Ministerul Sănătăţii din Republica Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

„Nicolae Testemiţanu”

Catedra Farmacologie și Farmacologie Clinică

Șef catedră:, V. Ghicavîi, d.h.ş.m., prof. univ.,

membru AȘM
Conducătorul grupei: Dr. Ianos Coretchi , conferențiar universitar

Lucrare instructiv-didactică
(microcurația pacienților)

Studenta: Avram Vadim

Grupa S1406
Facultatea Stomatologie

Chişinău 2018
DATE GENERALE:

Nume, prenume: C.B.

Vîrsta: 61 ani
Domiciliu: Chisinau, Bacioi, str.Agriculturii 6
Trimis de: AMU s.Botanica
Data internării: 15.01.2018

Diagnosticul de trimitere: Cardiopatie ischemica, angina pectorala de efort gr III, HTA gr.II
risc inalt
Diagnosticul de internare: Cardiopatie ischemica, Angina pectorala agravata.
Diagnosticul clinic:
Tabloul clinic si evolutia maladiei:

Acuze:
- fatigabilitate
- dispnee in repaos
- edeme pe gambe
- palpitatii
Istoricul actualei boli:
Se considera bolnav din anul 2014 cind a avut de suportat infarct miocardic acut. Administreaza
coronarodilatatoare. Starea pacientului de inrautateste in fatigabilitate, palpitatii, dispnee.

Istoricul vieţii:
deprinderi nocive: neaga
Antecedente personale: nu cunoaste
Anamneză alergologică: nu este alergic la medicamente,alimente sau alti alergeni.
Anamneză eredocolaterală: nesemnificativa
Nu a contactat cu bolnavi cu TBC ,hepatite.
EXAMEN OBIECTIV:

Inspecţia generală:
Starea generală a pacientului este satisfacatoare. Conștiința clară.
Poziţia pacientului- fortata, ortopnoe.
Constituţia - normostenic. Tegumente cianotice,eruptii absente.
Mucoasele vizibile sînt curate, roz-pale.
Cavitatea bucală – limba umeda curata , istmul faringean difuz hiperemiat.
Ţesutul adipos este repartizat uniform.
Edeme ale membrelor inferioare prezente.
Sistemul limfatic:
Palpator ganglionii submandibulari, cervicali, supra- şi subclaviculari, axilari nu se
determină.
Muşchii:
Muşchii-tonusul şi forţa musculară -norma.
Oasele:
Oasele vizual şi palpator fără deformaţii, fară puncte dureroase la percutie.
Articulaţiile:
În toate articulaţiile este păstrat volumul deplin al mişcărilor, fără dureri sau deformaţii,
palpator crepitaţii nu se determină.
Gîtul:
Este simetric, fără fistule externe, ganglionii limfatici cervicali palpator nu se determină.
Glanda tiroidă vizual şi palpator nu se deteremină, la palpaţie indoloră, fără pulsaţie.
Aparatul respirator:

Acuze: dispneee
Inspecţia: Cutia toracică de formă obişnuită. Respiraţia mixtă. FR = 24 pe minut
Palpaţia: Elasticitatea cutiei toracice este păstrată. Vibraţia vocală se transmite
uniform pe toată aria pulmonară stinga, pe dreapta freamatul vocal accentuat.
Percuţia: Pe toată aria pulmonară sunetul percutor este pulmonar clar cu exceptia
segmentelor laterale pe dreapta unde sunetul percutor este submat. Limitele pulmonare
se incadreaza in limitele normei.
Auscultaţia: Murmur vezicular pe toată aria pulmonara.
Sistemul cardiovascular:
Acuze: disnpee mixta, fatigabilitate
Palpatia: Şocul apexian se palpează în spaţiul intercostal V din stînga, pe linia
medioclaviculară. Aria şocului apexian este aproximativ 1 cm, este putemic, este înalt,
este sincron cu pulsul.
Auscultaţia:
Zgomotele cardiace aritmice, diminuate.
FCC=90 bpm.T/A 130/80 mmHg
Aparatul digestiv:
Acuze: Nu prezinta
Limba umeda fara depuneri albicioase. Abdomen marit in volum, retractat, la palpare
moale, indolor,. ficatul : 13/12/11 cm. Splina nu se palpeaza. Scaunul normal.
Aparatul reno-urinar:
Acuze: absente
Inspecţia: urina de culoare galbenă, eliminări în cantitați normale.
Palpaţie: Rinichii nu se palpează.
Percutor: Semnul Giordani este negativ bilateral.
Sistemul hematopoietic:
La percuţia oaselor plate – stern, coaste – puncte dureroase nu se determină.
Sistemul endocrin:
Acuze: absente
Inspecţia: Ţesutul celulo-adipos subcutanat este repartizat uniform, hiperpigmentaţii,
hipertrihoză sau căderea părului nu se determină.
Inspecţia glandei tiroide: La inspecţie nu se determină deformări ale laringelui, deglutiţia este
liberă.
Palpaţia: Palpator glanda tiroidă nu se determină.
Auscultaţia:Deasupra tiroidei sufluri nu se determină.
Sistemul nervos
Conștiința clară. Pacientul răspunde adecvat la întrebări. Reflexele prezente. Semne
meningiene absente.

DIAGNOSTICUL PREZUMTIV:

Angina pectorala de afort gr II, infarct miocardic acut , HTA paroxistica gr.II. DZ.TIP II
isnulinodependent.

