Colecistita Cronică Alitiazică (CCA) – boală necro-

inflamatorie a peretelui veziculei biliare, cu

patogenie plurifactorială, ce apare în absenţa
litiazei biliare.
 Este una dintre cele mai frecvente patologii ale
sistemului biliar
 Conform mai multor autori, bolnavii cu CC constituie
17-19%, în ţările industrial dezvoltate - 10-20% şi
frecvenţa continuă să crească.
 Anual în lume se fac circa 25 mln de colecistectomii
 Se disting 2 tipuri de CC: alitiazică (acalculoasă) şi
litiazică (calculoasă)
 Timp îndelungat chestiunea cu privire la evidenţierea
CC alitiazice rămânea nerezolvată
 În majoritatea literaturii străine CC alitiazică ca formă
nosologică nu este acceptată. CC este privită ca stadiu
fizico-chimic al calculozei colesterinice
 La mulţi bolnavi cu CC alitiazică ulterior nu se dezvoltă
boala colelitiazică
 disfuncţii ale veziculei biliare şi ale căilor biliare
extrahepatice
 procese infecţioase (E.Coli, Str. faecalis şi epidermalis, Enterococcus
pseudomonas, Klebsiela, viruşi hepatitici A, B, C, D, E, CMV etc.)
 invazii cu helminţi (opistorhoză, clonorhoză etc.)
 fungi patogeni (candidomicoză, actinomicoză etc.)
 reflux duodeno-biliar (colecistită fermentativă)
 alergia alimentară
 Căile de pătrundere a infecţiei:
 Ascendentă - din intestin (favoriuzază hipo- şi aclorhidria,
dereglarea sfincterului Oddi, diskinezia hipotonic-hipokinetică a veziculei
biliare, duodenostaz)
 Descendentă (hematogenă) – din circulaţia mare prin
a. hepatică sau din intestin prin v. portă
 Limfogenă – în apendicită, boli infamatorii
ginecologice, pneumonii şi proces epurulente în
plămâni
Conform Clasificării Internaţionale a Bolilor
(revizia X) se disting:
 К 81 Colecistită
 К 81.0. Colecistită acută
 К 81.1. Colecistită cronică
 К 81.8. Alte forme de colecistită
 К 81.9. Colecistită neprecizată
 К 83.0. Colangită
 Este nespecific şi variat. Forme de CCA:

 Forma tipică: >2/3 din bolnavi cu CCA

- Algică
 Forme atipice: < 1/3 din bolnavi cu CCA:
- Cardialgică
- Esofagialgică
- Intestinală
 Forma algică:
 Dureri surde sub rebordul costal drept peste 40-90 min după
mese, în special, copioase şi bogate în lipide, dar şi după plimbări
“cu hopuri” şi ridicare de greutăţi. Deseori durerile apar sau se
intensifică la aflarea de durată în poziţie şezândă sau aplecată.
 La 85% bolnavi – durerea este monotonă, la 10-15% se atestă
accese rare, de intensitate mică de colică biliară
 Uscăciuni, gust amar în cavitatea bucală
 Pirozis
 Greţuri
 Eructaţii cu aer sau alimente
 Frecvent tendinţă la constipaţii (dereglarea colerezei şi diskineziei
colonului de tip hipotonic-hiperkinetic)
 Forma Cardialgică :

 Dureri precordiale surde, de lungă durată

 Aritmii, frecvent extrasistolii după mese
copioase, mai ales în poziţie culcată
 ECG: aplatizarea, uneori inversarea undei T
 Forma Esofagialgică :

 Pirozispersistent
 Dureri surde retrosternale, după mese
copioase, uneori senzaţie de “par” retrosternal
 Durerea este de lungă durată,
 uneori apar Disfagii (dificultăţi la trecerea
alimentelor prin esofag)
 Forma Intestinală :

