Sunteți pe pagina 1din 50

EVALUAREA FUNCTIEI

RESPIRATORII
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

Simptomele care exprim o suferin a


aparatului respirator sunt:

durerea toracic;
dispneea;
tusea;
expectoraia.
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

Durerea toracic
rezult din participarea pleurei la diferite procese
pulmonare sau datorit iritaiei nervilor intercostali
prezinta diferite aspecte clinice, n funcie de cauza i
de sensibilitatea bolnavului
prin anamnez se determin modul de debut,
intensitatea, sediul i caracteristicile sale, evoluia,
cauzele declanatoare, circumstanele de apariie i
semnele asociate durerii
durerea de origine respiratorie de intensitate mare care
se nsoete de greutate n respiraie este denumit
junghi. Acest junghi se accentueaz prin tuse sau la
presiunea regiunii dureroase. Se ntlnete n:
pneumonii, pneumotorax, pleurezii
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

in pneumonii, junghiul este violent, cu sediul n regiunea


antero-median toracic, atenundu-se i disprnd n 2-3
zile. La copii sediul junghiului poate fi abdominal simulnd
o afeciune abdominal, fapt ce preteaz la confuzii grave de
diagnostic i la msuri terapeutice greite
in cancerul bronho-pulmonar, durerea este foarte violent i
nu cedeaz la calmante obinuite.
in pleurezii, n faza iniial, junghiul are caracter difuz i nu
permite bolnavului s stea culcat pe partea afectat. Cnd
boala evolueaz i se constituie colecia pleural, aceasta
mpiedec frecarea foitelor pleurale i junghiul crete n
intensitate.
durerea poate lipsi n afeciunile bronice, n bolile
pulmonare cronice, n leziuni pulmonare localizate profund.
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

importana durerii n cadrul diagnosticrii afeciunilor


respiratorii este relativ dac inem seama de faptul c i
suferinele altor organe din torace i abdomen (afeciuni ale
mediastinului, coloanei vertebrale, diafragmatice, hepatice)
pot prezenta acest simptom

coexistena acestei dureri cu alte semne funcionale


respiratorii (tuse, expectoratie, dispnee), antecedentele
bolnavului, asocierea semnelor obiective i a examenelor
paraclinice vin s pun diagnosticul de afeciune a aparatului
respirator
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

Dispneea sau greutatea de a respira este un simptom funcional care se traduce


subiectiv prin senzaia de sufocare sau lips de aer, iar obiectiv prin
modificarea ritmului respirator i uneori cianoza tegumentelor
Cauzele i mecanismele care produc dispneea se pot grupa n patru categorii:
cauze care mpiedec ventilaia pulmonar:obliterarea parial a cilor
respiratorii, n cazul polipilor nazofaringieni, n tumorile laringiene sau
prezena corpilor strini; constricia bronhiilor n criza de astm;reducerea
suprafeei respiratorii prin compresia exercitat de o colecie pleural
asupra plmnului, precum i prin nlocuirea unei poriuni mari de esut
pulmonar de ctre tumori, infiltrate, inflamaii;alterarea dinamicii
respiratorii: fracturi de coaste, nevralgii intercostale sau paralizia
diafragmului.
cauze care altereaz compoziia sngelui circulant sunt: anemiile
grave;intoxicaiile cu monoxid de carbon;strile de acidoz
cauzele de origine nervoas se datoreaz unei atingeri severe a centrului
respirator printr-un proces direct n: tumori, hemoragii cerebrale; printr-
un proces umoral n intoxicaii sau prin mecanism neuro reflex.
cauze care perturba circulaia pulmonar vor fi determinate de afectarea
cordului n: stenoza mitral, pericardit, insuficien cardiac
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

Din punctul de vedere al ritmului respirator dispneea are trei aspecte:


dispneea cu accelerarea micrilor respiratorii;
dispneea cu rrirea micrilor respiratorii;
dispneea cu micri respiratorii dezordonate, aritmice.
Dispneea cu accelerarea micrilor respiratorii se numete polipnee sau
tahipnee, numrul respiraiilor crete de la 16-18/min. la 5o-6o/min. Cu
ct polipneea este mai pronunat cu att amplitudinea micrilor
respiratorii este mai mic, respiraia devenind superficial.
Dispneea cu rrirea micrilor respiratorii sau bradipneea se datoreaza
existenei unui obstacol care mpiedec ptrunderea aerului sau expulzia
lui din plmni. Cnd este mpiedecat ptrunderea lui n plmni apare
bradipneea inspiratorie datorit micorrii calibrului cilor respiratorii
superioare, n cazul corpilor strini, edemului laringean sau tumori. Dac
este mpiedecat expulzia aerului apare bradipneea de expir care se
ntlnete n bronita cronic, astmul bronic, emfizemul pulmonar.
Dispneea cu micri respiratorii dezordonate, aritmice se datoreaz unei
tulburri funcionale la nivelul centrului respirator bulbar sau la nivelul
centrilor cerebrali. n astfel de cazuri, micrile respiratorii prezint
modificri n frecven, ritm i amplitudine
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

