ASOCIAȚIA ”MIHAI RALEA” HUȘI

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ͈”MIHAI RALEA” HUȘI

Calificare profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Nivelul 5 de calificare

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTOR,

As.med.princ. VIERU CORINA-DANIELA

ABSOLVENT,

HORTOLOMEI S. RĂZVAN-CIPRIAN

2021
ASOCIAȚIA ”MIHAI RALEA” HUȘI
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ͈”MIHAI RALEA” HUȘI
Calificare profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Nivelul 5 de calificare

PROIECT DE ABSOLVIRE
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU COXARTROZĂ

ÎNDRUMĂTOR,

As.med.princ. VIERU CORINA-DANIELA

ABSOLVENT,

HORTOLOMEI S. RĂZVAN-CIPRIAN

2021
ASOCIAȚIA ”MIHAI RALEA” HUȘI
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ͈”MIHAI RALEA” HUȘI
Calificare profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Nivelul 5 de calificare
REFERAT
Asupra proiectului cu tema:ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU COXARTROZA

Absolvent (ă)...........................................................................................................
Îndrumător ...............................................................................................................
1. Structura proiectului.............................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
2. Conținutul teoretic al proiectului..........................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
3. Cazurile practice prezentate (foi de observații)....................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
4. Bibliografia consultată..........................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
5. Concluzii..............................................................................................................
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
Nota propusă...................................................... Îndrumător,
 CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………….............................6
ISTORIC……………………………………………………………………….................................7
CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALĂ
1.1. Prezentarea noțiunilor de anatomia și fiziologia aparatului
locomotor………...........................9
1.1.1. Anatomia și fiziologia aparatului locomotor………………………............................10
1.2. Prezentarea teoretică a coxartrozei……….
……………………….............................................24
1. Definiție ……………………………………………………..………………....................... 24
2. Patogenie …………………………………………………………………...……................ 25
3. Diagnostic clinic (simptomatologia) …………………………………………....……......... 25
4. Diagnostic paraclinic.....…………………………………………………………………......27
5. Diagnostic diferențial……………………………………………….....………………….....27
6. Evoluție. Prognostic……………………………………………….....……………...…........27
7. Tratament a) igieno-dietetic b) medical (cu indicații și contraindicații pentru medicația
specifica afecțiunii) ……………………………………………….......…………………….29
CAP.I I. ÎNGRIJIRI GENERALE……………………………………………………
Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare și efectuarea tehnicilor
impuse de acțiune………………………………………………………….....……………………...34
2.1. Internarea pacientului în spital………………………………………………………....….........34
2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare……………………………………………….....……........35
2.3. Asigurarea igienice pacienților internați……………………………………………....…..........36
- Pregătirea patului și accesoriilor lui…………………………………………....……..........37
- Schimbarea lenjeriei de pat………………………………………………..........................37
- Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului………….................38
- Observarea poziției pacientului………………………………………………....................38
- Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului…………………………………....…........39
- Captarea eliminărilor……………………………………………………………….............39
2.4. Supravegherea funcțiilor vitale si vegetative…………………………………………...............41
2.5. Alimentația bolnavului……………………………………………………………….....…........46
2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului………………………......................47
2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice………………………………………....….........50
2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune…………………........……52
2.9. Educație pentru sănătate……………………………………………………………..................57
Profilaxia bolii………………………………………………………………….........……....58
2.10. Externarea pacientului………………………………………………………….........………...58
CAP. III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE
Prezentarea cazurilor de boală
- Cazul 1 - plan de îngrijire……………………………………………………………........59
- Cazul 2 - plan de îngrijire…………………………………………………........………....70
- Cazul 3 - plan de îngrijire………………………………………………….......……….....82
CAP. IV. CONCLUZII………………………………………………………………..........……..92
Evaluarea finală………………………………………………………………………...........………92
Concluzii generale……………………………………………………………………...........…........92
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..........……..........93
 ARGUMENT

Într-o lume în care existenţa cotidiană a intrat într-un ritm ameţitor şi solicitant trebuie să
învăţăm cum să ne păstrăm sănătatea, dar mai ales cum să reacţionăm în caz de îmbolnăvire. Chiar
dacă ne conducem în viaţă după un motto că acesta :
« E preferabil să te epuizezi decât să ruginești » .
Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este important să adoptăm
acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică, de exemplu : evitarea ţigărilor, a consumului de
alcool şi o alimentaţia moderată. Punctul de vedere modern este acela că sănătatea are câteva
dimensiuni : emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală, fiecare contribuind la condiţia de
bunăstare a unei persoane. Nursingul este o profesie ce se concentrează pe indivizi, familii,
comunităţi şi pe realizarea, întreţinerea şi recuperarea sănătăţii şi funcţionarii optime. Asistenţa
medicală este definită că o ştiinţă şi o artă care se concentrează pe promovarea calităţii vieţii astfel
cum sunt definite de către persoane şi familii la întreaga lor viaţă, la naştere, la experienţa de
îngrijire şi la sfârşitul vieţii. Ideal ar fi că asistentul medical când vine în contact cu bolnavul să aibă
un mod de comportament adecvat îmbinând profesionalismul cu umanismul. Bolnavul este atent la
felul cum se prezintă un asistent medical. Comportamentul etic general al asistentului medical
include o atitudine colegială, prietenească faţă de restul personalului medical. El va evita orice
afirmaţie care ar putea submina autoritatea sau scădea prestigiul cuiva. Va trebui să fie disciplinat şi
animat de un adevărat spirit de echipa, să cultive spiritul de ordine şi de economie, să respecte
regulile de igienă şi sterilizare, nu de teamă unei sancţiuni ci din raţiune, convingere, contribuind
astfel la reducerea infecţiilor nosocomiale. Să iubim profesia această minunată de asistent medical
generalist, cum spunea şi Victor Babeş” Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai frumoasă
dintre toate, şi astfel izbânda va fi deplină.”Rolul esenţial al asistenţei medicale, constă în a ajută
persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi redobândească independenţa cât mai repede posibil. Pornind de
la principiile Virginiei Henderson, că nu există boli ci numai bolnavi, îngrijirea în nursing pune în
centrul atenţiei nu boala ci bolnavul şi mai ales omul : „mit şi legendă, această maşină vie” care este
un tot din care se ramifică asemenea unui arbore sentimente, pasiuni, comportamente fiziologice,
ocupaţionale şi atitudini.
Mi-am dorit din totdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, să vin în sprijinul celor fără
sprijin, să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu adevărat fericit este acela care
poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim înconjuraţi numai de oameni sănătoşi, dar nu este aşa.
Fiecare persoană are problemele sale, boala şi afecţiunea sa mai mult sau mai puţin gravă. M-am
5
orientat aspra acestei lucrări, datorită faptului că am constatat incidenţa crescută a artrozelor în
ultima perioadă în secţie. ”Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod
autonom, nu se limitează la absenţa bolii, iar boala reprezintă ruperea echilibrului , armoniei , un
semn de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă
provizorie sau definitivă.
Rolul esenţial al asistenţei medicale constǎ în a ajută persoanele bolnave, sănătoase şi să
recâştige sănătatea sau să-l ajute până în ultimele sale clipe, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar
fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţǎ, putere şi cunoştinţele necesare să îndeplinească aceste
funcţii, astfel încât acesta să-şi recapete independenţa cât mai repede posibil. Asistenta medicală
ajutǎ bolnavul să respecte prescripţiile terapeutice ale medicului. Ea este conştiinţa celui lipsit de
constiinţǎ, dorinţa de a trăi pentru cel ce a gândit la suicid, membru pentru cel căruia i-a fost
amputat, ochi pentru cel ce a orbit de curând , mijloc de locomoţie pentru copilul mic, încrederea
pentru tânăra mama , vocea celor slabi pentru a se putea exprima.
Având în vedere faptul că mi-am desfăşurat instruirea practică în secţia de neurologie și în
secţia de ortopedie, am avut ocazia să întâlnesc şi să cunosc mulţi pacienţi cu coxartroza în diferite
stadii de evoluţie a bolii.
Din discuțiile avute cu aceşti pacienţi mi-am dat seama că mulţi dintre ei au foarte puţine
cunoştinţe despre boală, evoluţia ei şi tratamentul pe care ar trebui să-l urmeze.
Am ales această tema din dorinţa de a-mi aprofunda cunoştinţele în legătură cu această boală,
să învăţ mai multe despre factorii etiologici ai acestei boli, despre simptomatologia bolii şi nu în
ultimul rând despre tratamentul care se administrează.
Scopul lucrării mele este acela de a sublinia îngrijirile acordate bolnavului indiferent de
boala acestuia. Din planul de îngrijire ce l-am relatat în lucrare cât şi din experienţa dobândită în
practica din spital, am încercat să evidenţiez faptul că nursingul îşi are rădăcini în nevoile
fundamentale ale individului învăţând faptul că orice fiinţă umană, bolnavă sau sănătoasă este
motivată de dorinţa de a trăi .
Trebuie să fie sursă de hrană spirituală pentru cel care nu are posibilitatea să se documenteze.
În lucrare pun accentul pe funcţia îndeplinită de asistent, aceea de a-l ajuta pe omul bolnav
să-şi recâştige sănătatea pierdută, să o păstreze, să-i redea acestuia încrederea în propriile forţe fizice
şi verbale.
Scopul învăţării acestei meserii este de a înarma viitoarele asistente cu elemente de baza ale
profesiunii lor.

6
 Astfel, sper că această lucrare să-mi fie de mare ajutor în viitoarea mea profesie de asistent
medical generalist, pentru a opta în orice situaţie şi de a preveni recidivele bolii şi dacă este posibil
chiar să-i dezvolt capacităţile fiziologice şi psihologice.

7
 ISTORIC

În prezent, din punct de vedere statistic, mai ales în ţările industriale , 6 din 10 adulţi cu
vârstă de peste 40 ani , aleşi aleator, fără simptome, la un examen radiologic, au artroze!

Considerata multa vreme ca o boala legata de îmbătrânire, de unde si vechea denumire

de morbus coxae senilis, astăzi, grație lucrărilor experimentale și histologice ale lui Rutishauser si
ale școlii sale ca și lucrărilor lui Pauwels, se admite ca in coxartroza leziunile sunt expresia adaptării
țesutului osos la factorii de presiune excesiva pe care ii suporta în unele împrejurări articulația.

Aceasta este intr-atât de adevărat încât, dacă se suprimă aceste condiții defavorabile se
constată revenirea osului la starea normală.

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze si in același timp, una dintre cele mai
grave deoarece afectarea sa duce la deficiențe serioase în stabilitatea și mobilitatea bolnavului. Se
întâlnește de obicei la vârsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, in caz de malformație a articulației
coxofemurale.

8
 CAPITOLUL I

Prezentarea noțiunilor de anatomie si fiziologie a aparatului afectat

Articulația soldului la om îndeplinește funcții complexe de suport a greutății corporale,

permițând in același timp deplasarea corpului. In formarea articulației soldului iau parte doua
oase : coxalul (care împreună cu sacrul formează bazinul) si femurul (osul coapsei ). Ele alcătuiesc
articulația soldului sau coxofemurala.

Aceasta articulație de tip sinovial prezintă suprafețe articulare, capsula, ligamente, sinovie,
burelet marginal. In osul coxal există o cavitate denumită cotiloida în care pătrunde capul femurului.

Este o articulație complexă, puternică, susține întreaga greutate a corpului, cu rol important
in statică si locomoție.

Componente osoase:
- Capul sferic al osului femural, aproximativ 2/3 dintr-acesta.
- Suprafața semilunară a acetabulului.
- Acetabulul este completat de ligamentul transvers a acetabulului formând din fascicule
fibroase cu direcție transversală, trecând peste scobitura acetabulară.
Componente cartilaginoase
Cele două suprafețe osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin gros a astfel:
- Cartilajul care acoperă capul femural este întrerupt la nivelul fosetei capului femural, si se
termină in apropierea gâtului femural.
- Cartilajul care acoperă suprafața semilunară a acetabulului, are forma de potcoavă și
lipsește dedesubt la nivelul fosei și incizurii acetabulare.
- Labrul sau cadrul acetabular este un fibrocartilaj inelar, situat in jurul circumferinței
cavității acetabulare prin adâncirea cavității cotiloide, astfel, capul femural este aproape în întregime
cuprins in acetabul. Pe secțiune are forma prismatică, triunghiulară, se inseră pe sprânceana
acetabulară.

9
Mijloace de unire

Capsula articulară are aspectul unui manșon strâns și foarte rezistent, format din fascicole
conjunctive așezate pe două planuri:
- Stratul superficial, reprezentat din fibre longitudinale, sub forma de fascicule, mai
semnificative pe fața anterioară a articulației.
- Stratul profund, format din fibre circulare, mai groase posterior. Fibrele circulare grupate in
jurul colului femural, au forma de inel, formând zona arbiculară.

- Capsula ar-Capsulă are originea pe marginea externă a acetabulului, anterior, după ce

înglobează în întregime colul femural, se inseră pe linia intertrohanteriană. Posterior se inseră pe
colul femural cu 1cm. medial de creasta intertrohanteriană, astfel treimea laterală a fetei posterioare
a colului, este situat extracapsular.

10
 - Acoperă fața internă a capsulei fibroase. Se inseră pe periferia cartilajului articular si pe
porțiunea intraarticulară a colului femural, precum și pe marginea externă a labrului acetabular.
Intraarticular înconjoară ligamentul rotund al capului femural.

Ligamente:
- Ligamentul iliofemural puternic, situat pe fața anterioară a articulației. Se întinde de la
spina iliaca antero-inferioară și marginea superioară acetabulară, până la linia
intertrohanteriană ca o banda firoconjunctivă triunghiulară.

