POSTLICEALA FEG BRASOV

REFERAT SEMIOLOGIE
Semiologia aparatului
respirator

Eleva : BALAICAN GEORGIANA

An: AMG I C
Profesor: DEDIU CORNELIA

1
 Semiologia aparatului respirator

1. Expectoratia este procesul prin care se elimina produsele formate in caile

respiratorii si reprezinta materialul patologic cel mai periculos, fapt pentru care trebuiesc
luate masuri de asepsie riguroasa. Are valoare diagnostica mai ales daca este recenta. Trebuie
precizat intotdeauna cantitatea, aspectul, mirosul.
Expectoratia are mai mult criterii de care trebuie sa tinem seama.
Cantitatea :
- in mod obisnuit se elimina dupa fiecare tuse aprox. 50 ml.
- in unele boli, cum ar fi dilatatia bronsica, abces, cangrena pulmonara, tuberculoza
pulmonara avansata, cantitatea creste ajungand la 300-400 ml in 24 ore
O varietate specifica de expectoratie este vomica – prin care se intelege expulzarea brutala a
unei colectii purulente situate in tesutul pulmonar sau in vecinatate prin deschiderea cailor
aeriene; apare in abcesele pulmonare, pleurezii purulente, abcese subfrenice.
Culoarea poate furniza de asemenea indicii :
- sputa din cancerul bronho-pulmonar este rosie gelatinoasa ,,ca perdeaua de coacaze”
- in pneumonie este ruginie
- in infarctul pulmonar este negricioasa
- in TBC si unele dilatatii bronsice este hemaptoica (contine sange)
Mirosul poate fi :
- fetil (urat mirositor) in abcesul pulmonar si in dilatatia bronsica
- putrid si respingator in cangrena pulmonara
Aspectul este uneori revelator :
- sputa vascoasa si mucoasa, aderenta si aerata – se intalneste in bronsita acuta, astmul
bronsic
- in astmul bronsic, sputa poate fi si perlata, numita asa din cauza dopurilor mici si
opalescente de mucina
- sputa purulenta este cremoasa, alcatuita inclusiv din puroi, sugerand o supuratie bronho-
pulmonara, dilatatie bronsica, abces pulmonar, TBC cavitar, chist hidatic suprainfectat
- sputa mucopurulenta este netransparenta, galben-verzui si o intalnim in infectiile cailor
aeriene, in special bronsice
- sputa seromucopurulent, o deosebim de precedenta prin adaosul de serozitate recoltata
intr-un pahar de sticla se depune in 4 straturi : primul strat purulent, grunzos la baza, al II-lea
strat seros, mai abundent, al III-lea mucos, al IV-lea strat la suprafata – spumos; apare in
dilatatiile bronsice si in abcesele pulmonare
- sputa pseudomembranoasa contine multa fibrina, dispusa sub forma de membrane
intalnita in unele bronsite, difterie.
Rolul A.M. consta in a face educatie bolnavului asupra modului cum trebuie sa expectoreze,
cum sa utilizeze scuipatorile, sa-l obisnuiasca pe bolnav cu pozitia in care expectoratia este
cea mai facila. Dezinfectia scuipatorilor este regula absoluta.
Pentru dezostruarea cailor respiratorii, se foloseste uneori provocarea tusei artificiale : se
comprima brusc si sacadat ventral baza toracelui bolnavului, acesta fiind in pozitie
semisezand dupa o inspiratie fortata sugerandu-i bolnavului sa tuseasca.
Doua contraindicatii speciale :
- traumatisme craniene