Tusea este un simptom frecvent al suferinei aparatului respirator dar poate


avea i origini extrarespiratorii. Se produce printr-o respiraie modificat,
voluntar sau reflex, care cuprinde trei timpi succesivi:
inspiraie profund;
nchiderea glotei i punerea sub tensiune a aerului inspirat;
explozie brusc, violent cu deschiderea brutal a orificiului glotei i un
zgomot caracteristic.

Tusea de origine respiratorie (act reflex produs de excitarea zonelor


reflexogene situate la nivelul laringelui, a bifurcaiei traheei i a
bronhiilor mari) reprezint o reacie de aprare care are drept scop
eliminarea unor secreii patologice: exudat, puroi, snge de la nivelul
arcului traheobronhopulmonar. Prin eliminarea acestor produse
patologice se mpiedec coborrea infeciei i se menine permeabilitatea
cilor respiratorii
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

Se descriu mai multe aspecte clinice ale tusei:

Tusea umed sau productiv are un caracter hrcit datorit aglomerrii


secreiilor n cile respiratorii. Se ntlneste n special n afectiuni
pulmonare si ale bronhiilor

Tusea uscat este scurt repetat, are un timbru aspru, obosete bolnavul
producndu-i insomnii. Se ntlnete n afeciuni pleurale, tumori,
tuberculoz incipient.

Tusea voalat este o tuse stins sau rguit i se ntlnete n boli care
afecteaz corzile vocale, laringite, tumori sau bolnav extenuat.

Tusea emetizant este cea care prin efortul de tuse duce la vrsturi. Apar
n tusea convulsiv, tuberculoz pulmonar, cancer pulmonar
Diagnosticul clinic al afectiunilor respiratorii

Expectoraia reprezint eliminarea pe gur n timpul tusei a secreiilor patologice


acumulate n cile respiratorii, iar produsul ei se numete sput. Sputa este
compus din secreia patologic, de obicei de origine bronic sau pulmonar,
corpi strini i produi de descompunere a esutului pulmonar, saliv, secreii
nazale. Are o mare valoare de diagnostic n funcie de aspectul ei:

Sput mucoas, incolor, transparent, aderent de vasul n care se colecteaz. Conine


mucus secretat de cile respiratorii i este ntlnit n bronite acute, astm
bronic, pneumonii.
Sput seroas, spumoas, aderent, cu aspect alb rozat i este caracteristic edemului
pulmonar acut.
Sput seromucopurulent se ntlnete n supuraiile pulmonare, recoltat ntr-un vas
dispunndu-se n 3-4 straturi, care la suprafa sunt: un strat spumos aerat, un
strat mucopurulent, un strat mucos, un strat purulent.
Sput purulent are aspect cremos, culoare galben-verzuie i apare n abcesul pulmonar,
colecii pleurale.
Sputa sangvinolent conine snge, apare n pneumonia gripat, n cancerul pulmonar,
n abcesul pulmonar, broniectazii. n abcesul pulmonar i n gangrene
pulmonare sputa poate avea miros fetid.
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA

Evaluarea funciei respiratorii este obligatorie nu numai pentru diagnosticarea


afeciunilor respiratorii ci i pentru alctuirea programelor de recuperare
i pentru aprecierea rezultatelor obinute. Evaluarea sau testarea funciei
respiratorii beneficiaz de metode complexe i mai numeroase
comparativ cu posibilitile de testare a funciilor altor aparate i sisteme
Scopul explorrii funcionale este de a stabili diagnosticul, indicnd natura i
gradul acestei afectiuni, precum i rsunetul acestor modificri asupra
homestaziei oxigenului i bioxidului de carbon n sngele arterial
Un numr foarte redus de bolnavi pot ns beneficia de o explorare funcional
complet a aparatului respirator. n lipsa ei, cteva teste simple, cu
aparatur la ndemn pot da elemente de baz pentru stabilirea tipului i
gradului disfunciei respiratorii i n consecin orientarea programelor
de recuperare.
Evaluarea clinico-funcional a aparatului respirator fr apartur.
Acolo unde nu exist nici un fel de posibilitate de testare se pot face unele
aprecieri asupra funciei respiratorii utiliznd diferite metode clinico-
funcionale.
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA

1. Evaluarea gradului de dispnee la efort (prin


anamneza):

Gradul I: dispneea apare la urcatul pantelor si


scarilor, la peste 15-20 trepte
Gradul II: dispneea apare si la mersul pe teren
plat in ritmul impus de o persoana sanatoasa
Gradul III: dispneea apare si la mersul pe teren
plat in ritmul propriu
Gradul IV: dispneea apare si la activitatile
uzuale imbracat, spalat, vorbit, etc
Gradul V: dispneea este prezenta si in repaus
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA
2. Testul conversatiei si al cititului:

In timpul conversatiei cu pacientul observam atent modul in care


acesta respira, daca apare dispneea, daca sunt prezente alte
semne insotitoare cianoza
Pacientul poate fi solicitat sa citeasca ceva, eventual cu diferite
ritmuri de citit
Efectuat de mai multe ori, acest test permite o apreciere asupra
capacitii respiratorii, a volumului pulmonar, al gradului de
obstrucie al cilor aeriene.

3. Testul televizorului:

Observam pacientul in timp ce se uita la televizor (atentia


pacientului este deviata de la propria respiratie) - se poate
constata respiraia de repaus, influenat numai de condiiile
patologice a bolnavului i nu de factorii psihici
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA

4. Testul clinic de dezobstructie:

Auscultatia cu stetoscopul: se pot auzi un expir zgomotos,


suierator, prelungit si raluri ale obstructiei bronsice (sibilante)
Solicitam pacientului sa tuseasca, pentru mobilizarea secretiilor
bronsice si repetam auscultatia apreciind modificarile inregistrate
Se administreaza 2 pufuri dintr-un aerosol bronhodilatator la
interval de 5 min si auscultam plamanul dupa 10 min de la a doua
inhalare. Limpezirea stetacustica a plamanului este dovada
existentei unei componente functionale importante in cadrul
obstructiei bronsice
Acest test clinic poate fi foarte util pentru alegerea
medicamentelor care vor fi utilizate in aerosoloterapie
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA

5. Testul apneei:

Se cere bolnavului ca, dupa un inspir maxim sa


execute o apnee cat mai lunga posibil
In general, cu cat disfunctia respiratorie este mai
severa, cu atat apneea este mai scurta, iar apneea
dupa sfarsitul expirului este aproape imposibila
Momentul de oprire al apneei breaking point- se
produce in general cand PaCO2 a crescut la 50 mm
Hg iar PaO2 a scazut sub 70 mm Hg
Este un test de apreciere a evolutiei bolii sau de
eficienta a tratamentului aplicat
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA
6. Testul lumanarii:

La o distanta oarecare de gura pacientul tine o lumanare aprinsa


in care sufla astfel incat sa tina aplecata flacara fara sa o stinga
Cu cat distanta intre gura si lumanare este mai mica, cu atat
sindromul obstructiv este mai sever
Se mai poate cronometra timpul cat flacara ramane aplecata
Varianta testul expirului fortat se face un inspir maxim si apoi
un expir fortat; se ausculta timpul expirului fortat cu stetoscopul si
se cronometreaza (in mod normal 3-4 sec; la obstructivi se
noteaza timpi de 6 sec sau chiar peste, adica un raport
VEMS100/CV sub 65%)
Varianta testul chibritului lui Snider la 15 cm de gura se tine
un chibrit aprins si se incearca sa fie stins; pacientul care nu il
poate stinge are un sindrom obstructiv cu VEMS sub 1000 ml
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA

7. Testul formarii bulelor de apa:

Pacientul sufla printr-un tub introdus intr-o sticla cu


apa; se sufla lent si continuu astfel incat sa se formeze
bule intr-o suita continua

Cronometrarea duratei expirului, adica a perioadei de


producere a bulelor este un bun test al volumelor
mobilizabile si al rezistentelor la flux; inaltimea apei in
sticla reprezinta rezistenta interpusa

Acest test apreciaza evolutia bolii si a programului de


recuperare
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA
8. Perimetria toracelui
Se masoara circumferinta toracelui in inspir si in expir maxim, la
baza toracelui, la mijloc si pe linia subaxilara
Evolutia acestor perimetre este un bun indicator al sindromului
restrictiv, apreciaza indirect evolutia capacitatii vitale sub
tratament, sau a agravarii bolii netratate
9. Pulsul si tensiunea arteriala
Tahicardia poate apare datorita hipoxemiei, insuficientei cardiace
sau a suprautilizarii simpaticomimeticelor
Pot fi un indicator al starii bolnavului, dand si indicatii asupra
terapiei
Analizarea pulsului i a tensiunii arteriale au valoare mai ales n
efort, dnd relaie mai ales asupra consumului de oxigen al
miocardului.
EVALUAREA CLINICO-FUNCTIONALA FARA
APARATURA