- Ligamentul pubofemural așezat pe fața anterioară a articulației este întins între eminenta
iliopubiana, creasta pectinela si baza trohanterui mic.

- Ligamentul ischiofemural este așezat pe fața postero-inferioară a articulației, întins între

ischion (postero-inferior de acetabul) și la baza trohanterului mare și fosa trohanterianală.

- Ligamentul rotund al capului femural. Este situat intraarticular ca o bendeleta fibroasa,

amplasata cu o origine mai largă între ligamentul transvers și marginile incizurii acetabulare,
cu inserție pe foseta capului femural. Conține vase nutritive pentru capul femural.

11
 Biomecanica articulară

Este o enartroză cotilică asigurând mișcări in toate direcțiile, prin trei axe principale:
- Mișcări de flexiune și extensiune
- Mișcări de abducție și adducție
– Mișcări de rotație
– Circumducție.

Mișcările de flexie și extensie se execută în jurul uni ax transversal care trece de-a lungul
colului femural între foseta capului și trohanterului mare.

Flexia: reprezintă apropierea coapsei de perete anterior al abdomenului, are o mărime de

120˚.
Amplitudinea mișcării depinde de poziția genunchiului; în genunchi flectat, flexiunea este
mare (130˚), in genunchi extins flexiunea coapsei este mai limitată (90˚). Mișcarea in general este
limitată de întinderea capsulei articulare.
Extensia: Reprezintă deplasarea inversă a coapsei. Se poate mări cu cca 15-20˚ prin extensia
forțată.
Mișcarea este limitată de întinderea ligamentului ilio-femural, pubofemural și de partea anterioară a
capsulei.

Mișcările de abducție și adducție, se desfășoară in jurul unui ax sagital, care trece prin
centrul capului femural.
Abducția: dacă se execută cu coapsele extinse, amplitudinea mișcării atinge 40˚; îndepărtate
între ele în total 80˚; efectuat cu coapsele în flexiune, abducția atinge 70˚, datorită relaxării
ligamentelor articulare.
Adducția: sau apropierea coapsei până la coapsa opusă. Amplitudinea mișcării poate fii
mărită prin flectarea coapsei (încrucișarea coapselor).
Mișcările de rotație externă și internă: se realizează in jurul unui ax vertical care leagă
centrul capului femural cu centrul codilului medial. Cu coapsele în extensiune, rotația externă este
de 15˚, iar cea internă de 35˚.
Circumducția: Reprezintă succesiunea mișcărilor descrise mai sus, prin care capul femural
se învârtește în acetabul, iar diafiza femurala descrie un con cu baza orientată distal.

12
 Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap, capul femural si gâtul sau colul, care
leagă capul femural de corpul osului. Între capul și corpul femurului se formează un unghi deschis
care în mod normal măsoară 126°-130° grade. Orice modificare în deschiderea acestui unghi
mărește solicitarea cartilajelor favorizând astfel dezvoltarea artrozei.

13
 CAPITOLUL II

Prezentarea teoretică a bolii

II.1. Definiție

Coxartroza denumită și artroza șoldului este o artropatie cronică, caracterizată din punct de
vedere morfologic prin alterări degenerative ale cartilajului articular, asociate cu leziuni proliferative
ale țesutului osos subiacent.

Considerată multă vreme ca o boală legată de îmbătrânire, de unde și vechea denumire

de morbus coxae senilis, astăzi, grație lucrărilor experimentale și histologice ale lui Rutishauser si
ale școlii sale ca și lucrărilor lui Pauwels, se admite ca in coxartroza leziunile sunt expresia adaptării
țesutului osos la factorii de presiune excesivă pe care îi suportă în unele împrejurări articulația.

Aceasta este intr-atât de adevărat încât, dacă se suprima aceste condiții defavorabile se
constata revenirea osului la starea normala.

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze si in același timp, una dintre cele mai
grave deoarece afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului. Se
întâlnește de obicei la vârsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, in caz de malformație a articulației
coxofemurale.

In afara denumirii de artroza mai este folosit si termenul de reumatism degenerativ si cel de
osteoartrita localizat la articulația șoldului.

14
 II.2. Etiologie

Coxartroza constituie o boală plurietiologică, dar monopatogenica, expresie a degradării

anatomo funcționale a șoldului. Afecțiunea este întâlnită la persoane care depășesc vârsta de 40 ani
iar frecventa ei crește odată cu vârsta. Ea interesează in mod egal ambele sexe, cu o ușoară
predominantă la sexul feminin.

Aproape toate clasificările etiologice ale coxartrozei fac distincția între formele primare sau
idiopatice și forme secundare.

Coxartrozele primare constituie aproximativ jumătate din numărul total și ele debutează
către vârsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se însoțesc de artroze ale altor articulații,
iar radiologic sunt artroze de tip central.

Ele par sa fie cauzate de factori generali, încă puțin cunoscuți, care alterează cartilajul
articular, producând leziuni de uzura precoce la nivelul articulațiilor supuse la eforturi maxime.

Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot sa fie incriminați drept
cauze declanșatoare ale afecțiunii.

Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive alterărilor mecanicii
articulare prin tulburări de statică articulară care pot fi datorate:

 malformațiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxația congenitală de

sold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulară juvenilă;
 deformațiilor coxo-femurale câștigate - exemplu: sechelele traumatice ale capului
femural sau cotilului după fracturi, luxații, decolare epifizară.

O altă categorie de coxartroze secundare sunt acele care, fără să fie datorate malformațiilor sau
tulburărilor de statică articulară, recunosc totuși cauze locale care au alterat sinoviala sau cartilajul
articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza. Astfel sunt coxartrozele secundare unei
coxite infecțioase sau reumatismale, condromatozei șoldului, sinovitei traumatice.

15
 II.3. Patogenie

Funcționalitatea normală a unei articulații depinde de integritatea morfofuncțională a

componentelor sale și de prezentă cantitativ normală a lichidului sinovial care asigură nutriția
cartilajului și ungerea articulară.

Nutriția cartilajului este în mod normal foarte precară depinzând, printre altele, de o serie de
factori mecanici de frecare și presiune care favorizează pătrunderea lichidului sinovial în
porozitățile cartilajului. Nutriția cartilajului poate deveni deficitara in imobilizările articulare,
precum si in tulburările de secreție a lichidului sinovial, in particular a acidului hialuronic, de către
celulele sinoviale in porozitățile cartilajului. Perturbarea echilibrului articular in coxartroza poate fi
determinată de factori biologici sau mecanici.

Primele modificări decelabile in coxartroza se situează la nivelul cartilajului care acoperă

capul femural și acetabulul.

Procesul de degenerescentă a cartilajului, in zona în care nu suportă greutatea corpului,

provoacă o proliferare activă a vaselor subiacente stratului calcifial al cartilajului, pe care îl
invadează și îl transformă in țesut osos. Astfel, in zona neportanta a capului femural și a cotilului au
loc procese osteogenetice cu formare de osteofiți. În zona care suportă greutatea corpului, cartilajul
degenerat se subțiază până la dispariție. Suprafața osoasă neprotejată de cartilaj și supusă unei
presiuni enorme se eburnifică, iar sub această zonă în grosimea țesutului spongios al capului, apare o
densificare osoasă. La acest nivel există o reacție vasculară accentuată care este responsabilă de
densificarea si îngroșarea travelor osoase dar care lipsește pe linia de transmitere maximă a
presiunii, unde țesutul osos este resorbit și înlocuit cu focare de fibroza și pseudochiste. De aceea,
coxartroza apare ca o tulburare vasculară care modifică natură țesuturilor articulare, in special a
cartilajului și a osului și se însoțește de dureri și de deformări mari. Zona de condensare osoasă este
în mod special responsabilă de producerea stimulilor dureroși.

II.4. Simptomatologie

Semnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers, limitarea mișcărilor și atitudinea
vicioasă a coapsei.

16
 Durerea la mers este simptomul principal. Ea apare după o distanță variabilă si obligă
bolnavul să se oprească pentru câteva minute, după care reluarea mersului este mai mult sau mai
puțin ușurată. Durerea dispare la repaus.

Din cauza durerii mersul este șchiopătat, iar mersul pe teren accidentat, urcarea sau coborârea
scărilor sunt deosebit de penibile. La scularea din pat sau după o perioadă mai îndelungată de stat pe
scaun, primii pași sunt foarte dureroși, iar după ce s-a făcut încălzirea articulației, durerile scad sau
încetează total. Sediul durerii variază: uneori ea este situată la rădăcina coapsei, pe fața anterioară și
se poate sa se întindă până la genunchi; alteori durerea se găsește pe fața internă a coapsei în
regiunea mușchilor adductori. Durerea articulară se explică prin faptul că suprafețele osoase se
presează si ,,se freacă’’ una de alta, cartilajul distrugându-se astfel se produce o iritație mecanică ce
determină și o inflamație locală care explică cauza durerii în mișcare.

Celelalte semne subiective întâlnite în coxartroză sunt inconstante. Astfel bolnavii pot să
perceapă uneori, în cursul unor anumite mișcări cracmente în articulația șoldului, iar alteori prezența
unor episoade bruște dar pasagere de blocaj al articulației șoldului.

Atitudinea vicioasă apare târziu în evoluția coxartrozei și este datorată, la început contracturii
musculare datorată incongruenței articulare. Atitudinea vicioasă a șoldului este în flexie, adducție si
rotație externă. Astfel flexia coapsei este compensată printr-o hiperlordoza lombară, adducția
coapsei printr-o ridicare a bazinului de partea bolnavă iar rotația externă printr-o rotație cu
antepulsia bazinului de partea bolnava. Numai după corectarea acestor atitudini de decompensare se
v-a aprecia exact amplitudinea atitudinii vicioase a șoldului bolnav.

Limitarea mișcărilor se manifestă prin jena accentuată pe care o resimte bolnavul când vrea
sa-și încrucișeze genunchii sau prin imposibilitatea de a se încălța de partea bolnavă ,,semnul
pantofului’’; bolnavul se încalță pe la spate prin flectarea genunchiului.

Limitarea mișcărilor pasive este constantă în coxartroză și poate sa fie apreciată prin
măsurarea unghiurilor.

Flexia coapsei poate sa fie limitată până la 90 0 sau chiar mai puțin, abducția este considerabil
limitată și destul de precoce în raport cu flexia. Rotația internă și mai puțin ceaexternă, sunt limitate,
în comparație cu acelea ale șoldului sănătos.

17
 După un oarecare timp de evoluție a coxartrozei se întâlnește în mod constant o hipertrofie a
musculaturii coapsei și a fesei care se datorează faptului ca suprafețele articulare nu se mai
adaptează perfect una cu cealaltă datorată extremităților osoase prin hipertrofie si osteofitoză.

DIAGNOSTICUL PARACLINIC

Examenul radiologic pune in evidenta leziunile radiologice ale coxartrozei:

 Pansarea spațiului articular care arată uzura cartilajului articular iar in formele incipiente ea
poate sa lipsească.
 Alterarea structurii osoase constă in procesul de condensare osoasă, de atrofie calcara numit
osteoscleroză și rarefierea osoasă uneori geodică.
 Osteofitoză constă in formarea unor excrescente osoase numite osteofite care se dezvoltă la
periferia învelișului cartilaginos și al capului femural.
 Modificarea formei capului femural și a cotilului. Capul femural apare turtit datorită unei
înfundări în zona de sprijin. Cavitatea cotiloida prezintă o inclinare mare ceea ce duce la
ovalizarea cotilului.

Examenul de laborator este redus; VSH, leucocitoza sunt in valori normale, uneori acidul uric
este crescut.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
Durerile coxartrozei pot simula uneori :

- Nevralgia sciatică sau crurală.

- Coxopatii infecţioase sau reumatismale.

- Osteonecroza aseptică (corticoterapie).

- Coxopatiile pagetice.

- Artropatii tabetice.

- Periatrita soldului.

- Coxită=sindrom inflamator a șoldului de etiologie infecţioasă ( streptococ, stafilococ,

germeni de origine urinară la persoanele în vârstă), reumatismală (in poliartritareumatoidă,
spondilita anchilozantă) sau micro-cristalina (calcifiere articulară sau guta l o c a l i z a t ă

18
rar la nivelul şoldului) caracterizată prin dureri de lungă durată chiar şi
î n rapaus (în comparaţie cu coxartroza unde durerea dispare când articulaţia este scoasă
des u b î n c ă r c a r e ) , l i m i t a r e a a m p l i t u d i n i i d e m i ş c a r e d a t o r i t a d u r e r i i ,
V S H c r e s c u t , radiografie normală în perioada de debut dar cu
d e m i n e r a l i z a r e o s o a s ă ş i m i c ş o r a r e a interliniului articular global (in comparaţie cu
coxartroza unde micşorarea interliniularticular este localizat).

EVOLUŢIE ŞI PRONOSTIC

Artrozele au o evoluţie lentă, cu accentuarea leziunilor de uzură în timp, cu episoade

dureroase acute intercalate cu lungi perioade de acalmie. Remisiunile pot fi spontane sau
terapeutice, parcurgerea tuturor etapelor evolutive nefiind obligatorie.
S t a d i a l i z a r e a evolutivă fiind următoarea:
 boala artrozică lentă
 boala artrozică clinic manifestată
 boala artrozică activate
 boala artrozică decompensată.
Prognosticul este favorabil cu excepţia unor coxartroze ce pot deveni
invalidante.
Artrozele nu duc la anchiloze sau compromiterea articulației afectate.

II.5. Tratament

Tratamentul coxartrozei beneficiază de mijloace ortopedice, medicamentoase, fizioterapice,

crenoterapice și chirurgicale.

