează unui pacient și modul de administrate a acestora. De
asemenea, aceasta trebuie să cunoască și să reacționeze de urgență la orice posibilă
reacție adversă pe care pacientul său o poate avea; și să i le semnaleze în acest timp
și medicului.
 a) Procedura nr. 1
Măsurarea, notarea și interpretarea tensiunii arteriale

1. Definiție: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de către sânge

asupra pereților arterelor în două stadii ale ciclului cardiac: în timpul
contracției inimii, cunoscută ca tensiune arterială sistolică, și în timpul
relaxării inimii, cunoscută ca tensiune arterială diastolică. Aceste două
măsurători sunt exprimate în milimetri de coloană de mercur (mmHg).

2. Scop:

 evaluarea funcției cardiovasculare ce implică evaluarea mai multor aspecte,

inclusiv forța de contracție a inimii, rezistența determinată de elasticitatea și
calibrul vaselor. Acestea sunt factori critici pentru sănătatea cardiovasculară
și pot fi evaluate prin diverse metode și teste:

- Forța de contracție a inimii: Această evaluare poate fi realizată prin tehnici

precum ecocardiografia, care oferă imagini detaliate ale inimii și permite
evaluarea contractilității. Alte metode pot include electrocardiograma (ECG)
pentru a detecta anomalii în ritmul cardiac și teste de efort pentru a evalua
rezistența inimii la efort.
- Rezistența determinată de elasticitatea vaselor: Elasticitatea vaselor de
sânge poate fi evaluată prin măsurarea tensiunii arteriale și a pulsului. O
tensiune arterială crescută și un puls rigid pot indica rigiditate vasculară și
rezistență crescută în vasele de sânge. Teste suplimentare, cum ar fi
ecografia vasculară, pot oferi informații suplimentare despre structura și
funcția vaselor de sânge.
- Calibrul vaselor: Evaluarea calibrului vaselor poate fi realizată, de
asemenea, prin ecografie vasculară sau alte tehnici de imagistică medicală.
Acest lucru poate oferi informații despre diametrul vaselor de sânge și
posibilele obstrucții sau îngustări care pot afecta fluxul sanguin.

Evaluarea funcției cardiovasculare este esențială pentru diagnosticarea și

managementul bolilor cardiovasculare și poate fi efectuată de către medici
specialiști în cardiologie folosind o varietate de tehnici și instrumente de
diagnostic.
 3. Materiale necesare :
 Stetoscop biauricular;
 Tensiometru cu manşeta adaptată vârstei
 Comprese cu alcool medicinal;
 Culoare roșie (pix, cariocă, creion);
 Foaie de temperatură (F.T), carnet de adnotări personale

4. Pregatirea pacientului:
Pregătirea pacientului pentru măsurarea funcțiilor vitale este importantă pentru
obținerea rezultatelor precise și pentru asigurarea confortului și cooperării acestuia.
Pregătirea poate fi de 2 tipuri: psihică și fizică:
 psihică:
- Se explică pacientului procedura pentru a obține complianța și consimțământul
acestuia.
- Se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare întrucât
emoţiile influenţează presiunea sângelui;
 fizică:
- Se aşează pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezând sau în
ortostatism conform indicaţiei medicale.
5. Efectuarea procedurii:
 Se şterg olivele şi părţile metalice ale stetoscopului dacă este necesar, cu
comprese cu dezinfectant și se alege braţul potrivit pentru aplicarea
manşetei, permitand pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul
întins, dezbrăcat şi palma îndreptată în sus;
 Amânaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional sau are
dureri, dacă a făcut exerciţii de mișcare, sau măsurarea TA nu este o urgenţă;
 Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii, fie prin dezbrăcare
dacă mâneca ste preastrâmtă pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de
aplicare a manşetei;
 Verificaţi dacă manşeta conţine aer și scoateţi aerul din manşetă, la nevoie,
deschizând ventilul de siguranță şi comprimând manşeta în palme
  Închideţi ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta și aplicaţi-o,
circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului şi
fixaţi-o.
 Palpaţi artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu degetele;
 Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi introduceţi
olivele în urechi;
 Umflaţi manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce
priviţi acul manometrului, până când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra
punctului în care pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi);
 Decomprimaţi manşeta, deschizând uşor ventilul de siguranţă; înregistraţi
mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care,
în urechi, auziţi prima bătaie clara (lup-dup); această cifră reprezintă
presiunea (tensiunea) sistolică sau maximă;
 Înregistraţi numărul care corespunde bătăii de final în timp ce continuaţi
decomprimarea manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă;
 Îndepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivele stetoscopului și
înregistraţi valorile măsurate în documentele medicale ( ex: T.A. = 130/70
mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).
6. Îngrijirea pacientului:
Pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependenţă:
 intoleranţă la activitate și alterarea menţinerii sănătăţii
 alterarea randamentului inimii;
 exces de volum lichidian
 deficit de cunoştinţe;
 alterarea nutriţiei;
7. Educarea pacientului:
Sfătuiţi pacienţii adulţi să-şi măsoare T.A. cel puţin o dată pe an.
Informaţi pacienţii despre utilitatea automăsurării TA., la domiciliu, prin
echipament digital; deşi costisitor este mult mai uşor să citeşti valorile.
Instruiţi pacientul să se prezinte cu promptitudine la medic dacă valorile T.A.
sunt oscilante; dacă are hipertensiune arterială (HTA) să-şi ia medicamentele în
mod regulat, să reducă consumul de sare, să-şi verifice greutatea şi să înveţe tehnici
de managementul stressului;
 Informaţi pacientul/familia care sunt valorile în funcţie de vârstă; oferiţi,
eventual, un tabel cu valori orientative ca în exemplul de mai jos.