PLANUL EXAMENULUI DE LABORATOR, INSTRUMENTAL ŞI SUPLIMENTAR

 AGS
 AGU
 RADIOGRAFIA CUTIEI TORACICE
 ANALIZA BIOCHIMICA A SINGELUI
 USG A ORGANELOR ABDOMINALE- vizualizarea ficatului,cailor biliare,pancreasului
 ECG
 ECOCG

REZULTATELE EXAMENULUI DE LABORATOR, INSTRUMENTAL ŞI

SUPLIMENTAR
Analiza generala a singelui Leucocote 14 x 109/l
09.12.2017 Neutrofile-
Hb 115 g/l nesegmentate11%;segmentate 34%
Eritrocite 4,0 x 1012/l Eozinofile 1%
Indice de culoare 0.86 Bazofile 0%
Trombocite 280 x 109/l Limfocite 35%
Monocite 3%
VSH 18 mm/h
 Concluzie:Valoarea Hb este scazuta. Leucocitoza cu devierea formulei leucocitare spre
stinga.
 Analiza generală a urinei: 09.12.17
culoarea - galbenă
transparenţa - transparentă
densitatea - 1018
reacţia - bazica
proteine - neg g/l
glucoza - negativ
epiteliu de tranziţie - 2-3 in c/v
leucocite - 1-2 c/v
Concluzie: norma
 Analiza biochimică 09.12.17
ALAT = 21,4 u/l
ASAT = 29,9 u/l
Bilirubina generală 20,0mcmol/l
Bilirubina directă 3,3mcmol/l
Glucoza = 4,6 mmol/l
Concluzie: analiza biochimica fara modificari patologice
 Radiografia cutiei toracice 09.12.17
Desenul pulmonar accentuat pe dreapta cu focare de infitratie.Hilurile sunt marite.
Cordul in norma.
Concluzie:Bronopneumonie pe dreapta.
 Examenul coprologic 13.12.17
Protozoare,oua de helminti,levuri-negativ.
Leucocite 2-4 c/v
Mucus +
 Frotiul faringian 11.12.17
S-au evidentiat Str.β –haemoliticus gr’’C’’ ≈106
Sensibila la: Amoxiclav,Ceftriaxon,Cefuroxim

DIAGNOSTICUL CLINIC

Tratament administrat în staționar:

15.01.18 16.01.18 17.01.18 18.01.18 19.01.18

Sol. Heparina 5000 U + + + + +
S/c x 4ori pe zi
Sol. Furosemid 2.0 I/v + - - - -
dupa perfuzie
Sol NaCl 0,9%- + - - - -
1000ml
Sol. Insulina protafan + + + + +
S/C cite 18 UA la 800 si
16 UA la 1900
Insulina actrapid HM - - + + +
La ora 8-6Ua,la ora
13=6Ua, la ora 18=6U
 Tab. Cordarone - + + + +
(clorhidrat de
amiodarona)200mg
cite 2 tab.de ori /zi
Sol. Dexametazon - - + - -
12mg

Descrierea preparatelor:

1. Amiodarona (Cordaron)
Indicatii: Aritmii ventriculare si supraventriculare rezistente la alte tratamente - este
avantajoasa indeosebi pentru tratamentul de durata al tahicardiei ventriculare recurente si in
fibrilatia atriala cu sindrom WPW; profilaxia crizelor in angina cronica stabila si angina
vasospastica.
Prezentare farmaceutica: Comprimate continand amiodarona clorhidr. 200 mg (flac. cu 30
buc.).

Actiune terapeutica: Antiaritmic, micsoreaza frecventa sinusala, mareste durata perioadei

refractare si intarzie conductibilitatea la nivelul atriului, nodului atrio-ventricular,
ventriculului si cailor accesorii - efectul se datoreste, in principal, inhibarii efluxului de K+,
cu alungirea fazei a 3-a a potentialului de actiune; franeaza influentele alfa- si beta-
adrenergice; antianginos prin scaderea rezistentei periferice si deprimarea inimii, cu scaderea
consecutiva a consumului de oxigen al miocardului.

Mod de administrare: La inceput cate 1 comprimat (200 mg) de 3 ori/zi, 8-10 zile apoi
intretinere cu doza minima activa - 1/2-2 comprimate o data la 2 zile sau 5 zile succesiv in
fiecare saptamana.

Reactii adverse: Frecvent microdepozite pigmentare in cornee, obisnuit asimptomatice si

lent reversibile la oprirea medicatiei; mai rar tulburari de vedere (reducerea acuitatii, halouri
colorate stralucitoare), care impun micsorarea dozei sau oprirea administrarii; ocazional
fotosensibilizare (se evita expunerea la soare), disfunctie tiroidiana, constipatie, cefalee,
parestezii, tremor; foarte rar necroza hepatocelulara, pneumopatie interstitiala sau fibroza
pulmonara grave. Reactiile adverse se datoresc obisnuit acumularii de doze toxice in
conditiile tratamentului prelungit (atentie) - timpul de injumatatire al amiodaronei este de cca
25 de zile.