1. Mijloacele ortopedice constau în reducerea sprijinului și in mobilizarea șoldului, pentru a-

i conserva funcția. Reducerea sprijinului este absolut necesară, întrucât exercitarea unei presiuni pe
zonele patologice accelerează producerea leziunilor anatomice. Mobilizarea urmărește să mențină o
funcție articulară satisfăcătoare, evitând instalarea unei atrofii musculare.

2. Mijloacele medicamentoase constau în administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene

(Movalis, Celebrex, Meloxicam, Diclofenac, Flamexim, etc.), miorelaxante (Midocalm, Neuriplege,
Cloroxazon) si antialgice (Nurofen, Eferalgan, Piafen, Tramal, etc.). Forma clinica in care
19
tratamentul medicamentos este de mare ajutor bolnavului si poate fi folosit timp îndelungat, este
coxartroza primară. În formele dureroase se pot folosi infiltrații intraarticulare cu lichid sinovial.

3. Fizioterapia constituie un mijloc important in cadrul tratamentului complex al coxartrozei

deoarece are o utilă acțiune antalgică, decontracturantă și intr-o oarecare măsură antiinflamatoare.
Se recomandă împachetări cu parafina, revulsive, infraroșii și roentgenterapia.

4. Crenoterapia este un excelent mijloc de tratament cu ape hiperterme, ape sulfuroase, ape
clorurosodice, nămoluri. Aplicațiile locale, băile de nămol, dușuri - masaj, au un efect sedativ,
antispastic dar si tonic stimulant. Aceste mijloace care constituie baza tratamentului conservator al
coxatrozei, trebuie completate cu câteva prescripții de viață: lupta activă contra obezității, evitarea
excesului de oboseală articulară, menținerea unei mobilități articulare maxime prin gimnastică
medicală zilnică.

5. Tratamentul chirurgical se indică când celelalte proceduri nu mai dau rezultate și constau
în :

 Osteotomii intertrohanteriene pentru corecția de coxa valga sau de medializare Mc Murray,

de rotație tip Sugioka, etc;
 Osteotomii de bazin;
 Artroplastia de șold cimentată sau necimentată, in funcție de vârsta pacientului.

20
 CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE

Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare și efectuarea tehnicilor

impuse de afecțiune.

2.1 Internarea pacientului în spital

Internarea pacientului în spital se face pe baza biletului de internare emis de către medicul de
familie, iar cazurile de urgență se internează fără bilet de trimitere.

Pacienții internați sunt înscriși la biroul serviciului de primire în registrul de internări, pe

baza cărții de identitate. Tot aici, se completează foaia de observație clinică, ea fiind dosarul
bolnavului pe perioada internării, document medico-legal, științific și de gestiune. În ea se înscriu
date fixe, date variabile, date clinice, examinări paraclinice, evoluție, tratament.

Pacienții vor fi examinați de către medicul de gardă. Se va acorda ajutor atât medicului cât și
pacientului în cursul examinării clinice, scutindu-l astfel pe acesta din urmă de eforturi fizice. De
asemenea se va contribui la crearea unui climat favorabil între pacient, aparținători și medic, se va
face accesibilă medicului, explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-i și instrumentar
necesar, dacă este cazul. Acest ajutor este indispensabil în cazul pacienților grav bolnavi.

În vederea pregătirii și asistării examenului clinic medical se va efectua:

- pregătirea psihică a pacientului;

- poziționarea pacientului în pentru a putea fi examinat;

- dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientului.

În cadrul diagnosticării coxartrozei, un rol important îl ocupă anamneza, istoricul bolii și

examenul obiectiv. Pacienții sau aparținătorii vor fi întrebați de existența altor afecțiuni în
antecedente (personale sau familiale), eventualele tratamente în desfășurare, alergii la medicamente
sau substanțe (elemente de care se va ține cont în tratamentul medicamentos pe perioada
spitalizării). Toate acestea trebuie menționate deoarece constituie informații deosebit de importante.

21
 După efectuarea examenului medical, medicul va trece imediat în foaia de observație a
pacientului datele anamnezice culese de la pacient.

Se va măsura temperatura pacientului, pulsul, frecvența respiratorie și tensiunea arterială. La

indicația medicului, se va recolta sânge pentru analize : grup sanguin, Rh, hemoleucogramă,
glicemie, urină (pentru examen sumar de urină) și programează pacientul la radiologie.

De asemenea în timpul examinării va urmări igiena corporală a pacientului și va interveni

dacă este cazul.

După aplicarea primelor măsuri terapeutice de urgență, pacientul va fi schimbat de hainele

de stradă cu cele de spital și ulterior va fi transportat pe secție în vederea internării. Lucrurile
pacientului vor fi predate la magazia spitalului, pe baza unui bon, înmânat pacientului sau
aparținătorilor, iar la registratură se depun actele de identitate. Unde este cazul se efectuează
dezinfectarea și deparazitarea hainelor, ulterior acestea vor fi așezate pe un umeraș, învelite în manta
de protecție pentru a fi ferite de praf.

2.2 Asigurarea condițiilor de spitalizare

În cazurile pacienților cu coxartroza, internarea în spital se face într-un serviciu de

neurologie sau ortopedie. Pentru a facilita vindecarea lor este absolut necesară asigurarea unor
condiții de mediu corespunzătoare. De aceea salonul trebuie amenajat cu aspect plăcut, mobilierul
redus la strictul necesar,vopsit în culori deschise, lavabile, ușor de dezinfectat.

Paturile trebuie așezate distanțat pentru a nu se deranja pacienții între ei, iar obiectele uzuale
(ploscă, urinar) vor fi plasate la îndemâna acestora. Fiecare salon trebuie să aibă chiuvetă cu
oglindă, masă și scaune.

Aerisirea salonului este obligatorie, completându-se astfel cantitatea de oxigen consumată

de pacienți și împrospătându-se aerul poluat prin mirosul degajat de ploști, urinare, transpirație,
dezinfectante, etc. Aerisirea se poate face continuu sau discontinuu după modul de construcție al
ferestrelor.

22
 Umidificarea suficientă a salonului este necesară deoarece o atmosferă prea uscată irită căile
respiratorii superioare, favorizează transpirația care prin evaporare produce frison, iar o atmosferă
prea umedă nu produce evaporarea transpirației.

Iluminatul în salon trebuie asigurat prin ferestre largi, lumina solară având un rol important
atât pentru pacient cât și rolul de a distruge agenții patogeni.

Încălzirea saloanelor trebuie făcută pe timpul anotimpurilor reci, menținându-se o

temperatură constantă peste zi de aproximativ 180-200 C iar noaptea de 160-170 C.

O condiție importantă ce trebuie asigurată pacienților este liniștea pentru a se putea

odihni. Odihna poate fi pasivă sau activă .

Calmul auditiv este de asemenea un factor important în vindecarea pacienților. Acesta se

realizează printr-o vorbire moderată, prin evitarea căderii obiectelor metalice (ploscă, urinar) și
instrumentarului .Se va evita, de asemenea, zgomotul produs de veselă, de scârțâitul ușilor, de tocul
de la încălțămintea asistentelor etc.

Curățenia în salon se face dimineața prin ștergerea umedă a mobilierului, ușilor, tocurilor
ferestrelor, pardoselii.

Instalațiile de semnalizare vor fi plasate la îndemâna pacienților pentru a putea cere ajutor
la nevoie.

2.3 Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

2.3.1 Pregătirea patului și a accesoriilor lui

Patul trebuie să satisfacă toate necesitățile pacientului, de aceea, acesta trebuie să fie comod,
pentru a-i asigura odihna și o poziție cât mai adecvată, iar lenjeria de pat va fi schimbată ori de câte
ori este nevoie.

Patul trebuie confecționat din tuburi ușoare de metal, somieră confecționată din sârmă inoxidabilă,
puternică, elastică, bine întinsă. Trebuie prevăzut cu laterale de protecție pliabile.

Accesoriile patului sunt:

23
 - salteaua: poate fi confecționată dintr-o bucată sau mai multe bucăți, din burete sau
material plastic;

- 1-2 perne cu lungimea de 75 cm, iar lățimea de 55 cm;

- pătura: confecționată din lână moale să se poată spăla ușor;

- lenjeria de pat: 2 cearșafuri, 2 fețe de pernă, mușama și aleză.

Utilaje auxiliare patului: noptieră și stativul pentru perfuzii.

2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea lenjeriei de pat se poate efectua în două moduri: cu pacient în pat sau fără
pacient în pat. Schimbarea lenjeriei de pat se efectuează în special dimineața înainte de curățenie,
după măsurarea temperaturii, a pulsului, a tensiunii arteriale și după ce pacientul își efectuează
toaleta de dimineață dar la nevoie se va schimba de mai multe ori.

Lenjeria se va schimba pe lungime atunci când pacientul poate fi întors în poziție decubit
lateral. Astfel cearșaful se rulează în lungime iar mușamaua și aleza se vor rula în lățime.

Schimbarea lenjeriei pe lățime se va face când pacientul se poate ridica, în poziție șezândă,
astfel cearșaful se va rula în lățime iar mușamaua și aleza în lungime.

2.3.3 Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului

Asigurarea igienei personale este un factor important în vindecarea pacientului, asigurându-i

o stare de confort. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcțională a pielii și reduce
posibilitățile de apărare și regenerare ale organismului. De aceea, la internare, pacientul trebuie să
facă duș sau baie, apoi îmbracă lenjeria de spital.

Lenjeria de corp va fi schimbată ori de câte ori va fi nevoie.

2.3.4 Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientului imobilizat

Prin toaleta de dimineață se îndepărtează de pe suprafața pielii stratul cornos, descuamat și

impregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare. Îndepărtarea secrețiilor deschide orificiile de

24
excreție a glandelor pielii, înviorează circulația cutanată și a întregului organism, favorizează
mobilizarea anticorpilor formați în celulele reticulo-endoteliale.

Efectuarea toaletei de dimineață liniștește pacientul și îi creează acestuia o stare de confort.

Pentru a efectua, în bune condiții, toaleta pe regiuni a pacientului se verifica mai întâi
temperatura camerei, evitând astfel răcirea acestuia, pe urmă se izolează patul pacientului cu ajutorul
unui paravan pentru a-i asigura intimitatea. Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei:
cearșaf, 3 prosoape, 2 perechi de mănuși sau 2 bureți de culori diferite, săpuniera cu săpun, vas cu
apă încălzită la 37o C, mușama, căni cu apă caldă, instrumente pentru îngrijirea cavității bucale, a
unghiilor, a parului, termometru de baie, bazinet. Toaleta pe regiuni se va începe întotdeauna cu
fața, apoi urmează gâtul, membrele superioare, partea anterioară a toracelui, abdomenul, partea
posterioară a toracelui, regiunea sacrală, coapsele, membrele inferioare, organele genitale și
regiunea perianală. După spălare, clătire și uscare se va face o frecție pentru stimularea circulației cu
alcool sau spirt mentolat. Îngrijirea părului constă în pieptănatul și periatul zilnic, cel puțin de 2 ori,
precum și spălarea lui o dată pe săptămână. După efectuarea toaletei, se curăță și se taie unghiile cu
grijă.

2.3.5 Observarea poziției pacientului în pat

Bolnavul cu coxartroză poate adopta o poziție vicioasă datorată durerii și modificărilor apărute
la nivelul articulației coxofemurale.

Poziția antalgică adoptată de bolnavi poate produce modificări semnificative la nivelul altor
articulații sau la nivelul coloanei vertebrale de aceea se impune corectarea permanentă a viciilor de
postură.

Urmărirea faciesului poate trăda gradul de inteligență precum și anumite stări psihice ca:
durere, spaimă, agitație, oboseală.

Supravegherea fizionomiei bolnavului trebuie să fie o preocupare permanentă.

25
2.3.6 Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului

Poziția în pat a pacientului cu coxartroza va fi decubit dorsal, decubit lateral pe partea

neafectată.

În cazul pacienților care se mobilizează greu, pentru a preveni apariția escarelor de decubit și
nu numai, se va schimba poziția pacientului la 2-3 ore (la nevoie mai des). Escarele pot apărea în
câteva ore sau în câteva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul de risc și de
toleranța pielii la presiune îndelungată.

Pentru prevenirea escarelor se pot folosi saltele speciale, colaci de vată sau cauciuc; pentru
ungerea pielii: unguent cu oxid de zinc și vitamina A + D2, pudră de talc.

Mobilizarea pacientului se va face precoce, pasiv și apoi activ pentru a preveni staza
pulmonara.

La mobilizarea pacientului se urmăresc următoarele obiective:

- stimularea metabolismului;

- stimularea circulației sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor,

contracturilor;

- normalizarea tonusului muscular, menținerea mobilității articulare, asigurarea stării de

bine.

2.3.7 Captarea eliminărilor

2.3.7.1 Vărsăturile

Prin vărsături înțelegem evacuarea prin cavitatea bucală a conținutului stomacal. Voma este
un act reflex, cu centrul în bulbul rahidian.

Vărsăturile se captează în tăvița renală. În timpul vărsăturilor se va întoarce capul pacientului

pe o parte și se va ține tăvița renală sub bărbie, se liniștește din punct de vedere psihic. Se va păstra
produsul eliminat pentru a-l arăta medicului.

26
 După vărsătură îi oferă pacientului un pahar cu apă să-și clătească gura.

La indicația medicului îi administrează medicație simptomatică. Se asigură ca pacientul să

fie echilibrat hidroelectrolitic, de aceea stabilește raportul ingestă-excretă.

2.3.7.2 Diureza

Este procesul de formare și eliminare a urinei din organism timp de 24 ore.