2
 - fractura de coloana
2. Hemoptizia consta in eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenite din
caile respiratorii prin reflex de tuse. Cand sangele provine de la nivelul rinofaringelui poarta
denumirea de epitaxis. Cand sangele provine de la nivelul gingiilor poarta denumirea de
gingivoragie. Cand sangele provine de la nivelul stomacului poarta denumirea de
hematemeza. Aceste cazuri trebuiesc eliminate deoarece cu exceptia epitaxului cand sangele
se elimina de obicei din nas, in celelalte cazuri sangele este eliminat tot pe gura.
Hematemeza :
- are unele caractere speciale si apare in timpul unui efort de varsatura
- sangele este in general abundent, macerat, inchis la culoare si este de regula sub forma de
cheaguri si contine alimente
- incepe si se termina de obicei brusc; in orele urmatoare bolnavul prezinta dureri
abdominale si a II-a zi melena = scaun negricios, lucios ca pacura
- in unele cazuri diagnosticul este dificil : cand apare tusea reflexa ce insoteste hematemeza;
intr-o tuse emetizanta; cand avem hemoptizie, dar bolnavul inchide sangele
Hemoragie de origine bucala / Gingi-hemoragie / Gingivoragie poate fi luata in discutie in
cazul unei spute hemaptoice; in aceste cazuri, sputa este striata cu sange sau alcatuita din
cheaguri din sange neaerat amestecat cu mucus. Se elimina in cantitati mici de obicei
dimineata la trezire si fara efort de tuse.
Caractere distincte ale hemoptiziei
- apare pe neasteptate, dar poate fi precedata de prodroame, senzatie de caldura, gust usor
metalic-sarat care precede tusea
- eliminarea sangelui este brusca, bolnavul prezinta o criza de tuse in timpul careia se
elimina sange curat rosu-viu, aerat, in cantitate variabila variind intre 300-400 ml
- semnele generate constau in paloare, transpiratie, dispnee (respiratie grea), tahicardie
- eliminarea sangelui se poate repeta peste cateva ore sau in zilele urmatoare; in
momentul in care se repeta, sangele poate fi negricios
- de obicei, dupa cateva ore, bolnavul nu mai prezinta decat spute hemaptoice care
persista 2 – 3 zile
- pot aparea si hemoptizii masive, fulgeratoare in TBC pulmonar, dilatatii bronsice etc.
- cand fara prodroame, bolnavul elimina o cantitate mare de sange si moare prin asfixiere
- forma minima a hemoptiziei este sputa hemaptoica : fie striata cu sange, fie rosie sau
negricioasa
Cauzele hemoptiziei pot fi multiple, insa domina prin frecventa : TBC, cancer bronsic,
dilatatie bronsica, chisturi aeriene, stenoza mintala, infarct pulmonar. In TBC, hemoptizia
poate aparea la omul bolnav ca prim simptom, denumita hemoptizie de alarma – la un
bolnav in timpul unui cuseu evolutiv, la un bolnav stabilizat, intr-un TBC fribos sau in
unele forme de TBC cavitar cand poate lua si aspect fulgerator. In cancerul bronsic,
hemoragia este putin abundenta, dar frecventa in dilatatiile bronsice si chisturile aeriene
apar spute hemaptoice. In infarctul pulmonar apar spute hemaptoice, vascoase, aderente,
inchise la culoare. Celelalte cauze, desi numeroase au importanta redusa (sindroame
hemoradice, supuratii pulmonare, traheo-bronsite, tumori benigne, spirochete, astm bronsic,
bronsite alergice, traumatisme toracice etc.).
Tratamentul hemoptiziei urmareste repaus absolut la pat in pozitie semisezand, daca
este posibil pe partea leziunii, repaus vocal absolut. In primele ore sau zile, alimentatia este

3
 formata exclusiv din lichide reci (compoturi, siropuri, limonade, lapte) se pune punga cu
gheata pe hemitoracele afectat sau pe stern. Se administreaza medicatie antihemoradica.
3. Dispneea este dificultatea de a respira.
Spre deosebire de respiratia normala care este involuntara, respiratie dispneeica este
constienta si voluntara. Bolnavul simte ,,sete de aer”, cu alte cuvinte pe de o parte necesitatea
de a respira, iar pe de alta parte efortul respirator este insuficient.
In stare normala, frecventa respiratorie este constanta, de amplitudine egala si cu ritm regulat,
in timp ce in starile patologice, aceste caracteristici se modifica.
Caracterele dispneei
 dupa circumstantele de aparitie se deosebesc :
-dispneea permanenta – in insuficienta cardiaca cronica, pneumotorax (aer in cavitatea
pleurala)
- dispneea de efort – procese pleuro-pulmonare care scad ventilatia pulmonara
- dispneea de decubit – bolnavul nu poate sta culcat
- dispneea paroxistica – dispneaa care survine brusc, intalnita in astmul bronsic,
insuficienta ventricolului stang, astmul cardiac, edemul pulmonar acut
 dupa ritmul respirator se deosebesc :
- dradispneea (ritm scazut)
- polipneea / tahipneea (ritm accelerat)
 dupa ritmul respiratiei care este tulburat, se intalnesc :
- dispneea inspiratorie (edema glotei, corp strain in laringe)
- dispnee expiratorie (astm bronsic, emfizem pulmonar)
- dispnee mixta – cand dificultatea intereseaza atat inspiratia, cat si expiratia si care se
intalneste in pneumonia acuta, pleureziile masive
 in unele stari patologice apar tulburari ale ritmului respirator rezultand mai multe tipuri
de respiratii :
- respiratia Cheyne-Stokes – respiratie periodica caracterizata prin alternanta dintre
polipnee si apnee, respiratiile cresc progresiv in amplitudine si frecventa, ating un
apogeu, apoi descresc pana inceteaza; perioada de apnee este de 10-20 secunde dupa
care ciclul respirator reincepe (accidente vasculare cerebrale, ateroscleroza cerebrala
etc.)
- respiratia de tip Küsmaul este o respiratie in 4 timpi : inspiratie, pauza, expiratie, pauza;
miscarile respiratorii sunt profunde si zgomotoase; apare in coma diabetica
- respiratia de tip Biot se caracterizeaza prin cicluri de respiratie intrerupte de perioade de
apnee de la 5 la 20 de secunde, este o respiratie agonica (a omului care moare)
4. Durerea poate sugera uneori diagnosticul.
Nu orice durere toracica exprima o boala a aparatului respirator.
Se disting :
- dureri pleurale : junghiul din pleurezie, durerea atroce din pneumotorax
- durere parenchimatoasa : junghiul din pneumonie, durerea din embolie pulmonara
- durere parietala apare in fracturi si neoplame costale, herpexul zoster, cancerul /
tuberculoza vertebrala, boli reumatismale
- durerea toracica de origine cardiaca
- durere abdominala iradiata la nivelul toracelui
Unele caractere ale durerii ne ofera indicatii pretioase :

