CHIRURGIE GENERALA

SI NURSING
CURS 4
 Tubajul duodenal
În practică se efectuează tubajul Meltzer-Lyon şi mai rar tubajul minutat.
Prin introducerea în duoden a unei sonde Einhorn se va extrage cu scop explorator:
bila A (coledociană), galben-aurie. Se instilează sulfat de magneziu.
bila B (veziculară), vâscoasă, castaniu închisă.
bila C (hepatică), galben clară.
Probele A, B şi C se recoltează în eprubete sterile care se vor examina din punct de
vedere:
- Microscopic: se pot evidenţia celule epiteliale sau neoplazice, leucocite în număr
mare (proces inflamator).
- Citologic: se evidenţiază eventualii paraziţi (lamblii).
- Bacteriologic: din bila B se realizează bilicultură şi antibiogramă.
- Biochimic: se determină cantitatea de săruri biliare, vâscozitatea şi pH-ul
 La extragerea bilei pot apărea următoarele situaţii patologice:
Lipsa bilei A arată existenţa unui obstacol coledocian (calcul sau tumoare), o
hepatită toxică sau o intoxicaţie cu ciuperci.
Bila A iese amestecată cu sânge fapt ce arată existenţa unui cancer duodenal sau al
capului de pancreas.
Dacă bila A iese tulbure există o angiocolită.
Lipsa bilei B reprezintă existenţa unui obstacol (calcul sau tumoare) la nivelul
colului vezical sau canalului cistic.
Evacuarea bilei B în cantitate foarte mare, urmată de ameliorarea evidentă a stării
bolnavului, relevă o hipotonie biliară.
Lipsa bilei C relevă obstrucţia canalului hepatic comun.
Apariţia tardivă a bilei C în cantitate mică şi însoţită de durere în hipocondrul drept,
relevă hipertonie biliară
.

Examene radiologice
Radiografia abdominală pe gol: poate evidenţia calculi radioopaci, veziculă “de porţelan” bilă
calcică, calculi în ileon, aer în arborele biliar (în cazul fistulelor biliodigestive) sau imagine
gazoasă în lumen şi în peretele vezicular (în colecistita emfizematoasă).
Colecistografia: este o radiografie cu substanţă de contrast: Razebil- tablete administrate oral.
Se fac 5 filme radiologice, la intervale de timp bine stabilite, care dau informaţii asupra prezenţei
calculilor şi asupra funcţiei colecistului.
Colangiografia (colecistocolangiografia): este o radiografie cu substanţă de contrast:
Pobilan 40% administrat intravenos. Este un examen morfologic (dă aspecte despre forma, sediul,
dimensiunile colecistului) şi funcţional (arată puterea de concentrare, contractilitatea şi evacuarea
colecistului după prânzul Boyden). Se face cu prudenţă, doar atunci când bilirubinemia scade sub 3
mg%. Are indicaţie majoră în suspiciunea clinică de litiază coledociană;
Colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP)
 Scintigrama hepato-biliară de eliminare: este o metodă de explorare
radioizotopică. Foloseşte ca trasor izotopul 99-Techneţiu, asociat cu o
substanţă care se elimină din hepatocit în căile biliare.

Alte examene
Ecografia : este foarte valoroasă în stabilirea diagnosticului de litiază
biliară. Ea oferă informaţii despre colecist, starea hepatocoledocului şi
modificările pancreatice satelite
Tomografia computerizată: poate preciza grosimea pereţilor
veziculari, calculii (număr, dimensiune, aspect), densitatea conţinutului
biliar. Se poate face concomitent cu colangiografia.