10. Examenul clinic:

Este important pentru stabilirea diagnosticului si pentru


aprecierea in timp a evolutiei bolii
Inspectie, palpare, percutie, auscultatie pulmonara
Cianoza arata o PaO2 sub 85 mm Hg
Hepatomegalia, edemele, ritmul cardiac, turgescenta
jugularelor furnizeaza date pe baza carora se pot
face aprecieri asupra functiei cardio-respiratorii

Toate aceste metode de evaluare fr aparatur sunt


relative, nu au precizia testelor funcionale i nu
exploreaz o anumit verig fiziopatologic ci funcia
respiratorie global
RADIOLOGIA

Examenul radiologic stabilete diagnosticul prin semnele pozitive pulmonare pe


care le nregistreaz:
accentuarea desenului hilar n viroze pulmonare;
focar de condensare cu aspect triunghiular n pneumonii;
hipertransparen n emfizem;
opacitate ce ocup o arie toracic ntins n pleurezii
Radioscopia:
Urmareste identificarea modificarilor de transparenta pulmonara:
hipertransparenta si mai ales mentinerea ei in expir sunt semne de sindrom
obstructiv; apar prima oara in spatiul retrosternal si retrocardiac
Miscarile si pozitia diafragmului pozitie joasa in hiperinflatie; cel mai
important test este jocul diafragmului in inspir si expir maxim, care in cazuri
normale are cel putin 5 cm masurat pe linia medioclaviculara
Radiografia modificari specifice diverselor boli
Procedee radiologice speciale: digrafia, radiokimografia apreciaza miscarile
diafragmului; cinedensigrafia este o metoda calitativa de analiza a
circulatiei pulmonare
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Permite aprecierea atat a volumelor cat si debitelor


pulmonare si urmarirea secventiala a starii
disfunctionale respiratorii
Nu poate determina VR, CPT si CRF
Reguli :
- Instruirea perfecta a pacientului
- Pozitia corecta pe scaun in timpul probei (spatele
drept, capul extins)
- Trebuie indepartate proteza dentara, imbracamintea
stransa pe corp, cureaua, etc
- Se vor executa cate 3 trasee pentru fiecare test,
diferenta intre cel mai mare si cel mai mic sa nu
depaseasca 10%; se ia in calcul cel mai mare
- Sa se asigure etanseitatea buzelor pe piesa bucala, iar
nasul sa fie clampat
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Spirometria nu se face daca pacientul:

A fumat sau a utilizat un bronhodilatator cu cel


putin o ora inainte
A ingerat o masa copioasa cu 2 ore inainte
Prezinta o boala acuta indiferent de cauza
A avut in ultimele trei saptamani o infectie de
cai aeriene inferioare sau superioare
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Capacitatea vitala (CV):

CV=VC+VIR+VER = 5oo + 15oo + 15oo = 35oo ml, se obtine


printr-un inspir maxim urmat de un expir maxim
VC = volumul de aer inspirat sau expirat n cursul unui ciclu respirator.
VIR =volumul maxim de aer ce poate fi inspirat dup un inspir normal.
VER = volumul maxim de aer ce poate fi expulzat dup o expiraie de
repaus
Este testul spirografic caracteristic pentru sindromul restrictiv, dar
ofera informatii si asupra obstructiei
Variaza in functie de varsta, sex, inaltime, greutate; trebuie
raportata la valoarea standard
Scaderea peste 20% este patologica si exprima limitarea
posibilitatilor de crestere a expansiunii toracale, pulmonare sau
ambelor si deci imposibilitatea cresterii ventilatiei pe minut la
efort, care doar prin frecventa mai poate face fata solicitarilor,
ceea ce mareste enorm travaliul ventilator
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Scaderea capacitatii vitale denota sindrom restrictiv si apare in:

Suferinte cerebrale: traumatism cranian, intoxicatii cu barbiturice


sau morfina, care suprima partial comanda ventilatorie
Suferinte ale cailor efectoare: poliomielita, nevrita, paralizii ale
nervului frenic
Afectarea efectorului: miopatie, miozite, mialgie
Rigiditate toracica: cifoscolioze, SA, obezitate
Procese pleurale: pahipleurita, pleurezie
Procese abdominale care limiteaza miscarile diafragmului: ascita,
sarcina
Scaderi de elasticitate pulmonara: fibroze, tumori, pneumonii
interstitiale
Suprimare de parenchim pulmonar: atelectazii, exereze
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Capacitate vitala fortata (CVF):