Contraindicatii: Bradicardie sinusala, bloc sino-atrial, bloc atrioventricular, distiroidii,

sarcina; prudenta si doze mici la cei cu antecedente tiroidiene personale sau familiale.
Amiodarona modifica unele probe functionale tiroidiene (fixarea iodului radioactiv, PBI). Nu
se asociaza cu IMAO, beta-blocante adrenergice si alte antiaritmice; prudenta cand se
asociaza cu digitalice (risc crescut de bradicardie si bloc atrio-ventricular, cresterea
concentratiei plasmatice a digoxinei) si cu anticoagulante cumarinice (risc crescut de
hemoragii, este necesar controlul timpului Quick si ajustarea dozei de anticoagulant).

2. Heparina
Prezentare farmaceutica
Fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila continand heparina sodica 5 000 u.i. (38,5 mg) (cutie
cu 5 buc.).
Actiune terapeutica
Anticoagulant de tip fiziologic; actiunea se exercita in vivo si in vitro, este rapida, de durata
relativ scurta (4-8 ore, in functie de doza); impiedicarea coagularii se datoreste mai ales
antagonizarii trombinei si factorului X; clarifica plasma lipemica, favorizand desfacerea
chilomicronilor.
Indicatii
Tratament de urgenta al afectiunilor tromboembolice; embolie pulmonara, tromboza venoasa
acuta; profilaxia trombozei dupa infarct de miocard si interventii in regiunea pelvina;
coagulopatie sistemica; heparinizarea sangelui in chirurgia cardiaca si a vaselor mari, pentru
circulatia extracorporeala si pentru hemodializa; folosita in vitro la recoltarea sangelui pentru
anumite determinari chimice. Tratamentul emboliei grasoase.
Mod de administrare
Injectii intravenoase (solutia trebuie sa contina cel mult 1 000 u.i./ ml), initial 10 000 u. (in
50-100 ml solutie salina izotona), apoi 5 000-10 000 u. la fiecare 4-6 ore; perfuzii
intravenoase, initial se injecteaza 5 000 u., apoi perfuzie continua cu 10 000 u. pe perioade
de 8 ore, repetat (20 000-40 000 u./zi, in 1 000 ml solutie salina izotona). Dozarea se face
sub controlul timpului de coagulare (timpul Howell trebuie mentinut de la 2-2 1/2 ori mai
mare decat normal, imediat inaintea injectarii, respectiv pe parcursul perfuziei); doza utila
obisnuita este de 400 - 600 u./kg corp si zi, la adult si la copil (la batran sunt, de regula,
suficiente 200 -400 u./kg corp). In caz de coagulare intravasculara diseminata se pot folosi
doze mici - 5 u./kg corp si ora - in perfuzie intravenoasa (in asociatie cu transfuzie de
plachete).
Reactii adverse
Sangerari diverse, in general usor de controlat, la nevoie se face perfuzie cu sange si se
foloseste ca antidot specific protamina; rareori reactii alergice (eriteme, urticarie, astm
bronsic, febra, chiar soc anafilactic), alopecie trecatoare, diaree, trombocitopenie.
Contraindicatii
Alergie specifica; discrazii sanguine hemoragice, scorbut, fragilitate capilara, endocardita
lenta, tromboflebita supurata, hipertensiune arteriala severa, interventii recente pe creier si
maduva, hemoragie cerebrala, ulcer gastroduodenal in evolutie, prezenta tubului de dren in
stomac sau intestin, denudare extensiva a pielii, plagi deschise, iminenta de avort, boli
hepatice, renale si pancreatice grave; prudenta in caz de tromboza mezenterica si dupa
interventii pe caile biliare, la bolnavii cu hipertensiune arteriala, leziuni ale vaselor retinei, la
hepatici, renali, la cei cu antecedente ulceroase, la batrani. In timpul tratamentului se vor
evita injectiile subcutanate, intramusculare si orice traumatisme. Grija deosebita cand se
asociaza cu antiagregante plachetare (acid acetilsalicilic si alte antiinflamatorii nesteroidiene)
si cu anticoagulante cumarinice (Trombostop) - creste riscul de accidente hemoragice. Nu se
amesteca cu alte medicamente in solutia de perfuzie, pH-ul solutiei nu trebuie sa fie prea acid
(incompatibilitati multiple).

3. Furosemid
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC

Diuretice de ansă cu acţiune intensă. Sulfonamidă, C03CA01.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Furosemidul este un remediu diuretic de ansă cu acţiune rapidă, ce conduce la dezvoltarea

