Nume si prenume:

TEST INITIAL

1. Abilitățile și rolurile asistentului medical in serviciile de psihiatrie  

2. Comunicarea cu bolnavii cu tulburări psihice

1. Relatia asistent medical - pacient.

Comportamentul asistentului medical fata de pacient.

Asistentul medical in psihiatrie are 3 roluri:

1. Ofera ingrijiri medicale calificate (ex. administrarea medicamentelor)

2. Contribuie la asigurarea unor conditii de spitalizare optime:a. Conditii morale: liniste,

sentimentul securitatii, ambianta incurajanta, climat desociabilitate. b. Conditii materiale:
confort, curatenie, ordine.

3. Adoptarea de atitudini psihoterapeutice

 I. Principiile care coordoneaza comportamentul asistentului medical 

1. Bolnavul psihic este cu adevarat bolnav:

Exista frecvent tendintele urmatoare in abordarea bolnavului psihic:Tendinta de a nu fi luat in

serios, de a considera comportamentul acestuia o ”comedie”. Trebuie sa va feriti de atitudini care
ignora prezenta bolii, cum ar fi: ironia,comportamentele represive, discursurile
moralizatoare.Tendinta de a-I ”rationaliza”  simptomele, de ex. a-i spune unui psihotic ca
esteimposibil sa comunice la distanta fara aparatura, sau a-i spune unui anxios ca nu arenici o
ratiune teama lui etc. Aceste simptome ale pacientului nu au nimic de-a face
curationamentul.Tendinta de a considera uneori bolnavul psihic ca pe o persoana cu
inteligentadiminuata (ex. tendinta de-a ne adresa unor schizofrenici ca si cum acestia nu
arintelege sau ar fi surzi).Tendinta de a nu tine cont de suferinta morala a pacientului. Astfel nu
trebuie saconsideram schizofrenii ca 'inafectivi'.

2. Bolnavul psihic trebuie respectat ca personalitate umana:

Este adevarat ca, frecvent comportamentul bolnavului psihic ii da acestuia un aspectridicol,

umilitor. Acest aspect risca sa creeze intre el si noi o situatie de tipul „stapan – sclav” ;din partea
noastra o atitudine autoritara, agresiva, brutala, arbitrara; iar din partea bolnavului oatitudine de
supunere sau de revolta.

Nu trebuie sa uitam ca bolnavul este un om si egalul nostru care trebuie respectatchiar

daca traverseaza o perioada dificila a existentei!

Exista doua modalitati subtile de a nu respecta bolnavul psihic care trebuie evitate:A avea fata de
el o atitudine de'distanta autoritara' . Este un raport strict'administrativ', fara implicatii umane
afective; A avea cu el raporturi afective false, cel mai frecvent 'condescendenta
binevoitoare'.Bolnavul psihic nu este un copil; pedepsele (pentru ca este 'rau') si
recompensele(pentru ca este 'cuminte') nu sunt pentru un adult.

3. Bolnavul psihic cere un efort pentru a fi inteles:

Bolnavul psihic este departe de a fi mereu usor de inteles. Astfel - el poate aparea caferm,
impermeabil, dar sub aceasta aparenta poate exista multa suferinta. Trebuie sa incercamsa
'patrundem dincolo de masca' comportamentele sale sau limbajul sau pot fi de neinteles pentru
noi. Aceste comportamente trebuie interpretate, iar limbajul sau 'tradus'- uneori comportamentul
bolnavului este o masca a realitatii profunde. Astfel, exuberantamaniacalului poate ascunde
deseori o descurajare profunda in fata dificultatilor vietii.

 Asistentul medical trebuie sa inteleaga ca toate comportamentele bolnavului au un sens.

2. Uneori comunicarea cu pacienții cu dizaibilități psihice poate fi dificilă din cauza

manifestărilor specifice bolii, precum interpretativitate, idei paranoide, labilitate emoțională,
așteptări negative ca urmare a unor experiențe negative în relația cu spitalizările anterioare,
agresivitate și heteroagresivitate. Din fericire, există modalități pozitive de a comunica cu aceștia
în vederea administrării tratamentelor și/sau procedurilor medicale. Mai jos sunt prezentate
câteva modalități prin care se poate îmbunățăți comunicarea:

 Folosind bunele maniere pacienții se vor simți respectați.

 Vorbiți direct, blând, clar și simplu așa cum ați face-o cu altcineva.

 Folosind un ton prietenos, dar profesional pacienții vor simți că vă pasă de ei și vor

recunoaște că nu îi tratați cu superiortate, iar profesionalismul le va da încredere.

 Când vorbiți mențineți contactul vizual pentru a înțelege că sunteți deschiși, cinstiți și

îi priviți fără superioritate.

 Ascultați cu atențe și așteptați să termine, iar dacă este necesar, clarificați ceea ce a
spus pacientul.
 Fiți răbdători, flexibili și susținători, încercați să le validați sentimentele și că le
înțelegeți suferința. Este important ca ei să știe că vă pasă cum se simt

 Cereți clarificări, dacă este nevoie pentru a evita neînțelegerile și rugați pacienții să

repete.

 Respectați spațiul personal al pacienților! Explicați mai întâi procedura/tratamentul

care urmează, câștigați-le încrederea și apoi cereți confirmarea de a vă apropia.

 Răspundeți cu empatie! Empatia îi va ajuta pe pacienți să depășească anumite situații și

să rămână calmi.

 Fiți conștienți de limbajul corpului. De preferat să mențineți o postură bună, spatele

drept, brațele pe lângă corp, expresie facială neutră sau zâmbet prietenos.

 Evitați atingerea, dacă nu este necesară! Atingeți pacienții doar dacă aveți permisiunea
sau este necesar pentru tratament, deoarece pot deveni anxioși sau supărați atunci când
sunt atinși.

 Nu faceți amenințări! Este ineficient să le spuneți pacienților că lucrurile se pot agrava

și de cele mai multe ori devin mai agresivi.

 Nu mințiți pacienții pentru a obține conformitatea! Minciuna poate produce opoziție

puternică, ca urmare a neîncrederii.

 Implicați aparținătorii, dacă este necesar deoarece unii pacienții pot avea răspuns
pozitiv la tratament în prezența rudelor.