Urina este o soluție apoasă prin care sunt eliminate substanțe rezultate din metabolismul
intermediar protidic, inutile și toxice pentru organism.
Captarea urinei se realizează procedând astfel:
- se separă patul de restul salonului cu paravan;
- se îndepărtează pătura și cearșaful care acoperă pacientul;
- se protejează patul cu mușama și aleză;
- se dezbracă pacientul și se introduce bazinetul sub regiunea sacrală;
- se efectuează toaleta regiunii perianale;
- se îndepărtează bazinetul cu atenție;
- se strâng materialele folosite;
- se îmbracă pacientul, se reface patul, se aerisește salonul;
- se spală mâinile pacientului.
Urina obținută se colectează în vase cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu apă
distilată și acoperite pentru măsurarea diurezei. Recipientul cu urină este etichetat cu numele
pacientului, numărul salonului, numărul patului, se ține la răcoare și ferit de lumină pentru a preveni
descompunerea urinei.

După golire, urinarele se spală cu jet de apă caldă și se dezinfectează.

2.3.7.3 Scaunul

Scaunul sau materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie, eliminate
din organism prin actul defecației.

Captarea scaunului se efectuează astfel: se protejează patul cu mușama și aleză, se separă

patul pacientului de restul salonului cu ajutorul paravanului, se dezbracă pacientul, se ridică și se
introduce bazinetul cald sub regiunea sacrală și se acoperă cu o învelitoare. După terminarea actului

27
defecării se efectuează toaleta regiunii perianale, se îndepărtează bazinetul cu atenție din salon, se
strâng materialele folosite, se îmbracă pacientul, se reface patul, se aerisește salonul și se spală
mâinile pacientului.

Se va avea grijă ca pacientul să aibă tegumente și mucoase perianale curate.

2.4 Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Una din sarcinile cele mai importante este supravegherea pacientului. Supravegherea
funcțiilor vitale ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli, căci modificarea lor reflectă
în mare măsură starea generală a bolnavului precum și evoluția și gravitatea bolii de care suferă.

Se vor culege toate datele referitoare la starea generală a pacientului și la evoluția bolii
sale. Totalitatea observațiilor asupra funcțiilor vitale și vegetative, se notează grafic, în foaia
de temperatură, componenta foii de observație.

La un pacient cu coxartroza funcțiile vitale urmărite sunt: respirația, tensiunea arterială,

pulsul și temperatura. Acestea se măsoară de cel puțin două ori pe zi.

2.4.1 Respirația

Este funcția organismului prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor vitale
în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon. Respirația în stare normală se face
liniștit, fără nici un efort. Mișcările cutiei toracice sunt simetrice.

Frecvența normală este de 16-20 resp/min.

O bună respirație determină o circulație corespunzătoare și o bună mobilitate.

Elementele de apreciat în observarea și măsurarea respirației sunt: tipul respirației, amplitudinea

mișcărilor respiratorii, ritmul și frecvența.

O respirație normală are următoarele caracteristici: este suplă, regulată, pe nas, lentă și
profundă. La măsurarea respirației se folosesc următoarele materiale: ceas cu secundar, pix de
culoare verde, foaie de temperatură. Se va măsura respirația, fără a explica pacientului tehnica ce
urmează a fi efectuată, astfel: așează palma pe toracele pacientului și numără inspirațiile timp de un

28
minut. Valoarea obținută se consemnează în foaia de temperatură: fiecare linie orizontală a foii
reprezintă 2 respirații. Se unește cu o linie valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obținerea
curbei.

2.4.2 Tensiunea arterială

Reprezintă tensiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali. Factorii care
determină presiunea arterială sunt: debitul cardiac, forța de contracție a inimii, elasticitatea și
calibrul vaselor și vâscozitatea sângelui. Tensiunea scade de la centru spre periferie.

Supravegherea tensiunii arteriale are drept scop evaluarea funcției cardio-vasculare (forța de
contracție a inimii, rezistența determinată de elasticitatea și calibrul vaselor). Elementele de evaluat
sunt: tensiunea arterială sistolică și tensiunea arterială diastolică.

Tensiunea arterială va fi controlată în mod regulat.

Valoarea sa variază in funcție de puterea de contracție a inimii, de rezistența pe care o opun

vasele de sânge (de ex. vasele înguste, aterosclerotice, determină o creștere a TA). Ea prezintă
valoarea maximă in cursul sistolei (TA sistolică sau maximă) și valoarea minimă in cursul diastolei
(TA diastolică sau minimă). La adult TA maximă variază intre 120-140 mmHg, iar TA minimă
intre 70-90 mmHg. Se consideră valori patologice valorile de peste 140 mmHg pentru presiunea
sistolică si peste 95 mmHg pentru presiunea diastolică.

Tensiunea arterială poate fi măsurată cu aparate pentru măsurarea tensiunii cu mercur Riva-
Roci sau cu manometru. Metodele de determinare sunt palpatorie și ascultorie. Valorile obținute se
notează în foaia de temperatură cu o linie orizontală de culoare roșie, socotindu-se pentru fiecare
linie a foii o unitate coloană de mercur, se unesc liniile orizontale cu liniile verticale și se hașurează
spațiul rezultat.

2.4.3 Pulsul

Pulsul arterial reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, sau senzația de șoc percepută la
palparea acestora, comprimate incomplet pe un plan osos și este sincronă cu sistola ventriculară.
Întrucât la apariția pulsului intervin atât inima cât și vasele, el va reflectă atât starea funcțională a

29
inimii cât și cea a arterelor, dând în același timp indicii prețioase asupra stării anatomice a arborelui
arterial.
Calitățile pulsului sunt: frecvența, ritmul, amplitudinea, celeritatea.
Valoarea normală la adult este de 60-80 pulsații/minut; la persoanele de peste 60 de ani 80-95
pulsații/minut; la nou-născut 130-140 pulsații/minut; la copil mic 110-120 pulsații/minut.
Valori patologice:
- puls bradicardic sub 60 pulsații/minut
- puls tahicardic peste 80 pulsații/minut.
Locurile de măsurare ale pulsului sunt: temporal, carotid, apical, femural, radial, popliteu,
tibial și pedios timp de un minut. Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură cu pix de
culoare roșie, ținând cont ca fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsații. Pentru obținerea
curbei se unește valoarea prezentă cu cea anterioară printr-o linie.

2.4.4 Temperatura

Menținerea temperaturii în limite normale, este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant pentru a-și menține starea de bine.

Scopul supravegherii temperaturii este acela de a descoperi unele modificări patologice ale
acesteia. Măsurarea temperaturii cu termometrul maximal obișnuit se face în cavitățile închise sau
semiînchise pentru a obține temperatura cea mai apropiată de cea centrală. Astfel, măsurarea se
poate face în axilă, în plica inghinală, în gură, dar măsurători mai precise se pot obține totuși în rect
și vagin. Înainte de măsurare se va controla dacă termometrul nu e defect.
Măsurarea temperaturii corporale la bolnavi se va face de doua ori pe zi, dimineața si după-
amiaza. Natura sau gravitatea bolii, cât și tratamentul aplicat pot cere ca temperatura pacientului să
fie măsurată la intervale mai mici.

Valoarea obținută se notează în foaia de temperatura cu pix de culoare albastră astfel: pentru
fiecare diviziune a foii se socotesc două diviziuni de grad. Valoarea prezentă se unește cu valoarea
anterioară și se obține curba termică.

Hipotermia este valoarea temperaturii corpului sub limita normală de 36 0 C. În caz de

hipotermie se vor asigura următoarele intervenții:
- încălzește lent pacientul cu paturi, crește treptat temperatura mediului ambiant;

30
 - încălzește ușor soluțiile perfuzabile;
- masează extremitățile;
- administrează tratamentul prescris.
Hipertermia este ridicarea temperaturii corpului peste limita normală de 37 0 C . În caz de
hipertermie, se vor asigura următoarele intervenții:
- aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață;
- administrează medicamente recomandate de medic (antitermice, antibiotice);
- schimbă des lenjeria de pat și de corp pentru menținerea igienei tegumentelor.
2.4.5.Scaunul

Observarea și notarea scaunului are drept scop reluarea tranzitului intestinal și urmărirea
activității normale a tubului digestiv
În foaia de temperatură scaunul se notează astfel:
- ‘’ l ‘’ scaun normal;
- ‘’ / ‘’ scaun moale;
- ‘’ - -‘’ scaun diareic;
- ‘’ x’’ scaun cu mucus;
- ‘’ P’’ scaun cu puroi;
- ‘’ s’’ scaun cu sânge.
La observarea scaunului se urmărește: frecvența, orarul, cantitatea, consistența, forma,
culoarea și mirosul.

2.4.6 Diureza

La calculul diurezei se va ține seama de cantitatea de lichide administrată parenteral,

cantitatea de lichide eliminată prin urină, transpirație, vărsături și scaun.
Pentru a furniza datele necesare stabilirii diagnosticului și conducerii tratamentului,
asistenta va urmări:
- tulburările de emisiune urinară;
- cantitatea de urină emisă în 24 de ore;
- caracterele alitative ale urinei.

31
2.4.7 Vărsătura

La supravegherea vărsăturilor se va urmări: frecvența (ocazionale, frecvente, incoercibile),

orarul (matinale, postprandiale), cantitatea (mare, mică), conținutul (alimentare, mucoase, apoase,
fecaloide, biliare, purulente, sanguinolente), culoarea (galben-verzuie, roșie, galben murdar, brună),
mirosul (fad, acru, fecaloid, rânced), forța de proiecție (brusc, jet, fără efort, fără greață, fără
legătură cu alimentarea).

Simptomele ce însoțesc vărsăturile sunt: dureri abdominale, greață și salivație, cefalee,

transpirații reci, tahicardie, deshidratare.

Se vor urmări vărsăturile, se vor supraveghea și se vor nota în foaia de temperatură, astfel:
- cu cerc maro – vărsături alimentare;

- cu cerc verde – vărsături biliare;

- cu cerc roșu – vărsături cu sânge.

2.5 Alimentația pacientului

Oricărui organism îi este necesar să ingere și să absoarbă alimente de bună calitate și în

cantitate suficientă pentru a-și asigura dezvoltarea, întreținerea țesuturilor și pentru a-și menține
energia indispensabilă unei bune funcționări. Alimentația bolnavului trebuie să respecte mai multe
principii : înlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului, asigurarea aportului de
vitamine si săruri minerale necesare metabolismului normal, favorizarea procesului de vindecare
prin cruțarea organelor bolnave, prevenirea unei evoluții nefavorabile în bolile latente, consolidarea
rezultatelor terapeutice obținute prin alte tratamente.

Ținând seama de aceste principii regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel alcătuit încât sa
satisfacă atât necesitățile calitative cât si cantitative. Bolnavul cu coxartroza fiind in repaus la pat
necesita 25 de calorii/Kg corp. Rația alimentara trebuie sa cuprindă : 400gr glucide/24h (6gr/kg
corp / 24 h), 70 gr lipide / 24 h ( 1 gr / kg corp / 24 h ) 70 gr proteine / 24 h ( 1 gr / kg corp / 24 h ).

Vitaminele sunt necesare menținerii metabolismului normal. Necesarul zilnic pe zi este de : 150 mg
Vit. C, 25 mg Vit B1, 6 mg Vit. B6, 8mg Vit PP, 20 mg Vit K.

32
 Apa si sărurile minerale au de asemenea o importanta deosebita deoarece in apa se petrec toate
reacțiile biochimice din organism iar sărurile minerale sunt necesare ca substanțe structurale si
catalizatoare. Necesarul variază intre 2000-3000 ml.

Bolnavul cu coxartroza care nu prezintă modificări de metabolism : obezitate, diabet zaharat,

etc. va avea un regim normo-caloric împărțit după un program strict al meselor astfel încât sa se
respecte micul dejun, prânzul si cina.

Bolnavii supraponderali vor beneficia de un regim hipocaloric redus in glucide si lipide astfel
încât sa nu se ajungă la o suprasolicitare a articulațiilor deja afectate. Pacienții cu diabet zaharat vor
respecta regimul impus de către diabetolog . Postoperator pentru a evita apariția problemelor de
tranzit intestinal in primele 24 h după apariția gazelor, bolnavii vor beneficia de un regim lichid si
semilichid. Completarea deficientelor alimentare si de hidratare se vor efectua perfuzabil.

La 2- 3 zile postoperator pacientul își poate relua alimentația normala daca aceasta nu
contravine indicațiilor medicului. In stări de febrilitate cu temperaturi peste 38 o C; pentru fiecare
grad peste 38 se va mari aportul de glucide cu 5 %.

Bolnavul cu coxartroza ce prezintă HTA i se recomanda un regim alimentar hiposodat.

Alimentația bolnavului la pat

Bolnavul operat cu coxartroza este alimentat la pat . Asistenta pregătește salonul ca pentru
alimentarea in salon la masa :

- se așează pacientul in poziție confortabila atât cat ii permis, semișezând, sau șezând cu
ajutorul rezemătorului de pat sau perne,

- se protejează lenjeria de pat cu mușama, se așează peste mușama un lighean cu apa pentru a
se spăla,

- se îndepărtează materialele folosite,

- se adaptează masa speciala la pat acoperita cu fata de masa se așează pe genunchi

pacientului, peste pătura acoperita cu aleza

33
 - se așează in jurul gatului un prosop,

- asistenta îmbracă halatul de protecție,

- se spăla pe mâini si servește masa la fel ca in salon la masa.

Alimentele permise la bolnavii cu coxartroza: supe de zarzavat simple, ciorbe de roșii, toate cu
sare putina sau deloc, oua, peste si carne de vita sau pasare, cartofi, morcovi, orez, grăsimi vegetale,
fructe, sucuri de fructe, ceai de plante si foarte multe brânzeturi si lapte pentru întărirea sistemului
osos.

