CURS 6

Etape de elaborare a unei diete; individualizarea dietei.

Dietetică profilactică
METABOLISMUL ENERGETIC AL ORGANISMULUI
1 kcal reprezintă cantitatea de energie necesară pentru a create cu 1° Celsius (de la 15 la 16°) temperatura unui litru
de apă.
Se mai utilizează şi consumul caloric în kilojoule (kj).
Un kj reprezintă cantitatea de energie cheltuită pentru deplasarea unei mase de 1 kg, pe distanţa de 1 metru, cu o
forta de 1 Newton. (1 Newton = forţa aplicată unei mase de 1 kg, pentru a imprima o acceleraţie de 1 m/sec).
1 kcal = 4,185 kj
1 kj = 0,239 kcal.
Necesarul caloric zilnic trebuie să acopere consumul energetic al zilei respective.
Componentele consumului energetic sunt reprezentate de:
1) Consumul energetic de repaus (CER) – exprimat prin rata metabolica bazala (RMB)- care reprezinta cea mai mare
parte a consumului energetic, aproximativ 60%-75%;
2. Efectul termogenetic al alimentelor (ETA) sau termogeneza indusa de dieta;
3. Energia cheltuita pentru activitati voluntare.
A. Rata metabolica bazala
în conditii bazale, energia este utilizata in activitatile mecanice necesare mentinerii vietii, cum ar fi
– respiratia sau circulatia sanguina,
– sinteza constituientilor organici,
– mentinerea temperaturii corpului,
– pompele ionice transmembranare.

Masurarea RMB
presupune repaus complet, fizic si psihic, relaxat, dar nu in timul somnului, ci la cateva ore dupa o activitate
obositoare, intr-o atmosfera confortabila.

RMB este masurat dimineata, dupa trezirea subiectului si la 10-12 ore de la ultima masa;
RMB este relativ constanta si reprezinta 60-70% din totalul energetic.
Factorii care influenteaza rata metabolica bazala( RMB):
1. aria suprafetei corporale - datorita caldurii pierdute prin evaporarea apei de la nivelul pielii;
2. masa corporala - este legata de rata metabolica de repaus;
3. greutatea corporala - persoanele cu greutate mai mare au o rată a metabolismului mai mare;

1
 4. Sexul - femeile au REE cu 5-10% mai mică decât bărbaţii de aceeaşi înălţime şi greutate, probabil datorită unui raport
mai mic între masa musculară/masa grasă;
5. Varsta - la adult REE scade progresiv, cu aproximativ 2-3% pe decadă, posibil prin creşterea procentului de ţesut
adipos odată cu vârsta. Exerciţiul fizic poate atenua această scădere, nu numai prin creştera consumului energetic în
timpul exerciţiului fizic, cât şi prin creşterea ţesutului muscular, ce are activitate metabolică intensă. in copilărie,
pubertate, adolescenta, 1-15% din REE se utilizează pentru procesul de creştere;
6. dezvoltarea musculaturii - la atleti, RMB este cu 5% mai mare fata de cei care nu practica sportul, iar femeile cu o
proportie mai mare de tesut adipos decat masa musculara, fata de barbati, au o RMB cu 5-10% mai redus ca acestia;
7. cresterea- RMB este mai intens in perioada de crestere accelerata( primii doi ani de viata) si se diminueaza progresiv
in timpul pubertatii si adolescentei;
8. glandele endocrine - tiroxina si noradrenalina sunt principalii reglatori ai metabolismului; cand exista deficit de
tiroxina, metabolismul bazal scade cu 30-50%, iar in hipertiroidie RMB creste aproape de 2 ori peste valorile normale;
stimularea SNS( sistemului nervos simpatic), de exemplu in stres creste activitatea celulara cu eliberare de adrenalina
care stimuleaza glicogenoliza;
9. alti hormoni influenteaza RMB - cortizolul, insulina,
STH, etc., iar la femei exista variatii in functie de
ciclul menstrual si in sarcina;
10. Somnul - in timpul somnului, metabolismul scade cu aproape 10% cel realizat in timpul starii de veghe, datorita
relaxarii musculare si inhibarii sistemului nervos simpatic;
11. compoziţia corpului: cu cât raportul dintre masa slabă a corpului (fat free mass - FFM)/masa grasă este mai mare, cu
atât REE este mai mare, întrucât FFM este ţesutul metabolic activ al corpului
12. Febra - creste rata metabolismului bazal cu 13% pentru fiecare grad peste temperatura normala;
13. temperatura mediului ambiant – cea de la tropice creste RMB cu 5-20% fata de zona temperata;
14. ciclul menstrual
15. graviditatea.
B. Efectul termogenetic al alimentelor
Reprezinta aproximativ 10% din totalul consumului energetic.
Se mai numeste termogeneza indusa de dieta/alimentatie.
Are doua componente:
– termogeneza obligatorie - este energia necesara pentru digestia, absorbtia si metabolizarea substantelor
nutritive;
– termogeneza facultativa - este o crestere a ratei metabolice stimulata de ingerarea de alimente, pentru
transformarea caloriilor in exces in caldura;
ea creste de aproape doua ori in conditii de efort fizic;
este stimulata si de frig, cofeina si nicotina.
Termogeneza alimentelor este mai mare dimineata, dupa micul dejun, decat dupa pranz sau cina, fiind mai mare
dupa consumul de carbohidrati si proteine fata de lipide.
De aceea, arderea lenta a grasimilor poate duce la aparitia obezitatii.