8. Obiectivele procedurii

 Determinarea presiunii sistolice și diastolice la internare este o practică

standard în evaluarea stării cardiovasculare a pacientului și pentru a
compara aceste valori cu intervalul normal. Aceasta proceduri se
desfașoară prin: pregătirea pacientului, alegerea manșetei, pregătirea
tensiometrului, aplicarea manșetei, măsurarea presiunii arteriale și
înregistrarea valorilor.
 Evaluarea stării unui pacient în ceea ce privește volumul de sânge,
randamentul inimii și sistemul vascular este esențială pentru gestionarea
adecvată a sănătății cardiovasculare.

 Aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau

medicamente este crucială în gestionarea adecvată a stării sale, în special
în cazurile în care se vizează optimizarea volumului de sânge, a
randamentului inimii sau a sistemului vascular.

9. Condiții de măsurare corectă a TA:

 Măsurarea tensiunii arteriale se va face dimineata pe nemâncate sau la 3 ore
după masă și după asigurarea unui repaus fizic și psihic de 5-10 min
 Să se utilizeze același aparat care să aibă manșeta adaptată vârstei
pacientului
 Se vor face 3 determinări în cazul determinării tensiunii arteriale în
ambulatoriu
 Se recomandă pacientului să nu consume cafea și să nu fumeze înainte
 Pe foaia de temperatură TA se poate nota cifric în rubrica rezervată acestui
scop sau grafic prin hașurarea cu creion roșu între valoarea maximă
(sistolică) și cea minimă (diastolică) – un pătrațel = o unitate.
10.Reprezentarea grafică TA:
 Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg
sau 1 cmHg.
 Reprezentaţi grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare rosie,
aşezat pe verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului
 reprezintă T.S. (tensiunea sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului
reprezintă T.D. (tensiunea diastolică).
11. Rezultate aşteptate/dorite:
 T.A. a pacientului este în limitele normale corespunzătoare vârstei; pacientul
nu acuză cefalee, tulburări de echilibru.
12.Îngrijirea pacientului:
Pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependenţă:
 intoleranţă la activitate și alterarea menţinerii sănătăţii
 alterarea randamentului inimii;
 exces de volum lichidian
 deficit de cunoştinţe;
 alterarea nutriţiei;
13. Valori normale ale T.A:
 1 an 95/65 mmHg nedeterminate
 6-9 ani 100/65 mmHg 119/79 mmHg
 10-13 ani 110/65 mmHg 124/84 mmHg
 14-17 ani 110/70 mmHg 134.89 mmHg
 18 – adult 110/70 mmHg 139.89 mmHg