Electrocardiograma: în caz de suferinţă coronariană preexstentă,
colecistita acută accentuează fenomenul de ischemie coronară şi agravează
episoadele de angină la vechii anginoşi, atât clinic cât şi electrocardiografic
 INGRIJIREA PACIENTULUI CU PANCREATITA
PANCREATITA ACUTĂ - este un proces inflamator acut al pancreasului, caracterizat prin
durere abdominală insotita de creşterea enzimelor pancreatice în sânge si urină, datorat
autodigestiei glandei prin activarea intracanaliculara a enzimelor proprii. In cazuri rare enzimele
pancreatice au valori normale sau sunt crescute numai in urina sau numai in sange
Culegerea datelor
Circumstante de aparitie
● Cauzele principale ale pancreatitei acute sunt:
● Alcoolismul (peste 50% din cazuri)
● Litiaza biliara
● Obezitatea
● Traumatisme abdominale in zona pancreasului, accidentale sau chirurgicale
● Ulcerul gastric perforat in pancreas
● Unele infectii bacteriene (tuberculoza, infectii pulmonare), parazitoze digestive,
mycoplasma
pneumoniae, campilobacter sau infectii virale (hepatita, oreillon, virusul HIV
● Medicamente – anticonceptionale, diuretice, metronidazol, azatioprina,
cortizon, aspirina (la copil)
● Boli autoimune
● Cresterea trigliceridelor din sange
● Alte cauze
● Fibroza chistica
● Sindromul hemolitic uremic
● Boala Kawasaki
● Hiperparatiroidismul
● Hipercalcemie
● Sindromul Reye
● ERCP
 Pancreatita cronica
Are ca factori de risc urmatoarele situatii:
● Episoade repetate de pancreatita acuta
● Alcolismul (peste 70% din cazuri)
● Trigliceride crescute
● Hiperparatiroidismul
● Unele medicamente – enumerate anterior
● Litiaza biliara
● Litiaza pancreatica
● Obezitatea
● Malformatii pancreatice (pancreasum divisum)
● Tulburari autoimune
● Interventii chirurgicale pe tubul digestiv
 Manifestari de dependenta :
Pancreatita acuta
1. Durerea abdominala epigastrica, cu debut in general brusc, este constanta si
severa, exacerbata adesea de mers si pozitia decliva si ameliorata in pozitie
sezanda sau flectata inainte. In general durerea iradiaza posterior insa poate
iradia si in dreapta sau la stanga (durere in “bara”).
2.Greaţă şi vomă Varsaturile sunt un semn constant (80% din cazuri) si
precoce. Sunt persistente (dureaza cel putin 24 de ore), nu sunt niciodata
fecaloide, nu calmeaza durerea si nu pot fi abolite decat prin instalarea sondei
nazo-gastrice. Opiaceele folosite ca analgezice agraveaza si intretin varsaturile.
3. Ileusul localizat sau generalizat.
 4.Odată cu extinderea inflamaţiei şi apariţia necrozei pancreatice apar alte manifestari:
generale: teama, neliniste, febra abdominale:durere abdominală severa; tulburări respiratorii;
tahipnee cardiovasculare: tahicardie, hipotensiune sau hipertensiune arterială, tablou clinic de
şoc hipovolemic sau şoc hemoragic în formele complicate. renale: oligurie, anurie.
5. Mai rar pot sa apara:
- subicter scleral;
diaree, melenă, hematemeză – pot crea confuzie.
echimoze în flancuri (semnul Grey Turner) sau periombilical (semnul Cullen); sunt nespecifice
şi tardive: apar la 2-3 zile de la debutul atacului de PA.
semne de hipocalcemie şi/sau hipomagneziemie (tetanie, semnul Chwosteck, Trousseau, spasm
carpopedal)
semne cutanate: leziuni morbiliforme, livedo reticularis, noduli eritematoşi sensibili
subcutanaţi, necroză grasă subcutană.
- prezenţa xantoamelor sugerează hiperlipoproteinemia ca etiologie a PA
Investigatiile de laborator pot evidentia urmatoarele modificari:
● - hiperamilazemie (cresterea amilazei plasmatice)
● - hiperlipazemie (cresterea lipazei serice)
● - cresterea numarului de leucocite (10000-30000/mm3),
● - hiperglicemie (cresterea valorii glicemiei),
● - hiperbilirubinemie (cresterea bilirubinei totale),
● - cresterea ureei sangvine,
● - cresterea valorii fosfatazei alcaline,
● - modificarea testelor de coagulare,
● - cresterea transaminazelor hepatice (GPT>80ui/l - posibila cauza biliara).