Dupa un inspir maxim se executa un expir maxim dar


cat mai rapid performat
In mod normal CV si CVF sunt egale dar in bolile
severe pulmonare CVF este mai mica
Semnificatia patologica este aceeasi cu cea a CV
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Volumul expirator maxim pe secunda (VEMS):

Reprezinta volumul de aer expirat in prima secunda a unui expir fortat,


dupa un inspir maxim
Valorile obtinute la spirograf se raporteaza la valorile standard
VEMS=FEV1 (volumul expirator fortat la 1 secunda); in general intr-o
jumatate de secunda se expira 50% din CVF, intr-o secunda 70-75% din
CVF, in 2 secunde 90% din CVF iar in 4 secunde CVF complet
Este semn de sindrom obstructiv fara a se putea deosebi cauza acestuia
scderea sever a VEMS se nsoete frecvent de limitarea capacitii de
adaptare la efort att n tulburrile obstructive, ct i n cele restrictive.
Daca la nivelul curbei VEMS pe spirograma apare un nod acesta este
semn de obstructie dinamica, fiind inalt corelat cu emfizemul pulmonar
VEMS sub 70% inseamna sindrom obstructiv daca se coreleaza cu CV
normala (daca CV este scazuta atunci disfunctia este restrictiva)
VEMS sub 35-40% inseamna hipoxemie, adica insuficienta respiratorie
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Indicele Tiffeneau:

Indicele de permeabilitate bronsica=VEMS100/CV


Se considera ca un raport mai mic de 70% este patologic si
exprima existenta unui sindrom obstructiv
Raportul VEMSx1oo/CV este un indice important de decelare a
obstruciei la flux
Scderea sever a VEMS i a raportului VEMSx1oo/CV (deci n
cadrul disfunciei obstructive) se nsoete frecvent de hiperinflaie
pulmonar, cu hipoxemie arterial i uneori chiar cu hipercapnie,
aceasta din urm mai ales n cazurile n care VEMS nu crete
dup administrarea unui agent bronhodilatator
Analiza CVF si a indicelui Tiffeneau (dupa Morris si colab) defineste
tipurile de disfunctie ventilatorie si gradul acestor disfunctii
EVALUAREA SPIROGRAFICA

CVF IT rezultat
scazuta normal Disfunctie
restrictiva
normala scazut Disfunctie
obstructiva
scazuta scazut Disfunctie
mixta
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Grad de Disfunctie Disfunctie


severitate obstructiva restrictiva (CVF
IT actuala/CVF
standard)
normal 70% 80%
usor 61-69% 66-79%
mediu 45-60% 51-65%
sever 45% 50%
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Fluxul expirator fortat intre 200-1200 ml din CVF


Indica modificarile de calibru ale cailor mari

Fluxul expirator fortat intre 25-75% CVF:


Detecteaza obstructia cailor aeriene mai
devreme decat VEMS
Reflecta in special schimbarile de calibru ale
cailor mici sub 2 mm diametru pe care VEMS
nu le detecteaza
Este scazut la fumatori sau la astmatici in
remisiune completa
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Volumul inspirator maxim pe secunda (VIMS):


Se executa printr-o inspiratie maxima si rapida pornita dupa un expir
maxim
Este putin utilizat fiind influentat de obstructii ale cailor aeriene superioare
(paralizii de corzi vocale, stenoze laringiene, neo laringian, compresii
mediastinale, etc
Ventilatia de repaus pe minut (VE):
Reprezinta cantitatea totala de aer care patrunde in plaman sau volumul
total de aer care este expirat in decurs de un minut, in repaus
Se calculeaza pe spirograma din produsul VC inmultit cu frecventa
respiratiei (f)
In medie, pentru un adult, valoarea VE este de 6-8 l/minut
Ventilatia maxima (Vmx): pacientul este pus sa respire timp de 15 secunde cat
poate de adanc si de repede; o scadere de peste 20% indica disfunctie
fara sa precizeze tipul acesteia. Valoarea ventilaiei pe 15 secunde se
nmulete cu 4 pentru a obine ventilaia maxim direct. Datorit
dificultilor de a obine ventilaia maxim direct se prefer calcularea
ventilaiei maxime indirecte prin produsul VEMS ori 3o. Volumul maxim
variaz de la individ la individ n funcie de vrst, sex, mrimea toracelui,
fora musculaturii respiratorii.
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Analizoarele de gaze i n special cel de heliu, cuplat cu spirograful este util