efectului diuretic relativ puternic şi de scurtă durată. Furosemidul blochează cotransportul
Na+K+2Cl, situat în membranele bazale ale celulelor segmentului gros a porţiunii ascendente
a ansei Henle. Eficienţa acţiunii saluretice a furosemidului astfel, depinde de pătrunderea
furosemidului în lumenul canalelor prin mecanismul de transport al anionilor. Efectul diuretic
se dezvoltă în rezultatul inhibării reabsorbţiei clorurii de sodiu în acest segment al ansei Henle.
Ca rezultat, excreţia fracţionată a sodiului poate atinge 35% din filtraţia glomerulară a sodiului.
Efectele secundare ale excreţiei crescute de sodiu constau în eliminarea mărită de urină
(datorită apei legate osmotic) şi în secreţie crescută de potasiu la nivelul canaliculelor distale.
De asemenea, creşte excreţia ionilor de calciu şi magneziu. Furosemidul determină stimularea
dependentă de doză a sistemului renină-angiotensină-aldosteron. În insuficienţă cardiacă
furosemidul conduce la reducerea acută a presarcinii cardiace (prin îngustarea vaselor
venoase), acest efect vascular precoce este mediat de prostaglandine şi admite funcţia renală
adecvată cu activarea sistemului renină-angiotensină şi sinteza intactă a prostaglandinelor. În
plus, datorită efectului natriuretic, furosemidul reduce reactivitatea vaselor faţă de
catecolamine, crescută la bolnavii cu hipertensiune arterială. Acţiunea antihipertensivă a
furosemidului se manifestă prin creşterea excreţiei de sodiu, reducerea volumului sângelui
circulant şi scăderea răspunsului muşchilor netezi ai vaselor la stimularea cu vasoconstrictoare.
Instalarea efectului diuretic se înregistrează peste 15 min după administrarea intravenoasă a
furosemidului. Creşterea dependentă de doză a diurezei şi natriurezei se înregistrează la
voluntarii sănătoşi, la administrarea furosemidului în doză de 10-100 mg. Durata acţiunii la
persoanele sănătoase constituie circa 3 ore după administrarea intravenoasă a 20 mg furosemid.
La pacienţii corelaţia dintre concentraţia furosemidului liber în organele tubulare (determinată
pe baza vitezei de excreţie în urină a furosemidului) şi efectul natriuretic este exprimată sub
forma curbei sigmoide cu viteza minimă eficientă a furosemidului, ceea ce constituie circa 10
µg/min. Astfel, perfuzia continuă a furosemidului este mai eficientă decât injecţiile in jet
repetate. În plus, nu se înregistrează creşterea semnificativă a efectului. Acţiunea
furosemidului se reduce, dacă scade secreţia tubulară sau legarea preparatului de albumine în
lumenul canaliculelor.

Proprietăţi farmacocinetice

Volumul aparent de distribuţie constituie 0,1-0,2 l/kg şi poate fi mai mare în funcţie de maladie.
Furosemidul se cuplează stabil cu proteinele plasmatice în proporţie de 98% (în special cu
albumine).
Furosemidul se elimină preponderent sub formă nemodificată prin secreţia în canaliculele
proximale. După administrarea intravenoasă 60-70% din doza administrată de furosemid se
elimină în asemenea mod. Metabolitul furosemidului – glucuronid – constituie 10-20% din
substanţele, care se conţin în urină.
Restul se elimină prin masele fecale, posibil, prin secreţie biliară. Timpul de înjumătăţire
terminal al furosemidului după administrarea intravenoasă constituie circa 1-1,5 ore.
Furosemidul se excretă în laptele matern, trece bariera placentară şi pătrunde lent la făt.
Furosemidul se înregistrează la făt sau nou-născut în aceleaşi concentraţii ca şi la mamă. În
insuficienţă renală eliminarea furosemidului este încetinită, iar timpul de înjumătăţire –
prelungit; la pacienţii cu insuficienţă renală severă timpul de înjumătăţire final poate să se
prelungească până la 24 ore. În sindrom nefrotic reducerea concentraţiei plasmatice a
proteinelor conduce la creşterea concentraţiei furosemidului liber. Din altă parte, acţiunea
furosemidului este redusă datorită legării cu albumina intratubulară şi secreţia canaliculară
redusă.
Furosemidul practic nu se supune dializei la pacienţii, supuşi hemodializei, dializei peritoneale
şi dializei peritoneale continue în condiţii de ambulatoriu. În insuficienţă hepatică cronică
timpul de înjumătăţire a furosemidului creşte cu 30-90%, datorită volumului de distribuţie înalt.
De asemenea, trebuie de menţionat, că la aceşti pacienţi se înregistrează o variabilitate mare a
indicilor farmacocicnteici.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune arterială severă şi la vârstnici
eliminarea furosemidului este încetinită din cauza reducerii funcţiei renale. În funcţie de gradul
de dezvoltare a rinichilor eliminarea furosemidului poate fi încetinită. Metabolismul
preparatului de asemenea este redus, dacă la copii este afectată capacitatea de glucuronidare.
Timpul de înjumătăţire final al furosemidului constituie mai puţin de 12 ore la făt cu vârsta
peste 33 săptămâni. La copii cu vârsta mai mare de 2 luni clearance-ul final este similar
clearance-ului la adulţi.

INDICAŢII TERAPEUTICE

 Edeme în insuficienţă cardiacă congestivă cronică (dacă este necesar tratamentul cu

diuretice);
 edeme în insuficienţă cardiacă congestivă acută;
 edeme în insuficienţă renală cronică;
 insuficienţă renală acută, inclusiv la femeile însărcinate sau în timpul naşterii;
 edeme în maladii hepatice (la necesitate – în cadrul tratamentului cu administrarea
antagoniştilor de aldosteron);
 criză hipertensivă (în tratamentul de întreţinere);
 menţinerea diurezei forţate.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Regimul de dozare se determină în mod individual de către medic, în funcţie de gradul de