● - ionograma sanguina: scade calciu si magneziu;
● - proteinurie (proteine in urina),
● - glicozurie (glucoza in urina),
● - cilindrii granulosi in urina
Investigatiile imagistice recomandate in pancreatita acuta sunt:
- radiografia abdominala simpla
- ecografia abdominala
- tomografia computerizata a abdomenului.
- ERCP.
Problemele pacientului
● disconfort,
● intoleranta digestiva,
● deficit de volum de fluide,
● alimentatie inadecvata prin deficit,
● anxietate,
● alterarea eliminarilor intestinale,
● deficit de cunostinte.
● Obiective:
-sa fie ameliorate confortul fizic si psihic al pacientului;
-pacientul sa nu mai prezinte greturi/varsaturi;
-pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic;
-sa fie restabilit rapid si mentinut volumul intravascular;
-pacientul sa respecte regimul alimentar;
-pacientul sa prezinte eliminari intestinale normale;
-pacientul sa si exprime acceptul de a primi informatii
Interventiile asistentei medicale:
● asigura repaus fizic si psihic;
● supravegheaza funcţiilor vitale si vegetative( puls, TA, respiraţie,
temperatura), presiunea venoasa centrala, aspectul urinei şi al materiilor
fecale, al varsaturilor ,cu notarea modificărilor in foaia de temperatura;
● supravegheaza durerea notand caracteristicile ei;
● introduce sonda gastrica pentru aspiratie continua;
● suprima alimentatia peros si instituie hidratare si alimentare parenterala
in faza acuta; aminoacizi şi glucoză (30 calorii kg/corp);
● aplica la indicatia medicului, substitutia volemica parenterala (glucoza
5%, solutie Ringer)
● corecteaza tulburarile hidroelectrolitice;
● urmareste bilantul ingesta – excreta;
● reia alimentarea pe cale naturala dupa 3-10 zilede la incetarea durerilor, cu 400-500ml ceai/24h,
● supa de zarzavat strecurata, biscuiti, apoi regimul se imbogateste treptat, cafeaua, alcool,
grasimile fiind interzise;
● - interzice fumatul si consumul de cafea;
● - asigură administrarea dietei corespunzătoare in pancreatita cronica;
● - aplica masuri de profilaxie a infecţiilor si a complicaţiilor.
● - ia masuri pentru o comunicare eficienta;
● - asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
● -cântăreste zilnic pacientul,
● - educaţie- instruieste pacientul cu privire la regimul de viata; respectarea dietei
corespunzătoare in
● pancreatita cronica, interzicerea consumului de alcool, eliminarea alimentelor grase;
● -pregăteste pacientul pentru investigaţii si tehnici;
 Oxigenoterapia poate fi necesara la 30% dintre pacienti. Sindromul de
detresa respiratorie nu este bine explicat dar se pare ca unele eliminari
pancreatice duc la aparitia radicalilor liberi de oxigen care distrug membrana
alveolo-capilara.
Diureticele pot scadea incarcarea lichidiana pulmonara si imbunatatesc
astfel hematoza.
- recolteaza sange si urina pentru examene de laborator;
- pregateste pacientul in vederea interventiei chirurgicale, daca aceasta se
impune.
administrează medicaţia prescrisă de medic:
Calmarea durerii cu:antalgice mialgin 100 mg la 6 ore fortral 50-100mg
la 6 ore anticolinergice atropina 1 mg la 6 ore, s.c sau i.v. scobutil 10 mg la 4
ore
 Lidocaina în perfuzie 20-40 ctg, prin infiltraţie lombară sau
peridural.
Inhibarea secreţiei pancreatice pauză alimentară, sondă de aspiraţie
naso-gastrică, spălături gastrice, cu soluţii alcaline oxid de Mg, carbonat de calciu
atropină blocanţii H (cimetidină 1 g/zi)
Terapie antienzimatică gordox 500.000 uk/24 ore
Inhibatori ai senzaţiei pancreatice -sandostatin 0,100-0,200 mg, de 3 ori/zi
Terapia cu antibiotice antibiotice cu spectru larg -cefalosporine asociate cu
aminoglicozide.