pentru c permite msurarea volumului pulmonar nemobilizabil, adic
VR (volumul rezidual), CPT (capacitatea pulmonar total) i capacitatea
rezidual funcional(CRF)
VR (15oo ml) este volumul de gaz care rmne n plmni dup un expir
maxim, el reperezentnd aprox. 25% din CPT. Un volum rezidual crescut
denot hiperinflaie, determinat de un sindrom obstructiv bronic. VR
scade n fibroze pumonare difuze i-n staza pulmonar de cauz
cardiac.
Capacitatea rezidual funcional (CRF) este volumul de aer ce se
gsete n plmni i cile aeriene la sfritul unei expiraii de repaus.
Ambele se msoar n litri. CRF i VR sunt tratate mpreun, deoarece
se msoar mpreun. VR nu poate fi msurat direct prin spirografie i
este determinat indirect, prin calcul:
VR = CRF VER sau CRF = VR+VER
Capacitatea pulmonar total (CPT) este volumul de aer ce se gsete n
plmn la sfritul unei inspiraii maxime.
CPT se determin prin:
a)- Calcul (combinarea unor msurtori specifice volumelor pulmonare):
CPT = CV + VR. CPT (capacitatea pulmonar total este aproximativ dubl
dect CRF.
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Testele farmacodinamice:

Cnd testele spirografice indic prezena sindromului obstructiv este


important de determinat reversibilitatea total sau parial a
procesului obstructiv bronic
Pentru acesta se face un test n care pacientul inhaleaz un
medicament cu aciune bronhodilatatoare, dup care la
aproximativ 5 minute se face o nou nregistrare spirografic a
VEMS
O cretere mai mare de 15% a valorii VEMS dup administrarea
substanei bronhodilatatoare denot existena unui proces
obstructiv reversibil
Testul are importan diagnostic deoarece astmul bronic sub
bronhodilatator i normalizeaz complet sau aproape complet
valorile spirografice
n acelai timp existena testului farmacodinamic pozitiv la
bronhodilatator d indicaii asupra faptului c bronhodilatatoarele
respective pot fi prescrise n tratament.
EVALUAREA SPIROGRAFICA

Testele farmacodinamice:

Testul farmacodinamic bronhoconstrictor:

Este utilizat pentru diagnosticarea hiperreactivitatii bronsice care


se ntlnete n astmul bronic
Testul bronhoconstrictor const n administrarea de aerosol cu
soluie de 1% de acetilcolin sau histamin, ultima fiind preferat
deoarece irit mai puin receptorii tusei permind o explorare mai
comod i mai exact
Se administreaz aerosoli din soluia respectiv timp de trei
minute, dup care se nregistreaz din nou VEMS.
Scderea VEMS sub aciunea substanei bronhoconstrictoare cu
mai mult de 15 % denot prezena hiperactivitii bronice.
ANALIZOARELE DE GAZE IN EVALUAREA
FUNCTIEI RESPIRATORII

1. Analizorul de heliu:
Stabileste timpul de amestec intrapulmonar a
acestui gaz inert in volumul de aer
corespunzator CRF ; este un test de distributie
intrapulmonara a aerului; normal acest timp
este de aproximativ 180 secunde; cresterea lui
traduce dificultatea de distributie a aerului
inspirat
2. Analizorul de azot:
Urmareste distributia aerului inspirat spre
spatiile alveolare prin caile aeriene mari si
mici. Avantajele testelor de distributie nu
depind de cooperarea pacientului
ANALIZOARELE DE GAZE IN EVALUAREA
FUNCTIEI RESPIRATORII

3. Analizorul de CO2:

Da posibilitatea inregistrarii curbei de eliminare


a CO2 in aerul expirat
Este un test obiectiv, independent de vointa
pacientului
Capnigrama obtinuta in acest fel permite
aprecierea valorilor absolute ale presiunii
partiale alveolare a CO2 si aprecierea
raportului ventilatie/perfuzie ca si a sindromului
obstructiv
EVALUAREA FUNCTIEI RESPIRATORII

Oximetria:
Aprecierea gazelor sanguine O2 si CO2 reprezinta evaluarea
concluziva a functiei pulmonare
Se determina presiunile partiale ale oxigenului si dioxidului de
carbon din sangele arterial (oximetria directa)
Consumul de oxigen (VO2):
Reprezinta cantitatea de oxigen retinuta in sangele capilar din
aerul ventilat intr-un minut
Valoarea normala este de 250 ml dar variaza cu conditia
metabolica motiv pentru care nu poate fi utilizat ca test orientativ
pentru functia respiratorie
Are valoare in cadrul testelor de efort
Studiul factorului de transfer = capacitatea de difuziune:
Masoara transferul de gaz (oxid de carbon) din alveola in sange;
da indicatii asupra ventilatiei, difuziunii si volumului sanguin
capilar ( scade atat in tulburari ventilatorii obstructive sau
restrictive cat si in tulburari ale circulatiei pulmonare)
TESTELE DE EFORT