tulburare a echilibrului hidro-electrolitic, filtraţia glomerulară, starea pacientului. În timpul
tratamentului se recomandă corijarea echilibrului hidro-electrolitic, având în vedere diureza şi
dinamica stării generale a pacientului.
Furosemidul se administrează intravenos numai dacă administrarea internă nu este raţională
sau este ineficientă (de ex., în tulburări intestinale de absorbţie) sau în cazul necesităţii
efectului rapid. La efectuarea tratamentului intravenos se recomandă trecerea cât mai rapidă
la terapia perorală cu furosemid. Pentru atingerea efectului optim şi inhibiţia reglării
contracarare, de regulă, se recomandă perfuzia intravenoasă continuă cu furosemid în
comparaţie cu injecţii repetate în jet. Atunci, când perfuzia intravenoasă continuă cu furosemid
nu este raţională pentru tratamentul ulterior după administrarea intravenoasă in jet a unei sau
câtorva doze, se recomandă tratamentul cu doze mici, administrate la intervale de circa 4 ore,
comparativ cu doze înalte administrate intravenos in jet, care se administrează la intervale mai
mari de timp. Pentru adulţi doza maximă nictemerală recomandată de furosemid constituie
1500 mg. Pentru copii doza recomandată de furosemid pentru administrare parenterală
constituie 1 mg/kg, doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 20 mg.
Recomandaţii speciale pentru dozare
Doza pentru adulţi de regulă, se bazează pe recomandările descrise mai jos.
Edeme în insuficienţă cardiacă congestivă cronică
Doza iniţială recomandată a preparatului pentru administrare perorală constituie 20-50 mg pe
zi. La necesitate, doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului. Se
recomandă divizarea dozei nictemerale în 2-3 prize.
Edeme în insuficienţă cardiacă congestivă acută
Doza iniţială recomandată – 20-50 mg pe zi, administrată sub formă de injecţie intravenoasă
in jet. La necesitate doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.
Edeme în insuficienţă renală cronică
Acţiunea natriuretică a furosemidului depinde de câţiva factori, inclusiv de gradul de severitate
a insuficienţei renale şi echilibrul sodiului. Astfel, nu este posibilă presupunerea eficienţei
dozei.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală cronică se recomandă titrarea cu precauţie a dozei pentru
asigurarea pierderii treptate a lichidului. Pentru pacienţii adulţi aceasta înseamnă administrarea
de astfel de doze, care să conducă la reducerea nictemerală a masei corporale cu circa 2 kg
(aproximativ 280 mmol Na+). La administrarea intravenoasă a furosemidului doza se va stabili
în modul următor: tratamentul se va iniţia cu efectuarea perfuziei intravenoase continue cu
viteza de 0,1 mg/min, ulterior viteza de perfuzie se va creşte fiecare 30 min., în funcţie de
răspunsul pacientului.
Edeme în insuficienţă renală acută
Înainte de a iniţia administrarea furosemidului, trebuie corijată hipovolemia, hipotensiunea
arterială, echilibrul electrolitic şi acido-bazic. Se recomandă trecerea cât mai rapidă de la
administrarea intravenoasă la cea perorală. Doza iniţială recomandată constituie 40 mg şi se
administrează intravenos in jet. Dacă administrarea acestei doze nu conduce la creşterea
diurezei, furosemidul se va administra în perfuzie intravenoasă continuă, cu doza iniţială de la
50 până la 100 mg/oră.
Edeme în maladii hepatice
Furosemidul se administrează suplimentar la tratamentul cu antagoniştii de aldosteron în cazul,
când administrarea antagoniştii de aldosteron în monoterapie nu este suficientă. Pentru
preîntâmpinarea complicaţiilor, aşa ca hipotensiune ortostatică sau tulburarea echilibrului
electrolitic sau acido-bazic, doza trebuie titrată cu precauţie, pentru a sigura pierderea iniţială
treptată de lichid. Pentru pacienţii adulţi aceasta înseamnă administrarea de astfel de doze, care
să conducă la reducerea nictemerală a masei corporale cu circa 0,5 kg. Dacă administrarea
intravenoasă este absolut necesară, doza iniţială la o priză constituie 20-40 mg.
Criză hipertensivă
Doza iniţială recomandată constituie 20-40 mg intravenos in jet. La necesitate doza se va ajusta
în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.
Menţinerea diurezei forţate în caz de intoxicaţii
Furosemidul se administrează intravenos suplimentar la perfuzia soluţiilor de electroliţi. Doza
depinde de răspunsul terapeutic al pacientului. Pierdere de lichid şi electroliţi trebuie reglată
la iniţierea şi în timpul tratamentului. În caz de intoxicaţie cu substanţe acide sau bazice
eliminarea de lichid poate fi accelerată prin alcalinizarea sau acidifierea urinei, corespunzător.
Doza iniţială recomandată constituie 20-40 mg intravenos.
Injecţie/perfuzie intravenoasă: furosemidul se va administra sub formă de injecţie sau perfuzie
lentă; cu viteza nu mai mult de 4 mg/min. La pacienţii cu afectarea severă a funcţiei hepatice
(creatinina serică >5 mg/dl) se recomandă efectuarea perfuziei intravenoase cu viteza nu mai
mare de 2,5 mg/min.
Administrarea intramusculară: se va efectua numai în cazuri excepţionale, când nu este
raţională administrarea perorală şi intravenoasă. Trebuie de avut în vedere, că administrarea
intramusculară de furosemid nu se va efectua în stări acute, aşa ca edem pulmonar.
Furosemidul este o soluţie cu pH de circa 9, nu posedă capacitate de tampon. Astfel, substanţa
activă poate precipita la un pH sub 7. La dizolvarea acestei soluţii, trebuie de avut în vedere
asigurarea pH-ului soluţiei de la alcalină uşoară până la neutru. În calitate de solvent poate fi
utilizată soluţia de clorura de sodiu 0,9%. Soluţia dizolvată se va administra cât mai curând
posibil.