Combaterea şocului cateter în venă centrală şi măsurarea PVC, sondă
urinară, pentru monitorizarea diurezei , transfuzie sanguină şi soluţii
macromoleculare, reechilibrare
hidroelectrolitica, conform ionogramei sanguine droguri vasopresoare şi tonicardiace
pentru susţinerea cordului şi circulaţiei
 PATOLOGIA CHIRURGICALĂ A SPLINEI

Splenomegalia este definită prin creşterea de volum şi greutate a splinei,

reprezentând semnul
major de atenţionare asupra patologiei splenice; apare în cadrul unor boli sau sindroame
proprii sau
sistemice.
Cauze: afecţiuni imune (sindrom Felty etc.) sau boli hematologice asociate cu
distrucţie de eritrocite anormale (sferocitoză ereditară etc.); ciroză hepatică, tromboză de
vena splenică, portă sau suprahepatică, tumori splenice benigne (hemangioame, chisturi),
afecţiuni tumorale maligne , anemii hemolitice severe, metaplazie mieloidă, alte
sindroame mieloftizice etc.
 Manifestari de dependenta:
● - saţietate precoce sau îngreunare a tranzitului intestinal;
● - hemoraragie peritoneală localizată sau generalizată in ruptura splenica;
● - durerea de cadran abdominal superior stâng poate fi semn de infarctizare
splenică segmentară;
● - fenomene ocluzive ale tractului gastrointestinal datorate creşterii greutăţii
splinei şi modificăriipoziţiei acesteia prin hipertrofiere.
Explorări paraclinice:
1.Explorări de laborator:
-numărătoare sangvină(hemoleucogramă)completă+analiza frotiului periferic
- puncţie aspirativă şi/sau puncţie biopsică a măduvei osoase: ajută în delimitarea
mai clară a încadrării gnosologice;
 Probe imunologice: utile în aprecierea implicării unei dezordini
imunologice;-hemoculturi: recomandate în cazul suspectării unei infecţii acute.
2.Investigaţii imagistice:-ultrasonografie;-radiografie toraco-abdominală
Densitometrie; -RMN; - angiografii diverse (splenoportografie, arteriografie
selectivă de trunchi celiac cu urmărire îndeosebi a timpului venos etc.):
folosite cu indicaţii precise, îşi pot dovedi utilitatea informativă.
Hipersplenismul = sindrom caracterizat prin îndepărtarea din circulaţie de
către splină a unor cantităţi excesive de eritrocite, leucocite şi trombocite;
consecinţa este reprezentată de pancitopenie cu apariţia unui proces de
hematopoieză medulară activă compensatorie.
 Sindromul de Hipertensiune Portală (HTPo)
Vena portă adună sângele venos din întreg tubul digestiv
subdiafragmatic, din glandele anexe ale acestuia şi splină,
ducându-l la ficat; ea se formează clasic (aproximativ 45 % din
cazuri) retropancreatic, la nivelul istmului, prin unirea trunchiului
venos.
Hipertensiunea portală (HTPo) este un sindrom caracterizat prin
creşterea presiunii în circulaţia portală , valori normale de 8-10 mm
Hg sau 10-14 cm H2O în cazul determinării prin puncţie splenică.
 Indiferent de localizarea obstacolului portal, sindromul de
hipertensiune portală generat duce la instalarea următoarelor
consecinţe: splenomegalie cu hipersplenism, varice esofagiene (mai
rar varice gastrice sau cu altă localizare pe tubul digestiv),
gastropatie portal-hipertensivă, HDS (hemoragie digestivă
superioară); în cazul etiologiei cirotice a HTPo, se adaugă
encefalopatia portosistemică, ascita şi circulaţia colaterală venoasă
la nivelul peretelui anterior abdominal (cu posibilă constituire a
„capului de meduză”).