2
Factori ce influenţează ETA:
compoziţia dietei este mai mare după consumul de proteine (20-30%) şi hidraţi de carbon (5-10%), decât după
consumul de lipide (4%);
alimentele condimentate (chili, muştar) cresc ETA o perioadă de peste 3 ore, comparativ cu aceleasi alimente
necondimentate,
fumatul, consumul de cafea, frigul cresc ETA cu până la 8-11%.
C. Activitatea fizica
Consumul energetic variaza in limite foarte mari in functie de activitatea fizica - 10% la persoanele imobilizate la pat si
pana la 50% la persoanele foarte active, sportivii.
Energia consumată în timpul exerciţiului fizic (Energy Expended in Physical Activity – EEPAJ - cuprinde energia
folosită în exerciţiul fizic voluntar, dar şi în activitatea fizică involuntară, cum ar fi: tremurăturile, agitaţia şi controlul
postural.
Factori ce influenţează EEPA:
– greutatea corporală, crescând paralel cu aceasta;
– sexul este mai mare la bărbaţi comparativ cu femeile, posibil datorită unei mase musculare mai mari, dar şi
datorită unei greutati mai mari;
– vârsta descreşte pe măsura înaintării în vârstă, datorită probabil scăderii cantitatii de masă musculară.
EEPA se poate calcula ca multiplu al RMB.
rezultatul obţinut astfel reprezintă suma dintre RMB şi EEPA

3
 Altă variantă de calcul a necesarului caloric zilnic
Calculul necesarului caloric zilnic se efectuează funcţie de: înălţime, greutate, vârstă, sex, gradul de efort fizic, starea
fiziologică, greutatea actuală etc.
Calcularea energiei provenite din alimente
Caloria este o unitate de masura a energiei furnizate de alimente.
Arderea unui gram din diferite principii alimentare furnizeaza calorii:
– proteine – 4,1 kcal/g
– lipide – 9,3 kcal/g
– carbohidrati – 4,1 kcal/g
– alcool – 7 kcal/g
– fibre alimentare (sunt glucide rezistente la digestie) – 2 kcal/g
Necesarul de energie se obtine adunand necesarul energetic in repaus, in activitate fizica si efectul termic al
alimentelor.
Pe baza valorilor energetice se poate calcula aportul de calorii recomandat pe categorii de persoane (sugari, copii,
barbati, femei), folosind tabele de referinta in care sunt precizate varsta (ani), greutatea (kg), talia( cm).
Necesarul energetic total zilnic trebuie să acopere:
cheltuielile metabolismului bazal;
acţiunea dinamic specifică a alimentelor;
cheltuielile energetice determinate de activitatea fizică depusă;
cheltuielile energetice ca răspuns la modificarea temperaturii mediului înconjurător.
Calculul necesarului caloric
Factorii utili calculării necesarului caloric sunt: greutatea, înălţimea, vârsta, profesia, activitatea fizică, starea
fiziologică (sarcină, alăptare, pubertate).
Etape de elaborare a unei diete
intocmirea unui regim alimentar, atât pentru persoanele bolnave dar şi pentru persoanele sănătoase, trebuie să se
respecte o serie de etape comune care se bazează pe cunoaşterea unor date antropometrice, fiziologice (activitate
profesională şi extraprofesională) şi fiziopatologice (caracteristicile afecţiunii prezente), fără de care calculul pentru
întocmirea meniului într-o zi anume este imposibil.

