REABILITAREA MEDICALĂ

PACIENȚILOR CU ASMUL
BRONȘIC
A EFECTUAT :GRINIUC ALINA
ATEEHE TAREK AISH
M1530

PROFESOR:VIZDOAGA ANATOLIE
DEFINIȚIE
Reabilitarea pulmonară este o intervenție bazată
multidisciplinară și cuprinzătoare pentru pacienții ce
au patologii respiratorii cronice cu simptomatică
respectivă și cu diminuarea capacității zilnice de
muncă.Integrat într-un tratament individual al
pacientului ,reabilitarea pulmonară este proiectată cu
scopul de a reduce simptomele ,să optimizeze statutul
funcțional ,să sporească activitățile zilnice și să reducă
costurile de îngrijire a sănătății
ASMUL BRONȘIC

*Afecțiune caracterizată de inflamația cronică a

căilor respiratorii
*Caracter episodic ,cu evoluție în accese
,separate de perioade asimptomatice și crize
ce durează de la cîteva minute pînă la cîteva
ore
*Apare prin expunerea directă sau indirectă la
stimuli care inițiază atacul de asm
 TABLOUL CLINIC
1. Astmul cu accese intermitente
Dispnee paroxistică,
Tuse spastică,
Bradipnee sau polipneea
Hidroree nazală,
Cianoză de tip central,
Toracele pare în inspir permanent,
cu hipersonoritate generalizată,
auscultator predominând ralurile
sibilante în expir,
expirul este prelungit, şuierător (wheezing),
Spută vîscoasă perlată 2. Astmul cronic:
dispnee de efort,
dispnee minimă în repaus,
accesele de astm sunt severe, cedează greu
la bronhodilatatoare şi/sau corticoizi,
pacienții sunt corticodependenți,
este greu de diferențiat de bronşita
cronică obstructivă.
TABLOUL CLINIC
3. Starea de rău astmatic:
• dispnee severă, polipnee peste 30 /min, vorbirea grea,
• tiraj epigastric, supraclavicular, suprasternal; senzație de
asfixie iminentă; cianoză
• transpirație, cianoză; lipsesc tusea şi wheezingul.
• tahicardie; HTA reacțională; colaps cardiorespirator;
hipoxemie severă, hipercapnie, acidoză metabolică. La
auscultație nu se aude aproape nimic = silențiu respirator.
OBIECTIVELE REABILITĂRII ÎN ASM BRONȘIC

-dezobstrucția căilor respiratorii

-tonifierea musculaturii respiratorii
-reducerea simptomatologiei diurne și nocturne
-diminuarea exacerbărilor și a dispneei pînă la
dispariția acestora
-creșterea capacității de efort
-creșterea randamentului
-scăderea costurilor tratamentului medicamentos
 METODA CIF DE REABILITARE
Funcțiile organismului Participare
Activități
*insuficiență respiratorie
*viața de familie
*efort fizic
*activități recreaționale și
*toleranța scăzută la efort *urcatul scărilor
sport
*predispunere la infecții respiratorii *alergat, ciclism
*activități
*jocuri
*tendința la dezvoltarea patologiei cardiace profesionale/studiile
*plimbările primăvara-
*tulburări anxios-depresive *viața socială (frica de ieșiri)
toamna (astm atopic)
*tulburări fobice majore *activitatea
*tulburări de somn profesională/studiile
Factori de mediu Factori
clima, poluarea personali
aerului, condițiile vîrsta,
casnice, accesul la genetica,
instituțiile comorbidită
medicale țile,
specializate, atitudinea
condiționere, lipsa față de
liftului boală,
motivația,
sexul ,
stresul
 PROGRAM DE REABILITARE