REACŢII ADVERSE

Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Furosemidul conduce la creşterea excreţiei din organism a sodiului şi clorului şi, ca rezultat, a
lichidului. În plus, se intensifică excreţia altor electroliţi (în special potasiu, calciu şi
magneziu). Tulburarea simptomatică a echilibrului electrolitic şi alcaloza metabolică pot trece
în forma de creşterea treptată de deficit al electroliţilor. La administrarea dozelor mai mari de
furosemid la pacienţii cu funcţia hepatică intactă poate să se agraveze starea din cauza pierderii
mari de electroliţi.
Simptomele caracteristice ale tulburării echilibrului electrolitic sunt: setea puternică, cefalee,
confuzie mintală, fasciculaţii musculare, tetanie, slăbiciune musculară, aritmii şi simptome din
partea tractului gastrointestinal. Efectul diuretic al furosemidului poate conduce sau contribui
la hipovolemie şi deshidratarea organismului, în special la vârstnici. Scăderea semnificativă
a cantităţii de lichid în organism poate conduce la intensificarea proceselor de coagulare a
sângelui cu tendinţă pentru formarea trombilor.
Tratamentul cu furosemid poate conduce la creşterea tranzitorie a nivelului plasmatic de
creatinină şi uree, de asemenea la creşterea plasmatică de colesterol şi trigliceride. Poate creşte
nivelul plasmatic de acid uric şi să se dezvolte accese de gută. La administrarea de furosemid
poate să se reducă toleranţa la glucoză. La bolnavii cu diabet zaharat aceasta poate conduce la
înrăutăţirea controlului metabolic; diabetul zaharat poate trece din forma latentă în forma
activă de maladie.
Tulburări gastrointestinale: rare – greaţă, vomă, diaree sau pancreatită acută.
Tulburări hepatobiliare: foarte rare – colestază intrahepatică, creşterea transaminazelor
hepatice.
Tulburări acustice şi vestibulare: rare – tulburări de auz şi acufene, deşi sunt de regulă
tranzitorii, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, hipoproteinemie (de ex., sindromul
nefrotic) şi/sau în caz de administrare rapidă a furosemidului.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – prurit, urticarie, erupţii cutanate sau
erupţii buloase, eritem multiform, pemfigus bulos, sindromul Stevens-Johnson, necroliza
epidermală toxică, dermatită exfoliativă, purpură, fotosensibilitate.
Tulburări ale sistemului imunitar: rare – reacţii anafilactice sau anafilactoide (de ex., însoţite
de şoc).
Tulburări vasculare: hipotensiune arterială, inclusiv hipotensiune ortostatică; foarte rare -
tendinţă la dezvoltarea trombilor. Vasculită. Furosemidul poate cauza hipotensiune arterială,
care la rândul său să conducă la dezvoltarea următoarelor simptome ca tulburarea concentraţiei
şi vitezei de reacţie, delir, senzaţie de presiune în cap, cefalee, vertij, somnolenţă, slăbiciune,
tulburări de vedere, xerostomie, hipotensiune ortostatică.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: foarte rare – retenţie urinară la pacienţii cu ocluzie
parţială a căilor urinare; nefrită interstiţială.
La nou-născuţii prematuri furosemidul poate cauza nefrocalcinoză/nefrolitiază. Creşterea
formării de urină poate determina sau creşte acuzele la pacienţii cu ocluzia căilor urinare.
Astfel, poate să se dezvolte retenţie acută de urină cu complicaţii secundare, de ex., la pacienţii
cu tulburări de golire a vezicii urinare, hiperplazie de prostată sau îngustarea uretrei.
Tulburări ale sistemului nervos: parestezii, encefalopatie hepatică la pacienţii cu insuficienţă
hepatocelulară sau pancreatită acută.
Tulburări hematologice şi limfatice: trombocitopenie, eozinofilie, leucopenie; foarte rare –
agranulocitoză, anemie aplastică sau hemolitică.
Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice: dacă furosemidul se administrează la copii
prematuri în primele săptămâni de viaţă, aceasta poate creşte riscul dezvoltării ductului arterial
deschis permanent.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: febră. La administrarea intramusculară
poate să se dezvolte durere la locul de injectare.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la furosemid sau alte componente ale preparatului. La pacienţii cu alergie la

sulfamide (de ex., antibiotice sulfamide sau derivaţi de sulfoniluree) poate să se dezvolte
hipersensibilitate încrucişată la furosemid; hipovolemie sau deshidratarea organismului;
pacienţii cu insuficienţă renală cu anurie, la care nu se înregistrează răspunsul terapeutic la
furosemid; insuficienţă renală în rezultatul intoxicaţiei cu preparate nefrotoxice sau
hepatotoxice; hipokaliemie severă sau hiponatriemie; stări precomatoase sau comatoase,
asociate cu encefalopatie hepatică.