Respiraia pulmonar face parte integrant din complexul de


sisteme care concur la aprovizionarea celulelor organismului cu
O2 i la depurarea lor de CO2 produs al arderilor
Spre deosebire de testele descrise anterior, testul la efort nu
evalueaz exclusiv funcia respiratorie a plmnului
Testul la efort este deci o explorare integrat a funciilor
pulmonar, cardio-circulatorie i muscular n condiiile n care
organismul face apel la rezervele fiecrui sistem n parte si
furnizeaza informaii asupra modului n care funcioneaz aceste
sisteme integrate (care iau parte la schimbul gazos dintre mediul
nconjurtor i celulele organismului), n condiiile creterii
cerinelor metabolice determinate de activitatea muscular
Modul n care se desvrete integrarea tuturor acestor
mecanisme i integritatea fiecruia dintre ele, se reflect n
capacitatea de adaptare la efort. De aici deriv utilitatea clinic a
testrii la efort.
TESTELE DE EFORT

Se realizeaza obligatoriu pentru:

Evaluarea functionala a pacientului cu


afectiune pulmonara
Pentru incadrarea in tipul de insuficienta
respiratorie (latenta sau manifesta)
Pentru alcatuirea programului de
recuperare
Pentru aprecierea in timp a efectelor
acestui program
TESTELE DE EFORT

Spre deosebire de testele prezentate care pot ramane


nemodificate in cursul programului de recuperare, testele de efort
sunt foarte sensibile la ameliorarea starii pacientului (subiectiva si
obiectiva)

Apreciaza starea intregului organism nu numai a functiei


respiratorii

Subiectul trebuie comparat atat cu valorile de referinta cat si cu


starea lui anterioara

Testele de efort ridica 2 probleme:


- Tipul efortului si masurarea lui exacta
- Metodele de masurare a efectelor acestui efort asupra
organismului
TESTELE DE EFORT

Contraindicaii absolute:

infarct de miocard datnd de mai puin de 5 zile;


afeciuni febrile acute;
insuficien cardiac congestiv;
angor instabil;
miocardit, pericardit acute;
hipertensiune arterial care nu rspunde la tratament (TA sistolic
> 25o mm Hg, TA diastolica > 12o mmHg) ;
stenoz aortic strns;
cardiomiopatie obstructiv sever;
anevrism disecant;
insuficien pulmonar cu Pa, O2 < 4o mmHg;
Pa, CO2 > 7o mmHg;
VEMS < 3o% din prezis;
TESTELE DE EFORT

Indicaii de ntrerupere a testului la efort


Semne i simptome generale:
dureri toracice sugestive de angor;
dispnee sever;
ameeli, stare de slbiciune,
team, stare de confuzie mental, lips de coordonare, cefalee, delir;
paloare i transpiraie instalate brusc;
grea, vrsturi;
cianoz;
crampe musculare
HTA >200/120 mmHg; scaderea TA cu 10-15 mmHg
Semne electrocardiografice:
semne de ischemie: subdenivelare de ST mai mare sau eagl cu o,1 mV (1 mm) cu
ST descendent sau orizontal, inversarea undei T sau apariia de unde Q ;
extrasistole supraventriculare polimorfe, tahicardei evntricular paroxistic;
fibrilaie atrial survenind n cursul efortului;
bloc AV de gradul II sau III;
apariia unui bloc de ramur drept sau stng indus de efort
TESTELE DE EFORT

Tipuri de efort:
Exercitiul este efectuat cu ergometre. Ergometrele sunt
aparate utilizate pentru realizarea i msurarea
efortului prestat, a crui putere poate fi fcut s
varieze ntre limite destul de largi. Dou tipuri de
ergometre sunt folosite mai frecvent:
Cicloergometru
Covorul rulant (cu panta si/sau viteza variabila)
Masurarea efortului se face:
Pentru travaliu in kgmetrii sau jouli
Pentru putere in Watts sau calorii
Pentru randament sau eficienta nu exista unitati de
masura
TESTELE DE EFORT

Bicicleta ergometric (cicloergometru):

permite s se obin efortul prin pedalare mpotriva


unei rezistene, a crei mrime, ca i frecvena
pedalrii pot fi modificate, variind astfel puterea
efortului prestat
avantajul bicicletei ergometrice const n posibilitatea
de a varia rapid mrimea efortului i n faptul c acesta
nu depinde de greutatea subiectului
cicloergometrul confer o mai bun condiie de
recoltare a aerului expirat i a sngelui, precum i de
msurare a tensiunii arteriale n comparaie cu covorul
rulant.
TESTELE DE EFORT