 Encefalopatia hepatica este o suferinta cerebrala acuta sau cronica, potential
reversibila si repetitiva, ce rezulta din leziunile sistemului nervos central sau
sistemului neuro-muscular date de șuntarea sangelui din jurul ficatului si scaderea
functiei hepatocitelor, determinind metaboliti anormali care produc edem cerebral
si retractia astrocitelor ( celule din tesutul emisferelor cerebrale) .
Explorări paraclinice
1.Explorări de laborator (probe bioumorale):
- explorări hematologice: seria trombocitară, seria leucocitară, probe de
coagulare;
- explorări biochimice: probe de citoliză hepatocitară (transaminaze
crescute), probe de insuficienţă hepatică (hipoalbuminemie,
hipofibrinogenemie), probe de colestază (fosfatază alcalină etc.), probe de
inflamaţie (VSH, probe de disproteinemie), modificări ionice (hiposodemie cu
capital sodic crescut, hipo-potasemie) şi acidobazice
 Explorări endoscopice
(esogastroduodenoscopie, anorectosigmoidoscopie, colonoscopie; practicabile
numai după prealabila echilibrare a pacientului), laparoscopie exploratorie
(posibilă doar în caz de modificări minime – medii ale probelor de coagulare şi
trombocitemie de cel puţin 75.000-80.000 / mm3)
3Examinări imagistice:
- examen radiologic cu pastă baritată;
- echografie standard şi Doppler:
- tomografie computerizată, RMN;
- venografii ale arborelui portal: splenoportografie (injectare intrasplenică a
substanţei de contrast; posibilă asociere cu splenomanometrie ce măsoară
presiunea portală intrasplenică), venografie portală prin tehnici de arteriografie
selectivă (injectare a substanţei de contrast urmată de radiografierea timpului de
întoarcere venoasă)
Rolul asistentei în îngrijirea bolnavilor cu afectiuni ale splinei
Asistenta medicala:
● -asigură repausul la pat al pacientului în saloane liniștite, luminoase, călduroase:
● - repausul la pat este obligatoriu;
● - prin condițiile din salon trebuie să asigure prevenirea infecțiilor intercurente,
intraspitalicești, având în vedere rezistența scăzută la infecții a pacienților cu boli ale
splinei;
● -asigură igiena tegumentelor și mucoaselor;
● - asigură prevenirea escarelor de decubit, în cazul pacienților gravi, prin mijloacele
cunoscute;
● -asigură alimentația pacientului în funcție de nevoile sale cantitative și calitative,
modificate de boală;
● -monitorizează temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, la intervale de timp, în
funcție de gravitatea cazului, consemnând datele în foaia de temperatura
● -sesizează apariția elementelor hemoragice și informează medicul;
● - supraveghează eliminările prin scaun și urină, pentru evidențierea
hemoragiilor;
● - face bilanțul ingesta/excreta în cazul pacienților febrili, cu transpirații
abundente și a celor care prezintă vărsături;
● - recoltează produsele pentru examene de laborator (sânge, urină, suc
gastric, materii fecale)și pregătește pacientul și instrumentarul pentru
puncția biopsică;
● - administrează tratamentul prescris:
● - transfuzia de sânge integral sau a derivatelor lui (masă eritrocitară, plasmă,
concentrat de factor VIII, plasmă anti-hemofilică);
● - sesizează apariția accidentelor transfuziei;
● -tratamentul antihemoragic – vitaminele C, K și tratamentul hormonal
prescris;
● - tratamentul citostatic intravenos sau în perfuzii intravenoase, cu glucoză
5% ; sesizează efectele secundare ale administrării citostaticelor – anorexie,
grețuri, vărsături, diaree;
● - susține psihic pacientul în perioada în care se produc modificări ale
schemei corporale (căderea părului);
● - menajează psihicul pacientului, devenind suportul lui moral; are în vedere
că majoritatea bolilor sunt incurabile (susține pacientul în stările lui
terminale);
● - pregătește preoperator și îngrijește postoperator pacientul căruia i se aplică
tratament chirurgical (splenectomie ).
