Monitorizarea calităţii îngrijirilor

O.S. 5.4. Asigurarea şi monitorizarea calităţii serviciilor de sănătate publice şi private

Pe fondul reformelor de după 1990, capacitatea instituţională și mecanismele de

control la nivelul sistemului de sănătate nu s-au dezvoltat suficient. Astfel, practica medicală s-a
liberalizat în special la nivelul asistenţei primare și ambulatorii, teritorializarea a fost înlocuită cu
principiul liberei alegeri a furnizorului de servicii, competenţele între niveluri de asistenţă și
tipuri de furnizori au fost incomplet delimitate, fiind posibile duplicarea serviciilor, accesul
preferenţial către spital/servicii de urgenţă, sau accesul la tehnologii înalte pe criterii discutabile,
în detrimentul echităţii, calităţii şi eficienţei. Pentru furnizorii de servicii de sănătate,
monitorizarea calităţii nu este o preocupare sistematică. De exemplu, identificarea, analiza,
controlul şi monitorizarea riscului infecţios întra-spitalicesc înregistrează incă deficiente
semnificative. Raportarea infecţiilor nosocomiale sau a incidentelor/accidentelor cu risc infecţios
ocupaţional ese deficitară. Măsurile de restrângere a auto-administrării şi a abuzului de
antibiotice sunt insuficient promovate şi investigate, iar supravegherea/monitorizarea
fenomenului de rezistenţă la antibiotice este de mult timp suboptimală.

În acest context este cu atât mai necesar ca resursele limitate ale sistemului de
sănătate - în special fondurile publice - să fie direcţionate către servicii de sănătate performante
şi de calitate şi să fie utilizate cât mai eficient.

Direcţii strategice de acţiune/Măsuri:

a. Implementarea de mecanisme de asigurare a calităţii (pe niveluri de asistenţă medicală şi

categorie de furnizori de servicii de sănătate) şi acreditarea furnizorilor publici şi privaţi
de servicii de sănătate.
• creşterea capacităţii instituţionale pentru evaluarea/promovarea calităţii şi a medicinei
bazate pe dovezi în politicile de sănătate
• îmbunătăţirea sistemului de reglementare a calităţii, revizuirea cadrului de reglementare
privind evaluarea funizorilor şi acreditarea tuturor unităţilor cu paturi
• implementarea unei proceduri pentru elaborarea şi actualizarea ghidurilor clinice,
elaborarea; dezvoltarea şi actualizarea de ghiduri de practică, protocoale clinice pe
niveluri de asistenţă medicală şi proceduri de „parcurs terapeutic”; monitorizarea unitară/
standardizată a implementarii pentru reducerea variabilităţii de practică la furnizorii de
servicii de sănătate în contract cu FNUASS
• dezvoltarea unui sistem funcţional, instituţionalizarea evaluărilor de performanţă cu
accent pe calitate şi control a calităţii serviciilor oferite de către furnizorii de servicii de
sănătate de la toate nivelurile de ingrijiri
 • implementarea conceptului/ sistemului de guvernanţă clinică
• introducerea de mecanisme management al calităţii furnizorilor de servicii de sănătate
publici şi privaţi (monitorizarea calităţii, îmbunătăţirea calităţii cu accent pe continuitatea
îngrijirilor, pe relaţia medic-pacient și pe comunicarea între profesioniști şi respectarea
drepturilor pacientului)
• dezvoltarea la nivel central şi local a capacităţii de monitorizare și de evaluare a
performanţelor furnizorilor de servicii de sănătate şi a procedurilor unitare/ standardizate
de analiza şi raspuns la abaterile de la standardele minimale
• implementarea unui mecanism în monitorizarea şi evaluarea furnizorilor de servicii de
sănătate
• definirea şi implementarea unui nomenclator privind dispozitivele şi materialele
medicale
• implementarea un mecanism formal care să garanteze implicarea pacienţilor/asociaţiilor
de pacienţi şi reprezentantilor societăţii civile in problema calităţii este auzită si că se ţine
cont de gradul lor de satisfacţie; realizarea de analize/studii periodice privind
satisfacţia/opinia pacienţilor şi populaţiei asupra furnizorilor serviciilor de sănătate

b. Creşterea gradului de siguranţă a pacientului şi a calităţii serviciilor medicale în unităţile

sanitare prin:
• introducerea evaluărilor de rutină ale performanţei (evaluări ale calităţii axate pe
rezultate) la toate nivelurile de îngrijire pe baza unor protocoale de evaluare a
performanţei pe niveluri de îngrijire (AMP, centre de tratament ambulatoriu şi spitale);
definirea şi implementarea unei scheme de audit tehnic care să includă stimulente şi
penalităţi
• implementarea la nivel naţional a conceptului de siguranţa a pacientului precum şi a
instrumentelor/procedurilor aferente, bazate pe evidenţele/bunele practici internaţionale
(OMS, UE)
• elaborarea si implementarea unui plan strategic naţional cuprinzând măsuri specifice
pentru îmbunatăţirea siguranţei pacientului identificarea priorităţilor clinice şi de
management organizaţional privind siguranţa pacientului, dezvoltarea culturii
organizaţionale a siguranţei pacientului prin implicarea structurilor de calitate de la
nivelul unităţilor sanitare, dezvoltarea şi implementarea programelor de raportare,
investigare si învatare din evenimente adverse, dezvoltarea de programe de educaţie şi
formare în siguranţa pacientului pentru personalul medical, dezvoltarea de campanii de
informare şi implicare a pacienţilor în îmbunătăţirea siguranţei serviciilor medicale,
dezvoltarea programelor de cercetare a siguranţei pacientului
• revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului de reglementare privind implementarea studiilor
clinice pe subiecţi umani efectuate în sectorul de sănătate din România, în linie cu
politica comunitară şi standardele de bună practică în domeniu
• îmbunătăţirea cadrului de reglementare privind controlul infecţiilor intra-spitaliceşti şi
modalităţile de aplicare a precauţiunilor universale (de exemplu, printr-o linie bugetară
dedicată în bugetul unităţii sanitare, dar nu numai)
• întărirea capacitaţii de monitorizare şi evaluare la nivel central şi/sau local pe domeniile
infecţiilor nosocomiale şi al antibioticorezistenţe, inclusiv formarea şi evaluarea
personalului medico-sanitar, schimbul de informaţii şi colaborarea metodologică in
cadrul reţelei EARS-Net, studii de precum cele de tip santinelă, etc.
• modernizarea infrastructurii şi a circuitelor din spitalele, mai ales la nivelul blocurilor
operatorii şi a secţiilor de terapie intensivă şi postoperator (vezi OG 7. )
• informarea-educarea populaţiei împotriva abuzului de antibiotice