Obiective și principii:
1. Individualizat- informarea și educare
2. Aplicat in crize și în afara acestora: Controlul manifestărilor acute (criza) și Prevenirea exacerbărilor;
3. Refacerea controlului si coordonarii respiratiei, readaptarea la efort;
4. Combate declinul funcției respiratorii,
5. Reinserția socio-profesională/ reorientarea profesională
6. Psihoterapie și întărirea valențelor defensive personale
7. Corectarea tuturor condițiilor de habitat, de muncă, a deprinderilor, a tuturor influențelor exterioare
ce reprezintă conjuncturi determinante sau agravante pentru evoluția bolii: fumatul, tipul muncii,
regimul de viață, alimentația, prevenirea bolilor intercurente mai ales a virozelor, evitarea
alergenilor.
8. Kinetoterapia respiratorie, antrenamente zilnice
(posturare, reeducarea respirației, gimnastica corectoare)
 tonifierea musculatirii inspiratorii
cresterea amplitudinii respiratiei
 cresterea capacitatii de effort
ameliorarea sdr. obstructiv
drenajul postural
 exercitii de relaxare generala(diminuarea spasmului si a emotiilor)
9. BALNEOFIZIOTERAPIE
KINETOTERAPIE
Reprezintă principalul mijloc terapeutic de recuperare în cazul bolilor
bronhopulmonare.
Planul tratamentului
-Posturarea (postura corectă pentru o respirație fiziologică cuprinde întreg
corpul,dar mai ales mușchii posturii și cei accesori ai respirației)
-Reeducarea respiratorie ( se urmărește dirijarea aerului la nivelul căilor
respiratorii superioare ,reeducarea respirației costale ,diafragmatice
,controlul și coordonarea respirației-kinetoterapeutul va solicita expirul
pacientului,presînd puternic pe torace ,pe măsură ce explirul se
apropie de final.Datorită acestei tehnici obținem și mărirea ventilației
zonei pulmonare subiacente și creșterea musculaturii regionale)
-Gimnastica corectoare (este obligatorie ăn vederea corectării tulburarilor
fiziopatologice respiratorii)
Postura corectă
1. Din poziție culcată
cea mai bună postura este cea cu capul mai sus (se poate ridica partea superioara
a patului la 45 de grade sau se pot aseza perne “in scara”, umerii sa nu fie pe
perna, iar bratele abduse la 30-45 de grade, adica putin departate de corp), cu
antebratele sprijinite pe doua perne. Se flecteaza usor genunchii, punandu-se o
perna dedesubt.
2. Din șezut
cea mai buna postura facilitatoare a respiratiei este cu trunchiul aplecat inainte si
coatele pe genunchi. Aceasta postura scade presiunea intraabdominala si cea a
organelor interne asupra diafragmului, imbunatatind mobilitatea acestuia, iar
baza pamanului fiind mai bine oxigenată.
 DRENAJ POSTURAL
*Se efectuează in special seara  inainte  de culcare pentru a usura  
somnul si odihna  pacientului . Acesta  va fi pozitiona  in decubit 
dorsal/ventral  cu capul  mai coborat  decat picioarele  si efectuam 
percutie cu palmele facute caus  in zona segmentului  pulmonar cu
probleme. Percutia  se executa  timp de mai multe minute pana
cand pacientul  simte nevoia sa tuseasca. In conjuctie   cu percutia 
se utilizeaza si  vibratia  ce se aplica  doar pe faza de expir  pentru a
deplasa  secretiile  catre caile  aeriene  mai mari . Se poate termina 
cu o scuturare (o vibratie mai riguroasa).
*Se va practica  dimineata si seara  pentru a  usura respiratia pe
timpul zilei si a  elimina secretiile  din timpul noptii , iar seara 
pentru a usura respiratia  pe timpul  noptii . Drenajul  trebuie 
efectuat inaintea exercitiilor .
 REEDUCAREA RESPIRATORIE
Prin reeducare respiratorie se urmareste dirijarea aerului la nivelul
cailor respiratorii superioare, reeducarea respiratiei costale, a
celei diafragmatice si controlul si coordonarea respiratiei.
Din posturile expuse mai sus, vom incepe dirijarea aerului in caile
superioare prin urmatoarele exercitii:
Respiratie ampla pe o singura nara, cealalta fiind presata cu degetul
Inspir sacadat (ca si cum am mirosi o floare), urmat de un expir lung
Inspir intrerupt de presiunea degetelor pe ambele nari, urmat tot de
un expir lung
O alta metoda o reprezinta cântatul, acesta necesitand o anumita
postura a a trunchiului si capului, o forta musculara buna a
muschilor respiratori si volume mari de aer pentru mobilizare si
coordonare respiratorie.
*Pentru “constientizarea” mișcării si execuției respiratiei costale, kinetoterapeutul va
solicita expirul pacientului, presând puternic pe torace, pe măsura ce expirul se apropie
de final (acest exercitiu il poate face si pacientul singur, apasand toracele cu propriile
maini). Inspirul va incepe cu o contrarezistenta pe torace care scadea treptat (tot cu
mainile terapeutului sau cu propriile maini). Datorita acestei tehnici obtinem si marirea
ventilatiei zonei pulmonare subiacente si cresterea fortei musculaturii regionale.
*Corectarea respiratiei diafragmatice prin reeducarea respiratii abdominale. Relaxarea cu
bombare a peretelui abdominal în inspir va determina o scadere a presiunii
intraabdominale, care va facilita coborarea diafragmului. Pentru aceste miscari folosim
tehnica contrapresiunilor (saculet cu nisip, mainile kinetoterapeutului sau mainile
pacientului plasate pe abdomen).
*In timpul respiratiei urmarim ca toracele sa ramana nemiscat, iar abdomenul sa se
bombeze pe inspir, iar pe expir sa revina la normal.
*Pentru ante si retropulsia peretelui abdominal, avem nevoie de un tonus bun pe muschiul
transvers abdominal. Pentru acesta cel mai benefic exercitiu este este din patrupedie,
pozitie din care se “se suge burta”, aceasta mentinandu-se 3-4 secunde, mai multe
repetari.
!Tusea controlată- pacientul în poziție șezîndă, ușor aplecat, cu gîtul ușor flectat, inspiră
profund, face apnee cîteva secunde, contractă mușchii abdominali, apoi expiră forțat și
rapid în timp ce abdomenul este contractat. Tușește de 2-3 ori fără să inspire, apoi
inspiră profund și reia procedura de 2-3ori.
 REFACEREA CONTROLULUI ȘI COORDONĂRII
RESPIRAȚIEI
Tehnica de respirație Buteiko se bazează pe efectuarea unor exerciții de respirație cunoscute
sub denumirea de Exerciții de Reducere a Respirației.
N.B. * persoanele cu astm bronșic respiră mult mai mult aer decât o persoana fără astm, iar în consecință
organismul reacționează prin inflamația căilor respiratorii superioare pentru a reduce excesul de volum de
aer.
* au un volum respirator mai mare de până la 5-6 ori volumul respirator al unei persoane normale
ajungând și la 30 l/min.