SUPRADOZAJ

Simptome: tabloul clinic al supradozajului acut sau cronic depinde de gradul şi consecinţele
pierderii de electroliţi şi lichide, şi include următoarele simptome: hipovolemie, deshidratare,
hemoconcentraţie, scăderea volumului sângelui circulant, tulburarea echilibrului electrolitic,
hipokaliemie şi alcaloză hipocloremică, determinată de efectul diuretic, aritmii (inclusiv bloc
AV şi fibrilaţie ventriculară). De asemenea, se înregistrează hipotensiune arterială severă (care
 poate evolua până la şoc), insuficienţă renală acută, tromboză, delir, paralizie periferică, apatie,
confuzie mintală.
Tratament: corijarea echilibrului hidro-salin, restabilirea volumului sângelui circulant, terapie
simptomatică. Antidot specific nu există.

4. Insulina protaphan
Indicatii
Protaphane se administreaza pacientilor cu diabet. Medicamentul se elibereaza numai pe baza de reteta.

Administrare
Protaphane se administreaza subcutanat (sub tegument) prin injectare, de obicei in coapsa. Daca se prefera
acest lucru, poate fi de asemenea injectat in peretele abdominal (burta), regiunea gluteala (fese) sau regiunea
deltoida (umar). Glucoza (zaharul) din sangele pacientului trebuie testata cu regularitate pentru a identifica
doza minima eficace. Protaphane este o insulina cu actiune indelungata, el poate fi administrat sub forma
uneia sau a doua injectii zilnice, insotit sau nu de o insulina cu actiune rapida (la ora mesei), conform
recomandarilor medicului.

Actiune terapeutica
Diabetul este o boala care se caracterizeaza prin producerea de catre organism a unei cantitati
de insulina insuficiente pentru controlul glicemiei. Protaphane este o insulina de substitutie,
identica insulinei produse de pancreas. Substanta activa din Protaphane, insulina umana (rADN), este
produsa printr-o metoda cunoscuta sub denumirea de „tehnologie recombinanta”: insulina este obtinuta
dintr-o drojdie care a primit o gena (adn), care o face capabila sa produca insulina. Protaphane contine
insulina amestecata cu o alta substanta, protamina, sub forma unui „izofan” care este absorbita mult mai lent
in timpul zilei. Acest lucru confera suspensiei Protaphane o durata de actiune mai indelungata. Insulina de
substitutie actioneaza in acelasi mod ca si insulina produsa in mod natural si ajuta glucoza din sange sa
patrunda in celule. Prin controlul glucozei din sange, se reduc simptomele si complicatiile diabetului.

Contraindicatii
Protaphane nu trebuie administrat persoanelor care pot prezenta hipersensibilitate (alergice) la insulina
umana (rADN) sau la oricare alt ingredient care intra in compozitia medicamentului. De asemenea, este
posibil sa fie necesara ajustarea dozelor de Protaphane atunci cand acesta se administreaza in asociere cu
alte medicamente care pot avea efect asupra glucozei din sange. Lista completa este disponibila in prospect.

Reactii adverse
Ca toate insulinele, Protaphane poate provoca hipoglicemie (valori scazute ale glucozei in sange). Pentru
lista completa a tuturor reactiilor adverse asociate cu Protaphane, a se consulta prospectul.

5. Insulina Actrapid

Indicații
Actrapid este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat.

Dozaj
Doze
Potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale.
Doza de Actrapid este individuală şi stabilită în concordanţă cu necesităţile
pacientului. Poate fi utilizat în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau
prelungită, înainte de o masă sau o gustare.
Necesarul individual de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 unitate
internaţională/kg şi zi. Ajustarea dozei poate fi necesară în cazul în care pacienţii îşi
cresc activitatea fizică, îşi modifică dieta obişnuită sau în timpul afecțiunilor
asociate.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani)
Actrapid poate fi administrat la pacienţii vârstnici.
La pacienții vârstnici, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des, iar dozele
de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesitaţile individuale.
Insuficienţă renală şi hepatică
Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie
efectuată mai des, iar
dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesităţile individuale.
Copii şi adolescenţi
Actrapid poate fi utilizat la copii şi adolescenţi.
Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină
În cazul în care se face trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină, poate fi
necesară ajustarea dozei de Actrapid şi a dozei de insulină bazală.
Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei în timpul transferului şi în primele
săptămâni după aceea (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă şi poate fi utilizat în asociere cu
medicamente pe bază de insulină cu acţiune intermediară sau prelungită.
Actrapid se administrează injectabil subcutanat în peretele abdominal, în coapsă,
regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul
injectării intramusculare accidentale.
Acul trebui ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este
injectată.
Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în
cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Injectarea subcutanată în peretele abdominal
asigură o absorbţie mai rapidă față de alte locuri de injectare. Durata acţiunii variază
în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul de activitate
fizică.
O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care
conţine carbohidraţi.
Din cauza riscului de precipitare în cateterele pompelor, Actrapid nu trebuie utilizat
în pompe de insulină cu administrare în perfuzie subcutanată continuă.
Administrare intravenoasă
În cazul în care este necesar, Actrapid poate fi administrat intravenos. Acesta trebuie
administrat de către specialişti în domeniul sănătăţii.
Pentru administrarea intravenoasă, sistemele de perfuzare cu Actrapid la concentraţii
de insulină umană de la 0,05 unităţi internaţionale/ml la 1,0 unitate
internaţională/ml, în soluţii perfuzabile de clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% şi
10%, inclusiv clorură de potasiu 40 mmol/l şi utilizând pungi de perfuzie din
polipropilenă, sunt stabile 24 ore la temperatura camerei. Deşi stabilă în timp, o
anumită
cantitate de insulină va fi adsorbită iniţial la suprafaţa materialului din care este
confecţionată punga de perfuzie. Monitorizarea glicemiei este necesară în timpul
perfuziei cu insulină.
Contraindicații
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Analiza tratamentului

La pacientul respectiv,tratamentul ales a fost adecvat,respectind principiile

etiologice,patogenetice si simptomatice,regimul de dozare de asemenea corespunde virstei.