b) Procedura nr. 2
Măsurarea, notarea și interpretarea respirației

1. Definiție: Respirația reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din

mediul înconjurator, necesar procesului de oxidare din organism și de a
elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
2. Scop:
 evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al
evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicații şi al prognosticului.
3. Materiale necesare:
 cronometru (ceas cu secundar), creion verde, foaie de temperature
4. Pregătirea pacientului
 Nu se anunţă pacientul şi nu se explică tehnica → pacientul îşi poate
modifica voluntar caracterele respirației (frecvenţa) rezultând valori eronate
în urma măsurării.
 Se aşază pacientul în decubit dorsal.
 Efectuarea procedurii și notarea
 Se observă mișcările de ridicare și coborâre a toracelui cu fiecare inspirație și
expirație prin aplicarea mâinii, cu fața palmară pe suprafața toracelui
bolnavului.
 Se numără inspiraţiile timp de 1 minut.
 Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură așezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzatoare pentru dimineață ( D )
sau seară ( S )
 Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei
 Se poate nota și cifric valoarea obţinută cât şi caracteristicile respiraţiilor
 Prin unirea valorilor succesive rezultă → curba respirației.
5. Elemente de apreciat
 tipul de respirație: costal superior (femei); costal inferior (bărbaţi);
abdominal (copii, bătrâni)
 amplitudinea mişcărilor respiratorii.
 ritmul respirator.
 frecvența respiraţiei.
 simetria mişcărilor toracice.
6. Valorile normale caracteristice vârstei
 Varsta Rata medie/minut
 Nou-născut 30-50
 Copil mic 20-40
 Copil mare 15-25
 Adult 16-18
 Bărbat 14-18
 Femeie 16-20
 Vârstnic 15-25

7. Obiectivele
 determinarea ratei respiratorii la internare, pentru a servi ca bază de
comparare cu măsurătorile ulterioare
 monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stresului asupra sistemului
respirator
 evaluarea răspunsului pacientului la medicația sau tratamentele care
afectează sistemul respirator
 evaluarea stării generale
 evaluarea schimburilor de gaze
 detectarea simpotmelor respiratorii anormale
 evaluarea pronfunzimii respiratiei
8. Interpretarea valorilor obținute
 Normal:
- În repaus rata respiraţiei în limite normale caracteristice vârstei: respirația se
face pe nas, este liniștită, fără zgomote, fără efort, regulată,
- Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conștient,
orientat temporo-spațial
- Frecvenţa normală: funcţie de vârstă, sex, poziţie, temperatura mediului
ambiant, starea de veghe/somn.
- Bărbat 18 r/minut. Femeie 16 r/minut
 Patologic:
- Rata respiratorie este mai mare sau mai mică față de valorile normale
caracteristice vârstei
- Pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestatăprinzgomote
respiratorii anormale, efort respirator, utilizarea mușchilor respiratori
accesori, ortopnee, piele palidă sau cianotică.
- Pacientul poate avea una sau mai multe probleme de dependență intoleranță
la activitate, anxietate, alterarea confortului, clearance ineficient al căilor
respiratoria, posibilă insuficiență respiratorie, alterarea schimburilor gazoase.

c) Procedura nr. 3
Instalarea unui cateter venos periferic
1. Definiție: Instalarea unui cateter venos periferic (CVP) este un procedeu
medical care implică introducerea unui tub subțire și flexibil într-o venă
periferică a corpului, de obicei într-o venă de pe braț sau pe mână, pentru
administrarea de medicamente, fluide intravenoase sau pentru prelevarea de
probe de sânge.
2. Scop:
  explorator – recoltarea de sânge
 terapeutic – administrare de medicamente sau soluții perfuzabile
3. Loc de elecție:
 Vena cubitală
 Vena dorsală a mâinii
 Vena cefalică și vena bazilică
 Venele antebrațului
 Venele dorsale ale piciorului
4. Materiale necesare:
 Garou, mănuși de protecție
 Tampoane de vată cu alcool sanitar
 Catetere venoase periferice sterile
 Benzi adezive pentru fixarea cateterului
 Ser fiziologic pentru spălarea cateterului
 Tăviță renală, tavă medicală
 Recipient pentru colectarea materialelor folosite
5. Pregătire psihică:
 Se identifică pacientul corect, se informează și se obține
consimțământul acestuia.
6. Pregătire fizică:
 Se poziționează pacientul în poziția corectă și anume decubit dorsal
7. Execuție:
 Se spală corect mâinile și se îmbracă mănușile
 Se alege locul de inserție al cateterului, se evită locurile iritate,
echimozele, zonele infectate sau zonele de flexie
 Se aplică garoul la 8-10 cm de locul de inserție
 Se palpează locul inserției, apoi se dezinfectează timp de 30 de
secunde
 Se pregătește cateterul prin deschiderea ambalajului, iar apoi se scoate
capacul
 Se puncționează vena prin introducerea cateterului într-un unghi de
15-30 grade; prezența cateterului în venă este confirmată de apariția
sângelui în capătul distal al acestuia.
 Se avansează cu cateterul pe traiectul venei, retrăgându-se parțial
mandrenul din cateter până când acesta este introdus în totalitate
  Se desface garoul și se aplică presiune pe traiectul venei deasupra
locului de inserție pentru a opri sângerarea
 Se desface capacul alb al mandrenului și se înfiletează la cateter
 Se fixează cateterul și se spală cu 2 ml de ser fiziologic
 Materialele utilizate se colectează, se îndepărtează mănușile și se spală
mâinile

