Scoala Postliceala ,,George Enescu Longinus,, Botosani

Referat la disciplina: CHIRURGIE

Peritonita

Prof. Dr.Coord. Ursuleanu Ligia Elev : Branzac (cas.Hutuleac) Mihaela

AMG : anul II

Gr. B

2020

1
 Peritonita

Peritonita este o inflamație a peritoneului, țesutul care aliniază peretele interior al abdomenului

și acoperă și susține cea mai mare parte a organelor abdominale. Peritonita este de obicei cauzată
de o infecție cauzată de bacterii sau fungi.

Lăsată netratată, peritonita se poate răspândi rapid în sânge (sepsis) și la alte organe, ducând la o
insuficiență multiplă a organelor și la moarte. Așadar, dacă dezvoltați oricare dintre simptomele
peritonitei – dintre care cel mai frecvent este durerea abdominală severă – este esențial să
căutați o evaluare medicală promptă și un tratament care să poată preveni complicațiile potențial
fatale.

Cauzele peritonitelor

Exista mai mute tipuri de peritonita. In dependenta de cauza se manifesta si tipul peritonitei.

Peritonita primara - mai este denumita si primitiva sau peritonita bacteriana spontana si este,
de obicei, cauzata de o disfunctie a ficatului. Lichidul acumulat in abdomen determina crearea
unui mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Integritatea tractului gastro-intestinal este
pastrata;

Peritonita secundara- este provocata de alte conditii care permit bacteriilor, enzimelor sau bilei
din peritoneu sa ajunga in tractul gastro-intestinal sau biliar prin intermediul unei fisuri. Aceste
fisuri pot fi cauzate de pancreatita, o ruptura de apendice, ulcer gastric, boala Crohn sau
diverticulita. La fel sunt si peritonitele de origine pelviana: pioovar, piosalpinx etc. Peritonita
mai poate aparea si post traumatic: plagi abdominale penetrate cu sau fara intersectare viscerala.

Peritonita tertiara- se manifesta printr-un raspuns inflamator sistemic, disproportionat, aparut

dupa o vindecare aparenta a infectii intraperitoniale. 

Peritonita poate fi inclusiv una dintre consecintele dializei peritoneale, care implica utilizarea
vaselor de sange din abdomen pentru filtrarea produsilor toxici si de metabolism din sange,
atunci cand rinichii nu pot indeplini aceasta functie.

Semnele si simptomele peritonitelor 

2
  umflare si sensibilitate la nivelul abdomenului, insotite de durere de intensitate variabila; 

 febra si frisoane; 

 pierderea poftei de mancare; 

 sete; 

 voma

 reflexe determinate de durere (alimentare si/sau bilioase); 

 diminuarea cantitatii de urina eliminata; 

 incapacitatea de a manifesta flatulenta sau de a avea scaun.

Durerea este intensa, accentuata de miscari si tuse. Initial este localizata in dreptul viscerului
perforat si se amelioreaza intr-un interval de 1-2 ore. Ulteriror, durerea este generalizata in
intregulabdomen. 

Diagnosticarea peritonitelor

In afara leucocitozei care este foarte importanta si a sindromului inflamator, testele imagistice au
o importanta majora in diagnostic. Radiografia abdominala simpla poate evidentia nivele
hidroaierice si pneumoperitoneu. Ecografia abdominala poate evidentia prezenta lichidului in
ascita a abceselor, apendicita acuta, litiaza colecistica cu calculi inclavati, dilatatii de cai biliare.
Tomografia computerizata a devenit metoda de electie pentru diagnosticul proceselor
inflamatorii abdominale.

Tratamentul peritonitelor

Peritonitele, orice forma ar avea ele, trebuie tratate de urgenta si in mod neaparat. Tratamentul
acestora presupune trei faze obligatorii: reanimarea, antibioterapia si procedura chirurgicala, care
este indispensabila.

Dacă sunteți diagnosticat cu peritonită, veți fi internat într-un spital. De obicei, veți începe
imediat să primiți antibiotice intravenoase sau medicamente antifungice pentru a trata infecția.
Tratamente suplimentare de sprijin vor fi necesare în cazul în care insuficiența organică din
sepsis se dezvoltă ca o complicație a infecției. Astfel de tratamente pot include lichide
intravenoase, medicamente pentru menținerea tensiunii arteriale și suport nutritiv.

Dacă aveți peritonită asociată dializei peritoneale, puteți primi medicamente care sunt injectate
direct în țesutul peritoneal, strategie conform căreia unele studii au raportat că sunt mai eficiente
decât medicamentele intravenoase. Până la vindecarea peritonitei, va trebui să utilizați o altă
metodă de dializă, cum ar fi hemodializa.

3
În multe cazuri, este necesară o intervenție chirurgicală de urgență, mai ales dacă peritonita a fost
cauzată de afecțiuni precum apendicita, un ulcer perforat la stomac sau diverticulită. Țesutul
infectat, cum ar fi un apendice sau un abces, va fi îndepărtat chirurgical. La fel și orice parte a
țesutului peritoneal care a fost grav afectată de infecție.

În timpul spitalizării, veți fi monitorizat îndeaproape pentru semne de sepsis și șoc septic, care
necesită de obicei transferul imediat la o unitate de terapie intensivă.

Pentru persoanele cu ciroză și ascită, medicul poate prescrie antibiotice pentru a preveni
peritonita. Deși peritonita poate fi o complicație a dializei peritoneale, este mult mai puțin
obișnuită decât a fost din cauza tehnologiei îmbunătățite și a tehnicilor de auto-îngrijire care sunt
predate în timpul antrenamentului inițial.