Semiologia aparatului respirator

Semiologia se referă la semnele și

simptomele prezentate de bolnav,
contribuind prin aceasta la stabilirea
diagnosticului. Principalele tulburări
funcționale provocate de o afecțiune
respiratorie sunt: dispneea, durerea
toracică, tusea, expectorația, cianoza, febra,
modificările toracice.
 Dispneea
• Definiție: este dificultatea de a respira,
resimțită de bolnav ca o sete de aer,
discomfort, sufocare.
• Clasificare:
a)după circumstanțele de apariție- dispneea
poate fi:
-dispnee permanentă- pacientul are
permanent această dificultate de
respirație, apărând în boli grave ca
insuficiența cardiacă, pneumotorax.
-dispneea de efort: apare în timpul unui efort.
-dispneea de decubit (ortopneea): dispneea este
accentuată în decubit dorsal, obligând bolnavul
să adopte poziția șezândă sau semișezândă,
poziție care-i ușurează respirația.
-dispneea paroxistică: crize puternice de dispnee
apărute brusc.
b)După ritmul respirator se deosebesc:
-bradipneea- ritmul respirator este rar (sub 16-18
respirații/min).
-tahipneea- ritmul respirator este accelerat, peste
18 respirații/min.
c)După timpul respirator tulburat,se
întâlnește:
-dispneea inspiratorie (dificultatea de a
inspira, ce apare în edemul glotic, corp
străin în laringe).
-dispneea expiratorie- expirul se face cu
dificultate, ca în astmul bronșic, emfizemul
pulmonar).
-dispneea mixtă- dificultatea interesează
atât expirația, cât și inspirația și apare în
pleurezia masivă, în pneumonia masivă.
d)Tipuri particulare de respirație:
-dispneea Cheyne-Stokes- este o respirație
periodică, caracterizată prin cicluri alternante de
polipnee și apnee (lipsa respirației). Ciclurile
polipneice sunt caracterizate de creșterea
progresivă în amplitudine, ating un apogeu, apoi
descresc până încetează. Urmează o perioadă
de apnee de 10-20 secunde, după care ciclul se
reia. Apare în accidente vasculare cerebrale,
uremie, etc.
-dispneea Kusmaul este profundă, rară,
prezentând 4 faze: inspirație- pauză- expirație-
pauză. Se întâlnește în coma diabetică,
hepatică, acidoză.
-dispneea Biot se caracterizează prin respirații
întrerupte de perioade de apnee de lungime
variată (5-20 secunde). Este o respirație
agonică.
 Durerea toracică
Nu orice durere toracică exprimă o boală a
aparatului respirator. Durerile toracice pot fi de
diferite cauze:
-pleurale: pleurite, pleurezii, pneumotorax
-bronșice: bronșita acută, cancer bronho-pulmonar
-pulmonare: pneumonie, abces pulmonar, embolie
pulmonară
-toraco-costale: fracturi costale, traumatisme
musculare, zona zoster
-cardiace: angina pectorală, infarct miocardic
-abdominale: afecțiuni biliare, diafragmatice,
splenice, hepatice.
 Uneori, caracterele durerii dau indicații pentru
diagnostic. Durerea toracică din zona zoster
intercostală (afecțiune virală a nervilor
intercostali), durerea din fracturile costale, este
vie, limitată, accentuată de respirație, tuse, efort.
Durerea vie, atroce, care imobilizează toracele
și limitează mișcările respiratorii, însoțită de
stare de colaps, se întâlnește în pneumotoraxul
spontan și embolia pulmonară. Junghiul toracic
este o durere vie, localizată, acută și
superficială, exagerată de tuse și respirație
profundă. Apare în pleurite (inflamația pleurei),
pleurezii (acumulare de lichid în cavitatea
pleurală), pneumonii (inflamația parenchimului
pulmonar). Durerile accentuate prin
compresiunea digitală a punctului dureros sunt,
de obicei, dureri ale peretelui toracic.