 Balonarea abdomenului
 Dureri difuze în abdomen de intensitate mică
 Tendinţă la Constipaţii
 Obiectiv :
 Limbă saburată, în feston (în formă de ghirlandă, cu
amprente dentare) ca semn al stazei biliare
 Sclere subicterice
 Pigmentare cutanată în hipocondrul drept (după
aplicarea termoforului)
 Defans muscular abdominal (în pericolecistită)
 Simptomul Courvoisier (hidropsul)
 Obiectiv (palpaţia abdomenului):
 Simptomul Kehr (apariţia sau intensificarea durerilor la inspir la
palpare în p. veziculei biliare)
 Simptomul Ortner (durere la percuţie pe rebordul costal drept)
 Simptomul Murphy (durere acută la palparea zonei veziculei biliare
în inspir profund)
 Simptomul Mussy (durere la compresia n.diafragmal între picioruşele
m.sternocleido-mastoidian)
 Simptomul Mac-Kenyie (durere la locul de intersecţie a marginii
dr. externe a m.drept abdominal cu rebordul costal dr.)
 Simptomul Zaharin-Head (hiperestezie în hipocondrul dr. şi reg.
subscapulară dr., poate fi hiperestezie în reg. humerală dr. şi în reg.supraclaviculară
dr.)
 Etc.
 Colica biliară:
 Durere foarte acută de la 2 la 4 ore, în majoritatea
cazurilor este permanentă cu intensitate variabilă
 Localizarea – hipocondrul drept cu iradiere în
reg.subscapulară dr., reg.cervicală dr.
 Este însoţită deseori de febră, frison, transpiraţii,
greţuri, vomă cu conţinut biliar
 Apare mai des după mese copioase, grase
 Apar mai des seara sau noaptea
 Obiectiv: poziţie forțată – decubit dorsal sau drept cu
genunchii aduşi spre abdomen, meteorism abdominal
 Simptome vezicale pozitive
 Hemoleucograma : leucocitoză cu devierea formulei spre stânga,
VSH accelerat
 Biochimia sângelui : creşterea bilirubinei, alfa2- şi gama-
globulinelor, acizilor sialici şi g-GTP, aminotransferazelor
 Sondajul duodenal : metoda clasică de diagnostic cu determinarea a
5 faze în secreţia biliară (faza coledocului, închiderea sf. Oddi, etapa sf.vezical şi a
coledocului, faza bilei vezicale B, faza bilei hepatice C). Se determină : hiperkinezia
V.B., fără dereglarea tonusului, hiperkinezia V.B. cu dereglarea tonusului,
hipertonusul sf.Oddi, hipertonusul sf. Liutkens, hipertonusul ambelor sfinctere
 Analiza microscopică a bilei: (culoarea, consistenţa, mucus,
cristaloizi de colesterol, bilirubinat de Ca, leucocite, epiteliu, paraziţi etc.)
 Analiza bacteriologică a bilei: (însămânţarea bilei cu
antibiograma)
 Analiza biochimică a bilei: (în porţiile B şi C – concentraţia
colesterolului, acizilor biliari liberi şi conjugaţilor lor, bilirubinei, enzimelor – LDH,
fosfataza alcalină etc.)
 USG veziculei biliare – una dintre cele mai importante metode
 Colecistografia şi colecistocolangiografia i.v.
excretorie
 Colecistografia şi colecistocolangiografia
perorală excretorie
 Colangiografia intraoperatorie
 Colangiografia postoperatorie
 Colangiopancreatografia retrogradă
endoscopică şi transhepatică
 TC a veziculei biliare
 Scintigrafia biliară
 În forme necomplicate – ambulatoriu, în forme
complicate – staţionar
 Regim alimentar – dieta 5 (după Pevzner)
 Tratament antibacterian:
- derivaţii 8-oxikinolinici (nitroxolină)
- derivaţii 5-nitrofuranului (furazolidona, furadonina)
- Preparatele ac.nalidixic (negram, nevigramon)
- În caz de ineficacitate – fluorokinolone, peniciline
semisintetice, tatracicline etc.
- În forme parazitare – biltricid
 Tratament simptomatic :
- M-colinolitice (atropină, platifilină, buscopan, metacină, gastrocepină etc.)
- Spasmolitice miotrope
o blocanţi ai canalelor de Na: mebeverina (duspatalin)
o blocanţi ai canalelor de Ca: pinoveriuma bromid
- Inhibitorii fosfodiesterazei: drotaverina, papaverina
- Nitraţii (înlătură spasmul sf. Oddi)
- Alte spasmolitice: meteospasmil, odeston, diprofen etc.
 Coleretice - favorizează sinteza hepatică a bilei şi asigură fluxul bilei prin
căile biliare (liobil, holenzim, ac.ursodeoxicolic etc.)
 Prochinetice : metoclopramid, domperidon
 Antidepresive (în sdr.depresiv): amitriptilina, fluoxetina, paroxetina etc.
 Tratament fizioterapic şi sanatorial
 M- colinoblocanţi neselectivi: atropină sulfat (0,1% 1
ml), buscopan (20 mg, 1 ml), platifilină hidrotartrat (2%
1ml) etc.
 Spasmolitice miotrope: papaverina hidrohlorid 2% 2ml,
drotaverina (no-spa) 2% 2 mls.c sau i.m de 2 ori/zi etc.
 Analgezice: Spasgan 5 ml i.m., baralgină 5 ml i.m.
Tramadol 50-100 mg i.m. sau i.v. etc.
 Analgezice-narcotice: promedol 2% 1ml s.c sau i.v. Nu
se recomandă morfina !!! (provoacă spasmul sf. Oddi)