4
 - o durere vie, atroce care imboleaza toracele si opreste respiratia insotita de stari de
colaps (prabusirea tensiunii) este intalnita in pneumotorax si embolie pulmonara
- junghiul toracic este o durere vie, localizata acuta si superficiala exagerata de tuse si de
respiratia profunda, este intalnit in pleurite, pneumonii, pleurezii
- durerea in umarul drept poate proveni de la pleurita diafragmatica sau de la o afectiune
biliara, durerea care se amplifica cu miscarile respiratorii, accentuata de compresiunea
punctului dureros este de tip pariental
5. Tusea este un act reflex sau voluntar care are drept rezultat, expulzarea violenta a
aerului si in unele cazuri a corpurilor straine din caile respiratorii.
Ca mecanism general actul tusei cuprinde o faza inspiratorie in care aerul patrunde in
plamani, o faza de compresiune prin inchiderea glotei si o faza brusca de exfuzie a aerului
prin contractia diafragmului si deschiderea brusc a glotei.
In cursul celui de al III-lea timp, pe langa coloana de aer sunt proiectate in afara expectoratia,
mucozitatile si corpurile straine.
Tusea poate fi uscata, fara expectoratie, intalnita in pleurite, faza initiala a bronsitelor acute,
tuberculoza primara etc.
Tusea umeda, urmata de expectoratie este semnul unui proces bronsic, parenchimatos
pulmonar, in bronsita acuta sau cronica, supuratii bronsice etc.
Tusea seaca rebuie combatuta deoarece poate raspandi infectia, poate epuuiza partea dreapta
a inimii si tulbura somnul.
Exista si alte tipuri de tuse :
- cvintoasa – apare in tusea convulsiva (,,magareasca”), se caracterizeaza prin mai multe
inspiratii puternice si zgomotoase, urmata de o inspiratie fortata
- bitonala sau in 2 tonuri tradeaza o paralizie a nervului recurent stang
- latratoare (zgomotoasa) apare in adenopatii (cresterea in volum a ganglionilor) traheo-
bronsice si tumuri mediastinale
- surda, ragusita survine in laringite
- emetizanta care provoaca varsaturi, se intalneste in tusea convulsiva
Uneori tusea apare in anumite pozitii care favorizeaza aliminarea continutului unei cavitati
ca in TBC, dilatatie bronsica sau in anumite momente ale zilei, astfel tusea poate surveni
noapte in afectiuni cardiace, poate fi matinala, apare in supuratii bronho-pulmonare si la
marii fumatori, poate fi vesperata in special in TBC.
Dupa etiologie, tusea poate fi :
- faringiana – in faringitele acute s-au cronice
- laringiana – in laringita sau tumori laringiene
- bronsica – bronsite, dilatatii bronsice, cancer bronsic
- pulmonara in pneumopatii acute
- pleurala in pleurezii
- mediastinala in tumori si insuficienta cardiaca
A.M. trebuie sa urmareasca si sa stie sa interpreteze tusea. Trebuie sa calmeze tusea de
iritatie din laringita, bronsita, obisnuind bolnavul sa-si linisteasca tusea recomandandu-i sa
evite fumatul, discutii, deschiderea gurii in inspir, aerul uscat, temperatura prea ridicata etc.
De asemenea trebuie sa aseze bolnavul in pozitia care ii permite expectoratia si la nevoie sa
utilizeze aspiratia bronsica, oxigeno-terapia etc.