 INGRIJIREA PACIENTULUI CU PERITONITA
Definitie
Peritonita este definită ca o reacţie inflamatorie a seroasei peritoneale, ca urmare a
agresiunii septice, aseptice (chimice)
Culegere de date
Circumstante de aparitie
Cauze de natură:
- bacteriană: aerobi gram pozitivi (E. coli, Enterobacter, Klebsiela), aerobi
gram negativi (Enterococi), anaerobi (Bacteroides, Clostridium), fungi (Candida)
- chimică, iritativă (HCl, săruri biliare, fermenţi pancreatici)

O peritonita acuta poate fi generalizata sau localizata

 Peritonita acuta generalizata
Manifestari de dependenta:
● -durere abdominala intensa si generalizata,
● -manifestari de paralizie intestinala: varsaturi, oprire a evacuariimateriilor fecalesi a
gazelor,sughit;
● -printr-o alterare a starii generale;
● -depresie;
● -manifestari ale micsorarii volumului sangvin:(paloare,neliniste, teama,puls rapid);
● -contractura musculara aperetelui abdominal; peretele abdominal devinetare, tensionat, dureros
(abdomen de lemn).
● -febra - in general mare (38-39 °), are o evoluţie in platou, sau prezintă o creştere;
● -frisoanele mici şi repetate, in general frison solemn;
● -tensiunea arterială scade atunci cand se instalează starea de şoc;
● -respiraţia superficială, scurtă şi rapidă iar ochii bolnavului sunt strălucitori;
● -faciesul peritoneal - faţă palidă- pămantie acoperită de sudori reci, nas ascuţit, ochi infundaţi in
orbite, cearcăne albastre, bărbie proeminentă, bătăi ale aripilor nazale.
 Examinări paraclinice
• Laborator
● - hiperleucocitoza (peste 12.000/mm3); există insă peritonite cu leucogramă normală sau
cu leucopenie (varstnici, taraţi);
● - hematocrit crescut (cu hemoconcentraţie);
● - ureea crescută (secundar suferinţei renale);
● - acidoză mixtă;
● - ionograma (tulburări ale Na, K, Cl).
• Examen radiologic
• Ecografie
• Computer tomografie - decelează lichidul din cavitatea peritoneală
• Laparoscopia - oferă posibilitatea inspectării cavităţii peritoneale.
 Peritonita acuta localizata

Abcesele supramezocolice:
● - durere la baza hemitoracelui şi hipocondrului drept/ drept, sau abdominala difuza in functie de
sediul abcesului;
● - tahipnee cu polipnee
● - sughiţ, dureri pe traiectul nervului frenic.
● - apărare musculară dureroasă, fără contractură adevărată

Abcesele submezocolice:
● - dureri locale
● - apărare musculară
● - tulburări de tranzit intestinal (mai ales constipaţie)
● - in general, imbracă tabloul clinic al unor ocluzii intestinale
 Abcesele pelvine: - tenesme rectale, vezicale, polakiurie, disurie, diaree)
• investigaţii paraclinice
● - examenul radiologic standard
● - ecografia
● - puncţia sacului Douglas
Problemele pacientului cu peritonita:
● -disconfort, -dispnee, -hipertermie,
● -circulatie inadecvata;
● -intoleranta digestiva,
● -deficit de volum de fluide,
● -fatigabilitate,
● -anxietate,
● -alterarea eliminarilor intestinale,
● -risc de complicat
 Obiective:
● -sa fie ameliorate confortul fizic si psihic al pacientului;
● -pacientul sa prezinte functii vitale si vegetative in limite
normale;
● -pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si nutritional;
● -sa fie restabilit rapid si mentinut volumul intravascular;
● -pacientul sa respecte regimul alimentar;
● -pacientul sa prezinte eliminari intestinale normale;
● -pacientul sa fie ferit de complicatii
 Interventii
Asistenta medicala:
● - asigură repausul la pat al pacientului în saloane liniștite, luminoase, călduroase:
● - asigură igiena tegumentelor și mucoaselor;
● - asigură prevenirea complicatiilor imobilizarii( escarelor de decubit, pneumoniei hipostatice,trombozelor);