Ritmul respirator va trebui scazut la 12-14 respiratii/minut, controlat

concomitent cu volumul curent, timpul de expirare a aerului 
trebuie sa fie de doua ori  mai mare decat  timpul de  inspirare.
Ultima etapa a acestui program este controlul respiratiei in miscare si
efort. Se va incepe cu exercitii executate pe un singur ciclu
respirator, apoi controlul respiratiei in mers, crescandu-se numarul
pasilor pe fiecare etapa respiratorie. Pe acelasi princiupiu se
exerseaza si urcatul scarilor, raspectand progresivitatea.
Gimnastica de corectare este obligatorie, deoarece o respirație normală este dependentă de forma și
forța trunchiului și abdomenului. Exemple:
- Din culcat, cu genunchii flectati (indoiti) si talpile pe pat, se ridica bratele deasupra capului,
alternativ, ca si cum am inota pe spate.
- Din ortostatism (in picioare), bratele in lateral, aducem de zece ori palmele la piept si le ducem
inapoi.
- patrupedie, se duce inainte cate un brat , alternativ, in timpul expiratiei.
- Din pozitie patrupeda se avanseaza un genunchi catre mana opusa, care ramane in sprijin pe sol,
apoi celalalt genunchi. Acest exercitiu se executa pe inspir.
- Din ortostatism (din picioare) se sta la circa 30 cm de perete si se bombeaza (cifozeaza) coloana
lombara pe inspir adanc, pana atingem peretele. Se revine la normal pe expir prelungit.
 REABILITATE ÎN FUNCȚIE DE SEVERITATEA BOLII
Astm bronșic intermitent- program centrat pe educație: igienă, autogestiune (self-
management), ergonomie, tehnici de relaxare, Speleoterapia (Târgu Ocna, Slănic Prahova,
Praid), Aerosoloterapie.

Astm bronșic persistent sever- educație, nutriție, reantrenament muscular somatic

și respirator, suport psihologic.
Între crize
Kinetoterapia respiratorie, la copii sub formă de joc (înot, yoga, arte marțiale, mers
pe ritm de muzică)
Speleoterapia-de la cîteva ore pînă la 16h, 2-3 săptămîni pînă la 1-3luni / săli de
reproducerea a atmosferei saline.
Aeroionizația negativă-stimulează activitatea ep.ciliar, mărește consumul de O2 și
eliminarea de CO2- 15 ședințe, zilnic, 10-30min.
Inhalații cu aburi pe bază de eucalipt, inhalația termoumedă cu substanțe
bronholitice...
Aerosoli cu bronhodilatatoare, corticosteroizi..
 SALINOTERAPIA
Prin inhalarea aerosolilor
salini ,în mod natural
de către pacientrealizează
o purificare a căilor
respiratorii,stimulează eliminarea secrețiilor de la nivelul
bronhiilor,reduce simțitor iritațiile și inflamațiile și totodată
calmează tusa.
În faza de criză:
posturare într-o postură relaxantă si facilitatoare a respirației cât mai adecvată; dezobstrucție bronsică prin drenaj adaptat;
relaxarea musculaturii expiratorii, facilitarea expectorației, reducerea tusei iritative; cresterea circulației pulmonare
prin masajul reflex al țesutului conjunctiv sau masajul segmentar pe zonele C3–C8; D1–D9 si zonele intercostale 6–9;
controlul si coordonarea respirației – inspiruri lente, profunde cu apnee scurtă postinspiratorie, expiruri prelungite,
fără efort, aerul dirijat printre buzele strânse. Miscările abdomenului (respirația diafragmatică) vor fi amplificate.

Proceduri fizicale:

Ultrasunet (aplicat paravertebral între D1–D10 (0,2W/cm²,

3 min.+3 min), intercostal spațiile 6–7 si 7–8 (0,4W/cm²
câte 2 min. pe fiecare hemitorace si subclavicular
0,2W/cm² câte 30 sec. stânga/dreapta);
Hidroterapia- Băi ascendente pe membre superioare și/sau
inferioare;
Proceduri calde (cataplasmă, unde scurte, împachetări la
trunchi etc.);
Fototerapia cu raze ultraviolete doze eritermice în zona
toracelui.