5
6. Semne fizice
Examenul fizic al toracelui cuprinde inspectia, palparea, percutia si ascultatia.
Inspectia da informatia asupra cutiei toracice si a miscarilor respiratorii.
Cutia toracica poate prezenta modificari la nivelul tegumentelor sub forma de eruptii
veziculare (zona zoster), edeme la nivelul toracelui cu circulatie colaterala (tumori
mediastinale) sau deformari ale toracelui ca de exemplu :
- torace emfizematos, boltit uniform cu ambele diametre marite, cu bombarea lobilor
supraclaviculari, orizontalizarea coastelor si unghi epigastric obtuz
- torace paralitic cu cele 2 diametre micsorate, alungit si turtit cu musculatura redusa si
spatiu intercostal evidente, apare in cleroze pulmonare intinse, dar poate aparea si
congenital
- torace rahitic cu sternul proeminent asemanator sternului de gaina si coastele turtite
lateral, intalnit in rahitism
Alte deformatii intereseaza coloana vertebrala si constau in exageratia curburilor
fiziologice.
Deformatii :
- torace cifotic cu diametrul anteroposterior considerabil marit
- torace lordotic cu diametru anteroposterior marit
- torace cifolordotic / cifoscoliotic cu exagerarea curburilor laterale
Inspectia poate furniza relatia asupra miscarilor respiratorii. In mod normal exista 3 tipuri
respiratorii :
- tipul costal superior intalnit la femei
- tipul costal inferior intalnit la adolescenti
- tipul costo-abdominal sau diafragmatic intalnit la barbati si copii
In unele boli, tipul respirator se inverseaza astfel :
- in afectiunile pleurei sau in caz de dispnee, respiratia devine de tip costal superior
- in nevralgiile intercostale, respiratia este de tip costal sau inferior abdominal
Palparea da informatii asupra ritmului respirator si asupra transmisiilor vibratiilor vocale.
Ritmul respirator se deceleaza asezand mana in dreptul sternului. Frecventa normala la adult
este de 16-18 respiratii / minut.
Vibratiile vocale se cauta aplicand palma succesiv pe fiecare hemitorace in regiuni diferite
de sus in jos cerand bolnavului sa repete cifra 33. Normal vibratiile produse la nivelul
laringelui sunt trnsmise la sufrata toracelui sub forma unui freamat usor si rapid.
Scaderea amplitudinii vibratiilor sugereaza o condensare a tesutului pulmonar in
pneumopatii, tuberculoza pulmonara, etc.
Percutia foloseste lovirea peretilor toracici pentru a provoca zgomote care sunt
interpretate in functie de calitatea lor.
Percutia poate fi :
- imediata constand in lovirea directa a peretilor toracici in puncte variat si simetrice cu
extremitatea degetelor
- mediata (digitodigstala) care da informatii mai fine si mai localizate
Dupa calitatea sunetului obtinut la percutie, se deosebesc :
- matitate (scaderea sonoritatii) indica o condensare a tesutului pulmonar, intalnita in
pneumonie sau tumori pulmonare sau in colectii lichidiene in pleure

6
- hipersonoritatea (cresterea sonoritatii) apare in pneumotorax sau in emfizem pulmonar
Auscultatia permite sesizarea si interceptarea diferitelor zgomote care se produc in
cavitatea toracica in timpul respiratiei, tusei, vorbirii folosind stetoscopul.
La individul normal se aude numai murmurul vezicula datorita trecerii aerului prin
bronhiole.
Se percepe pe toata suprafata toracelui in inspir si la inceputul expirului.
In stari patologice se produc modificari ale murmurului vezicular care constau in
diminuarea sau disparitie in hemotorax; pleurezic si exagerate in procesele patologice care
maresc amplititudinea si frecventa miscarilor respiratorii.
Se mai pot intalni si zgomote patologice numite raluri care pot fi :
- romflante sau sibilante intalnite in afectiuni bronsice
- crepitante intalnite in pneumonie
- subcrepitante intalnite in calcare pulmonare
- flecaturi pleurale intalnite in prima faza a pleureziei