Covorul rulant:

permite s se obin efortul muscular printr-o activitate obinuit,


mersul
puterea efortului poate fi modificat de tehnician schimbnd fie
viteza de deplasare a benzii pe care merge subiectul, fie
nclinarea benzii fa de orizontal, fie ambele deodat
dar mrimea efortului prestat nu poate fi evaluat cu precizie
pentru c ea depinde nu numai de cei 2 factori menionai, ci i de
greutatea subiectului: persoane de greuti diferite care merg pe
covor rulant la aceeai vitez i pant a benzii, efectueaz
eforturi de puteri diferite
efortul efectuat cu covorul rulant este ntructva mai mare dect
cel realizat pe cicloergometru, deoarece masa muscular
solicitat este mai mare n primul caz, aportul maxim de O2 fiind
cu aprox. 7% mai mic pe cicloergometru, dar diferenele nu par a
fi semnificative n condiii clinice.
TESTELE DE EFORT

Protocoale folosite

Sunt foarte numeroase. O ncercare de simplificare descrie


2 tipuri:
1.teste de efort la putere constant (efort dreptunghiular):
efortul este efectuat un timp definit de regul, 5 8
minute, la aceeai putere, apoi n funcie de rezultatele
obinute, repetat, dup o pauz de durat convenabil
(ntre 3o min 2 ore) la o putere inferioar sau
superioar meninut constant
Testele la putere constant sunt folosite pentru a obine
informaii privind adaptarea la o anumit mrime de
efort i pentru a evalua efectele terapeutice sau
farmacologice asupra capacitii de adaptare la efort a
unui subiect
TESTELE DE EFORT

2. Testul de efort la putere progresiv crescnd,


teste n trepte sau efort triunghiular: puterea
efortului este crescut la intervale prestabilite
de la 1 6 minute, iar msurrile sunt
efectuate ctre sfritul fiecrui interval; testul
continu pn la atingerea valorii maxime a
prelevrii de O2 sau pn la apariia semnelor
i simptomelor care impun ntreruperea
efortului; n general durata exerciiului
muscular variaz ntre 8 15 minute.
Testele n trepte sunt folosite mai frecvent, scopul
fiind determinarea puterii efortului la care
prelevarea de O2, ventilaia sau frecvena
cardiac ating valori maxime.
TESTELE DE EFORT

Masurarea efectelor efortului asupra organismului:


Raspunsuri respiratorii: frecventa respiratiei, ventilatia pe minut,
coeficientul respirator, etc
Raspunsuri circulatorii: frecventa cardiaca, tensiunea arteriala,
debit cardiac, EKG
Raspunsuri sanguine: presiunea partiala a oxigenului, saturatia in
oxigen, presiunea partiala a dioxidului de carbon, pH,etc
Din punct de vedere metodologic exista doua tipuri de probe:
Probe de scurta durata sub 10 min in care se evalueaza
reactiile organismului la efort si nu adaptarea lui deoarece starea
de echilibru se atinge peste 10 minute
Probe de lunga durata peste 10 min studiaza adaptarea
organismului la efort
TESTELE DE EFORT

Din datele spirometrice se pot face aprecieri teoretice


generale asupra capacitatii de efort a pacientului. Se
utilizeaza ventilatia maxima (VEMS30)
Daca este peste 80% din valoarea teoretica este
posibil un efort de cel putin 100 W/sec la barbati si 80
W/sec la femei
Daca este intre 65-80% din valoarea standard, efortul
poate fi pana la 80 W/sec, respectiv 70 W/sec
Daca este intre 50-65% din valoarea standard, efortul
poate fi de 60, respectiv 50 W/sec
Daca este intre 30-50%, efortul maxim este de 30
W/sec
TESTELE DE EFORT

Deficitul functional pulmonar se apreciaza in functie de


presiunea partiala a O2 astfel:

Daca PaO2 scade la un efort de 80 W/sec pt barbati si


respectiv 70 W/sec pt femei, seconsidera ca exista un
deficit functional pulmonar de 50% fata de normal
Daca PaO2 scade la un efort de 60 respectiv 50 W/sec
exista un deficit de 75%
Daca PaO2 scade la eforturi de 30 W/sec deficitul
functional este de 100%

Probele de efort sunt necesare atat pentru diagnosticul


functional cat si pentru evaluarea rezultatelor
terapeutice