● - asigură alimentația (parenterala) pacientului în funcție de nevoile sale cantitative și calitative,modificate de
boală;
● - urmareste perfuzia;
● -monitorizează temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, la intervale de timp, în funcție degravitatea
cazului, consemnând datele în foaia de temperatură;
● - sesizează apariția complicatiilor și informează medicul;
● - face bilanțul ingesta/excreta în cazul pacienților;
● -recoltează produsele pentru examene de laborator (sânge, urină, suc gastric, materii fecale);
● - pregătește pacientul și instrumentarul pentru investigatii specifice;
● - administrează tratamentul prescris si urmareste efectul acestuia;
● - acorda importanta cuvenita phihoterapiei;
● - pregătește preoperator și îngrijește postoperator pacientul căruia i se aplică tratament chirurgical
INGRIJIREA PACIENTILOR CU HERNII, EVENTRATII, EVISCERATII

HERNIA

Definiţie: Herniile abdominale reprezintă exteriorizarea parţială sau totală a unuia sau
mai multor viscere, din cavitatea peritoneală, la nivelul unor zone slabe ale peretelui
abdominal,
preexistente anatomic.
Etiopatogenie:
Herniile abdominale pot fi congenitale sau dobândite.
Herniile congenitale sunt aparente încă de la naştere sau pot fi observate ulterior
Hernii dobândite sunt determinate de:
● - rezistenţa scăzută a peretelui abdominal
● - presiunea exercitată dinspre interior asupra acestuia
● - alţi factori
 a) obezitatea, hipotiroidia;
b) decompensări ascitice, de origine cardiacă sau hepatică;
c) sexul, care prin particularităţi anatomice specifice la femei (bazin cu diametrul
transversal mai mare) explică frecvenţa herniilor femurale la acestea
d) afecţiuni care afectează troficitatea peretelui abdominal: neoplazii, afecţiuni
inflamatorii acute şi conice
Manifestari de dependenta:
- durerea, resimţită variabil de bolnav, de la o senzaţie de greutate, tracţiune (hernii
vechi voluminoase), la o durere vie accentuată de eforturi sau ortostatism prelungit
(hernii mici, herniiombilicale, hernii epigastrice).
- prezenţa unei formaţiuni tumorale la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
care are două caracteristici patognomonice a acesteia: reductibilitatea şi tendinţa de
expansiune la efort
 Complicatii:
1. încarcerarea herniară când elementele din sac nu mai
pot fi reduse, dar a căror integritate se păstrează încă
nefiindu-le afectată vascularizaţia.
2. Strangularea herniară.
3. Peritonita herniară,
4. Tuberculoza herniară, apare la pacienţii cu antecedente
de TBC
 EVENTRAŢIA
Definiţie:
Reprezintă ieşirea unui viscer abdominal acoperit de peritoneu parietal, sub tegumente, printr-o
breşă a stratului musculo-aponevrotic, apărută posttraumatic (rar) sau postoperator (cel mai
frecvent).

Factori care influenţează negativ procesul de cicatrizare al plăgii operatorii:

a) Factori care ţin de actul chirurgical:
● - supuraţia plăgii;
● - tipul de laparotomie - cele oblice şi verticale paramediane dau cel mai ridicat procent de eventraţii
● prin interesarea inervaţiei, secţiunii planurilor anatomice şi dezorganizarea liniilor de forţă
● - complicaţii postoperatorii imediate, zise „minore", ca retenţia acută de urină, ileusul paralitic,
vărsăturile, tuşea etc, care cresc presiunea intraabdominală, punând sutura planului aponevrotic în
tensiune
 b) Factorii care ţin de fondul biologic al bolnavului:vârsta înaintată, bolile consumptive
(cu hipoproteinemie, anemie), eforturile fizice mari, sau micişi repetate (tuse sau defecaţie),
obezitatea sunt factori de risc în apariţia eventraţiei postoperatorii.
