Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pacienților cu astm
bronșic
A elaborat:studentul
gr M1417,Andreev Andrian
Astmul bronșic
Afecțiune caracterizată de inflamația cronică
a căilor respiratorii si o reactivitate crescuta
a arborelui traheo-bronsic
se manifesta printr-o ingustare
generalizata a acestuia, ca forma de
raspuns la unii stimuli, dar poate ceda
spontan sau in urma terapiei.
Caracter episodic, cu evoluție în accese,
separate de perioade asimptomatice și crize
ce durează de la câteva minute pana la
câteva ore;
Apare prin expunerea directă sau indirectă
la stimuli care inițiază atacul de astm
Epidemiologie
Posturarea;
Reeducarea respiratorie;
Gimnastica corectoare.
Postura corecta pentru o respiratie fiziologica
cuprinde intreg corpul, dar mai ales muschii posturii
si cei accesori ai respiratiei.
Prin reeducarea respiratorie se urmareste dirijarea
aerului la nivelul cailor respiratorii superioare,
reeducarea respiratiei costale, a celei
diafragmatice si controlul si coordonarea respiratiei.
Respiratia costala depinde de mobilitatea coloanei
vertebrale si a coastelor, astfel ca o flexie (aplecare
inainte) a coloanei va creste oblicitatea coastelor,
iar extensia coloanei va bloca miscarea
diafragmului. Inclinarea laterala a coloanei va
inchide jumatate de torace de aceeasi parte
(hemitoracele homolateral), facilitand expiratia pe
cealalta parte si va deschide jumatate de torace
opusa, facilitand inspirul
Pentru constientizarea miscarii si executiei
respiratiei costale, kinetoterapeutul va solicita
expirul pacientului, presand puternic pe
torace, pe masura ce expirul se apropie de
final. Inspirul va incepe cu o contrarezistenta
pe torace care va scadea treptat. Datorita
acestei tehnici obtinem si marirea ventilatiei
zonei pulmonare subiacente si cresterea
fortei musculaturii regionale.
Diafragmul este principalul muschi respirator, deplasandu-se
cu circa 3 cm si determina 65% din aceasta ventilatie. Pentru
corectarea respiratiei diafragmice, trebuie sa actionam
asupra asa numitei respiratiei abdominale, deoarece
diafragmul nu poate fi controlat voluntar.
Refacerea controlului si coordonarii respiratiei este un
obiectiv deosebit de important, exercitiile urmarind o
constientizare a unei scheme ventilatorii adecvate deficitului
functional respirator. Ritmul respirator va trebui scazut la 12-
14 respiratii/minut, controlat concomitent cu volumul curent
(volumul de aer mobilizat in cursul unei ventilatii de repaus.
Raportul inspir/expir trebuie sa fie de ½ iar fluxul de aer din
ambii timpi va fi egal. Ultima etapa a acestui program este
controlul respiratiei in miscare si efort. Se va incepe cu
exercitii executate pe un singur ciclu respirator, apoi
controlul respiratiei in mers, crescandu-se numarul pasilor pe
fiecare etapa respiratorie. Pe acelasi principiu se exerseaza si
urcatul scarilor, respectand progresivitatea.
Gimnastica de corectare este obligatorie,
deorece o respiratie normala este
dependenta de forma si forta trunchiului si
abdomenului, acestea trebuind
corectate, indiferent de celelalte
obiective care au in vedere corectarea
tulburarilor fiziopatologice respiratorii. Prin
gimnastica se urmareste:
Asuplizarea coloanei vertebrale cervicale si
decontracturarea muschilor adiacenti;
Corectarea lordozei cervicale cu tonifierea
muschilor cefei;
Mobilizarea centurii scapulare si a umarului, cu
tonifiere musculara;
Corectarea deviatiilor coloanei cervico-dorsale si
coborarea umerilor ascentionati;
Corectarea cifozei (cocoasei) si tonifierea
musculaturii interscapulare (dintre omoplati);
Decontracturarea musculaturii spinale si tonizarea
musculaturii abdominale;
Asuplizarea coloanei lombare, delordozare si
decontracturarea musculaturii lombare;
Mobilizarea bazinului;
Invatarea tinutei corecte a corpului si corectarea
contracturilor in flexie a soldurilor.
Se urmareste refacerea posturii fiziologice de
respiratiei prin recastigarea unui bun aliniament,
asuplizarea articulatiilor centurilor si trunchiului si
obtinerea destinderii peretelui abdominal.
Kinetoterapia respiratorie realizata in salina va
avea un efect mai mare in ceea ce priveste
imbunatatirea statusului respirator si scaderea
pana la disparitia crizelor de astm. Este
important sa tinem cont de contraindicatiile
curei la salina (speleoterapiei): status astmaticus
(astm bronsic cu obstructie bronsica severa,
persistenta), TBC pulmonar, cord pulmonar
cronic, insuficienta cardiaca, neoplazii, boli
reumatice in puseu acut etc
Kinetoterapia respiratorie realizeaza efecte
terapeutice importante la pacientii
astmatici, ocupand un loc de baza in
asistenta acestei boli cronice si in cresterea
capacitatii de munca, a performantelor
fizice si psihice ale individului sau a starii de
bine.