8. Notare / interpretare:
 Se notează pe pansamentul cu cate est fixat cateterul data, ora inserției
și inițialele asistentului care a montat cateterul
 Se notează în fișa pacientului modificările apărute cu privire la inserția
cateterului și întreținerea sa.
9. Îngrijire / intervenții după tehnică:
 Se monitorizează pacientul pentru a nu apărea diferite complicații
10.Observații:
 Niciodată nu se va reinroduce mandrenul înapoi în cateter

d) Procedura nr. 4
Recoltarea sângelui pentru proba de coagulare
1. Definiție: Recoltarea sângelui pentru proba de coagulare este o procedură
medicală utilizată pentru a evalua capacitatea sângelui de a coagula și pentru
a detecta eventualele tulburări de coagulare.
2. Scop: Scopul recoltării sângelui pentru proba de coagulare este de a evalua
funcția sistemului de coagulare a sângelui. Această probă este folosită pentru
a identifica tulburările de coagulare, care pot include atât tendința de a forma
cheaguri de sânge (tromboză), cât și tendința de a prezenta sângerări
excesive.
3. Loc de elecție: recoltarea sângelui pentru proba de coagulare este de obicei
vena antecubitală din braț.
4. Materiale necesare:
 Ac de recoltat
 Tuburi de probă
 Eșantion de etanol sau alcool izopropilic
 Bandă elastică sau manșetă pentru tensiune arterială
 Tampoane de bumbac și alcool
  Bandă adezivă
 Formular de etichetare
5. Pregătire psihică:
 Se identifică pacientul
 Se informează pacientul despre procedura de recoltare a sângelui
pentru proba de coagulare, inclusiv despre scopul acesteia, modul în
care va fi efectuată și ce se așteaptă după recoltare.
 Se educă pacientul să aducă la cunoștință personalului medical despre
orice medicamente pe care le ia, inclusiv medicamente cu prescripție
medicală, suplimente alimentare sau medicamente fără prescripție
medicală.
6. Pregătire fizică:
 Se recomandă pacientului să fie bine hidratat înainte de recoltarea
sângelui, deoarece deshidratarea poate afecta compoziția sângelui și
poate influența rezultatele testului.
 Se asigură pacientului o poziție confortabilă și relaxantă înainte și în
timpul recoltării.
7. Execuție:
 Se pregătesc materialele necesare pentru efectuarea tehnicii.
 Se verifică tuburile de probă, acele de recoltare, alcoolul și toate celelalte
echipamente necesare.
 Se asigură o poziție confortabilă pacientului și se asigură accesul ușor
către vena antecubitală.
 Se curăță zona de recoltare cu alcool sau antiseptic și se așteaptă uscarea
completă înainte de recoltare.
 Se aplică o manșetă de tensiune arterială sau o bandă elastică deasupra
locului de elecție.
 Se utilizează un ac steril pentru a puncta vena antecubitală și a face
posibilă recoltarea.
 După ce s-a efectuat recoltarea, se îndepărtează mașeta și se îndepărtează
acul din vena pacientului.
 Se etichetează corect tuburile cu probă.
 Se monitorizează pacientul.
8. Notare / interpretare: Se măsoară cât timp durează până când sângerarea se
oprește. Un timp de sângerare prelungit poate indica o disfuncție a
 plachetelor sau a vaselor de sânge. Se măsoară timpul necesar pentru ca
fibrinogenul să fie transformat în fibrină. Este util în evaluarea funcției
trombinei.
9. Îngrijire / intervenții după tehnică:
 Se aplică un bandaj ușor e locul puncției pentru a evita sângerarea
 Se supraveghează pacientul pentru orice semn de sângerare excesivă
sau alte reacții adverse
 Se asigura pacientului odihna de care are nevoie și se încurajează
consumul de lichide în cantități adecvate pentru a preveni
deshidratarea
 Se recomandă pacientului evitarea efortului fizic intens sau ridicarea
de greutăți timp de câteva ore după recoltare
 Se educă pacientul să evite consumul de alcool și să ia legătura cu
medicul despre orice medicamente anticoagulante sau alte
medicamente ce pot influența coagularea sângelui
 Se învață pacientul să semnaleze semnele de amețeli, slăbiciune,
paloare, transpirații excesive sau sângerare neobișnuită
10.Observații:
 Se verifica locul puncției pentru a se observa orice modificare
 Se observă starea generală a pacientului
 Se raportează orice fel de reacții adverse înregistrate dacă au avut loc