4
 Regimul alimentar trebuie:
– sa includa suficiente calorii pentru a mentine o greutate sanatoasa,
– sa asigure o crestere normala la copii si adolescenti si
– sa corespunda nevoilor suplimentare in caz de activitate fizica, sarcina, alaptare sau boala.
Scopul dietei este acela de a asigura un aport adecvat de principii nutritive, atat calitativ cat si cantitativ.
Pentru aceasta, alimentatia trebuie sa fie regulata si fragmentata (de obicei, in trei pranzuri si doua gustari).
Pentru alcătuirea unui regim alimentar care trebuie respectate următoarele etape
1. Calcularea greutății ideale
2. Calcularea aportului caloric necesar (rația calorică)
3. Distribuția caloriilor (repartiția calorică pe principii alimentare)
4. Repartitia calorica pe mese și gustări
5. Întocmirea meniului zilnic
6. Respectarea regulilor de gastrotehnie
1. Calcularea greutății ideale
Pentru calcularea greutatii ideale cele mai utilizate formule sunt: formula Broca, formula Lorentz, formula
„Metropplitan Life Insurance” şi indicele masei corporale. - Indicele masei corpului (IMC) sau „Body Mass Index”
formula Asigurărilor Metropolitane din New York
GI = 50 + 0,75 (I - 150)+ (V-20)/4
– GI = greutatea ideală (în kg);
– I = înălţimea (în cm);
– V = vârsta (în ani).
– Rezultatul obţinut - valabil pentru bărbaţi.
– în cazul femeilor, rezultatul trebuie înmulţit cu 0,9.
Obezitatea este definită prin depăşirea greutăţii ideale cu 20%.
Indicele de masă corporală (IMC) - cea mai folosită formulă
– raportul dintre greutate (kg) şi înălţime la pătrat (m2) IMC = G/T2
Din 1995 OMS a stabilit că ideală este corelația IMC, care nu necesită corecții în funcție de sex și vârstă, cu excepția
extremelor de vârstă (copiii sub 16 ani, vârstnici peste 70 ani), la care calcularea IMC se face folosind indici de
corecție pe nomograme (în funcție de percentile)

5
6
 Clasificarea greutăţii în funcţie de valorile IMC (Kg/m2)
Subponderal < 18,5

Normal 18,5 - 24,9

Supraponderal 25 – 29,9

Obezitate gradul I 30 – 34,9

Obezitate gradul II 35 – 39,9

Obezitate gradul III 40 – 44,9

Obezitate monstruoasă (morbidă) > 45

Calcularea aportului caloric necesar (rația calorică)

Stabilirea necesarului caloric este exprimat în kcal/kg pe corp.
Acest necesar poate varia, în general, între 5 kcal/kg corp/zi şi 45kcal/kg corp/zi.
Calculul se face pentru greutatea ideală, adică greutatea pe care persoana respective ar trebui să o aibă şi care este
fie calculate, fie citită în tabele speciale.
Pentru o persoană cu greutatea ideală de 70 kg 5 kcal/kg corp/zi înseamnă 350 kcal, în timp ce 54 kcal/kg corp/zi
înseamnă 3150 kcal/kg corp/zi.
Ratia calorica va fi ajustata pentru a aduce greutatea reala la cea ideala, deci va fi usor hipocalorica la obezi si usor
hipercalorica la subponderali.
La normoponderali dieta va fi normocalorica
In mod normal, un subiect adult trebuie sa consume aproximativ 2000 – 2400 cal pe zi.
La persoanele normale aportul caloric trebuie sa fie adaptat la:
activitatea profesionala sau sportiva
– Fiecare nivel de activitate fizică presupune o cheltuială energetică dată de travaliul muscular care se adaugă
la metabolismul bazal în funcţie de numărul de ore în care se efectuează acest travaliu.
– vârsta – necesarul caloric scade pe măsura înaintării în vârstă
Sex - la aceeaşi vârstă şi efort fizic femeile consumă cu 500-700 kcal/zi mai puţin
Starea hormonală:
– hipertiroidismul şi hipotiroidismul indue creşterea, respectiv scăderea consumului energetic;
– creşterea catecolaminelor în timpul emoţiilor sau stresului due la creşterea consumului energetic;
cortizolul, hormonul de creştere, insulina, influenţează consumul energetic.