2.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea
medicamentelor.
Medicamentul este o substanţă sau preparat destinat sau utilizat pentru diagnosticarea,
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinţe.
Scopul administrării medicamentelor este de prevenire a îmbolnăvirii, de ameliorare a bolii,
sau de vindecare a acesteia. Medicamentele acționează local sau asupra întregului organism.
Introducerea medicamentelor în organism se face pe mai multe căi:
- local - pe tegumente si mucoase;
- pe cale digestivă - orală, sublinguală, intestinală, rectală, cutanată, intramusculară,
intravenoasă, intraarterială, intracardiacă, intrarahidiană;
- calea urinară;
- calea respiratorie.
Calea de administrare a medicamentelor este aleasă de către medic în funcție de scopul
urmărit, capacitatea de absorbție a căii respective, acțiunea medicamentului asupra mucoaselor,
necesitatea unei acțiuni mai lente sau mai rapide, toleranța organismului față de medicament,
particularități anatomice, fiziologice ale pacientului.
Asistenta trebuie să cunoască următoarele:
- doza terapeutică;
- doza maximă;
- doza toxică;
- doza letală, cea care omoară omul.

34
 Reguli de administrare a medicamentelor:
- respectarea întocmai a medicamentului prescris;
- identificarea medicamentelor administrate, verificarea etichetei de pe medicament;
- verificarea calității (a termenului de valabilitate a acestuia);
- respectarea căii de administrare;
- respectarea dozajului prescris;
- luarea medicamentelor în prezența asistentei.
Pentru hidratarea organismului se folosesc soluții perfuzabile ca:
- soluție de glucoză 5-10 %;
- soluție izotonică de NaCl 0,9%;
- soluții poliminerale: Ringer, care conține NaCl, KCl, CaCl2.
Administrând aceste soluții, pe lângă hidratare se realizează parțial și o reechilibrare
electrolitică și nutritivă a organismului.
Căile de administrare a tratamentului medicamentos pentru pacient sunt: intravenoase,
intramusculare și subcutane.
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncție (d=6/10, l=25-30mm, bizou scurt).
Locul puncției: venele de la plica cotului (bazilica, cefalica), venele antebrațului, venele de
pe fața dorsală a mâinii, venele subclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne, venele
jugulare și epicraniene (sugar și copil mic).
Materiale necesare pentru efectuarea puncției venoase:
- de protecție: perna elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză;
- dezinfectante: alcool concentrat, tinctură de iod;
- sterile: seringi de 5-10 ml, ace de seringă, pense, mănuși sterile, casolete cu tampoane și
comprese sterile, medicamentul de administrat;
- alte materiale: tavă medicală, acoperită cu câmp steril, tăviță renală, garou.
Efectuarea tehnicii:
- pregătire psihică: comunicarea și informarea pacientului asupra scopului puncției;
- pregătire fizică: se așează comod pacientul, se examinează calitatea și starea venelor, se
dezinfectează tegumentul, se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncției, se recomandă
pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente;
- execuție: se spală pe mâini, se îmbracă mănuși sterile, se fixează vena cu policele mâinii
stângi, se fixează seringa cu gradațiile în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă
35
 între police și restul degetelor, apoi se pătrunde cu acul, traversând oblic tegumentul și
peretele venos (unghi de 300), până când acul înaintează în gol, se controlează pătrunderea
acului în venă, prin aspirație cu seringa, se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea
garoului.
Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției: injectarea medicamentului sau
administrarea unei perfuzii.
Se aplică tampon îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și se retrage
brusc acul la terminarea injectării medicamentului. Se comprimă locul 1-3 minute, poziția brațului
fiind verticală.
În cazul în care administrăm soluții perfuzabile mai avem nevoie de soluția perfuzabilă,
aparatul de perfuzat steril care se adaptează la ac, leucoplast pentru fixare, stativ pentru susținerea
flacoanelor.
Pentru introducerea soluției perfuzabile se atașează la acul fixat, tubul de la aparatul
perfuzor, se deschide prestubul, se fixează rata de flux (60 picături/ minut) sau după indicația
medicului. Formula de calculare a ratei de flux este:
total soluție x factor de picătură x 60 pic/min
nr. de ore

Pentru o bună administrare a medicamentelor, se vor respecta următoarele reguli:

- se respectă medicația prescrisă și nu se înlocuiesc medicamentele cu altele asemănătoare,
fără aprobarea medicului;
- se verifică integritatea ambalajului medicamentului și data expirării, se respecta calea de
administrare;
- se respectă orarul și ritmul de administrare prescris de medic;
- se respectă doza prescrisă;
- se administrează flaconul imediat după ce a fost deschis;
- se previn infecțiile nosocomiale prin respectarea măsurilor de asepsie și igienă;
- se respectă precauțiunile universale prin aplicarea măsurilor, în vederea prevenirii
transmiterii HIV, virusului hepatitei B,C și a altor agenți patogeni cu cale de transmitere
sanguină în timpul actului medical.

36
2.7 Recoltarea de produse biologice și patologice
Examenele de laborator au o deosebită importanță deoarece acestea completează
simptomatologia bolilor cu elemente obiective, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă
evoluția bolii și eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea și semnalează apariția unor
complicații.
În cazul pacienților cu coxartroza, la indicația medicului, se va recolta sânge pentru
efectuarea probelor de laborator.
Înainte de recoltare, se va pregăti psihic pacientul, se va comunica cu acesta, explicându-i
necesitatea efectuării analizelor de laborator, precum și tehnica prin care se efectuează recoltarea
sângelui necesar pentru următoarele examene:
a) Hemoleucograma: se recoltează 2 ml sânge prin puncție venoasă pe cristale de EDTA
și se amestecă prin omogenizare.
Valori normale:
- eritrocite: 4,5 - 5,5 milioane/mm3;
- leucocite: 4000 - 8000/mm3;
- hemoglobină: 9,55 – 14,5 g %;
- hematocrit: 32-44 g %.
b) Ionograma: se recoltează 5 ml sânge prin puncție venoasă fără substanță
anticoagulantă.
Valori normale:
- Na+= 135 – 150 mEq/l;
- K+= 3,5 – 5 mEq/l.
În cazurile cu vărsături și deshidrări pot fi evidențiate modificări în cadrul acestor valori.
c) VSH.
Prin puncție venoasă se recoltează 1,6 ml sânge pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 %.
Valori normale:
La bărbați:
- 1 – 10 mm / 1h;
- 7 – 15 mm / 2h.
La femei:
- 2 – 13 mm / 1h;
- 12 – 17 mm / 2h.
d) Sumarul de urină este un examen de laborator uzual .
37
2.8 Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecțiune
Pregătirea pacientului constă în pregătirea fizică și psihică. Pregătirea psihică constă
în comunicarea cu pacientul, informarea, încurajarea și asigurarea confortului în timpul efectuării
tehnicilor impuse de afecțiune, iar cea fizică constă în asigurarea poziției corespunzătoare fiecărei
tehnici în parte.
Asistentei medicale îi revine un rol deosebit de important in promovarea sănătății, prevenirea
îmbolnăvirilor prin educație în materie de sănătate individuală, îngrijirea celui bolnav din punct de
vedere fizic, mental, indiferent de vârstă, restaurarea sănătății, înlăturarea suferințelor, aplicarea
tratamentului medical și moral ceea ce este foarte important pentru evoluția pozitivă a bolnavului.
Asistenta este primul cadru medical care ia contact cu bolnavul. Ea trebuie sa acționeze in
funcție de starea bolnavului. Ea va urmări atent semnele vitale.
Medicul se bazează pe asistenta, care îl va informa permanent și exact asupra cazurilor și tot
ea este cea care v-a efectua tratamentul indicat de medic.
Imediat după internare, asistenta medicală discută cu bolnavul, se interesează de motivele
internării, de simptomatologia pe care o prezintă, întocmind foaia de temperatură.
Atribuțiile asistentei medicale in asigurarea intervențiilor, conduita consta in: repaus la pat in
decubit dorsal, se interzice pe cât posibil efortul fizic pentru a împiedica apariția durerii.
Bolnavul cu coxartroză internat in spital are nevoie de anumite explorării speciale în vederea
stabilirii cu exactitate a diagnosticului. Pentru aceasta i se efectuează examenul radiologic,
electrocardiograma înaintea intervenției. După intervenție evoluția bolnavului este monitorizată tot
radiologic.

Examenul Radiologic
Radiografia este o tehnică de înregistrare pe film fotografic special a unei parți din corp expus
la raze X, având drept scop studierea morfologiei osului și funcționalității articulației coxofemurale
în vederea stabilirii diagnosticului de coxartroză primară sau secundară care modifică structura
articulației si a osului. Explorarea radiologica se efectuează de medic prin radiografii iar citirea se
face la negatoscop.

Pentru efectuarea acestei tehnici pacientul va fi:

- pregătit psihic explicându-i-se necesitatea tehnicii și condițiile in care se efectuează

38
 - pregătirea fizică consta in dezbrăcarea regiunii coxofemurale, se îndepărtează mărgelele
și lănțișoarele de la gât, precum și obiectele radiopace din buzunar, se administrează bolnavului un
medicament analgezic in cazul în care mișcările îi provoacă dureri, se administrează substanță de
contrast sau se umple cavitatea articulară cu aer sau oxigen pentru evidențierea cartilajelor articulare
dacă medicul solicită.

După efectuarea tehnicii pacientul va fi ajutat să se ridice de pe masă de radiografie și să se

îmbrace apoi este condus la pat. Asistenta va completa biletul de trimitere pentru examenul
radiologic sau se poate duce cu foaia de observație iar acesta se va nota in foaia de observație
menționându-se data

Radiografie preoperator :

Radiografie postoperator:

39
 Electrocardiograma

Reprezintă înregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu
cardiac. E.C.G. este o metoda de investigație extrem de prețioasa în diagnosticul unei cardiopatii in
general, în suferințe miocardo-coronariene în special, și totdeauna o metoda de a recunoaște o boala
de inima care evoluează clinic latent înregistrarea se face cu aparate speciale numite
electrocardiografe de către asistenta medicală iar citirea o face medicul.

Se pregătește bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii emoționali și se va
transporta de preferință cu căruciorul cu 10-15 min înainte de înregistrare.

Asistenta montează pe părțile moi ale extremităților plăcile de metal ale electrozilor astfel :

- montarea electrozilor pe membre:

Roșu - mâna dreaptă

Galben - mâna stângă

Verde - picior stâng

Negru – picior drept

- montarea electrozilor precordiali

V1 – spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului

V2 – spațiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului

V3 – intre V2 si V4

V4 – spațiul V intercostal stânga pe linia medioclaviculară

V5 – la intersecția de la orizontală dusă din V4 si linia axilară anterioară stânga

1. V6 – la intersecția dintre orizontală dusă din V4 si linia axilară mijlocie stânga

Asistenta notează pe electrocardiograma numele, prenumele, bolnavului, vârsta, înălțimea,

greutatea, data si ora înregistrării. Aceasta tehnica se impune oricărui pacient înainte de intervenția
chirurgicala

40
 Transfuzia de sânge

După intervenția chirurgicală bolnavului operat datorită pierderii unei cantități mari de sânge i
se poate administra sânge prin transfuzie indirectă cu sânge proaspăt izo-grup, izo-Rh de la donator
cunoscut.

Pentru această asistenta pregătește pacientul fizic și psihic precum și materiale necesare
puncții venoase, trusa pentru perfuzat sânge cu filtru și picurător, sânge izo-grup, izo-Rh, materiale
necesare controlului grupei sanguine, medicamente pentru eventuale accidente, învelitoare de
flanela, casoleta cu câmpuri sterile, aparat de oxigen.

Asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuși sterile, montează aparatul de perfuzat, evacuează
aerul din tubul aparatului și poate efectua proba biologică Oelecker bolnavul întorcându-se de la
sală cu branula fixată prin puncția venoasă Se lasă să curgă 20-30 ml de sânge prin picurător și se
reglează ritmul la 10-15 picături/min timp de 5 min.

Dacă nu apar semne de incompatibilitate, se continuă transfuzia în ritmul stabilit de medic. Se

supraveghează bolnavul în continuare pentru a evita incidentele și accidentele care pot sa apară
( înfundarea aparatului cu cheag, ieșirea acului din vena, coagularea sângelui venos refulat in ac. )

III.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

Pregătirea preoperatorie

Pregătirea pacientului înaintea intervenției chirurgicale este un element major de prevenire a

infecțiilor postoperatorii, de ea depinzând reușita operației și evoluția postoperatorie.

Asistenta medicală are obligația, ca prin comportamentul și atitudinea ei sa înlăture starea de

anxietate in care se găsește bolnavul înaintea de operație asigurându-l că anestezia și intervenția sunt
benigne și vor avea un rezultat favorabil in ameliorarea durerii și mobilizării.

În cadrul pregătirii preoperatorii un rol deosebit de important îl are recoltarea probelor de

laborator indicate de medic, urmărirea funcțiilor vitale și vegetative, observarea unor schimbări în
starea bolnavului precum si notarea și introducerea lor in foaia de observație . În foaie trebuie

41
atașate radiografia efectuată, electrocardiograma. Toate aceste investigații permit o apreciere a stării
viitorului operat.

Înaintea intervenției :

 Bolnavul nu mănâncă cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale;

 Se efectuează clisma evacuatoare ;
 Baia generală este obligatorie ;
 Se îndepărtează protezele dentare ;
 Bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului ;
 Este necesară îndepărtarea lacului de pe unghii și a rujului de pe buze pentru că fac
dificilă depistarea semnelor de anorexie manifestată prin cianoză la nivelul
extremităților ;
 Golirea vezicii urinare prin micțiune voluntară sau sondaj vezical este obligatorie ;
 Se administrează medicația preanestezia indicată de medicul anestezist ;
 Se pregătesc documentele: F.O., analize, radiografii care vor însoți pacientul.