D. Procesul de îngrijire al unui pacient cu bypass coronarian.

a) Culegerea datelor – interviu

I. Informații generale:
A. Numele și prenumele: M. V
B. Vârsta: 45 ani
C. Profesia: manipulator marfă
D. Localitatea de domiciliu: Iași
E. Diagnosticul la internare: insuficiență cardiacă acută
F. Data internării: 13.10.2023
II. Obișnuințe de viață:
A. Cosnumator de: Alcool – da; Cafea – da; Tutun – da; Drog – nu.
 B. Alergii cunoscute: nu
III. Probleme de sănătate:
A. Antecedente medicale personale: TBC nodular
B. Antecedente heredocolaterale: nesemnificative
C. Motivul internării actuale: durere toracică prelungită, dispnee
D. Istoricul stării actuale: Pacient conștient, în vârstă de 45 de ani,
adus în ambulatoriu de către un echipaj SAJ acuzând durere
toracică cu debut de aproximativ 6 ore, însoțită de dispnee cardiacă.
Acesta spune că de o lună nu și-a mai luat tratamentul din cauza
situației financiare.

IV. Examenul clinic general:

A. Tegumente și mucoase: normale
B. Greutate: 93 kg
C. Înălțime: 1.87
D. Țesut celular subcutanat: bine reprezentat
E. Sistem ganglionar și limfatic: superficial
F. Aparat locomotor: integru morfo-funcțional
G. Aparat respirator: torace normal, SpO2= 99%
H. Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice, TA= 162/100
mmHG
I. Aparat digestiv: abdomen în limite normale cu mișcări respiratorii,
dureros și la palpare.
J. Aparat uro-genital: organe genitale normale
K. Sistem nervos și organe de simț: slăbiciune cauzată de durere, ROT
prezente
V. Investigații:
A. Examenul sângelui:
 Hb= 9 g/dL ⬇
 Ht= 26.9 % ⬇
 Număr total de eritrocite= 3.14 x 106 ⬇
 Sodiu= 132 mmol/l
 Potasiu= 3.4 mmol/l
 Bicarbonat seric= 20.7 mmol/l
 Uree= 81 mg/dL ⬆
  Creatinină= 0.82 mg/dL
 Glucoză= 121 mg/dL ⬆
 Fier= 37 mcg/dL ⬇
 Albumină= 2.74 g/dL ⬇
 TGO= 46.50 U/L ⬆
 TGP= 50.40 U/L ⬆
 CK= 347 U/L ⬆
 Amilază= 55 U/L
 CK-MB= 22.40 U/L
 Fibrinogen= 470 mg/dL
 Timp de protrombină= 10.50 sec
 Activitate protrombină= 109
 INR= 0.95
 APTT= 28.20 sec
 grup: 0 (I)
 Rh: pozitiv
B. Alte examene de specialitate:
 EKG
 Coronarografie
VI. Tratament: Ser fiziologic, medicamente antiplachetare, administrare de
medicamentație anticoagulantă

b) Identificarea nevoilor fundamentale afectate

În urma culegerii datelor la pacientul cu bypass coronarian, chiar din ziua

internării, am stabilit următoarele nevoi fundamentale alterate:
1. Nevoia de a repsira și a avea o bună circulație
2. Nevoia de a dormi și a se odihni
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
4. Nevoia de a fi util și a se realiza
5. Nevoia de a se recrea
c) Plan de îngrijire
Nr. Probleme de Obiective de Intervenții (autonome Evaluarea
zi dependență îngrijire și delegate) îngrijirilor

