Colica renală

Colica renală este un sindrom dureros acut, paroxistic, însoţit de agitaţie şi iradieri

uretero-vezico-genitale, provocat de un spasm al căilor urinare excretoare superioare.
Cauze 
 Litiază renală: prezenţa de calculi în cavităţile renale, de unde pot migra în ureter şi
în celelalte segmente ale căii excretoare.
 lnflamaţiile urogenitale:

–  pielonefrită (infecţia de tract urinar înalt – interesează căile urinare, bazinetul şi

parenchimul renal),
– pionefroză (formarea unei pungi cu conţinut purulent, prin distensie şi distrugerea
parenchimului renal),
– tuberculoza renală.
 Tumorile renale şi ale organelor de vecinătate (uter, colon, rect) provoacă foarte rar
colici prin compresiune ureterală extrinsecă şi spasm asociat.

Semne și simptome (Manifestari de dependență) 

 durerea, determinată de faptul că musculatura caliceală, bazinetală şi ureterală se
contractă pentru a evacua calculul, astfel ia naştere colica nefretică (renală).
De cele mai multe ori colicile apar după un efort fizic mai deosebit, după o călătorie cu
automobilul, pe motocicletă (trepidaţii), băi reci, alteori în cursul nopţii.

 Sediul durerii: apare în regiunea lombară, unilateral, cu iradiere caracteristică,

de-a lungul ureterului spre organele genitale externe, rădăcina coapsei.
Durerea este intensă şi profundă, are caracter de ruptură, torsiune sau arsură. Poate să
fie continuă, vie sau să apară la anumite intervale, sub formă de crize. Se accentuează pe
măsură ce în calice şi în bazinet se adună urina care nu se mai poate evacua,
provocând hiperpresiune. Se intensifică la atingerea regiunii lombare, tuse, strănut, mişcări.

– poziţie antalgică (culcat în decubit lateral cu membrul inferior flectat).

 tenesme vezicale (nevoie imperioasă de micţiune).
 disurie, polakiurie (uneori retenţie de urină, alteori anurie),
 hematurie (adesea macroscopică).
 greţuri, vărsături, meteorism, oprirea tranzitului intestinal (scaunul şi gazele) .
 bolnavul este agitat, neliniştit, fricos, palid, transpirat, cu extremităţi reci, pulsul
mai des tahicardic, rareori bradicardic,
 în formele  prelungite  grave  pot   să   apară hipotensiune, lesin, convulsii (la copii),
delir (la adulţi),
 febră moderată.
 Durata colicii:  de la câteva minute la mai multe ore (2-6 ore).
Problemele pacientului 
 alterarea confortului( disconfort)
– legata de prezenta calculilor

– legata de tulburarile de mictiune: polakiurie, disurie.

 potential de deficit de volum lichidian

– legata de varsaturi, transpiratii abundente.

 potential de complicatii
– legat de dilatarea pielo-caliceala;

– legat  de  suprarinfectia bacteriana;

– legat de litiaza bilaterala sau rinichiul unic.

 alterarea eliminării urinare

– legata de obstructia la nivelul cailor urinare

– potential de alterare a nutritiei prin deficit

– legat de fenomenele reflexe digestive;

  comunicare ineficace – la nivel afectiv

– legata de starea generala alterata;

– anxietate,

– legata de evolutia bolii;

– iminenta unei interventii chirurgicale;

– deficit de autoingrijire,

– legata de intoleranta la efort.

Obiective
–  sa fie calmata durerea;

– pacientul sa exprime stare de confort;

– pacientul sa fie echilibrat psihic;

– sa fie prevenite complicatiile;

– pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si acido bazic;

– sa fie asigurata dieta corespunzatoare,;

– pacientul sa comunice eficient;

– sa fie satisfacute nevoile fundamentale.

Conduita de urgenţă în colica renală

– Repaus la pat.

– Calmarea durerii.

Dacă s-a exclus eventualitatea abdomenului acut, se fac:

– aplicaţii locale de căldură (sticle cu apă caldă, termofor, comprese umede etc.) pe zona de
maximă durere (loja lombară, hipogastru)
– analgezice-antispastice (la indicaţia medicului), scobutil compus – 1 fiolă a 5 ml
injectată foarte lent i.v.
Pentru întreţinere:  scobutil compus-supozitoare (sau scobutil sau lizadon – supozitoare),
papaverină fiole a 0,04 g i.v. sau i.m.,  atropină fiole a 1 mg i.v.; s.c; i.m.,  procaină
(novocaină) 1% 10-20 ml i.v. foarte lent,  algocalmin fiole a 2 ml i.m. sau  fortral fiolă 1 ml
i.m.

Conduita în spital 
 Examinări de urgenţă:

– examen complet de urină: volum, densitate, culoare; albumină, puroi, pigmenţi biliari,
sediment, testul Addis-Hamburger, urocultură.
– radiografie renală pe gol.
– recoltare de sânge: uree, ionogramă, rezervă alcalină şi alte examinări pentru diagnostic
diferenţial: leucogramă, transaminaze, glicemie, bilirubinemie.
– Administrare de ceaiuri diuretice şi ape minerale în cantităţi de 2 000-3 000 ml/24 ore,
favorizează diureza şi eliminarea consecutivă a calculului.

 După calmarea durerii se fac explorări pentru diagnosticul etiologic:

– urografie
– pielografie
– cistoscopie
 Tratament antalgic şi spasmolitic; (indicat de medic, este descris la conduita de
urgenţă).
 Antibiotice în caz de infecţie.

 Combaterea stării de şoc.

 Reechilibrarea hidroelectrolitică şi acido-bazică (la nevoie).

 In cazurile în care tramentul medical nu a dat rezultate sau în cazurile complicate cu

suferinţă renală se aplică tratament urologic şi, la nevoie, chirurgical.