 Tusea
Este un act reflex determinat de excitarea fizică, chimică
sau inflamatorie a pleurei și arborelui bronșic, care are
ca rezultat, expulzarea puternică a aerului din căile
respiratorii. Anumite aspecte în cadrul unui context clinic,
fac să crească valoarea semiologică a tusei:
-tusea uscată: este scurtă, repetată, neînsoțită de spută
-tusea umedă: sunt prezente secrețiile alveolo-bronsice
-tusea bitonală: tuse cu două tonuri, datorită tonusului
diferit al celor două corzi vocale (prin relaxarea uneia din
corzi)
-tusea chintoasă: este o tuse în reprize intense, epuizante,
caracteristice tusei convulsive
-tusea matinală: este o tuse umedă, de poziție,
eliberatoare, semnificativă pentru bronșita cronică,
abcese pulmonare. Secrețiile stagnante în arborele
bronșic, acumulate în timpul nopții, vor fi eliminate în
cursul dimineții, odată cu modificarea poziției la sculare.
 Expectorația
Este procesul prin care se elimină produsele formate
în căile respiratorii. În mod curent, prin expectorație se
înțelege atât actul de expulzie, cât și produsele eliminate
(sputa).
• Cantitatea- variază de la 50-100 cc (în astmul bronșic,
bronșita acută, tuberculoza, bronșita cronică), la 100-
300 cc (în bronșiectazie ,caverne pulmonare), atingând
cantități peste 300 cc (în abcesul pulmonar, chistul
hidatic drenat).
• Culoarea- variază în funcție de procesul patologic. Sputa
este ruginie în pneumonie, hemoptoică în tuberculoza
pulmonară, roșie-gelatinoasă în cancerul
bronhopulmonar.
• Mirosul: poate fi fad,în majoritatea afecțiunilor.
Sputa fetidă este întalnită în abcesul pulmonar.
• Aspectul: sputa are uneori aspecte caracteristice;
ex.sputa din astmul bronșic este vâscoasă,
aderentă, perlată, conținând dopuri de mucus.
Sputa mucoasă se întâlnește în bronșita acută.
Sputa muco-purulentă conține mucus și puroi,
apărând în infecții respiratorii: bronșite,
bronhopneumonii. Sputa seromucopurulentă
conține mucus, puroi, serozitate, fiind întâlnită în
supurațiile cronice. Sputa sanguinolentă
(hemoptoică) conține sânge, care poate fi mai mult
sau mai puțin omogenizat cu sputa propriu-zisă.
Când sputa este rozată, foarte aerată, bănuim
edem pulmonar acut.Prezența unor firicele de
sânge în masa de mucus se poate întâlni în
bronșiectazii, stenoza mitrală.
 Hemoptizia
Sputa cu sânge pur, provenind din căile
respiratorii inferioare este denumită hemoptizie.
Prezintă o mare importanță în patologie, fiind
necesar a o deosebi de epistaxis (sânge care
provine din nazofaringe și se elimină pe nas), de
gingivoragie sau stomatoragie (sângerarea
gingiilor), de hematemeză (sângerare la nivelul
tractului digestiv superior-HDS).
Tratamentul hemoptiziei include:
-repaus la pat în poziție semișezândă
-administrare de lichide reci
-pungă cu gheață pe hemitoracele respectiv
-medicație hemostatică.
 Caracterele hematemezei:
-bolnavul prezintă antecedente digestive superioare
(ex.ulcer gastro-duodenal).
-este însoțită de senzația de greață
-se elimină prin vărsătură
-sângele are aspect de “zaț de cafea”: neaerat, negricios,
amestecat cu cheaguri de sânge sau cu resturi
alimentare.
Caracterele hemoptiziei:
-bolnavul prezintă antecedente pulmonare
-este precedată de gâdilitură traheală, cu căldură
retrosternală
-se elimină prin tuse
-sângele este roșu-aprins, aerat–spumos, cu pH alcalin
-cauzele cele mai frecvente sunt: tuberculoza pulmonară,
cancerul bronhopulmonar, bronșiectazia, infarctul
pulmonar, stenoza mitrală.