13.1 Dispnee -Pacientul să IA: -Dispneea s-a

0 respire fără -asigur condiții de redus.
dificultate microclimat prin R=17/min
controlul -Ritmul
temperaturii la respirator este
aproximativ 22 grade regulat
C
-asigur aerisirea
camerei
-monitorizez funcțiile
vitale și le notez în
FO
ID:
-administrez oxigen
pe mască
-administrez
medicație
bronhodilatatoare,
antihipertensivă și
vasodilatatoare la
indicația medicului
Incapacitatea -Pacientul să se IA: -Pacientul
de a avea un poată odihni -asigur condiții de prezintă un
somn corespunzător confort somn fără
odihnitor -aerisesc spațiul și întreruperi
asigur accesul timp de 6 ore
controlat în salon în prima seară
pentru a nu fi
deranjat
-monitorizez calitatea
somnului
 -asigur schimbarea
lenjeriei de pat și de
corp de câte ori este
necesar
ID:
-administrez
medicație sedativă la
recomandarea
medicului
Imposibilitatea -Pacientul să IA: -Pacientul
activității tolereze -educ pacientul cu cooperează și
fizice activitatea fizică privire la activitățile arată
ridicată fără permise înțelegere față
crize și dureri -schimb poziția de situația sa
toracice pacientului la 2 ore și este deschis
-administrez regim către
dietetic, hipocaloric activitățile
ID: fizice permise
-administrez
medicația
vasodilatatoare la
indicația medicului.
Anxietate și -Pacientul să fie IA: -Pacientul
stres relaxat și să -discut cu pacientul prezintă în
postoperator elimine stresul legat de gândurile pe continuare
care le are stări de
-îl ajut să se deshidă anxietate
cu privire la situațiile
care îi crează acest
stres
-ajut pacientul să se
elibereze pentru a nu
ajunge într-o stare
depresivă
ID:
 -administrez
medicamentele
recomandate de către
medic
Stare generala -Pacientul să IA: -Pacientul
de neliniște prezinte o stare -asigur un mediu prezintă o
generală bună, liniștit pentru pacient stare generală
liniștită -identific și îmbunătățită,
gestionez semnele de cu mici
anxietate și stres episoade de
ID: neliniște
-administrez
medicamentația
necesară la indicația
medicului

