Conspirația tăcerii – reprezintă înțelegere secretă dintre medic și familie cu privire la

necomunicarea veștii proaste pacientului.

O lungă periodă de timp pacienții diagnosticați cu boli amenințătoare de viață nu erau informați
despre diagnosticul nefavorabil , din teamă de a nu agrava starea și așa dificilă a acestuia. Astazi
odată cu valorizarea dreptului uman la autodeterminare, comunicarea veștii proaste este parte
component a practicii medicale și o responsabilitate făra echivoc a medicului.

Argumente în favoarea ascunderii diagnosticului grav:

 dorința de a proteja pacienții de aflare a cumplitei vești;

 teama, stînjeneala, sentimentul de neputință a terapeutului în fața posibelelor
manifestări emoționale de criză; anxietate, furie, disperare, depresie;
 comunicarea diagnosticului duce la abandonarea medicului de către pacient și căutarea
altor medici care să infirme acest diagnostic, ceea ce înseamnă pierderea de timp
prețios pentru vindecare, mai ales în formele de cancer cu evoluție rapidă;
 familia, care ascunde realitatea pacientului, nu realizeaza ca prin acesta nu suferă mai
puțin, ci suferă fiecare dintre membri ei separate.

Argumente în favoarea comunicării diagnosticului:

 pacienții informați fac fața mai bine situației și au o calitate a vieții mai buna, decît
cei cărora li se ascunde diagnosticul;
 speranțe nerealiste în vindecare aduc cu ele pierderea de timp, de bani și energie
pe tratamente inutile, prelungesc anxietatea prin lipsa vindecării și agravează boala
 un pacient mințit va avea o stare de anxietate și confuzie și nu va mai avea încredere
în medicul său
 unii pacienții apreciază sinceritatea ca o dovadă de încredere și onestitate din partea
terapeutului, fiind de parere că incertitudinea este un sentiment dificil de suportat;
 pacientul care nu iși cunoaste diagnosticul și prognosticul nu poate să opteze asupra
tratamentului;
 dreptul moral al pacientului la informație și adevăr;
 dreptul pacientului incurabil de a alege cum să-și petreacă timpul rămas așa cum
consideră el de cuviința, el fiind singurul în măsură să-și stabilească propriile
priorități;
 din perspectiva religiei creștine este foarte important ca bolnavul care mai are puțin
de trăit sa știe aceasta, pentru a avea timpul necesar în vederea împăcării cu
Dumnezeu, a luării ultimelor decizii, a reconcelierii.