Transportul pacientului in sala de operație se face însoțit de asistenta medicală care are
obligația să predea pacientul asistentei de anestezie, împreună cu toată documentația si alte
observații survenite ulterior si foarte importante pentru intervenția chirurgicală.

Îngrijirile postoperatorii

De calitatea acestor îngrijiri depinde in mare măsură evoluția postoperatorie si absența

complicațiilor. Îngrijirile postoperatorii încep imediat după intervenția chirurgicală și durează până
la vindecarea completă a bolnavului.

Îngrijirile postoperatorii se acordă in funcție de felul anesteziei, de natura intervenției, de

complicațiile care au survenit intraoperator si de starea generala a bolnavului.

Îngrijirea postoperatorie se acorda pentru restabilirea funcțiilor organismului, asigurarea

cicatrizării normale a plăgii și prevenirea complicațiilor.

După intervenția chirurgicală bolnavul poate fi transferat la serviciul de terapie intensiva, iar la
trezire, in patul sau. Transportul pacientului cu coxartroză operat se face in poziția decubit dorsal.

42
 Asistenta va urmării aspectul fetei, respirația, pulsul, perfuzia, TA in primele 2 h din 15-15
min, iar in următoarele 6 h din 30-30 min. Instalarea operatului se face intr-o camera aerisita
temperatura este de 18-200 C. Patul este prevăzut cu mușama si aleza bine întinse, fără perna.
Asistenta trebuie să supravegheze atât colorația pielii, unghiile, extremitățile mucoaselor cât și
starea de agitație sau de calm a pacientului. Datorită imobilizării asistenta trebuie să deservească
mâncarea la pat si sa-și ajute pacienții acolo unde este cazul. Mobilizarea se face cât mai precoce
postoperator. Asistenta trebuie sa țină cont de regulile de asepsie.

2.10. Educația pentru sănătate

Pentru ca pacientul să-și recapete sănătatea și să evite complicațiile care pot să apară, se va
ajuta bolnavul/ aparținătorii să-și însușească anumite cunoștințe și să respecte unele reguli
importante pentru a avea o evoluție favorabilă.
Astfel, i se explică pacientului/aparținătorului importanța fiecărui medicament, orarul de
administrare și efectele lui. Se instruiește pacientul/aparținătorul despre doza ce i se administrează,
explicându-i riscul nerespectării acesteia. De asemenea se va explica pericolul transmiterii
medicamentelor de la un pacient la altul și va colabora cu acesta pentru a cunoaște efectul medicației
administrate.
Se va aduce la cunoștință regimul alimentar, pe care pacientul trebuie să-l urmeze și se va
explica necesitatea respectării regimului prescris, care sunt alimentele admise și interzise, precum și
riscul consumării alimentelor interzise.
Pe lângă regimul alimentar, se va instrui pacientul ca, timp de 4-6 săptămâni acesta să evite
efortul fizic, i se va explica de ce trebuie să respecte această regulă și complicațiile care survin în
urma nerespectării acestei reguli.
De asemenea este necesar ca pacientului să i se explice, că trebuie să informeze medicul
asupra modificărilor care apar în evoluția sa clinică iar aceste date transmise de pacient trebuie
verificate.
Se va adapta nivelului de înțelegere al pacientului/aparținătorului, până când se convinge de
participarea conștientă a acestuia la sarcinile trasate.

Asistenta explica pacientului importanta respectării tratamentului prescris de medic, a orarului

de administrare, a dozei, precum si a celorlalte recomandări privind regimul alimentar, gimnastica

43
de recuperare pentru refacerea tonusul muscular si a funcționalității articulare. De toate aceste
lucruri depinde evoluția ulterioara a bolnavului.

2.10.1 Profilaxia bolii

Profilaxia consta in aplicarea procedeelor necesare împiedicării unei boli sau cel puțin a
limitării leziunilor pe care aceasta le produce.
Prevenția primara - are ca scop împiedicarea instaurării bolii prin corectarea factorilor
predispozanți si selecția atitudinilor lucrative.
Prevenția secundara - are ca scop împiedicarea, atenuarea sau încetinirea alterărilor conexe
cu evoluția bolii prin diagnostic precoce si tratament adecvat.
Prevenția terțiara - are ca scop împiedicarea invalizarii complete in favoarea unei diminuări
funcționale de lunga durata prin reabilitare.
Investigarea precoce (inclusiv radiologica) si corectarea dismorfismelor soldului prin
intervenții chirurgicale cu valoare preventiva sunt de mare importanta in prevenirea coxartrozei.
Diagnosticul precoce este un important mijloc de prevenție secundara întrucât adaptarea
tuturor mijloacelor terapeutice este in măsura, in marea majoritate a cazurilor, sa împiedice sau cel
puțin sa încetinească evoluția leziunilor articulare.

2.11. Externarea pacientului

La externarea pacientului se va așeza în ordine documentația pacientului pe care o va pune la
dispoziția medicului în vederea formulării epicrizei.
Pe lângă această sarcină vor mai fi efectuate o serie de sarcini precum:
- se va anunța familiei pacientului data de externare a acestuia cu o zi înainte;
- se va asigura pacientului alimentația până în ultimul moment;
- se va aprofunda cu pacientul/aparținătorul indicațiile primite de la medic, cuprinse în
biletul de externare și se va verifica dacă acesta și-a însușit în mod corespunzător tehnicile
necesare pentru continuarea tratamentului la domiciliu;
- se vor da lămuriri și detalii atente asupra îngrijirilor speciale de igienă;
- se va însoți pacientul până la magazia de efecte, unde se va ajuta să-și primească hainele pe
baza bonului personal.
La plecare se va informa pacientul/aparținătorul când trebuie să se prezinte la control.

44
 CAPITOLUL III
PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE A TREI BOLNAVI CU
COXARTROZA

CAZUL I
PACIENTUL M.L., in vârsta de 55 ani din Huși, sex masculin, a fost internat in perioada
7.04.2021 - 13.04.2021.
MOTIVELE INTERNĂRII:
 Durere la deplasare ;
 Mers șchiopătat ;
 Neliniște ;
 Agitație.
ANTECEDENTE PERSONALE:
 Pleurezie ;
 Fractură 1/3 proximală femur stâng în 1989;
 Amigdalectomie în 1990;
 Obezitate.
CONDIȚII DE VIAȚĂ:
 Cafea 1/zi;
 Alcool ocazional;
 Nefumător.

ISTORICUL BOLII:

Din relatările pacientului reiese că tabloul clinic actual debutează cu aproximativ 7 ani in
urmă. Simptomatologia persistă și se intensifică în timp odată cu dezvoltarea unui proces artrozic
coxofemural, motiv pentru care se prezintă în secția Ortopedie pentru tratament de specialitate.
Pacientul se internează în regim de programare, iar la internare este stabil respirator si hemodinamic,
tranzit intestinal prezent, micțiuni fiziologice, afebril.

EXAMENUL CLINIC OBIECTIV:

- Stare generală alterată, afebril 36,7 º

45
- Țesut celular subcutanat slab reprezentat
- sistem limfoganglionar periferic, nepalpabil
- Dificultate de a se mișca
- Mers deficitar

APARATUL RESPIRATOR:

- Torace normal conformat

- Excursii costale simetrice de amplitudine normal
- Murmur vezicular fiziologic

APARATUL CARDIOVASCULAR:

- Zgomotele cordului ritmice, line, fără sufluri supraadăugate.

- Frecvența cardiacă = 88 bat/min
- T.A. = 140/80 mmHg

APARATUL DIGESTIV:

- Abdomen suplu, depresibil, nedureros la palpare

- Ficatul, splina in limite normale
- Tranzit intestinal prezent

APARATUL URINAR:

- Micțiuni fiziologice

SISTEMUL NERVOS CENTRAL:

- Nu prezintă semen de iritație meningiană

- ROT prezente bilateral
- Orientare tempora-spațial

DIAGNOSTIC PREZUMTIV

Coxartroza dreapta decompensată algic și funcțional șold drept.

46
 NEVOILE FUNDAMENTALE

Nr. Grad de
Nevoi fundamentale
crt. dependenţă

1 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie 1/4 dependenţă

2 Nevoia de a bea şi de a mânca 1/2 dependenţă

3 Nevoia de a elimina 3/4 dependenţă

4 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 3/4 dependenţă

5 Nevoia de a dormi şi a se odihni 1/2 dependenţă

6 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 1/2 dependenţă

7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale independent

Nevoi de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi

8 1/4 dependenţă
mucoasele

9 Nevoia de a evita pericolele 3/4 dependenţă

10 Nevoia de a comunica 3/4 dependenţă

Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a

11 3/4 dependenţă
practica religia

12 Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării independent

13 Nevoia de a se recrea independent

14 Nevoia de a învăţa să-ţi păstrezi sănătatea 1/3 dependenţă

47
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: dureri la nivelul soldului drept si al membrului inferior
drept, impotența funcțională, dispnee, anxietate, insomnie.

PROBLEMELE PACIENTULUI
1. Alimentație inadecvată prin deficit;
2. Alterarea respirației;
3. Alterarea mobilității;
4. Perturbarea somnului;
5. Alterarea integrității tegumentelor;
6. Deficit de cunoștințe privind boala.

48
 Plan de îngrijire

NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE ACTIVITĂȚI ACTIVITĂȚI EVALUARE

DIFICULTATE PROPRII DELEGATE
1. Nevoia de a Dificultate in Pleurezie in - combaterea - Aerisesc salonul Recoltez probe de Durerea a
respire și de a respirație antecedente durerii sânge laborator cedat,
avea o Așez pacientul in amplitudinea
circulație Pacientul sa poziție antalgica. mișcărilor
normală prezinte o respiratorii in
respirație si o Pregătesc pacientul limite normale
circulație pentru recoltarea de
satisfăcătoare sânge in vederea L= 5800 mm³
efectuării analizelor.
TGP= 6u.i
Monitorizez si notez
in foaia de observație, VSH=
T.A., puls, 8mm/1h
temperatura, diureza,
greutate. VSH=14mm/
2h
Pregătesc materialele
pentru efectuarea Glicemie=
medicației prescrise de 98mg%
medic
T.A=
150/80mmHg

AV= 85/min

SpO=98%

49
2. Nevoia de a Bea si mănâncă Durerea si Explic bolnavului sa - explic
bea si de a cu greutate mobilitatea redusa Sa respecte urmeze un regim pacientului
manca regimul alimentar desodat bogat in importanța
si orarul meselor vitamine alimentației per
os;
Urmăresc sa respecte
regimul alimentar - este alimentat
activ, la pat;

- îi administrez la
indicația
medicului:

Quamatel 1fl/12h
Glucoză 10%-
1000ml
Vit. B1, B6, C
1f/12h

3. Nevoia de a Dificultate in Dureri la nivelul Asigurarea unei Bolnavul va fi ajutat Evoluție buna
se mișca si mișcare articulației posture adecvate sa se așeze cat mai Administrarea
menține o soldului comod medicației:
postura corecta Sa se poate Algocalmin 2f/zi
mobiliza singur si Educ pacientul sa se
corect mobilizeze activ Movalis 15mg
1tb/zi

Diclofenac
unguent 1tub
La recomandarea
medicului,
pacientul începe

50
 ședințe de
kinetoterapie
4. Nevoia de a Dificultate in a Stare de anxietate Bolnavul sa Explic bolnavului Administrez 1f Pacientul are
dormi si a se dormi si a se prezinte o stare de necesitatea de a se diazepam seara un somn
odihni odihni liniște , somn odihni liniștit
odihnitor
Fac exerciții de
relaxare înainte de
culcare

Supraveghez orele de
somn
5. Nevoia de a Anxietate, Stare de teama Liniștirea Explic bolnavului ca Pacientul
evita pericolele necunoaștere fata de mediul bolnavului tratamentul înțelege,
spitalicesc administrat contribuie cooperează.
la îmbunătățirea stării
de sănătate.

6. Nevoia de a Dificultate la Spitalizarea Sa se integreze la Asigur bolnavul ca Bolnavul are o

se ocupa cu locul de munca locul de munca respectând tratamentul dispoziție mai
ceva in scopul Boala va relua activitățile buna
realizării anterioare
7. Nevoia de a Insuficienta Nu are cunoștințe Pacientul sa Explic bolnavului Bolnavul
învăța si cunoaștere a suficiente despre dețină suficiente etiologia tratamentului capătă
descoperi bolii boala cunoștințe despre medicamentos si cunoștințe noi
boala necesitatea recuperării despre boala
8. Nevoia de a Astenie Oboseala fizica Pacientul sa Explic bolnavului ca Pacienta
se îmbrăca si prezinte trebuie sa se protejeze înțelege si
dezbrăca Mobilitate autonomie in de frig cooperează
redusa realizarea acestei

51
 acțiuni
Acord ajutor la
îmbrăcare
10. Nevoia de Lipsa de Sa poată Familiarizarea Prezintă un
a comunica cu cunoaștere comunica pentru bolnavului cu mediul tonus fizic si
semenii a afla despre spitalicesc psihic bun
boala
12. Nevoia de Dezinteres fata Neglijarea Sa aibă Ofer haine curate si Pacientul este
a fi curat, de masurile de masurilor de tegumentele uscate îngrijit,
îngrijit, de a-si igiena igiena curate, intacte tegumentele
proteja Ajut sa-si schimbe sunt intacte
tegumentele lenjeria

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

07.04.2021 140/8 mmHg 88 b/min 16/min 36,7 C 1600 ml/24h -

08.04.2021 130/65 mmHg 80 b/min 15/min 36,5 C 1500 ml/24h normal

09.04.2021 125/70 mmHg 86 b/min 15/min 36,7 C 1700 ml/24h -

10.04.2021 120/60 mmHg 76 b/min 17/min 37,0 C 1800 ml/24h normal

11.04.2021 125/65 mmHg 78 b/min 15/min 36,9 C 1600 ml/24h normal

12.04.2021 130/70 mmHg 84 b/min 16/min 36,8 C 1700 ml/24h normal

13.04.2021 125/65 mmHg 84 b/min 15/min 36,9 C 1600 ml/24h normal

52
EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
acid uric 6 ml sânge venos 3,51mg%. 2-6mg%.
Glicemie 6 ml sânge venos 98 mg% 70-120mg%.
TGP 6 ml sânge venos 34U.I. 0-43 U.I.
V.S.H.: 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. 8/14 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

Htc puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 44%. B:46±6%,F:41±5%.