14.1 Dispnee -Pacientul să IA: -Dispneea a

0 respire fără -asigur condiții de rămas în
dificultate microclimate același status
-asigur o temperatură R=18/min
de aproximativ 22 -Pacientul
grade C prezintă în
-aerisesc camera continuare un
periodic pentru a ritm respirator
mențține un mediu regulat
aerisit
-monitorizez funcțiile
vitale și le notez în
FO
ID:
-administrez oxigen
pe mască la indicația
medicului
-administrez
medicație
 bronhodilatatoare,
antihipertensivă și
vasodilatatoare la
indicația medicului
dacă este cazul
Incapacitatea -Pacientul să IA: -Pacientul a
de a se odihni prezinte un -asigur condiții de prezentat un
somn odihnitor, confort somn
fără întreruperi -asigur accesul continuu timp
controlat în salon de 5 ore, cu
pentru a nu fi mici
deranjat întreruperi
-monitorizez calitatea
somnului
-asigur schimbarea
lenjeriei de pat și de
corp de câte ori este
necesar
ID:
-administrez
medicație sedativă la
recomandarea
medicului
Imposibilitatea -Pacientul să IA: -Pacientul
activității prezinte o -educ pacientul cu reacționează
fizice toleranță ridicată privire la activitățile foarte bine la
la activitatea permise exercițiile
fizică fără dureri -ajut pacientul la fizice
toracice efectuarea effectuate.
exercițiilor minime -Prezintă o
ID: mobilitate
-administrez bună
medicația necesară
indicația medicului.
Anxietate și -Pacientul să fie IA: -Pacientul
 stres relaxat și să -ajut pacientul să prezintă stări
postoperator elimine stresul aibă o cumunicare de anxietate
cât mai eficientă diminuate față
-discut cu pacientul ți de ziua
îl ajut să se elibereze precentă
pentru a nu i se
agrava starea
ID:
-administrez
medicamentele
recomandate de către
medic
Stare generala -Pacientul să IA: -Pacientul
de neliniște prezinte o stare -asigur un mediu prezintă o
generală bună liniștit pentru pacient stare generală
-ameliorez stările de îmbunătățită
anxietate și stres
ID:
-administrez
medicamentația
necesară la indicația
medicului
15.1 Incapacitatea -Pacientul să IA: -Pacientul a
0 de a se odihni prezinte un -asigur condiții de prezentat un
somn odihnitor confort somn liniștit
-monitorizez calitatea de
somnului pacientului aproximativ 8
-asigur schimbarea ore, fără
lenjeriei de pat și de întreruperi
corp de câte ori este
necesar
ID:
-administrez
medicație sedativă la
indicația medicului
 Anxietate și -Pacientul să fie IA: -Pacientul
stres relaxat și să -discut cu pacientul ți prezită stări
postoperator elimine stresul îl ajut să se elibereze de stres și
-analizez împreună agitație
cu acesta factorii care vizibile, desi
generează această neagă acest
stare de stres lucru
constantă
ID:
-administrez
medicamentele
recomandate de către
medic
Stare generala -Pacientul să IA: -Pacientul
de neliniște prezinte o stare -asigur un mediu prezintă o
generală bună liniștit pentru pacient stare generală
-ameliorez stările de alterată și stări
anxietate și stres de neliniște
ID:
-administrez
medicamentația
necesară la indicația
medicului
16.1 Anxietate și -Pacientul să IA: -Pacientul
0 stres elimine stresul și -analizez împreună prezită
postoperator să aibă o stare cu acesta factorii diminuări ale
general bună generatori de stres stărilor de
-discut cu pacientul anxietate,
despre evoluția comunicare
operației sale mult mai bună
ID: și diminuarea
-administrez stărilor de
medicamentele stres
recomandate de către
medic
E. Educația pentru sănătate privind pacientul cu bypass coronarian.

Educația pentru sănătate privind pacientul cu bypass coronarian este esențială

pentru a-i ajuta pe acești pacienți să își gestioneze în mod eficient sănătatea și
recuperarea. Iată câteva aspecte importante care ar trebui să fie acoperite în
educația pentru sănătate a acestor pacienți:

1. Comprehensiunea despre procedura de bypass coronarian: Explicarea

pacientului despre natura intervenției chirurgicale, motivele pentru care a
fost necesară și modul în care a fost realizată poate contribui la înțelegerea
lor despre starea lor medicală și necesitățile de îngrijire.
2. Importanța stilului de viață sănătos: Educația pentru sănătate ar trebui să
sublinieze importanța adoptării unui stil de viață sănătos pentru menținerea
sănătății cardiovasculare. Acest lucru include promovarea unei alimentații
echilibrate, a exercițiilor fizice regulate, renunțarea la fumat și limitarea
consumului de alcool.
3. Monitorizarea și gestionarea factorilor de risc: Pacienții ar trebui să fie
învățați să își monitorizeze și să își gestioneze factorii de risc pentru bolile
cardiovasculare, cum ar fi tensiunea arterială, nivelul de colesterol și
glicemia.
4. Administrarea medicamentelor: Pacienții trebuie să fie informați cu privire
la medicamentele prescrise pentru a preveni complicațiile și pentru a menține
sănătatea cardiovasculară, cum ar fi medicamentele antihipertensive,
statinele și terapia antiplachetară.
5. Recuperare și reabilitare: Pacienții ar trebui să fie ghidați și încurajați în
procesul de recuperare și reabilitare postoperatorie, inclusiv instrucțiuni
privind exercițiile fizice și programul de reabilitare cardiacă.
 6. Semnele și simptomele de complicații: Educația pentru sănătate ar trebui să
ofere informații despre semnele și simptomele care ar putea indica
complicații sau probleme postoperatorii și să îi îndrume pe pacienți să caute
asistență medicală imediată în astfel de situații.
7. Susținere emoțională: Pacienții cu bypass coronarian ar putea avea nevoie
și de sprijin emoțional și psihologic pe parcursul procesului lor de
recuperare. Înțelegerea și abordarea nevoilor lor emoționale poate contribui
la îmbunătățirea rezultatelor lor de sănătate.