Manifestari de dependenta
● -disfunctia respiratorie,
● -dificultati in mictiune si defecatie,
● -durerea de spate
● -pielea si tesutul celular subcutanat supraiacente eventratiilor largi sunt intinse si lezate.
Pielea devine hipoxica, atrofica, lipsita de grasimea subcutanata si apar ulceratiispontane.
Complicatiile sunt putine si atunci cand apar sunt minore. Cea mai frecventa complicatie
si in acelasi timp cauza de recidiva este infectia. Complicatiile tardive sunt recidiva eventratiei
si rejetul plasei
EVISCERATIA
Evisceratiile reprezinta iesirea viscerelor din abdomen la exterior printr-o solutie de
continuitate, la nivelul peretelui abdominal, aparute posttraumatic sau postoperator.
Evisceratiile posttraumatice sunt consecinta plagilor abdominale penetrante care de cele mai
multe ori sunt insotite de leziuni viscerale complicate cu infectie, si in acest caz
interventia
chirurgicala trebuie efectuata in urgenta.
Evisceratiile postoperatorii au urmatorii factori favorizanti: supuratia plagii, tipul de
laparotomie practicat, complicatii postoperatorii imediate (exemplu: retentia acuta de urina care
creste presiunea intraabdominala), factorii care tin de fondul biologic al bolnavului (varsta
inaintata, bolile consumptive, eforturile fizice mari, sau mici si repetate,obezitatea
).
 Manifestari de dependenta
● -tulburari respiratorii si cardio-vasculare: tahicardie, tahipnee;
● -durere (datorate tractiunii pe mezouri); in urma unui efort bolnavul percepe o durere vie
cu senzatie de ruptura la nivelul plagii;
● -pierderii de lichide la suprafata anselor;
● -tranzitul intestinal poate fi present sau absent;
● -neliniste,
● -greturi, varsaturi,
● -senzatie de plenitudine,
● -secretii la nivelul plagii,
● -manifestari specifice starii de soc.
 Problemele pacientilor:
● -disconfort,
● -alterarea functiilor vitale,
● -circulatie inadecvata,
● -alterarea eliminarilor intestinale,
● -alterarea eliminarii urinare,
● -comunicare ineficace,
● -risc de complicatii.
Obiective:
● -sa fie ameliorate confortul fizic si psihic al pacientului;
● -pacietul sa prezinte functii vitale si vegetative in limite normale;
● -pacietul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si nutritional;
● -pacientul sa prezinte eliminari intestinale si urinare in limite fiziologice;
● -pacientul sa comunice eficient;
● -pacientul sa fie ferit de complicatii.
 Interventii:

Asistenta medicala:
● - asigură repausul la pat al pacientului în saloane liniștite, luminoase, călduroase:
● - asigură igiena tegumentelor și mucoaselor;
● - asigură prevenirea complicatiilor imobilizarii( escarelor de decubit, pneumoniei hipostatice,
● trombozelor);
● - asigură alimentația (parenterala) pacientului în funcție de nevoile sale cantitative și calitative,
● modificate de boală;
● - monitorizează temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, la intervale de timp, în funcție de
● gravitatea cazului, consemnând datele în foaia de temperatură;
● - sesizează apariția complicatiilor și informează medicul;
● - face bilanțul ingesta/excreta;
● - cantareste zilnic bolnavul;
● -recoltează produsele pentru examene de laborator (sânge, urină, suc gastric,
materii fecale);
● - pregătește pacientul și instrumentarul pentru investigatii specifice;
● - panseaza steril plaga;
● - administrează tratamentul prescris si urmareste efectul acestuia;
● - discuta cu pacientul si-l sustine psihic;
● - pregătește preoperator și îngrijește postoperator pacientul căruia i se aplică
tratament chirurgical .
● - la pacientii varstnici, obezi, cu patologie respiratorie, fumatori, care au avut
eventratii mari, se mentine ventilatia aproximativ 12 ore dupa operatie pentru a
preveni complicatiile respiratorii.