Starea fiziologică:
– la gravida diabetică şi în timpul alăptării sunt suficiente 1800-2400 kcal/zi;
– în timpul sarcinii consumul energetic descreşte în prima parte iar apoi creşte, prin consumul placentar,
creşterea copilului, creşterea activitatii cardiace materne.
greutatea ideala (IMC < 24 la femei si 25 la barbati)
– pacienţii obezi vor primi până la normalizarea greutatii cu 500-1000 cal/zi mai puţin decât normalul calculat.

7
 – Pacienţii cu deficit ponderal vor primi un supliment caloric zilnic.
exigentele specifice ale corpului – crestere, cicatrizare, oprirea provizorie a activitatii
Alţi factori:
febra creşte consumul energetic cu 13% pentru fiecare grad peste 37;
temperatura crescută a mediului duce la creşterea consumului energetic cu 5-20%.
Greutatea actuală: pacienţii obezi vor primi până la normalizarea greutatii cu 500-1000 cal/zi mai puţin decât normalul
calculat. Pacienţii cu deficit ponderal vor primi un supliment caloric zilnic.
1. Persoana în repaus 25-30 kcal/kgc/zi
2. Activitatea sedentară necesită cheltuială energetică între 30-35 kcal/kgc/zi
3. Activități fizice ușoare (35-40 kcal/kcg/zi): funcționari, avocați, medici, profesori, informaticieni, arhitecți.
4. Activități fizice medii (40-45 kcal/kcg/zi): muncitori din industria ușoară, studenți, munci agricole mecanizate,
comercianți, militari.
5. Activități fizice mari (45-50 kcal/kcg/zi): munci agricole nemecanizate, forestieri, oțelari, turnători, dansatori, militari
în campanie, unele sporturi de performanță.
6. Activități fizice excepționale (> 50 kcal/kgc/zi): tăietori de lemne, pietrari, unele sporturi de performanță (maraton,
box, canotaj, etc)
7. Obezi inactivi – maxim 1200 kcal/zi
• De ex. Adult 70 kg, AF redusa (30-35kcal/kgc/zi) → 2100 kcal/zi

8
Distribuția caloriilor (repartiția calorică pe principii alimentare)
Caracterizarea generală a dietei şi distribuirea necesarului caloric pe cele 3 principii nutritive: glucide, proteine şi
lipide.
aceleaşi procente de proteine, glucide si lipide pot să corespundă unor aporturi calorice diferite.
în această etapă a întocmirii dietei este obligatorie şi caracterizarea generală a dietei în raport de necesarul caloric şi
de principiile nutritive care rezultă din analiza tuturor elementelor menţionate.
– De ex., dieta poate fi hipocalorică, hipoproteică, normolipidică, hiperglucidică şi uşor hiposodată, săracă în
purine, bogată în fibre etc.
Caracterizarea dietei decurge din nevoia corectării unor tulburări sau afecţiuni existente şi care urmează a fi parţial
corectate prin dietă.
în funcţie de caracteristicile dietei ce decurg din diagnosticul clinic al afecţiunilor prezente se vor face şi
recomandările privind şi provenienţa proteinelor şi lipidelor, precizând cât la sută vor fi animate şi cât la sută
vegetale.
Distribuția caloriilor pe cele 3 principii energetice tb. să fie:
Proteine 11-15% din rația calorică (din 2100 cal 15% = 315 cal din proteine; 315/4 = 76 g proteine)
50% din proteine de origine animala (aac esențiali) si 50% de origine vegetală
– Copilul în dezvoltare: 4 g proteine/kgc/zi
– Copil 3-10 ani: 3 g proteine/kgc/zi
– 10-20 ani: 2 g proteine/kgc/zi
– Femeia ce alăptează 3-4 g proteine/kgc/zi
– Femeia în sarcină: 15% din rația calorică
Se poate, de asemenea, menţiona câte grame de acizi graşi vor fi polinesaturaţi, mononesaturaţi sau saturaţi.
Lipidele 25-30% (1/3 animale, 2/3 vegetale)
– Din cauza obezității se tinde la maxim 25% din rația calorică
Glucidele 55-60% din rația calorică
– de preferat de origine vegetală (glucide cu index glicemic redus)
– Evitarea glucidelor simple în favoarea celor complexe.
Indicele glicemic = proprietatea unei glucide de a crește glicemia imediat după ingestie
Produsele zaharoase:
– Zaharul, dulceata, produsele de cofetarie si patiserie sunt foarte bogate in glucide simple, iar consumul lor
trebuie limitat.
– In plus, aceste alimente nu participa la realizarea unui echilibru nutritional, fiind lipsite in mare parte sau
complet de vitamine si saruri minerale.
– Atunci cand sunt consumate in exces, ele sunt stocate sub forma de grasime corporala.