Educația pentru sănătate trebuie să fie personalizată în funcție de nevoile și starea

fiecărui pacient în parte și ar trebui să fie oferită într-un mod clar, empatic și
încurajator. Este esențial ca pacienții să aibă o înțelegere adecvată a condiției lor și
să fie echipați cu resursele necesare pentru a-și gestiona în mod eficient sănătatea
cardiovasculară pe termen lung.

Pentru unii pacienți care se recuperează pe o perioadă mai îndelungată este foarte
important revenirea la activitățile zilnice, aceșștia ar trebui să fie instruiți la
modalități sigure și eficiente de a se întoarce la activitățile zilnice, cum ar fi mersul,
ridicatul obiectelor și efectuarea altor activități în funcție de stadiul de recuperare și
recomandările medicale.

Gestionarea stresului este, din nou, un obiectiv foarte important pentru pacientul
care a suferit o astfel de intervenție chirugicală. Trebuie învățat pacientul diverse
tehnici de eliminare sau gestionare a stresului precum, tehnici de respirație,
meditație, yoga, pillates, chiar să își stabilească propriile priorități.

Educația pentru sănătate ar trebui să încurajeze pacienții să aibă o comunicare

deschisă și sinceră cu echipa lor medicală, să împărtășească orice îngrijorări sau
întrebări pe care le au și să urmeze instrucțiunile și recomandările medicale în mod
corespunzător.
 III. Bibliografie
1. “Curs de Cardiologie” Sub redacția Conf. Univ. Dr. Viviana Ivan, Editura
Victor Babeș, Timișoara 2022
2. “Coronary artery bypass graft operation: Patients’ experience of health
and well-being over time”, Elizabeth P. Tolmie, Grace M. Lindsay,
Philip R. Belcher, European Journal of Cardiovascular Nursing xx (2006)
3. Partea întâi introducere în medicina clinică, Harrison vol. 1
4. Medicină internă pentru cadre medii, Corneliu Borundel.
5. Diagnosticul bolilor cardiovasculare, Editura Medicală, Roaman Vlaicu,
Corneliu Dudea.
6. Tratat de patologie chirugicală sub redacția E. Proca, Editura Medicală,
vol II.
7. Bolile Inimii, Dr. Ed Weiner, lucrare aparținând People’s Medical
Society.

8. (Yale New Haven Hospital - A Connecticut Hospital) – fig 1, fig 2

Webgrafie

6. https://stefan-busnatu.com/2023/07/23/ingrijirea-la-domiciliu-dupa-o-interventie-de-by-pass-
coronarian/
7. https://affinity.ro/boala-coronariana-regimul-alimentar-recomandat-si-planul-de-ingrijire/
8. https://www.sfatulmedicului.ro/Cardiopatia-ischemica-si-Infarctul-miocardic/operatia-de-bypass-
coronarian_191#Ce_se_poate_intampla_dupa_operatia_de_bypass63
IV. Anexe

Figura 1. Structura internă a inimii.

Figura 2. Structura externă a inimii.
Factor Dovada Modificabil Observații
cauzalității

Hipercolesterolemia Certă Da
Variază invers cu nivelul
Nivel scăzut de HDL Certă Da plasmatic al trigliceridelor
Hipertensiunea Certă Da

Sexul masculin Certă Nu -

Diabet zaharat Certă Posibil Eficacitatea controlului strict

al glicemiei nesigură

Istoric familial de boală Certă Nu Debut precoce înainte de 55

coroariană precoce ani la rude de grad I

Nivel înalt al Certă Slab Distribuție asimetrică

lipoproteinei (a)

Fumatul de țigarete Verosimilă Da Terapia de înlocuire

estrogenică în curs de evaluare

Status post-menopauză Verosimilă Posibil

Hiperfibrinogenemia Verosimilă Posibil Poate fi scăzută de derivați de

acid fibric

Hiperhomocisteinemia Verosimilă Da Unii pacienți răspund la

Sedentarism + obsezitate Verosimilă Da administrarea de folat

Polimorfismul enzimei Discutabil Nu La homozigoții cu mutații prin

de conversie a deleție se asociază infactul
angiotensinei miocardic

Figura 3. Factorii care pot conduce la necesitatea unei intervenții de bypass coronarian