Medicamentul personal

Preparatul Eficacitat Inofesivitate Acceptabilitate Cost Total

e 0,45 0,35 0,1 0,1
Amiodarona 8 7 5 5 7,05
Heparina 8 6 5 5 6,7
 Insulina 8 7 5 6 7,15
protaphane
Insulina 8 6 4 5 6,6
actrapid
Concluzie : preparatul de electie pentru angina pectorala, aritme si hipertensiune arteriala
la pacientul dat este amiodaron; iar pentru DZ tip 2- insulina protaphane.

Zilnic
11.12.17
T0 38.60C
FR 22/min
FCC 102/min
SaO2 99%
T/A 100/50
Starea generala de gravitate medie.Acuza tuse semiproductiva,slabiciuni
generale.Tegumentele roz-pale cu eruptii bulloase pe torace si spate dupa consumul de rodii.
Istmul faringian hiperemiat. Sistemul respirator – auscultativ murmur vezicular diminuat pe
dreapta cu raluri uscate unice. Aparatul cardiovascular – auscultativ zgomote ritmice ,
sonore. Abdomenul indolor la palpare, sacaun absent. Mictii libere indolore.

12.12.17
T0 37.20C
FR 21/min
FCC 100/min
SaO2 99%
T/A 90/60
Starea generala de gravitate medie.Acuza tuse semiproductiva,slabiciuni
generale.Tegumentele roz-pale. Istmul faringian hiperemiat. Sistemul respirator – auscultativ
murmur vezicular diminuat pe dreapta. Aparatul cardiovascular – auscultativ zgomote
ritmice , sonore. Abdomenul indolor la palpare, sacaun prezent. Mictii libere indolore. A
fost sistata administrarea de ibufen(ibuprofen) din motivul ameliorarii febrei.

13.12.17
T0 36.80C
FR 19/min
FCC 98/min
SaO2 99%
T/A 90/60
Starea generala de gravitate medie.Acuza tuse semiproductiva,cefalee.Tegumentele roz-
pale. Istmul faringian hiperemiat. Sistemul respirator – auscultativ murmur vezicular
diminuat pe dreapta. Aparatul cardiovascular – auscultativ zgomote ritmice , sonore.
Abdomenul indolor la palpare, sacaun prezent. Mictii libere indolore.
14.12.17
T0 36.60C
FR 19/min
FCC 100/min
 SaO2 99%
T/A 100/60
Starea generala de gravitate medie.Acuza tuse productiva.Tegumentele roz-pale. Sistemul
respirator – auscultativ murmur vezicular diminuat pe dreapta. Aparatul cardiovascular –
auscultativ zgomote ritmice , sonore. Abdomenul indolor la palpare, sacaun prezent. Mictii
libere indolore.

EPICRIZA

Pacientul B.A, anul nasterii 2012 , afost internat in mod urgent pe data de 09.12.17 in IMSP
SCMC ‘’ V. Ignatenco’’ sectia pediatrie 3 cu urmatoarele acuze: tuse semiproductiva,febra
39,60C, rinoree sero- mucoasa;
Din istoricului actualei boli: pacientul bolnav de 1-3 zile cu tuse semiproductva,febra 38-
390C, rinoree sero-mucoasa.A primit la domiciliu suspensie Doctor Mom si paracetamol fara
ameliorarea simptomelor ;
In baza examenului obiectiv: istmul faringean difuz hiperemiat;in segmentele pulmonare
laterale pe dreapta se determina percutor sunet submat; la nivelul plaminului drept
auscultativ se determina murmur vezicular atenuat cu raluri unice uscate;
In baza examenului paraclinic: Radiografia cutiei toracice (09.12.17)Desenul pulmonar
accentuat pe dreapta cu focare de infitratie.Hilurile sunt marite; Analiza generala a singelui
(09.12.2017)Hb 115 g/l ,Eritrocite 4,0 x 1012/l,Indice de culoare 0.86,Trombocite 280 x
109/l,Leucocote 14 x 109/l,Neutrofile nesegmentate 11%, segmentate 34%,VSH 18 mm/h;
Frotiul faringian (11.12.17)Sa evidentiat Str.β –haemoliticus gr’’C’’ ≈106 ,sensibila la:
Amoxiclav,Ceftriaxon,Cefuroxim ,a fost stabilit diagnosticul clinic de:
Bronhopneumonie comunitara pe dreapta,evolutie acuta.Bronsita obstructiva;
Pacientului i sa administrat:
Sol. Amoxacilina 850x2 ori /zi, i/m;Tab. Ibufen 200 mg la To> 38,50C;Suspensie Ambroxol
5mlx2 ori/zi;Aerosol Salbutamol 1 puf x 3 ori/zi;Alargon 10 picaturi per os;Inhalatii cu NaCl
0,9%;Lavaj nazal cu sol.NaCl 0,9 %; Pacientul a fost externat in data de 15.12.17 cu starea
generala relativ satisfacatoare.

Se recomandă:
 Evidență la medicul de familie.