9
 Cerealele, painea si leguminoasele:
– Consumul acestor alimente trebuie favorizat, deoarece furnizeaza energia necesara pentru buna functionare
a organismului.
Fructele:
– Fructele sunt bogate in glucide simple, dar trebuie consumate zilnic pentru a acoperi necesarul de vitamina C,
saruri minerale (potasiu, magneziu) si fibre.
– Se recomanda consumul a 2 fructe pe zi, din care un citric (portocala, grepfrut, lamaie).
– alimentele care contin zahar rafinat au de obicei o valoare nutritiva mica si pot cauza carente daca sunt
consumate in locul alimentelor bogate in substante nutritive.
Prin urmare, se recomanda limitarea consumului acestor alimente de catre toate persoanele si nu doar de diabetici.

1. Alimente cu conținut glicemic mare, interzise diabeticului

Zahăr 100%
Miere, malț 80%
Biscuiți, prăjituri de cofetărie 75%
Smochine, stafide, curmale uscate, dulcețuri 70%
Prune uscate, gem de prune, marmeladă 65%
Lapte condensat, îndulcit 55%

2. Alimente cu conținut glicemic mediu, permise limitat diabeticului

Pâine albă 50%
Pâine graham 45%
Cartofi, orez, paste făinoase, fasole boabe, mazăre boabe, linte 20%
Cireșe de vară, mere ionatan 15%
Mămăliguță 12,5%
Fructele proaspete (struguri, prune, pere Bergamotte, banane, curmale, stafide, smochine), 10-20%
sucurile de fructe

3. Alimente permise diabeticului

Morcovi, țelină, sfeclă, ceapă, usturoi, gulii, țelină, căpșuni, portocale, mandarine, fragi, mere, 10%
cireșe de mai
Legume verzi: roșii, salată, ardei, varză, vinete, praz, castraveți, conopidă, ciuperci, lămâi, 5%
pepeni, grapefruit
Bere 5%
Lapte și derivate (iaurt, lapte batut, branza de vaci, urda, cas dulce) 4%
Carne, pește și derivatele lor 2%

10
Clasificarea alimentelor in functie de indexul glicemic
Index slab (sub 50):
– linte, soia, cirese de mai
Index modest (50 – 75):
– paste fainoase, fasole, mazare
– Lactate
– Mere
Index mediu (75 – 90):
– paine intermediara, graham sau neagra
– biscuiti neindulciti
– fulgi de orez, ovaz
– cartofi (ignami, patate)
– banane
Index ridicat ( > 90):
– paine alba, cozonac, biscuti indulciti, prajituri
– fructe uscate: curmale, smochine, stafide, prune
– miere de albine, dulceata, gem, marmelada, zahar
– lapte indulcit
Alimentele cu conținut glicemic > 50% trebuie evitate, cu excepția unor cantități mici de miere, malț sau biscuiți
Alimentele cu conținut glucidic între 10-50% vor fi permise în cantitați limitate
Cele cu conținut glucidic sub 10% sunt permise fără restricții.
echivalența glucidică = cantitatea din diferite alimente care conțin 12,5 și respectiv 10 g glucide
– Ex. 10,5 g glucide conținute în 100 g măr = 25 g pâine = 200 g varză
– Pentru a nu depasi cele 250 g glucide permise zilnic, trebuie cântărite fructele, legumele uscate și pâinea:
– maxim două fructe pe zi, la sfârșitul mesei;
– 1- 2 porții de legume uscate și
– maxim 100 g de pâine albă.
În general, cu cât concentrația glucidică dintr-un aliment este mai mică, cu atât conținutul în fibre alimentare este
mai mare
Fibrele alimentare, atât cele solubile (gume, pectine, mucilagii), cât și cele insolubile (celuloză, hemiceluloză, lignină)
au proprietatea întârzierii golirii gastrice, a digestiei și absorbției glucidelor, evitând în acest fel creșterile glicemice
postprandiale mari.
Dietele de tip occidental – dezechilibrate bogate în lipide, proteine si glucide simple) conțin mai puțin de 15 g fibre/zi
Cantitatea recomandată de fibre aprox 20-30 g/zi
Consumul excesiv >40 g fibre/zi are ca efecte secundare pierderea de calciu și accentuarea tendinței la osteoporoză
– Bauturile alcoolice contin multe calorii si pot altera echilibrul alimentar:
– 1 pahar de whisky = 300 cal
– 500 ml bere = 150 cal