Hgb puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 14,8g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

Leucocite puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 5.800/mm³. 4000-8000/mm³.
INVESTIGAŢII PARACLINICE
Data Examene Pregătirea pentru examen Îngrijiri după examen
curente
07.04.2021 Radiografie de Nu necesită pregătiri speciale Nu necesită îngrijiri
sold speciale

ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
Perioada Alimente permise Alimente interzise
07.04-13..04.2021 Regim normocaloric, hiposodat Alcool,tutun,grăsimi
Cantitate mai mare de lichide ingerate

53
TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

07.04-13.04.2021 Movalis 15 mg 1 tb/zi Per os
07.04-13.04.2021 Quamatel 1 fl/12 ore i.v.

07.04-13.04.2021 Glucoza 10% 1000 ml i.v.

07.04-13.04.2021 Vit.B1 1 f/zi i.v.

07.04-13.04.2021 Vit.B6 1 f/zi i.v.

07.04-13.04.2021 Vit.C 1 f/zi i.v.

07.04-13.04.2021 Algocalmin 2 f/zi i.v.

07.04-13.04.2021 Alprazolam 0,25 mg 2/zi Per os

07.04-13.04.2021 Diclofenac unguent Tegumentar

07.04-09.04.2021 Diazepam 1 f/zi, seara i.m.

54
CAZUL II

PACIENTUL B.I., în vârstă de 60 ani din Arsura, sex feminin, a fost internat in perioada
15.04.-21.04.2021.

MOTIVELE INTERNĂRII:
 Durere la nivelul articulației șoldului
 Dificultate la mers

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
 Mama pacientei – coxartroza stânga

ANTECEDENTE PERSONALE:
 H.T.A. esențială
 Histerectomie totală în 2008
 Mama a decedat cu I.M.A.
 Obezitate

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCA:

 Neagă consumul de cafea si alcool
 Condiții de viață normale

ISTORICUL BOLII:
Pacienta relatează că durerile apar în urma cu 3 ani. Acestea se intensifică în timp afectând
mersul precum si starea generală, motiv pentru care se prezintă in secția de Ortopedie pentru
tratament de specialitate. Pacienta se internează in regim de programare.

EXAMENUL CLINIC OBIECTIV:

- Stare generală alterată, afebril 36,7 º
- Țesut celular subcutanat slab reprezentat
- sistem limfoganglionar periferic, nepalpabil
- Sistem osteoarticular cu modificări artrozice
- Sistemul muscular normotor, normokinetic
55
APARATUL RESPIRATOR:
- Torace normal conformat
- Respirații superficiale
- Polipnee
- Murmur vezicular fiziologic
-
APARATUL CARDIOVASCULAR:
- Zgomotele cordului ritmic, line, bătute,
- Tahicardie
- Frecventa cardiacă = 85 bat/min
- T.A. = 160/75 mmHg
- Artere periferice pulsațiile
-
APARATUL DIGESTIV:
- Abdomen suplu, depresibil, sensibil la palpare in flancul stâng
- Ficatul, splina in limite normale
- Tranzit intestinal prezent
-
APARATUL URINAR:
- Micțiuni fiziologice
-
SISTEMUL NERVOS CENTRAL:
- Nu prezintă semen de iritație meningiană
- ROT prezent bilateral, simetrice
- Orientare temporo-spațial
-
DIAGNOSTIC PREZUMTIV
Coxartroza stânga decompensate algic și funcțional. HTA esențială

BILANȚUL BIOLOGIC: a relevat:

SÂNGE
- UREE = 28 mg%
- CREATININĂ= 0,8 mg%
56
- VSH = 30mm la 1 oră 55mm la 2 ore
- TGP 22u.i
- L 10200/mm³
- GLICEMIA = 87mg%
URINA
- Glucoză, pigmenți biliari = absenți
- Sediment: frecvente celule epiteliale
- Diureza 1200ml
-
BILANȚUL EXPLORĂRILOR COMPLEMENTARE RADIOGRAFIE
- Prezența procesului artrozic
Recomandări:
- Mobilizare active conform indicației medicului
- Evitarea frigului si umezelii
- Tratament chirurgical – protezare
- Fizioterapie

57
 NEVOILE FUNDAMENTALE

Nr. Nevoi fundamentale Grad de dependenţă

crt.

1 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie 1/4 dependenţă

2 Nevoia de a bea şi de a mânca 1/2 dependenţă

3 Nevoia de a elimina independent

4 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 3/4 dependenţă

5 Nevoia de a dormi şi a se odihni 1/2 dependenţă

6 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 1/2 dependenţă

7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale independent

8 Nevoi de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 1/4 dependenţă

9 Nevoia de a evita pericolele 1/2 dependenţă

10 Nevoia de a comunica 3/4 dependenţă

11 Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a independent

practica religia

12 Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării independent

13 Nevoia de a se recrea independent

14 Nevoia de a învăţa să-ţi păstrezi sănătatea 1/3 dependenţă

58
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: dureri la nivelul șoldului stâng si al membrului inferior
stâng, impotența funcțională, dispnee, anxietate, insomnie.

PROBLEMELE PACIENTULUI

1. Alimentație inadecvată prin deficit;

2. Alterarea respirației;

3. Alterarea mobilității;

4. Perturbarea somnului;

5. Alterarea integrității tegumentelor;

6. Deficit de cunoștințe privind boala.

59
 Plan de îngrijire

NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE ACTIVITĂȚI ACTIVITĂȚI EVALUARE

DIFICULTATE PROPRII DELEGATE
1. Nevoia de a Dificultate în Pleurezie in - combaterea - Aerisesc salonul Recoltez probe de Durerea a
respira și de a respirație antecedente durerii sânge pentru cedat,
avea o circulație Așez pacientul in laborator amplitudinea
normală Pacientul să poziție antalgica. mișcărilor
prezinte o Administrez la respiratorii in
respirație si o Pregătesc pacientul recomandarea limite normale
circulație pentru recoltarea de medicului
satisfăcătoare sânge in vederea
efectuării Propanolol 40 mg
analizelor. -3 tb/ zi

Monitorizez și
notez in foaia de
observație, T.A.,
puls, temperatura,
diureza, greutate.

Pregătesc
materialele pentru
efectuarea
medicației prescrise
de medic
2. Nevoia de a Bea si mănâncă Durerea si Explic bolnavului - explic
bea si de a cu greutate mobilitatea redusa Sa respecte sa urmeze un pacientului
manca regimul alimentar regim desodat, importanța

60
 bogat in vitamine alimentației per
si orarul meselor os;
Urmăresc sa
respecte regimul - este alimentat
alimentar, activ, la pat;
recomandându-i-se - îi administrez la
un regim indicația
hipocaloric, medicului:
deoarece pacienta
este obeza. Quamatel 1fl/12h
Glucoză 5%-
500ml
Vit. B1, B6, 1f/12h

3. Nevoia de a Dificultate in Dureri la nivelul Asigurarea unei Bolnavul va fi Evoluție buna

se mișca si mișcare articulației soldului posture adecvate ajutat sa se așeze Administrarea
menține o cat mai comod medicației:
postura corecta Sa se poate
mobiliza singur si Educ pacientul sa se Ketoprofen 3tb/zi
corect mobilizeze activ
Piafen 3 f/zi

Midocalm 3 tb/zi

Diclofenac
unguent 1tub
La recomandarea
medicului,
pacientul începe
ședințe de
fizioterapie

61
4. Nevoia de a Dificultate in a Stare de anxietate Bolnavul sa Explic bolnavului Administrez Pacientul are
dormi si a se dormi si a se prezinte o stare de necesitatea de a se fenobarbital 1 tb/ un somn
odihni odihni liniște , somn odihni seara liniștit
odihnitor
Fac exerciții de
relaxare înainte de
culcare

Supraveghez orele
de somn
5. Nevoia de a Anxietate, Stare de teama fata Liniștirea Explic bolnavului Pacientul
evita pericolele necunoaștere de mediul spitalicesc bolnavului ca tratamentul înțelege,
administrat cooperează.
contribuie la
îmbunătățirea stării
de sănătate.

6. Nevoia de a Insuficienta Nu are cunoștințe Pacientul sa Explic bolnavului Bolnavul

învăța si cunoaștere a bolii suficiente despre dețină suficiente etiologia capătă
descoperi boala cunoștințe despre tratamentului cunoștințe noi
boala medicamentos si despre boala
necesitatea
recuperării
8. Nevoia de a Astenie Oboseala fizica Pacientul sa Explic bolnavului Pacienta
se îmbrăca si prezinte ca trebuie sa se înțelege si
dezbrăca Mobilitate redusa autonomie in protejeze de frig cooperează
realizarea acestei
acțiuni Acord ajutor la
îmbrăcare
9. Nevoia de a fi Dezinteres fata de Neglijarea masurilor Sa aibă Ofer haine curate si Pacientul este

62
curat, îngrijit, de masurile de igiena de igiena tegumentele uscate îngrijit,
a-si proteja curate, intacte tegumentele
tegumentele Ajut pacienta sa se sunt intacte
spele

Ajut sa-si schimbe

lenjeria

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

15.04.2021 160/75 mmHg 85 b/min 23/min 36,7 C 1200 ml/24h -

16.04.2021 130/70 mmHg 80 b/min 20/min 36,8 C 1600 ml/24h normal

17.04.2021 135/70 mmHg 86 b/min 16/min 36,7 C 1800 ml/24h -

18.04.2021 120/60 mmHg 76 b/min 17/min 37,1 C 1800 ml/24h normal

19.04.2021 125/65 mmHg 78 b/min 15/min 36,8 C 1600 ml/24h -

20.04.2021 135/70 mmHg 84 b/min 16/min 36,8 C 1600 ml/24h normal

21.04.2021 130/65 mmHg 84 b/min 18/min 36,6 C 1800 ml/24h normal

63
EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
creatinina 6 ml sânge venos 0,90 mg% 0.6 -1.2 mg %
uree 6 ml sânge venos 0,40 mg% 20-50 mg %
Glicemie 6 ml sânge venos 87 mg% 70-120mg%.
TGP 6 ml sânge venos 22U.I. 0-43 U.I.
V.S.H.: 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. 30/55 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

Htc puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 39%. B:46±6%,F:41±5%.

Hgb puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 12,8g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

Leucocite puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 10.200/mm³. 4000-8000/mm³.

INVESTIGAŢII PARACLINICE
Data Examene Pregătirea pentru examen Îngrijiri după examen
curente
15.04.2021 Radiografie de Nu necesită pregătiri speciale Nu necesită îngrijiri
sold speciale

ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

64
 Perioada Alimente permise Alimente interzise
15.04-21.04.2021 Regim hipocaloric, hiposodat Alcool,tutun,grăsimi

TRATAMENT MEDICAMENTOS
Data Medicamente Mod de administrare
15.04-21.04.2021 Propanolol 40 mg 3tb/zi Per os
15.04-21.04.2021 Quamatel 1 fl/12 ore i.v.

15.04-17.04.2021 Glucoza 5% 500 ml i.v.

15.04-21.04.2021 Vit.B1 2 f/zi i.v.

15.04-21.04.2021 Vit.B6 2 f/zi i.v.

15.04-21.04.2021 Ketoprofen 100 mg 3/zi Per os

15.04-21.04.2021 Piafen 2 f/zi i.m.

15.04-21.04.2021 Midocalm 3 tb/zi Per os

15.04-21.04.2021 Diclofenac unguent Tegumentar

15.04-17.04.2021 Fenobarbital 1 tb/zi, seara Per os

65
CAZUL III

PACIENTUL T.P., sex masculin, în vârstă de 59 ani, din Huși, fost internat în spital
perioada 12.04.2021 - 18.04.2021.

MOTIVELE INTERNĂRII:

 Durere accentuate la șoldul drept, disconfort

 Insomnia, oboseală

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:

 Nu există

ANTECEDENTE PERSONALE:

 TBC pulmonar
 Obezitate
 Cardiopatie ischemica cronică dureroasă

CONDIȚII DE VIAȚĂ:

 Sedentar
 Consumator de cafea si tutun
 Pensionar

ISTORICUL BOLII:

Pacientul relatează simptomatologia care debutează in urma cu 5 ani. In ultimele 6 luni

starea generală s-a agravat afectându-i mersul, motiv pentru care se prezintă în secția neurologie
pentru tratament de specialitate.