11
4. Repartitia calorica pe mese și gustări
Alimentele alese trebuie să fie cât mai variate, pentru a evita monotonia regimurilor
Alimentele trebuie alese astfel încât din ele să fie alcătuit meniul zilnic cu 3 mese principale și 2 gustări
Ele trebuie să se suprapună cu numărul de calorii calculat, precum și cu procentul de glucide, lipide și proteine
calculate în etapele anterioare
Trebuie avute la îndemână tabelele cu conținutul alimentelor în proteine, glucide, lipide și calorii
Se recomandă inițial cântărirea alimentelor ce urmează a fi consumate, urmând ca, după un timp să se ajungă la o
apreciere destul de corectă a greutății diferitelor alimente (cartofi, mere, pâine, etc)

12
Distribuirea caloriilor pe numărul de mese precizat
Mic dejun 20% din rația calorică (420 calorii)
Prânz 40% din rația calorică (840 calorii)
Cina 30% din rația calorică (630 calorii)
Gustările: câte 5% din rația calorică (câte 105 calorii)

13
Distribuirea glucidelor
La fiecare masă se respectă repartiția normală a principiilor alimentare
De ex, la micul dejun 55-60% glucide , 11-15% proteine, 25% lipide (1/3 animale, 2/3 vegetale) (din cele 420 calorii
repartizate pt micul dejun.
5. Întocmirea meniului zilnic
După ce s-au stabilit necesarul caloric, principiile nutritive, se va întocmi tabelul cu alimentele ce vor fi folosite la
prepararea meniului, astfel încât să se respecte piramida alimentaţiei sănătoase, care prevede ca fiecare principiu
alimentar să aibă o anume provenienta.
inainte de întocmirea tabelului cu alimente se vor gândi cele mai importante principii ale alimentaţiei pentru fiecare
caz şi vor fi trecute în tabel în primul rând alimentele ce vor fi restricţionate, iar la principiile nutritive vor fi trecute
totdeauna glucidele, lipidele, proteinele, dar şi alte elemente, când acestea vor trebui restricţionate, cum ar fi:
– Na şi lichidele în caz de retenţie hidrică (insuficienta renală, cardiacă, ciroză decompensată vascular etc.),
– restricţie de K în caz de insuficienta renală etc.
Pentru meniul zilnic trebuie alese mâncărurile pentru fiecare masă sau gustare, în funcție de grupele de alimente
Grupele de alimente
– Lapte și derivate
– Carne, pește, preparatele de carne și pește
– Ouă
– Cereale
– Legume
– Fructe
– Grăsimi
– Băuturi (apă, ceai, suc)
– Condimente
Meniul se obţine prin gruparea felurilor de mâncare într-o anumită ordine la o masă, într-o zi sau într-o săptămână.
in alcătuirea unui meniu se va urmări o mare variabilitate a acestuia, atât în ceea ce priveşte tipul de preparat, cât şi
modul de prezentare al acestora, cu scopul de a obţine un apetit cât mai bun, care să declanşeze şi să întreţină
secreţiile digestive necesare transformării alimentelor în timpul digestiei.
Pentru a asigura o variabilitate a meniului, se recomandă efectuarea lui pe 7-14 zile, pentru a se putea asigura
aprovizionarea.
– Produsele de origine animală (carnea, laptele, brânzeturile, ouăle) vor asigura factorii nutritivi cu valoare
crescută: proteine animate, grăsimi animate.
– Produsele de origine vegetală vor asigura în principal glucidele, vitaminele şi mineralele, din: cereale, legume,
fructe.
– Aportul caloric va fi completat de grăsimile animate şi vegetale.
Se pot permite înlocuiri ale unor alimente în cadrul unei grupe evitându-se asocierea alimentelor deficitare în acelaşi
principiu nutritiv.
Orice meniu trebuie să conţină şi alimente de origine animală şi vegetală.
Nu trebuie să lipsească legumele şi fructele în stare crudă sau preparate ca salate sau deserturi, asigurându-se astfel
aportul de vitamine şi minerale.
Se recomandă respectarea orelor fixe de masă pentru crearea şi întreţinerea reflexelor stimulatoare ale secreţiilor
digestive: ultima masă se va lua cu 2-3 ore înainte de culcare, pentru a asigura digestia şi odihna noaptea.