EXAMENUL CLINIC OBIECTIV:

66
- Stare generală alterată, afebril, 36,9 º
- Tegumente umede, transpirate
- Țesut celular subcutanat - obezitate
- sistem limfoganglionar periferic, nepalpabil
- Sistem osteoarticular cu fenomene de artroza

APARATUL RESPIRATOR:

- Torace normal conformat

- Excursii costale simetrice
- Murmur vezicular fiziologic

APARATUL CARDIOVASCULAR:

- Zgomotele cordului ritmic, sufluri supraadăugate

- Tahicardie
- Frecvența cardiacă = 100 bat/min
- T.A. = 150/80 mmHg
- Artere periferice pulsațiile

APARATUL DIGESTIV:

- Abdomen depresibil, nedureros la palpare

- Ficatul, splina in limite normale

APARATUL UROGENITAL:

- Micțiuni fiziologice

SISTEMUL NERVOS CENTRAL:

- Nu prezintă semen de iritație meningiană

- ROT prezent bilateral, simetrice
- Orientare temporo-spațial

67
DIAGNOSTIC PREZUMTIV

Coxartroza dreapta decompensată algic și funcțional

Cardiopatie ischemica cronica dureroasa

Obezitate gradul I

BILANȚUL BIOLOGIC: a relevat:

SÂNGE

- UREE = 80 mg%
- CREATININĂ = 1,4 mg%
- LEUCOCITE = 10900/mm³
- Hb = 12,9mg%
- COLESTEROL = 2,4 g/l rezulta HIPERCOLESTEROLEMIE
- VSH = 10mm la 1 ora 23mm la 2 ore

URINA

- Rare celule epiteliale

- Absența glucozei si a pigmenților biliari

EVOLUȚIE:

Sub tratament antiinflamator durerile se ameliorează.

68
 NEVOILE FUNDAMENTALE

Nr. Nevoi fundamentale Grad de dependenţă

crt.

1 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie 1/4 dependenţă

2 Nevoia de a bea şi de a mânca 1/2 dependenţă

3 Nevoia de a elimina 1/4 dependenţă

4 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 3/4 dependenţă

5 Nevoia de a dormi şi a se odihni 1/2 dependenţă

6 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 1/2 dependenţă

7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale independent

8 Nevoi de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele 1/4 dependenţă

9 Nevoia de a evita pericolele 1/2 dependenţă

10 Nevoia de a comunica independent

11 Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a independent

practica religia

12 Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării independent

13 Nevoia de a se recrea independent

14 Nevoia de a învăţa să-ţi păstrezi sănătatea 1/3 dependenţă

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: dureri la nivelul șoldului drept si al membrului inferior

drept, impotența funcțională, anxietate, insomnie.

69
PROBLEMELE PACIENTULUI
1. Alimentație inadecvată prin deficit;
2. Alterarea respirației;
3. Alterarea mobilității;
4. Perturbarea somnului;
5. Alterarea integrității tegumentelor.

70
 NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE ACTIVITĂȚI ACTIVITĂȚI EVALUARE
DIFICULTATE PROPRII DELEGATE
1. Nevoia de a Greutate in Diminuarea Combaterea - Aerisesc salonul Recoltez sânge Durerea a
respire si de a respirație expansiunii toracice durerii anxietății pentru HLG, cedat,
Asigur o poziție
avea o circulație datorita sechelelor VSH, uree, amplitudinea
adecvata.
normal TBC creatinina, mișcărilor
glicemie, sumar respiratorii in
Pregătesc
urina. limite normale
pacientul pentru
recoltarea de
Pregătesc
sânge in vederea
bolnavul pentru
efectuării de
radiografie
analize: VSH,
creatinina, sumar Administrez
urina, glicemie, medicația
HLG
Nitromint 2,6 mg/
Pregătirea 2 zi;
materialelor
Aspenter 75mg /2
pentru efectuarea
zi
medicației

Miofilin tb/3 zi

71
 Piafen 3f/zi

Ketoprofen 100
mg 3tb/zi

Diclofenac 1tub/zi

2. Nevoia de a Greutate in Obezitate si sechele Sa respecte Explic bolnavului Este echilibrat

bea si de a deplasare TBC regimul alimentar sa urmeze un hidric si
manca regim adecvat nutrițional
bolii

Hiposodat,
hipocaloric

3. Nevoia de a Dificultate in Durerea si impotența Asigurarea unei Bolnavul va fi Administrez Pacientul

se mișca si mișcare funcțională posturi adecvate ajutata sa se așeze analgezic prezintă o
menține o intr-o poziție postura
postura corecta comoda, asigur adecvata
repaus la pat

4. Nevoia de a Dificultate in a Stare depresiva, Sa poată sa aibă Asigur liniștea in Administrez Bolnavul are un
dormi si a se se odihni, durere un somn salon, somnul somn liniștit

72
odihni neliniște fiziologic sedative

Diazepam 1 tb
seara
5. Nevoia de a Anxietate, Spitalizare Liniștirea Explic bolnavului Pacientul
evita pericolele bolnavului necesitatea înțelege si
Teama de Boala
tratamentului. cooperează
complicații

6. Nevoia de a Dificultate in a Oboseala fizica si Acordarea de Ajut pacientul sa Pacientul

se îmbrăca si se îmbrăca si psihica ajutor la se îmbrace sau sa înțelege si este
dezbrăca dezbrăca îmbrăcare si se dezbrace in cooperant
dezbrăcare funcție de nevoile
sale

7. Nevoia de a fi Dezinteres fata Neglijarea masurilor Sa aibă Ajut pacientul sa Pacientul este
curat, îngrijit, de de masurile de de igiena tegumentele meargă la baie, ii îngrijit,
a-si proteja igiena curate, intacte pun la dispoziție tegumentele
tegumentele materialele sunt intacte
necesare pentru
baia generala

73
 SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

12.04.2021 135/80 mmHg 88 b/min 16/min 36,7 C 1600 ml/24h -

13.04.2021 130/65 mmHg 80 b/min 15/min 36,5 C 1500 ml/24h normal

14.04.2021 135/70 mmHg 86 b/min 15/min 36,7 C 1700 ml/24h -

15.04.2021 120/60 mmHg 76 b/min 17/min 37,0 C 1800 ml/24h normal

16.04.2021 125/65 mmHg 78 b/min 15/min 36,9 C 1600 ml/24h normal

17.04.2021 135/70 mmHg 84 b/min 16/min 36,8 C 1700 ml/24h normal

18.04.2021 125/65 mmHg 84 b/min 15/min 36,9 C 1600 ml/24h Normal

19.04.2021 120/65 mmHg 80 b/min 16/min 36,5 C 1200 ml/24h Normal

EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
Uree serica 6 ml sânge venos 38 mg % 20-50 mg %

Creatinina serica 6 ml sânge venos 0.80 mg% 0.6 -1.2 mg %

Glicemie 6 ml sânge venos 105 mg% 70-120mg%.

74
V.S.H.: 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. 10/23 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

Htc puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 39%. B:46±6%,F:41±5%.

Hgb puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 12,9g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

Leucocite puncţie venoasă 2 ml sânge pe E.D.T.A. 10.900/mm³. 4000-8000/mm³.

INVESTIGAŢII PARACLINICE
Data Examene Pregătirea pentru examen Îngrijiri după examen
curente
12.04.2021 Radiografie de Nu necesită pregătiri speciale Nu necesită îngrijiri
sold speciale

ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
Perioada Alimente permise Alimente interzise
12.04-18.04.2021 Regim normocaloric, hiposodat Alcool,tutun,grăsimi

TRATAMENT MEDICAMENTOS
Data Medicamente Mod de administrare
12.04-18.04.2021 Ketoprofen 100 mg 3 tb/zi Per os
12.04-18.04.2021 Quamatel 1 fl/12 ore i.v.

12.04-18.04.2021 Aspenter 75mg 2/zi Per os

75
12.04-18.04.2021 Nitromint 2,6 mg 2/zi Per os

12.04-15.04.2021 Miofilin 3tb/zi Per os

12.04-18.04.2021 Piafen 3f/zi i.m.

12.04-18.04.2021 Algocalmin 2 f/zi i.v.

12.04-18.04.2021 Diclofenac unguent Tegumentar

12.04-18.04.2021 Diazepam 1 tb/zi, seara Per os

76
 CAPITOLUL IV
EVALUARE FINALĂ.

Lucrarea “Îngrijirea bolnavului cu coxartroză” este constituită din 3 capitole.

Primul capitol tratează problemele legate de diagnosticul bolii : etiologie, simptomatologie,

patogenie si tratament.

Capitolul II cuprinde supravegherea bolnavului de către asistenta medicală din momentul

internării până la externare, efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune, atribuțiile ce ii revin in fața
acestor bolnavi, problemele legate de educația sanitară si profilaxie.

În capitolul III am urmărit 3 cazuri de boală întâlnite in cadrul Spitalului Municipal Huși, unde
mi-am desfășurat pregătirea practică, motiv pentru care am ales aceasta boală.

Toți cei 3 pacienți sunt cunoscuți cu artroză în antecedente, ei adresându-se medicului de

specialitate pentru consult și tratament.

Sub tratament medicamentos, kinetoterapie și fizioterapie, simptomatologia se remite.

Se observă că, deși știu că suferă de artroza șoldului, nu dețin prea multe informații despre
boala, despre evoluția ei și despre faptul că de ei depinde foarte mult dacă vor avea nevoie de
intervenție chirurgicală sau nu.

CONCLUZII

Coxartroza odată instalată are un caracter progresiv, astfel poate duce la deformarea bazinului,
scurtarea membrului inferior, alterarea si a celeilalte articulații coxofemurale prin suprasolicitare, la
împiedicarea mersului si imobilizarea bolnavului.

Dintre toate artrozele, ea are caracterul cel mai invalidant, de unde si prognosticul rezervat.

77
 Coxartroza numită si artroza coxo-femurală, este poate cea mai importantă din toate artrozele
pentru ca afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului, după cum
aceste două funcții sunt mai mult sau mai puțin alterate.

Mijloacele ortopedice, fizioterapice, medicamentoase care constituie baza tratamentului

conservator al coxartrozei, trebuie completate cu câteva măsuri profilactice:

- lupta activă contra obezității respectând un regim alimentar hipolipidic, hipoproteic ;

- evitarea excesului de oboseală articulară, evitarea statului in picioare și a mersului

îndelungat, a purtării de greutăți sau a mersului pe teren neregulat iar folosirea bastonului este
obligatorie ;

- menținerea unei mobilități articulare maxime prin gimnastică medicală zilnică in decubit
dorsal, prin practicarea înotului si prin folosirea bicicletei când este posibil.

78
BIBLIOGRAFIE

1.G. Baltă coord.- Tehnica de îngrijire generală a bolnavilor, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1983;
2. Baciu Clement - Aparatul locomotor, Editura Medicală, 1981
3.S. Bolintineanu coord.- Anatomia omului, Ed. Victor Babeş, Timişoara, 2018;
4.F. Chiru coord.- Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos. Manual pentru şcolile
sanitare postliceale, Ediţia aII-a, Ed. Cision, Bucureşti, 2010;
5.O.A. Coman - Farmacologie pentru moaşe şi asistenţi medicali. Note de curs, ediţia a II-a,
Ed. Medicală, Bucureşti, 2012;
6.Cristescu D. coord.- Biologie. Manual pentru clasa a XI-a, Ed. Corint Educaţional,
Bucureşti, 2014;
7.A. Croitoru- Anatomie, fiziologie şi patologie umană. Conţinuturi detaliate,evaluare,
aplicaţii, teste, Ed. Lucman, Bucureşti, 2007;
8.A.S.Fauci coord.-Harrison- Principiile medicinei interne, Ed. Teora, Bucureşti, 2003;
2007;
8.Gogulescu N., Gogulescu B.A. - Ortopedie traumatologie vol I, Editura Evrika, Brăila,2002
9.Marcean C.- Tratat de nursing. Îngrijirea omului sănătos şi bolnav, Ed. Medicală, Bucureşti,
2010;
10.C.Marcean - Ghid de farmacologie pentru asistenţii medicali şi asistenţii de farmacie, Ed.
All, Bucureşti, 2011;
11.C.Marcean, consultant ştiinţific- Manual de practică standardizat conţinând tehnici pentru
stagiul de pregătire al elevilor din şcolile sanitare- specializarea: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST, Anul I,II,III, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2013;
12.C.Mozes - Cartea asistentului medical. Tehnica îngrijirii bolnavului, Ediţia a VI-a, Ed.
Medicală, Bucureşti,1999;
13.M.Mihăilescu. - Chirurgie pentru cadre medii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1979;
14.C.Th.Niculescu coord.-Anatomia şi fiziologia omului. Compendiu, Ed. Corint Educaţional,
Bucureşti, 2014;
15. I.Pana, Nicolina Roventa- Radiodiagnostic osteo-articular- Editura Medicala Bucuresti 1977
16.S.Parker -Corpul uman. Manual complet, Ed. Litera, Bucureşti, 2014;
17.S. Simion coord.- Manual de anatomie, semiologie şi practici chirurgicale, Ed. Universitară
“Carol Davila”, Bucureşti, 2006;

79
 18.Şcoala Postliceală Sanitară de Stat “Gh. Ghica”- Noţiuni de anatomia şi fiziologia omului,
Iaşi, 2005;

19. Șt. Suteanu -Clinica si tratamentul bolilor reumatice- Editura Medicala Bucuresti 1977.

20.L.Titircă - Urgenţele medico-chirurgicale. Sinteze, Ed. Medicală, Bucureşti, 2006;

21.L.Titircă coord.- Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale, Ediţia a VII-a, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008;
22.L.Titircă coord.- Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali. Ghid de
nursing, Vol. II, Ed. Viaţa medicală Românească, Bucureşti, 2008;
23.V.Văcariu - Ghid de nursing, Ed. „Victor Babeş”,Timişoara, 2012;
24. Vuzitas Gheorghe Anghelescu Aurelia – Neurologie si Psihiatrie- Societatea
Ştiinţifică si Tehnica 1996
25 . Voiculescu Bogdan- Anatomia şi fiziologia omului Ed. Medicală, Bucureşti, 1997.

80