14
 Alcătuirea meniului se face în funcţie de sezon.
Cel mai consistent va fi felul 2, felul 1 având rol de declanşare a apetitului, fiind reprezentat de: aperitive, supe,
ciorbe. Desertul va fi folosit la sfârşitul mesei, preferabil cu fructe, el asigurând saţietatea.
Exemplu de dietă:
dimineaţa, ora 8: lapte 250ml, 30g pâine, 10g unt, 30g brânză;
gustarea de la ora 11: un măr de 150g
prânzul de la ora 13: supă cremă de legume, pește fiert cu garnitură de cartofi, salată de varză, 100g pâine, 1 măr de
100g;
gustarea de la ora 17: 100g orez cu lapte, 30g pâine, 20g parizer;
cina de la ora 21: 40g budincă de conopidă cu brânză, un ou fiert, 150g roşii.
7. Respectarea regulilor de gastrotehnie
Gastrotehnie = o ramură a nutriţiei care se ocupă cu arta preparării alimentelor, studiind transformările suferite de
alimente în cursul preparării lor prin diverse tehnici culinare, având în vedere şi influenţa acestor transformări asupra
stării de sănătate a individului.
inainte de a interveni la prepararea culinară a alimentelor se trece prin mai multe etape:
– etapa preliminară care constă într-o serie de manopere pregătitoare pentru prelucrarea culinară propriu-zisă;
– tratamentul termic este folosit pentru majoritatea alimentelor, înainte de a fi consumate.
Vizează menținerea integrală a principiilor nutritive din alimente, precum și o prelucrare mecanică sau termică prin
care procesul de digestie să fie ușurat, fără a produce compuși iritanți pentru mucoasa gastro-duodenală
F important deoarece influențează apetitul și sapiditatea (gustul mâncării)
Educaţia nutriţională în populaţia generală
În orice ţară, atât progresul la nivel de individ, cât şi dezvoltarea la nivel naţional depind de sănătate – sănătatea
individului şi cea a populaţiei ţării în ansamblu.
În consecinţă, o nutritie mai bună trebuie să constituie o componentă importantă a dezvoltării naţionale. Î
n acest context, educaţia alimentară la nivel natioanal poate contribui în plus şi considerabil, eficient, la optimizarea
statutului de nutritie al populatiei.

În Romania deprinderile alimentare de zi cu zi reflectă o serie de tipare unice regionale, economice şi culturale.
Pentru unii, problemele pot fi cauzate de deficitul de energie si trofine esenţiale pentru organism.
Pentru alţii, problema majoră poate fi constituita de existenta unui regim alimentar dezechilibrat;
– de exemplu, înlocuirea alimentelor disponibile la nivel local, care au asigurat subzisenţa pentru multe
generaţii, cu alimentele “moderne” înalt procesate care tind să fie tot mai bogate în zahăr, grăsimi şi sare.
Deoarece sănătatea nutriţională este complexa şi influenţează toate aspectele fiinţei umane, elaborarea şi
implementarea unor proiecte educaţionale de nutriţie necesită participarea unui procent cat mai mare din populatia
de la nivelul intregii tari si o astfel de participare multisectorială reprezintă calea cea mai sigură de dezvoltare a unui
program educational care să ţină seama de necesităţile tuturor categoriilor de populatie.

15
16
17
18
19
20